„Vor coborî păstorii din balade
Cu turmele purtate peste munţi
Ca nişte ape frânte în cascade
Şi vor nunti mirese pe la nunţi.

Se vor închide-n satele uitate
O altă primăvară aşteptând,
Cu gânduri şi visări iernate
La focul vetrei cel mereu arzând.”

(Ionel Simota, Poveste târzie; fragment)

Deşi ne aflăm în miezul toamnei, azi gândul mă poartă cu nostalgie înapoi, spre prea-plinul verii…
Era, pe atunci, în prag de Sîntilie şi mă aflam în vizită, din nou, la prietenii mei covăsneni. Am pornit, la pas, pe drumul Comandăului, un drum forestier care se strecoară printre meandrele apusene ale Munţilor Vrancei, făcând legătura între satul Păpăuţi (aparţinător al comunei Zagon) şi localitatea aflată la cea mai mare altitudine din judeţul Covasna: Comandău (1017 m). Am intrat, pe neştiute, în împărăţia bradului şi a molidului, iar, treptat, peisajul s-a schimbat privirilor, devenind tot mai montan, în timp ce printre crengile acestor „stăpâni” vegetali ai locului (neatinşi, încă, de ura viscerală a oamenilor porniţi în războiul lor nesăbuit împotriva pădurilor româneşti) se putea zări, până departe, înspre Depresiunea Braşovului. Deodată, neaşteptat, pe la 1.100 m altitudine, pădurea face loc unei uriaşe poieni, care oferă frumoase perspective asupra zonei centrale a Munţilor Vrancei, dominate de Vârful Lăcăuţi (1777 m). Însă nu am apucat să mă bucur prea mult de măreţia peisajului, căci prezenţa mea singuratică a fost simţită imediat de paznicii patrupezi ai unei stâne, care au început să se precipite ameninţători spre „intrusul” care a îndrăznit să le încalce teritoriul, păzit cu străşnicie. Numai că, la un semnal, câinii s-au retras înapoi la oi, iar spre mine, cel cu „sângele îngheţat”, a coborât un om şi mi-a făcut prietenos cu mâna, invitându-mă să-i vizitez stâna. Aşa l-am cunoscut pe Eugen Bajko, „stăpânul” sutelor de oi care împânzeau păşunea montană. Astfel, aveam să-l aflu, „la el acasă”, la stâna denumită „Capul Caprei 2”, pe unul dintre acei oameni minunaţi şi providenţiali, curaţi şi frumoşi sufleteşte, plini de lumină şi de bucurie, care te cuceresc îndată.
În virtutea pasiunii mele pentru tot ceea ce reprezintă cultură tradiţională, am primit cu bucurie să cunosc această stână şi pe cei care muncesc aici, zi şi noapte, 24 de ore din 24, fără duminici sau sărbători, în soare, în ploaie sau furtună, în luptă cu pericolele şi cu prădătorii, din primăvară până-n toamnă, cu pasiune şi devotament, cu dragoste pentru păstorit şi pentru oi.
„Am început să practic ciobănia în urmă cu opt ani”, îşi începe şirul destăinuirilor Eugen Bajko. „Am pornit modest, pentru această ocupaţie; aveam doar 76 de capete. Nici în prezent nu am foarte multe, doar 150, dar consider că sunt suficiente, în condiţiile în care, astăzi, ciobănia tradiţională, aşa cum a fost cunoscută din moşi-strămoşi, tinde să dispară.” Îmi place Eugen: înalt, solid, cu mâini bătătorite de muncă (aşa cum frumos spunea părintele Teofil Părăian: „sfinţite” de muncă); te sfredeleşte şi te „citeşte” (ai spune că aproape te „scanează”) cu privirea sa pătrunzătoare, a ochilor săi ce au împrumutat culoarea şi seninul cerului. Se exprimă clar, direct dar şi, în acelaşi timp, elegant. „Pentru oaie îţi trebuie meşteşug şi experienţă, pe care să le fi deprins încă din copilărie sau din tinereţe de la ciobanii bătrâni însă, în primul şi-n primul rând, îţi trebuie dragoste; fără a iubi cu adevărat oile şi viaţa la stână, ciobănia nu are rost”, îmi mărturiseşte Eugen, şi continuă: „Eu m-am pregătit ca dulgher; ştiu să fac porţi, şuri, grajduri, dar şi case din lemn; pentru mine tehnica de construcţie cu lemnul nu are taine; cu toate astea, am preferat să lucrez cu oile, care mi se par unele dintre cele mai frumoase şi pure fiinţe pe care le-a făcut Dumnezeu”.
Se apropie ora prânzului şi turma este strânsă în staul (numit şi coşar), în vederea mulsului. Nu mă mai satur să privesc oile; intuiesc nerăbdarea acestor minunate animale să intre la strungă şi să fie mulse. Asta e treaba mânzărarilor, aceiaşi dintre ciobani care se ocupă şi cu păscutul lor. După aceea, oile şi câinii vor merge împreună în bătătură, situată la umbra unor brazi falnici, pentru o binemeritată odihnă.
Viaţa la stână este supusă unei organizări aproape cazone; toate activităţile sunt perfect programate şi coordonate. Laptele care a fost colectat la muls este imediat pus la fiert; odată ce a început procesul închegării laptelui, baciul (de regulă, cel mai în vârstă şi cel mai experimentat dintre ciobani) adună într-un tifon cheagurile formate şi aşează conţinutul pe crintă, presându-l cu o greutate (bolovan), pentru formarea caşului. Din acest amestec se va scurge zerul (numit şi janţ), care se pune din nou la fiert, pentru alegerea ulterioară a urdei, din jintiţă. După ce a fost stors, caşul se ţine acoperit în comarnic, la umbră, timp de mai multe zile, pentru „dospit”.
Am urmărit cu interes succesiunea acestor „etape tehnologice” şi nu am băgat de seamă că Eugen îmi pregătea o surpriză, în semn de bun venit: un bulz ciobănesc, din mămăligă tare şi brânză „de burduf”, fript apoi pe jar şi preparat după toate regulile care s-au păstrat şi transmis, din timpuri imemoriale, din generaţie în generaţie de păstori. O masă frugală, cu mămăligă, caş şi bulz, „stropită” din belşug cu apă rece de izvor, cu un gust unic şi cu puteri miraculoase: aceasta este masa ciobanilor, simplă, dar atât de hrănitoare şi regeneratoare a puterilor.
Dar, iată că umbrele zilei încep a se lungi, semn că după-amiaza e întârziată. Mânzărarii şi-au luat din nou oile la păşune, însoţiţi de prietenii lor de nădejde: câinii. Eugen Bajko, la vârsta de 40 de ani, se simte un om împlinit, susţinut în toate demersurile de soţia sa, Didina, şi ajutat la stână de oameni harnici, de-ai locului: baciul Ionel Olaru (69 ani), mănzărarii Ioan Vereş (54 ani) şi Nagy Janos (49 ani) şi tânărul Cosmin Olteanu (14 ani), care, în vacanţă fiind, are în grijă turma de viţei. Eugen îmi mărturiseşte încă o dată că viaţa şi munca la stână reprezintă „un ideal de linişte şi frumuseţe, cu toate greutăţile ei”. Regretă doar că nu a prins „perioada de plină glorie a ciobăniei, din deceniile trecute”, spunând că „astăzi oieritul pierde teren, aproape în fiecare zi; nu ştiu dacă la anul voi mai avea acces cu oile în aceşti munţi; nu ştiu dacă voi mai primi autorizaţie pentru stână”. „Cine decide asta? În proprietatea cui se află munţii aceştia, cu pădurile şi golurile lor alpine?”, întreb. Răspunde: „Primăria din comuna Zagon”. Insist: „Dar oamenii? Oamenii din Păpăuţi nu au intenţia de a se organiza într-o asociaţie a crescătorilor de ovine? Nu doresc să devină mai puternici şi mai independenţi, parteneri cu drepturi egale în faţa autorităţii locale?”. Eugen nu-mi răspunde. Îmi face un semn vag cu mâna şi-mi pare că-mi arată locurile unde, cândva, existau codri de brad, nepătrunşi de piciorul omului. Acum, acele culmi sunt golaşe, iar pădurea a fost tăiată „la ras”. Aşa cum se întâmplă cam peste tot în România, din Covasna şi Harghita până în Alba şi Argeş şi din Suceava până în Maramureş. Peste tot, de unde pădurile româneşti „pleacă la vale” spre alte zări, spre alte ţări, din cauza unor încrengături politice mafiote, inconştiente şi criminale. Dar astea sunt doar gândurile mele, pe care nu i le destăinui proaspătului meu prieten, spre a nu-l tulbura şi mai mult… Dar Eugen parcă mi le-a ghicit; mă străfulgeră cu ochii lui albaştri şi nu ştiu de ce, deodată mi se pare că, pe cer au început să se strângă nori de furtună.
Îmi iau ziua bună, îi mulţumesc lui Eugen Bajko pentru timpul pe care l-a „jertfit” cu (şi pentru) mine şi o pornesc iute spre vale. Nu de alta, dar ziua se pleacă spre seară, drumul e lung şi prin pădure, iar prădătorii… stau la pândă. Nu, nu mă gândesc nicio clipă la urşi sau lupi. Mai mult mă tem de cei cu două picioare, echipaţi cu jeep-uri şi cu arme de vânătoare…
Post scriptum: Întors de la stâna „Capul Caprei 2”, din zona covăsneană a Munţilor Vrancei, la preocupările şi problemele mele citadine şi cotidiene, în timp ce studiam colecţia ziarului „Condeiul ardelean”, am găsit un frumos articol, scris cu şapte ani în urmă de Violeta Caţa din Sfântu-Gheorghe, intitulat „Paradisul din Muntele Capul Caprei 2” şi dedicat… lui Eugen Bajko şi oamenilor săi minunaţi („Condeiul ardelean”, anul IV, Serie nouă, nr. 89 (124), 22-28 mai 2009, p. 1 şi 6). Cu acest prilej, pus în faţa unei surprize şi a unei bucurii de proporţii (care mi-au întărit convingerea că nimic nu este întâmplător pe lume), mi-am propus să scriu acest articol, ca o continuare a celui semnat de Violeta Caţa, pe care să-l dedic tot lui Eugen Bajko: un om minunat, hotărât în credinţa de a-şi urma crezul şi vocaţia sa de stăpân de oi, cu dragoste şi pasiune.

Într-unul din amfiteatrele Facultăţii de Construcţii de pe strada George Bariţiu, nr. 25, din Cluj-Napoca, amfiteatre ce poartă numele unor iluştri profesori constructori, şi-au dat recent întâlnire, după 50 de ani, absolvenţii din promoţia 1960-1966. A fost promoţia care a dat cei mai mulţi profesori universitari (nouă) din istoria Facultăţii de Construcţii din Cluj. S-au întâlnit şi şi-au depănat amintiri foştii colegi-studenţi veniţi din toate judeţele Ardealului, din multe ţări ale Europei şi nu numai.
Organizatorii, foşti colegi, au fost prof. univ. dr. ing. Ioan Gheorghe Pop, prof. univ. dr. Mariana Brumaru şi prof. univ. dr. ing. Ildiko Bucur. S-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt printre noi: profesori (30) şi foşti colegi (29). Toţi cei prezenţi au intonat academicul cântec „Gaudeamus Igitur”, omagiind excepţionala Facultate pe care au absolvit-o cu o jumătate de veac în urmă şi pe distinşii ei profesori, care le-au dat un rost şi o direcţie în viaţă: „Vivat academia! Vivant professores!”.
Profesorilor universitari care au onorat jubileul prin prezenţa lor şi care le-au fost dascăli acum peste cinci decenii (Dumitru Marusceac, Emil Coşa, Alexandru Cătărig şi Traian Oneţ) le-au fost înmânate flori şi li s-au adresat mulţumiri şi calde felicitări!
Actuala conducere a Universităţii a onorat manifestarea jubiliară prin decanul conf. univ. dr. ing. Nicolae Chira, felicitând absolvenţii de acum 50 de ani şi oferindu-le fiecăruia câte o Diplomă aniversară. Mulţumim!

Motto: «Autointitulatul „Ţinut Secuiesc” are astăzi, de facto, o largă autonomie, în vreme ce comunitatea românească de acolo este cvasi ignorată… Vorbim, de fapt, de discriminarea unei minorităţi, căci asta sunt românii în Harghita-Covasna. Dacă instituţia „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării” şi-ar face vreme să analizeze aşezat, conform legii, această chestiune, ar descoperi că românii sunt discriminaţi negativ în această zonă. … Începuturile actualei situaţii sunt seculare.»
(prof. univ. dr. Radu Baltasiu, „Formula As”, nr. 1221/2016)

Întrebări pentru parlamentari, guvernanţi, instituţii abilitate:
1. Dacă în România este prevăzută în vreo lege în vigoare definiţia „minorităţii naţionale”, care este acea lege, cum este formulată definiţia? Dacă Legea electorală actuală din România are definită clar noţiunea de „minoritate naţională”, iar în caz contrar, această lege îndeplineşte condiţia de a fi constituţională?
2. Dacă definiţia minorităţilor naţionale şi grupurilor/minorităţilor etnice din Polonia ar trebui aplicată, cu sau fără adaptări, şi în România? După Legea lor, nr. 6/2005, românii nu sunt consideraţi minoritate etnică sau naţională recunoscută în Polonia, deoarece nu îndeplinesc criteriile privind numărul de cetăţeni, vechimea etc.).
3. Referindu-se la minorităţi, preşedintele României, Klaus Johannis, în cartea sa „Pas cu pas”, pag. 33, spune: „… Trebuie spus din capul locului că Forumul Democrat al Germanilor din România nu este un partid politic, iar aceasta este o subliniere pe care presupun că va trebui s-o reiau multă vreme de acum înainte. Forumul Democrat al Germanilor este organizaţia germanilor din România. Există 18 astfel de formaţiuni ale minorităţilor din România, care sunt reprezentate în Parlamentul României după aceeaşi schemă de discriminare pozitivă. În plus, există mai multe formaţiuni ale minorităţilor maghiare, care, prin numărul mare de etnici maghiari, ajung în Parlament prin mecanismele simple de vot, şi nu prin mecanismele de discriminare pozitivă. Astfel de formaţiuni nu sunt partide politice, ci sunt definite ca organizaţii nonguvernamentale de interes public. Însă, în conformitate cu legislaţia românească, ele pot prezenta în alegeri candidaţi şi liste de candidaţi la fel ca partidele politice. Fără ca acest lucru să le transforme în partide politice. Toate aceste formaţiuni - evident, şi FDGR - apără interesele minorităţii respective în raport cu orice alte entităţi cu care intră legal în contact. Este o situaţie foarte specială, constituindu-se într-o discriminare pozitivă a statului român faţă de minorităţi, şi reprezintă un exemplu foarte bun în Europa despre cum poate un stat să-şi trateze minorităţile…”. Dacă minoritatea chineză din România, care numără peste 2.000 de cetăţeni români de etnie chineză, consideraţi că este discriminată prin faptul că nu are reprezentanţi în Camera Deputaţilor? Care este (sau ar trebui să fie) criteriul/regulamentul/legea/hotărârea prin care un grup/asociaţie/minoritate etnică sau naţională (spre exemplu, cea chineză) poate fi primită în Camera Deputaţilor din România şi respectiv, în Consiliul Minorităţilor Naţionale? Nu cumva şi aici există o discriminare generată de definiţii şi reguli/legi neclare, poate chiar neconstituţionale? Dacă s-a analizat sau veţi analiza situaţia grupurilor compacte de români transilvăneni care ocupă zone etnografice distincte (maramureşeni, moţi pe Arieş, moţi pe Crişuri, români din judeţele Covasna şi Harghita, pădureni, momârlani ş.a.m.d.), constituiţi în asociaţii/fundaţii cu personalitate juridică (a căror înaintaşi, între 1437 şi 1918, au fost consideraţi „toleraţi”, minoritari în drepturi deşi majoritari ca număr) şi dacă aceste grupuri sunt sau nu discriminate sau neglijate astăzi (?!), din următoarele motive:
a) Absenţa acestor grupuri etnice româneşti susmenţionate în Camera Deputaţilor. E de precizat că aceste grupuri sunt constituite în asociaţii/fundaţii după aceleaşi legi ca Forumul German, sau ca şi Uniunea Culturală a Rutenilor din România. Numai că, la ultimul recensământ, erau în România sub 300 de ruteni cetăţeni români şi, totuşi, etnia ruteană are un reprezentant în Camera Deputaţilor; asta în vreme ce grupurile etnice româneşti susmenţionate nu au niciunul vreun reprezentant în forul legislativ al Ţării, fapt care dăunează identităţii lor. La fel nu au un reprezentant în Camera Deputaţilor nici românii organizaţi în Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), nici românii persecutaţi etnic (FNRPE), nici românii din Diaspora (FADERE) ş.a.m.d.. Este spre binele Ţării? Oare se respectă, în acest caz, art. 6 alin. 2 din Constituţia României, care prevede că „măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”?;
b) Inexistenţa unor emisiuni la TVR1 pentru fiecare grup etnic român în parte la o anumită zi şi oră, aşa cum sunt pentru toate celelalte minorităţi naţionale, pentru că Naţiunea Română în general, este formată dintr-o multitudine de grupuri etnice, fiecare cu specific de port, obiceiuri, limbă/dialect (iile din toate colţurile Ţării vorbesc de la sine în acest sens). Cum se păstrează identitatea acestora dacă nu se promovează fiecare cu particularităţile sale în acest tot mare şi unit - Poporul Român care aspiră la o armonie deplină?
c) Fondurile alocate grupurilor etnice româneşti pentru păstrarea identităţii lor sunt insuficiente şi nerepartizate proporţional cu numărul membrilor acestora din totalul grupurilor etnice din România, şi nu sunt evidenţiate special, pe fiecare grup în parte.
d) Nu există un program naţional şi european special atât pentru evidenţierea politicii de deznaţionalizare şi înrobire a românilor ardeleni (care a fost practicată, după anul 1437, prin legea rasistă „Uniom Trium Nationum” şi prin genocidul antiromânesc care a culminat, în anii 1848-1849, cu uciderea a 40.000 de români), cât şi prevederea unor măsuri complexe, cu fonduri, pentru lichidarea urmărilor tiranizării, exploatării, opreliştilor de tot felul şi sărăcirii românilor din Ardeal, inclusiv restituiri de bunuri şi valori de multe miliarde de euro (vezi detalii şi pe www.taraiancului.roşi în revista „Ţara Iancului”), începând cu moştenirea Gojdu şi bisericile ortodoxe distruse de tunurile lui Bukow şi până la restituirile nelegale de sate întregi româneşti, pământuri, păduri şi averi din zilele noastre.

ing. Ioan Paul Mărginean,
preşedinte fondator al Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” Deva

Notă: Răspunsurile sunt aşteptate pe noua adresă a e-mail a redacţiei noastre: condeiulardelean@yahoo.com.

Prefectul atacă / Împotriva drapelului secuiesc

Prefectul Sebastian Cucu se judecă în legătură cu drapelul secuiesc donat Consiliului Judeţean Covasna. Cel care a făcut donaţia, Kulcsar Terza Jozsef, a primit ieri, prin poştă, citaţia de la Tribunalul Judeţean Covasna. Kulcsar ne-a declarat că prefectul judeţului Covasna a cerut în contencios administrativ anularea contractului de donaţie şi a hotărârii de consiliu prin care a fost acceptată donaţia. Prefectul cere, de asemenea, ca preşedintele consiliului judeţean să fie obligat să îndepărteze drapelul din sala de consiliu. Prefectul a intentat procesul personal împotriva lui Kulcsar Terza Jozsef. În luna aprilie, Sebastian Cucu a somat autoguvernarea judeţeană să-şi retragă hotărârea privind acceptarea donaţiei. În opinia sa, arborarea drapelului aşa-numitului Pământ Secuiesc este ilegală. Expresia de Pământ Secuiesc apare de şapte ori în scrisoare, de fiecare dată cu litere mici, în ghilimele şi însoţită de sintagma aşa-numitul. Potrivit prefectului, drapelul în cauză a fost adoptat de Consiliul Judeţean Harghita ca drapel propriu al judeţului şi, ca atare, acesta nu poate fi drapelul Pământului Secuiesc. Într-o explicaţie ulterioară, mai menţionează că drapelul judeţului Harghita nu este unul oficial, deoarece prefectul de acolo a atacat hotărârea. În măsura în care nu ar fi vorba despre drapelul judeţului Harghita, ci despre drapelul Pământului Secuiesc, arborarea acestuia în sala de şedinţe contravine legii care reglementează simbolurile naţionale ale României - argumentează prefectul. În afara drapelului UE şi al României, este interzisă arborarea altor simboluri - mai adaugă prefectul. Este adevărat că membrii comunităţii naţionale minoritare îşi pot arbora propriile drapele, însă doar pe perioada anumitor manifestări, nicidecum cu caracter permanent - continuă Cucu.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.822, 15.06.2016
Semnează: Szekeres Attila

Politica românească bizantină anulează nu numai trecutul / Istoria noastră în banca acuzaţilor

O metodă eficientă a dezangvinizării unei naţiuni sau a unui grup etnic este strădania privării lor de amintiri şi de identitate. Un astfel de exemplu este aşa-numitul proces al drapelului secuiesc în România şi la Strasbourg, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Oricât de ciudat ar părea, administraţia publică orădeană a fost în stare să intenteze proces împotriva unuia dintre simbolurile istoriei transilvane, mai exact a drapelului istoric al Pământului Secuiesc. Deşi falsificarea istoriei a devenit, după Trianon, o practică în ţările înconjurătoare, o astfel de procedură nu a mai avut loc nicăieri până acum. În 18 iunie 2014, europarlamentarul Tokes Laszlo s-a încumetat să arboreze pe balconul biroului său din Oradea drapelul secuilor. Acel simbol pe care îl folosesc, alături de cele proprii, şi Parlamentul ungar, şi multe dintre aşezările noastre. Instanţa română a considerat că acest simbol al secuimii este atât de periculos încât a declanşat un proces care a trenat doi ani, după care l-a pedepsit pe autor, Tokes Laszlo, printr-o sentinţă definitivă. Procedura a fost iniţiată nu de dictatura ceauşistă, ci de un stat membru UE, apărător fervent al drepturilor românilor din Moldova. Castelul Dracula din Bran este într-o stare extraordinară. A fost reabilitat, însă statul român nu vrea să-l cumpere, deşi constituie o atracţie turistică însemnată. Politica românească bizantină anulează nu numai istoria, ci şi simplul interes material şi propăşirea maghiarilor-secui, adică a contribuabililor din România. Nu se ştie dacă demararea procesului drapelului este motivată de teamă sau de invidie. În orice caz, faptul că procesul aşteaptă o sentinţă la Strasbourg spune câte ceva şi despre starea UE. O instanţă internaţională trebuie să se pronunţe în cazul unui simbol istoric, care deranjează privirea administraţiei publice româneşti.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 114, 15.06.2016
Semnează: Wodianer-Nemessuri Zoltan

Cui îi dăunează prefectul?

Pe prefect îl trec fiorii dacă are de-a face cu vreo hotărâre maghiară şi capătă o stare anxioasă dacă pe masa lui ajung decizii legate de drapelul secuiesc, de Pământul Secuiesc. Porneşte de îndată la atac şi ar anula, ar mătura de pe masă orice are menirea de a legitima ideea că noi suntem acasă pe aceste meleaguri. Este indubitabil că aceasta este principala sa preocupare. Sub masca respectării legii, atât el cât şi colegii săi îşi petrec o bună parte din program lucrând la dispariţia inscripţiilor maghiare şi a drapelelor secuieşti. Dacă ar fi posibil, ar exila până şi cuvântul maghiar. Prefectul judeţului Covasna nici nu prea este interesat de alte lucruri. La conferinţele de presă organizate cu chiu, cu vai reiese că nu dispune nici măcar de date superficiale despre probleme importante. Nu ştie care este situaţia retrocedării pământurilor, care este dimensiunea pagubelor provocate de animalele sălbatice. A enumerat câte fraude electorale au avut loc în timpul alegerilor, dar nu a putut oferi amănunte de fond. Strigă în gura mare că din cauza unei epidemii de scarlatină va fi închisă o grădiniţă, pentru ca mai apoi să reiasă că abia există câţiva copii bolnavi. Nu este preocupat de problemele cotidiene. El are o sarcină mai mare: să obstrucţioneze, de exemplu, finalizarea noii pieţe a oraşului Sfântu-Gheorghe, amenajarea colinei sub formă de balaur, chiar şi cu preţul ridicolului. Dacă nu este destul de eficientă alarmarea cu serviciile secrete şi cu ministerul apărării, intentează proces pentru accesul cu autoturismele. El are acest drept, i se cuvine acest lucru… Nu este uşor să supraveghezi vigilent ca nu cumva pe undeva să apară un drapel secuiesc, inscripţia Kozseghaza. Trebuie urmărită orice hotărâre adoptată, cine ştie ce au ascuns consilierii autoguvernamentali care dau dovadă de exces de zel. Fiecare hârtie reprezintă un pericol şi, ca atare, trebuie să apere România şi unitatea acesteia. Sebastian Cucu, care în calitate de jurist al instituţiei, a fost perfecţionat ani de-a rândul pentru această sarcină, a făcut faţă eroic. Investind timp şi energie, luptă împotriva aşa-numitului Pământ Secuiesc, luptă cu locuitorii acestuia, cu aleşii, însă nici nu îi trece prin cap să-i ceară explicaţii şefului de la protecţia consumatorului, cunoscut pentru abuzurile sale. El este unul dintre cei mai zeloşi colegi în marea luptă. Întrebarea este ce sens au toate acestea? Ce pericol reprezintă câteva drapele şi inscripţii maghiare şi cui îi dăunează intonarea imnului ungar sau a celui secuiesc? România va fi mai puţin importantă? Puterea guvernului va scădea? De-a lungul istoriei s-a adeverit în nenumărate rânduri că încălcarea sistematică a drepturilor nu face altceva decât să amplifice opoziţia. Clovnii care promovează naţionalismul dospit ne pot provoca o stare generală proastă, însă le fac rău în primul rând patriei şi naţiunii lor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.823, 16.06.2016
Semnează: Farkas Reka

Kincses Elod la Bruxelles: Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei

Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei, deoarece, dacă nu va fi autonomie, maghiarimea împinsă în situaţie minoritară nu va putea dăinui pe termen lung - a declarat avocatul Kincses Elod, cu ocazia prezentării celei de-a doua ediţii în limba engleză a volumului său intitulat Martie cel negru de la Târgu-Mureş, care a avut loc marţi, la Institutul Balassi de la Bruxelles. Potrivit autorului, autonomia înseamnă: pe lângă respectarea hotarelor ţării, faptul că o anumită minoritate va obţine, în cadrul hotarelor, dreptul să dăinuiască şi să se simte bine pe propriul pământ natal. Maghiarimea din Transilvania aplică, în momentul de faţă, o autoapărare justă, care trebuie recunoscută şi susţinută - a adăugat avocatul. Kincses Elod a precizat: în condiţiile crizei imigranţilor, factorii decizionali occidentali cu greu pot fi determinaţi să înţeleagă că există minorităţi naţionale deasupra cărora hotarele au fost strămutate. Situaţia acestor comunităţi naţionale ar trebui analizată şi interesele lor ar trebui validate într-un alt mod - a opinat avocatul. Referitor la situaţia maghiarimii din România, Kincses a menţionat: marea problemă este indiferenţa ce persistă în rândul maghiarimii din cauza insuccesului reprezentării intereselor. Această indiferenţă ar trebui eliminată ca să reuşim să luptăm cu succes pentru autonomie, pentru dăinuirea şi drepturile noastre - a subliniat Kincses Elod. Acesta a precizat: în ultimii doi ani, situaţia minorităţii maghiare s-a înrăutăţit în mod clar. Comunitatea etnică ce numără un milion şi jumătate de membri, respectiv cauza acesteia nu pot fi măturate sub preş nici dacă Bruxelles-ul nu este dispus să se ocupe de drepturile minorităţilor naţionale indigene - a adăugat Kincses. În cadrul discuţiilor care au însoţit prezentarea de carte, Boris Kalnoky, corespondentul de la Budapesta al publicaţiei conservatoare Die Welt din Germania, a precizat: opinia publică germană nu cunoaşte problema minorităţii maghiare şi nici cauza aspiraţiei la autonomie. În cazul ţărilor europene occidentale există pericolul că, dacă maghiarii adoptă poziţie pentru susţinerea propriilor drepturi, aspiraţiile lor sunt acuzate imediat de naţionalism - a adăugat jurnalistul. În opinia sa, maghiarii ar trebui să se solidarizeze cu minoritatea germană din Transilvania ca să-şi poate valida mai bine interesele, iar în loc de autocompătimire, să atragă atenţia la nivel internaţional - prin acţiuni spectaculoase - asupra lor şi a propriilor lor aspiraţii.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.829, 23.06.2016

Legea privind drapelul creează conflict

Şedinţa ordinară a Comisiei de Monitorizare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei va avea loc în 28 iunie, pe ordinea de zi a acesteia fiind fixată şi petiţia formulată de patru primari de pe Pământul Secuiesc cu privire la cazul drapelului secuiesc - a atras atenţia Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), într-o scrisoare deschisă adresată lui Kelemen Hunor. Se pare că la şedinţă, punctul de vedere al maghiarilor nu va fi reprezentat de nimeni, deoarece părerile privind reglementarea incriminată sunt împărţite. Izsak accentuează faptul că cei patru primari solicită verificări în baza punctului de vedere al CNS, cu privire la recent adoptata lege privind drapelele. Primarii apreciază că legea privind drapelele, adoptată de Camera Deputaţilor, este inacceptabilă pentru comunitatea secuiască deoarece este una restrictivă. Klarik Laszlo a declarat ieri că nu va participa la şedinţa Comisiei de Monitorizare, care va avea loc săptămâna viitoare, deoarece nu a fost invitat, iar în lipsa unei invitaţii nu poate lua cuvântul şi nu îşi poate exprima opinia. Totodată, opinia UDMR diferă de cea a CNS în ceea ce priveşte legea drapelului, reprezentanţii uniunii au votat această lege, însă nu oferă niciun sprijin pentru cazul drapelului secuiesc, ci ar rezolva doar problema drapelelor locale şi judeţene. Klarik a obiectat faptul că nimeni nu a iniţiat o dezbatere de fond cu el şi nu este de acord nici cu propunerea CNS de a solicita un control al comisiei de control al Consiliului Europei la faţa locului. De ani de zile insist asupra dezbaterilor, a creării unui consens, pentru a exista un minim naţional unitar, pe care să îl reprezentăm cu toţii. Fără acest lucru nu doar că fiecare încercare a noastră va eşua, ci mai devreme sau mai târziu va crea un efect invers, şi partenerii noştri internaţionali nu vor lua în serios propunerile noastre - a declarat Klarik.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.831, 25.06.201
Semnează: Farkas Reka

Prefectul ar vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală

Faptul că prefectul de Covasna se poate plimba cu maşina în noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe şi nu se mulţumeşte cu parcarea amenajată la o distanţă de câţiva metri de clădirea instituţiei, a generat revoltă. Am observat că în spatele sediului prefecturii a apărut o nouă intrare. L-am întrebat pe prefect dacă ar reprezenta aceasta o soluţie. Răspunzând solicitării noastre, Sebastian Cucu a precizat ferm că înfiinţarea intrării din spate nu este o soluţie. Pe de altă parte, garajul este închiriat de către instituţie de la proprietarul acestuia. Prefectul a adăugat că pentru autovehiculele instituţiei trebuie asigurată o cale de acces până la intrarea principală. Nu pentru că şi-ar dori el acest lucru, ci pentru că aşa prevede legea - a precizat Sebastian Cucu. În urma unor îndelungi procese, terenul din spatele clădirii care găzduieşte consiliul judeţean şi prefectura a fost restituit către moştenitorul familiei Fogolyan. Szotyori Nagy Aron a deschis peretele garajului din spate şi a amenajat o ieşire spre strada Varadi Jozsef, în vecinătatea biroului sucursalei Automobil Clubul Român. Răspunzând solicitării noastre, proprietarul Szotyori Nagy Aron a precizat: prefectura închiriază garajul pentru un singur automobil. El a amplasat indicatorul cu inscripţia Garaj Prefectură, dat fiind faptul că maşinile parcate blochează mereu intrarea. Potrivit planului urbanistic zonal, întocmit de administraţia locală din Sfântu-Gheorghe, Parcul Elisabeta ar urma să se extindă şi deasupra pieţei centrale recent amenajate, adică până în faţa clădirii în care funcţionează sediul consiliului judeţean şi cel al prefecturii. Conform planului, pe spaţiul respectiv ar urma să fie construită o colină sub formă de balaur. Prefectul însă a intentat un proces, pe care l-a şi câştigat. Prefectul vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală. Recent, primăria a asigurat - pentru autovehiculele instituţiei - o cale de acces prin piaţa centrală, indicatorul care interzice accesul precizând că excepţie face instituţia prefectului. (Există de altfel un indicator similar şi în strada Korosi Csoma Sandor, în faţa fostei clădiri a poliţiei judeţene, unde se termină circulaţia pe ambele sensuri. Se găseşte şi acolo o excepţie: Serviciului Român de Informaţii i se permite să circule pe contrasens).
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.834, 29.06.2016
Semnează: Szekeres Attila

Intentează proces pentru drepturile lingvistice

Mişcarea Angajamentului Civil a demarat o serie de proceduri împotriva primăriei Târgu-Mureş şi a instituţiilor subordonate acesteia, din cauza aplicării deficitare sau a refuzării aplicării normelor privind utilizarea limbii materne - a comunicat Szigeti Eniko, directorul executiv al organizaţiei civile. Organizaţia a făcut o sesizare la consiliul pentru combaterea discriminării pentru anunţarea de către primărie a unor posturi vacante, în cazul cărora cunoaşterea limbii maghiare ar fi trebuit să fie stabilită ca o condiţie, însă acest lucru nu a fost făcut. Organizaţia s-a adresat tot consiliului în cazul a 35 de grădiniţe şi şcoli mixte, unde informaţiile de interes public sunt afişate doar în limba română, ceea ce lezează drepturile elevilor maghiari. Vor demara o procedură şi din cauza politicii privind personalul, aplicată de poliţia locală aflată în subordinea autoguvernării oraşului Târgu-Mureş. Există puţini poliţişti locali cunoscători ai limbii maghiare, instituţia nerespectând bilingvismul nici în privinţa inscripţionărilor. CEMO a extins urmărirea validării drepturilor privind utilizarea limbii materne şi asupra judeţului Mureş. Szigeti Eniko a declarat că în paralel cu procesele strategice din România, în curs de derulare, se vor adresa şi curţii europene pentru drepturile omului cu sediul la Strasbourg, în problema indicatoarelor de străzi din oraşul Târgu-Mureş.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.838, 04.07.2016;

Patrioţii secui au fost puşi în libertate!

Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor (NJSZ, www.njsz.hu) salută faptul că patrioţii HVIM-işti secui Beke Istvan şi Szocs Zoltan - acuzaţi de terorism, printr-o procedură-simulacru, de către procuratura română - au fost puşi în libertate la data de 1 iulie 2016 . DIICOT îi acuză - în lipsa unor dovezi şi printr-o procedură menită a fi un proces-simulacru antimaghiar - că ar fi intenţionat să detoneze o bombă artizanală la parada militară care urma să aibă loc în piaţa centrală din Târgu-Secuiesc, cu ocazia zilei naţionale române. Rechizitoriul de 70 de pagini, depus la 19 mai, este plin de aspecte antimaghiare şi inepţii juridice. În cadrul procedurii-simulacru - care urmăreşte intimidarea şi defăimarea poporului maghiar transilvan care luptă pentru autodeterminarea sa - au fost lezate în special prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi cerinţa unei proceduri cinstite. Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor este preocupat în mod deosebit, încă din primul moment, de cazul celor doi patrioţi secui care, potrivit standardelor juridice internaţionale, sunt clar deţinuţi politici. Declarăm ferm că încetarea cât mai urgentă a procedurii este motivată. În locul acestor proceduri-simulacru, antimaghiare, statul român ar trebui mai degrabă să fie preocupat de asigurarea validării drepturilor individuale şi comunitare ale poporului maghiar transilvan - care este grav privat de drepturi în momentul de faţă - după model european (ex.: Tirolul de Sud, Ţara Bascilor) şi conform normelor juridice în vigoare, în strânsă colaborare cu acesta, cu statul ungar şi cu organismele internaţionale responsabile de garantarea drepturilor omului (UE, ONU, Consiliul Europei). Dr. Gaudi-Nagy Tamas, administratorul Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 127, 05.07.2016;

Răspuns la raportul din umbră

În data de 30 iunie, CNMT a trimis raportul din umbră întocmit împreună cu CNS pe marginea aplicării în România a Chartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale, în legătură cu care guvernul român trimisese al doilea raport al său la începutul anului. Întocmirea raportului din umbră a fost semnalată la începutul lunii aprilie de către CNMT, la comisia de control a Consiliului Europei. Membrii Comisiei au efectuat în luna mai o vizită în România, însă contrar practicii generale, nu s-au adresat tuturor organizaţiilor care întocmesc raporturi din umbră. Documentul de 70 de pagini, redactat în limba engleză, face o analiză amănunţită a aplicării în România a articolelor 9 şi 10 ale chartei limbii (referitoare la utilizarea limbii în justiţie şi în administraţie) - informează biroul de presă al CNMT. Pe lângă prezentarea cadrului juridic, raportul include observaţii despre modul în care autorităţile aplică dispoziţiile referitoare la drepturile lingvistice, după care prezintă studii de caz. Acestea din urmă servesc la a le demonstra specialiştilor CE că în domeniul utilizării limbilor minoritare nu există un cadru bine gândit, bazat pe norme de aplicare clare, pe posibilităţi de sancţionare şi pe un buget central. Lipsa acestui cadru permite apariţia unor manifestări antiminoritare ale autorităţilor, dat fiind faptul că în multe cazuri, autorităţile nu apără, ci lezează aceste drepturi. Prima semnalare la raportul din umbră trimis membrilor comisiei de control, a sosit din partea lui Vesna Crnic Grotic, preşedinta comisiei de specialişti a chartei limbilor, care a informat CNMT că potrivit chartei limbilor, raportul poate fi luat în considerare la şedinţa din luna noiembrie a comisiei de monitorizare, cu ocazia analizării raportului din România. Raportul din umbră a fost realizat de Toro Tibor, profesor la universitatea Sapientia, şi de Arus Zsolt. În timpul elaborării raportului au ţinut permanent legătura cu reprezentanţii organizaţiilor care au elaborat alte rapoarte din umbră: Szigeti Eniko, conducătoarea CEMO, şi Bethlendi Andras, activist civil al Mişcării Musai-Muszaj.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.839, 05.07.2016;

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS a câştigat procesul

Organizatorii demonstraţiei din 10 martie, de la Târgu-Mureş, au câştigat definitiv procesul împotriva primarului oraşului, Dorin Florea. Curtea de Apel a stabilit că edilul nu putea interzice demonstraţia anunţată de CNS - a informat varianta online a publicaţiei Kronika. În opinia lui Kincses Elod, reprezentantul juridic al CNS, primarul oraşului Târgu-Mureş a procedat ilegal atunci când a ignorat prevederile legii privind întrunirile şi nu a avizat demonstraţia din 10 martie, anunţată pentru anii 2016 şi 2017. Primarul, prefectul judeţului Mureş şi presa de limbă română care a relatat despre caz au informat că este vorba despre o acţiune neautorizată, iar jandarmeria, bazându-se pe acest lucru, a aplicat amenda - a reamintit avocatul. Înainte de evenimentul din 10 martie, Izsak Balazs şi colegul său avocat i-au prezentat personal comandantului de jandarmi, Iulius Cenan, prevederile legii privind întrunirile şi tot lui i-au prezentat şi sentinţa în primă instanţă. Este culmea nesimţirii ca jandarmeria să ceară lista celor care ajută la menţinerea ordinii, iar după demonstraţia desfăşurată fără tulburarea ordinii publice să îi amendeze, şi încă în calitate de organizatori - a arătat Kincses. Mai mult decât atât, jandarmeria nu a verificat dacă la manifestare au fost prezenţi toţi cei 50 de voluntari care s-au oferit. A reieşit că din diferite motive, şase persoane nu au participat la demonstraţie, însă tot au fost amendate. În urma sentinţei definitive care le dă dreptate organizatorilor, CNS aşteaptă cu speranţă procesele intentate jandarmeriei de către participanţii amendaţi.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.840, 06.07.2016;

Colina sub formă de balaur, nudă,

În cursul zilei de ieri a fost demontat gardul protector din zona nefinalizată a pieţei centrale din Sfântu-Gheorghe - din faţa consiliului judeţean şi a prefecturii. După cum a informat viceprimarul Sztakics Eva, gardul este proprietatea executantului lucrărilor din piaţa centrală, iar pentru că firma şi-a terminat lucrul, va lua gardul. Din informaţiile pe care le deţinem, firma a fost însă amendată de inspectoratul naţional pentru construcţii, acesta fiind de fapt motivul pentru care gardul de sârmă a fost demontat. De asemenea, terenul a fost tasat într-atât încât zona din spatele consiliului judeţean să poată fi accesată cu autoturismul, prin gangul de sub imobil. De altfel, prefectul cere să existe acces cu autoturismul. Proiectul colinei sub formă de balaur a fost atacat de prefect şi în contencios administrativ, şi în instanţă. Autoguvernarea i-a permis prefecturii accesul cu autoturismul prin piaţa centrală, însă prefectul nu şi-a retras acţiunea, ca urmare, procesul continuă.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.843, 09.07.2016;
Semnează: Demeter J. Ildiko

De mult nu mai este vorba despre planul urbanistic, ci despre o luptă politică / Rămâne sau nu balaurul?,

Sebastian Cucu ar muta iniţiativa colinei sub formă de balaur din faţa prefecturii. În opinia prefectului, prezenţa unei grămezi de pământ în faţa sediilor prefecturii şi consiliului judeţean este inadecvată. Primăria Sfântu-Gheorghe nu se pripeşte. Populăm din ce în ce mai bine noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe: cu manifestări în aer liber, plimbări, mers pe bicicletă, jocuri. Pentru a o putea stăpâni pe deplin, transformarea spaţiului din faţa prefecturii într-o zonă verde este indispensabilă. Firma executantă i-a predat de curând autoguvernării din Sfântu-Gheorghe spaţiul în discuţie, însă din cauza piedicilor sistematice, nu este posibilă deocamdată nicio intervenţie. Autoguvernarea va continua disputa juridică cu prefectura până când va primi autorizaţiile definitive pentru extinderea parcului - se arată în comunicatul de ieri al instituţiei. Conform planului urbanistic, grămada de pământ a fost adusă în centru pentru amenajarea unei Coline sub formă de balaur. În 2015, după ce au trecut luni bune de când au votat planul -, consilierii locali români au realizat că această Colină nu are altă funcţionalitate decât aceea de a masca statuia de bronz a unificatorului de naţiune, Mihai Viteazul. Acest aspect este cel puţin îndoielnic, deoarece sunt slabe şanse ca intenţia să fi fost aceea ca pământul dus în zonă să fie ridicat la un asemenea nivel încât să mascheze statuia. Indiferent - zice-se - de acest lucru, prefectul şi-a adus aminte că în astfel de cazuri, ar fi trebuit - conform legii - solicitat aviz şi din partea ministerului apărării şi a serviciului secret, fapt omis, ce-i drept, de către autoguvernare - care a invocat faptul că nu a mai solicitat aşa ceva în nicio altă situaţie. După ce prefectul a atacat hotărârea în cauză, aceasta a fost - de jure - suspendată. Pentru a evita judecarea în instanţă, care ar fi durat probabil mai mulţi ani, primăria Sfântu-Gheorghe a retras hotărârea şi a luat de la început procedura de avizare. Cu ocazia dezbaterii publice de la finele lunii martie, organizaţiile româneşti au reluat placa şi au acuzat conducerea oraşului de intenţii de mascare a statuii, de asemenea, au pomenit de izbucnirea unui conflict etnic în cazul nemodificării planului. Deşi s-au adresat instituţiilor desemnate de către prefect, în vederea obţinerii avizelor, acestea au răspuns fie evaziv, fie nu la obiect. Deocamdată, câştigătorul războiului psihologic pare să fie prefectul, cel care, în calitate de persoană numită, evaluează deciziile organismelor alese şi, practic, face ce vrea. Autorul machetei pieţei, Damokos Csaba, este de părere că vorbim despre o cauză pierdută, chiar şi numai pentru faptul că nu mai este de mult vorba despre plan urbanistic, despre estetic, despre artă; totul a căpătat o conotaţie politică.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 132, 12.07.2016;
Semnează: Erdely Andras

Târgu-Secuiesc / Şi drapelul oraşului trebuie înlăturat,

Curtea de Apel Braşov a adoptat o sentinţă definitivă în legătură cu necesitatea îndepărtării drapelelor secuieşti din faţa fostei şcoli de aprozi din Târgu-Secuiesc. Drapelele sunt încă la locul lor, însă primarul Bokor Tibor a primit ieri un ultimatum în legătură cu îndepărtarea drapelelor. După cum a informat ieri edilul oraşului, Curtea de Apel i-a respins în 6 iulie contestaţia pe care o depusese în calitate de pârât în legătură cu drapelul oraşului. Sentinţa definitivă îl obligă pe primarul oraşului breslelor să îndepărteze de pe clădirea primăriei şi pe de alte terenuri publice drapelul adoptat oficial de către oraş. Dan Tănasă ameninţă pe blogul său că în zilele următoare va verifica dacă Bokor Tibor s-a conformat aceste somaţii, iar în caz contrar, va cere sancţionarea acestuia. Primarul a mai comunicat că şi prefectul a pus beţe-n roate. Prefectul Sebastian Cucu trebuie să îşi dea acordul în legătură cu proiectul de drapel al oraşului, pentru ca acesta să fie adoptat de către guvern. În zadar a respectat fosta autoguvernare toate punctele legii referitoare la acest lucru şi a adoptat drapelul oraşului în mod legal, pentru că deocamdată nu poate fi folosit. În următoarea fază, vor trimite o adresă către prefectură, în care vor cere analizarea amănunţită a documentelor anexate şi verificarea legalităţii acestora.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.847, 14.07.2016;
Semnează: Iochom Istvan

Retrocedarea bunurilor confesionale / Cer sprijinul Washingtonului

Delegaţia UDMR le cere membrilor Congresului de la Washington sprijin în vederea reluării problemei retrocedării imobilelor confesionale şi comunitare naţionalizate din România. Mai mulţi membri influenţi ai congresului au asigurat delegaţia că vor sprijini soluţionarea problemei privind retrocedarea. Parlamentarul Korodi Attila şi secretarul de probleme externe al UDMR, Vincze Lorant, preşedintele FUEN, au informat, în organizarea Fundaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului cu sediul la New York (HHRF), birourile delegaţiilor congresului în legătură cu evoluţia procesului de retrocedare a imobilelor confesionale şi comunitare, împotmolit de mai mulţi ani. Ei au arătat că procesul de retrocedare a fost în totalitate stopat. Comisia responsabilă adoptă pe rând decizii împotriva bisericilor istorice maghiare. Biserica reformată a fost privată din nou de Colegiul Szekely Miko, membrii comisiei de retrocedare au fost condamnaţi la închisoare. A fost respinsă şi retrocedarea clădirii Batthyaneum din Alba-Iulia, confiscată bisericii romano-catolice. În opinia lui Vincze Lorant, statul român încearcă să minimalizeze regresul existent în procesul retrocedării imobilelor confesionale, în timp ce prezintă drept ideală situaţia minorităţilor din România. Le cerem partenerilor noştri americani să îi ceară explicaţii României în legătură cu respectarea obligaţiilor şi să urmărească cu atenţie evoluţia situaţiei minorităţilor. Congresul american a cerut anul trecut şi în legea bugetului urgentarea retrocedării imobilelor din România. Departamentul de stat de la Washington ar trebui să obţină valabilitatea celor cuprinse în lege - a formulat preşedintele FUEN. În opinia lui Korodi Attila, maghiarii din România simt că după aderarea ţării lor la UE, atenţia Europei Occidentale şi a SUA s-a diminuat în direcţia problemelor juridice fundamentale şi a minorităţilor, deşi mai există o serie de probleme nesoluţionate. Potrivit lui Hamos Laszlo, preşedintele HHRF, mai mulţi congresmeni sunt foarte obligaţi faţă de soluţionarea problemelor legate de retrocedare, mai ales republicanul influent Andu Harris şi democratul Marcy Kaptur, care au promis sprijin şi aplicarea instrumentelor de care dispune congresul, în interesul soluţionării retrocedării imobilelor din România.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.848, 15.07.2016;

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS va demara organizarea demonstraţiei din anul 2017

CNS va organiza şi în anul 2017, la Târgu-Mureş, demonstraţia şi festivitatea dedicate zilei libertăţii secuieşti, iar acestea nu vor fi din nou declarate la primăria din Târgu-Mureş - a declarat pentru Agenţia MTI, Izsak Balazs, preşedintele CNS, după şedinţa de vineri, de la Sfântu-Gheorghe, a comisiei permanente a consiliului. Preşedintele CNS s-a referit la faptul că în martie 2015, au declarat la primăria oraşului Târgu-Mureş atât festivitatea şi demonstraţia din anul 2016, cât şi pe cele din 2017, iar o sentinţă judecătorească definitivă a confirmat poziţia CNS conform căreia primarul a luat la cunoştinţă de declararea evenimentului. Izsak Balazs a declarat că acţiunea de protest va fi de actualitate în primăvara anului 2017, deoarece premierul a declarat că reorganizarea administrativă continuă după alegeri, iar guvernele nu au elaborat încă un proiect de regionalizare prin care să nu se dorească asimilarea Pământului Secuiesc într-o regiune mai mare, majoritar românească.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016;

Tabără etnică în Trei Scaune / Împreună-diferit,

Tabăra multiculturală a fost organizată şi anul acesta în Trei Scaune, cu participarea reprezentanţilor a 8 comunităţi naţionale minoritare din România. Cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Asociaţia Alteris din Sfântu-Gheorghe şi-a desfăşurat majoritatea activităţilor la Pensiunea Teglas din Bicfalău. În tabără au fost prezente 36 de persoane, iar elevii de gimnaziu au fost însoţiţi şi de supraveghetori. Au venit turci din Constanţa, lipoveni din Ghindăreşti, tătari din Valul lui Traian, greci din Brăila, şvabi şi bulgari din judeţul Timiş, evrei din Cobor din judeţul Braşov şi secui din Ciuc - ne-a informat Victor Sibianu, organizator principal, preşedintele asociaţiei. Scopul taberei coordonate de psihologul Brassai Laszlo este cunoaşterea reciprocă a membrilor comunităţilor naţionale care trăiesc în minoritate, renunţarea la prejudecăţi şi apropierea reciprocă. Participanţii au sosit duminica trecută şi au plecat ieri.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.849, 16.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Să nu mai persecute simbolurile secuieşti! / Zi de rugăciune pentru autonomie

Dacă în toamna anului 2015 au fost iluminate hotarele Pământului Secuiesc, anul acesta, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) insistă asupra unei solidarizări similare în cadrul unei zile de rugăciune şi asupra aprinderii focurilor de veghe, pentru a le da de ştire Bucureştiilor şi lumii întregi că nu vor permite nici dezmembrarea, nici asimilarea Pământului Secuiesc. În cadrul şedinţei sale de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat propunerea de a le adresa bisericilor istorice apelul de a anunţa, în 30 octombrie, la nivelul întregului Bazin Carpatic, o zi de rugăciune pentru autonomie. Răspunzând solicitării noastre, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi, Gazda Zoltan, ne-a declarat că în conformitate cu decizia Comisiei Permanente, manifestarea mai de amploare a CNS de anul acesta, ar urma să fie organizată tot în ultima săptămână a lunii octombrie. La nivelul Bazinului Carpatic ar urma să aibă loc o zi de rugăciune pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Sperăm că se vor angrena toate confesiunile, bisericile istorice maghiare. Scopul nostru este să ne rugăm unitar, peste tot, pentru autonomie - a subliniat Gazda. Preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi a spus că rugăciunea comună poare fi organizată fie în cadrul unei manifestări în aer liber, fie în fiecare biserică în parte. Dacă ziua de rugăciune va putea fi organizată în 30 octombrie, tot atunci vor fi aprinse, seara, şi focurile de veghe. De această dată nu vor mai fi iluminate hotarele Pământului Secuiesc, ci vor fi aprinse focuri de veghe în toate aşezările de pe Pământul Secuiesc. Am dori să extindem acest moment în Bazinul Carpatic, pentru că foarte multe aşezări au localităţi înfrăţite şi sperăm că se vor angrena şi ele şi vor aprinde focuri de veghe pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc - a explicat Gazda Zoltan. În cadrul şedinţei de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat mai multe hotărâri. De asemenea, a somat autorităţile române să renunţe la persecutarea simbolurilor secuimii.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 137, 19.07.2016;
Semnează: Kiss Edit

CNS cere hotărâri proautonomiste

Comisia Permanentă a CNS le-a cerut noilor autoguvernări de pe Pământul Secuiesc - create după alegerile din luna iunie - să adopte hotărârile proautonomiste propuse de CNS dacă nu au făcut-o până acum. Din cele 153 de autoguvernări de pe Pământul Secuiesc, 62 au răspuns apelului CNS. Aceste consilii şi-au exprimat prin hotărâri de consiliu cerinţa autonomistă comunitară reprezentată de ei. Ele au exprimat ideea că doresc să aparţină unei singure unităţi administrative care poartă denumirea de Pământ Secuiesc, pentru care legea să garanteze autonomia şi pe teritoriul căreia, pe lângă limba statului, să fie oficială şi limba maghiară. CNS le cere autoguvernărilor care nu au adoptat încă hotărârile să nu considere definitorii declaraţiile lansate împotriva hotărârilor de către însărcinaţii de pe Pământul Secuiesc ai guvernului român, prefecţii. Potrivit consiliului, hotărârile pot demonstra că poziţia autoguvernărilor secuilor este contrară cu cea a puterii centrale în problema organizării administrative. Comisia permanentă a CNS le-a cerut în scris primarilor şi autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc să-i adreseze o petiţie comisiei de monitoring a Congresului Local şi Regional al Consiliului Europei în legătură cu legea privind drapelul român.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016;

Aspiraţii legate de autodeterminare

Nu a fost lipsită de contradicţii acea discuţie care a avut ca temă centrală amplificarea conştiinţei regionale europene şi prezentarea diferitelor aspiraţii. Invitaţii, reprezentanţi ai Alianţei Liberale Europene, au vorbit despre prezentul şi viitorul Europei, din prisma situaţiei naţiunii lor. Aşa cum a declarat moderatorul, Sandor Krisztina: în mare parte au luat cuvântul persoane care ar dori ca Uniunea să devină Europa regiunilor, cu autonomii în interiorul statelor naţionale, cu aspiraţii legate de independenţă, dar în acelaşi timp ar dori o Europă mai puternică şi mai unitară. În timpul prezenţei pe podium, Gunther Dauwen, directorul Alianţei Libere Europene (EFA), a purtat tricoul cu inscripţia Szekerland under construction, dorind astfel să semnalizeze faptul că nu suntem singuri şi numeroase regiuni ale Europei se străduiesc să obţină o independenţă mai mare. În opinia lui, brexit-ul va urgenta aceste procese, cel puţin în Marea Britanie. Trebuie construită o Europă bazată pe autodeterminarea naţiunilor şi trebuie să se acorde o atenţie mai mare nu numai comunităţilor care dispun de stat-mamă, ci şi vocii popoarelor etnice care nu dispun de stat. Ca şi răspuns la globalism, în Europa populismul se află în curs de amplificare, ceea ce este extrem de periculos - a constatat Jose Maria Extebarria, membru al comisiei de externe din cadrul Partidului Naţional Basc. Identităţile locale europene se amplifică, ceea ce poate fi un lucru bun, dar trebuie avute în vedere unele provocări cu care statele nu se pot confrunta singure şi tocmai din această cauză este nevoie de o Europă mai puternică - a declarat el. Bascii sprijină cerinţele secuilor, în cazul în care statul român se aşteaptă la loialitate din partea cetăţenilor, atunci trebuie să recunoască legitimitatea aşteptărilor comunităţii maghiare. Ne mai avertizează asupra faptului că pentru obţinerea scopurilor noastre, colaborarea forţelor politice maghiare, lupta consecventă sunt indispensabile. Trebuie folosite toate instrumentele pentru ca în cadrul diferitelor forumuri să putem prezenta încălcările de drepturi. Joanie Willett, profesor universitar din Cornwall din Marea Britanie, a povestit despre procesul trezirii la conştiinţa comunitară a propriei sale naţiuni. După închiderea minelor, pentru regiunea ajunsă în sărăcie calea de ieşire a reprezentat-o sprijinul UE. Au putut accesa fonduri însemnate, au obţinut autonomie, au avut propriile instituţii şi au devenit mai transparenţi şi la Londra. Nu şi-au atins în totalitate scopurile. Guvernul britanic le recunoaşte instituţiile, dar nu doreşte să îi recunoască ca şi naţiune independentă, deşi în anul 2014 CE i-a acceptat ca şi comunitate naţională. În opinia sa, prin intermediul consolidării identităţii culturale pot fi validate mult mai bine şi interesele economice. Pablo Nuevo Lopez, jurist spaniol, a subliniat la începutul discursului său că situaţia comunităţii maghiare diferă de cea a catalanilor sau a bascilor, dat fiind faptul că graniţele Spaniei nu s-au schimbat în ultimii 400 de ani, în timp ce acest lucru s-a întâmplat în nenumărate rânduri în Europa Centrală şi de Răsărit, în ultimii 400 de ani. Provocările europene necesită state puternice. Indivizii ar trebui să aibă mai multe drepturi, pentru ei dezvoltarea ar trebui să fie mai accesibilă, iar acest lucru este posibil numai dacă în cadrul UE se asigură drepturi fundamentale pentru toţi cetăţenii. Harold Amann, referent de presă în cadrul Partidului din Bavaria care luptă pentru independenţa Bavariei, a declarat că statele mari nu sunt potrivite pentru realizarea democraţiei, au aspiraţii imperiale. Acest lucru este constatat şi în Germania şi tocmai din această cauză ar dori să se separe. El a numit drept păcat uniformizarea culturală a statelor naţionale, aspiraţiile trebuie să vizeze crearea Europei regiunilor, ca deciziile să fie adoptate la un nivel cât mai scăzut. Este nevoie de o colaborare lipsită de garduri şi de ziduri. Europa poate deveni puternică dacă funcţionează ca şi alianţă a unor ţări puternice, a unor naţiuni puternice şi a unor regiuni puternice - a declarat Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT. Nu va exista o Europă puternică dacă o naţiune doreşte să îşi realizeze propria libertate prin intermediul asupririi celeilalte naţiuni, el referindu-se la situaţia din România. Naţiunea română nu va deveni mai puternică dacă neagă dreptul secuilor şi al maghiarilor la autodeterminare şi dacă prin intermediul organizaţiilor represive şi al serviciilor secrete îi persecută pe cei care doresc să beneficieze de libertate, de decizie, de libertatea autodeterminării, prin intermediul organizării unor manifestări - a formulat el. O comunitate maghiară autonomă, puternică, un Pământ Secuiesc care dispune de un parlament ar avea drept rezultat o Românie şi o Europă mai puternice. Dorim pace, securitate, bunăstare şi înţelegere între români şi maghiari, dar nu dorim să dispărem pe de harta Europei. Un indice al modernităţii politice a României este faptul în ce măsură se poate discuta despre aspiraţiile privind autodeterminarea secuiască. Faptul că parlamentul român a acordat în ultimii 90 de ani doar 15 minute acestei probleme, arată că această ţară este incapabilă să se înnoiască. Responsabilitatea Uniunii este să sprijine statele membre în procesul reînnoirii - a subliniat Szilagyi Zsolt.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Deschiderea Universităţii de Vară şi a Taberei de studenţi / Căutarea drumului în Europa

Viaţa staţiunii Băile-Tuşnad a devenit efervescentă pentru câteva zile, unii au venit să se distreze, iar conferenţiarii caută o confirmare a ideii că Am fost, suntem şi vom fii acasă în Europa. Deschiderea oficială anunţată pentru orele 10 a început cu o întârziere de jumătate de oră, iar la masa discuţiilor s-au aşezat fondatorii, organizatorii şi gazdele. Potapi Arpad Janos, secretar de stat responsabil cu politica naţională, a declarat că în ultimii 26 de ani, Tusvanyos a devenit una din cele mai importante manifestări ale tinerilor maghiari din Bazinul Carpatic. În opinia lui Potapi, manifestarea este importantă deoarece oferă posibilitatea purtării de discuţii, este locul naşterii unor proiecte care ulterior au devenit realitate. El a amintit ca exemplu sprijinul în domeniul educaţiei, legea privind statutul, norma juridică care asigură dubla cetăţenie şi mai multe articole ale legii fundamentale. El a spus că începând din anul 2010, 850 de mii de persoane au solicitat cetăţenia ungară şi 780 de mii de persoane au depus jurământul. El a mai afirmat că începând din anul 2014, sprijinirea dăinuirii pe pământul natal a devenit un lucru prioritar în politica naţională a guvernului ungar. Un prim astfel de program a fost în Voivodina, cu un fond de sprijin de 50 de miliarde de forinţi. Ei sunt conştienţi de faptul că familiile, comunităţile maghiare trebuie să se consolideze din punct de vedere economic şi copiii trebuie să aibă un viitor acasă. A menţionat că printre sarcinile cele mai importante se numără migraţia şi scăderea demografică. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei parlamentare ungare pe probleme externe, unul din iniţiatorii Universităţii de Vară de la Balvanyos, a vorbit despre mesajul denumirii ediţiei din anul acesta. Am fost acasă în Europa, identitatea noastră europeană poate părea o certitudine dar nu este, mai ales acum după ieşirea britanicilor. Există din ce în ce mai multe voci radicale şi în Ungaria. Ei consideră că identitatea noastră este europeană, că suntem solidari cu popoarele europene şi că această cultură a noastră este comună. În opinia lui Nemeth Zsolt, în sistemul instituţional european se poate observa o criză profundă, iar printre răspunsurile la această problemă se numără şi răspunsul ungar. Suntem acasă în Europa, nu avem nevoie de lecţii, ce înseamnă europenismul şi ca atare avem dreptul de a nu fi de acord cu curentele europene dominatoare - a declarat politicianul din Ungaria. Criza de acum se află în legătură cu migraţia, cu ameninţarea teroristă, care fac parte în mod dramatic din viaţa noastră de zi cu zi. Comisia Europeană oferă răspunsuri nepotrivite la aceste provocări şi avem dreptul de a spune nu la toate acestea. Partea finală a denumirii manifestării, Vom fii acasă în Europa, nu înseamnă faptul că dispunem de imagine de viitor în Europa, faptul că ştim cum trebuie să arate Europa, ce loc are regiunea noastră în Europa şi care le este locul comunităţilor minoritare maghiare. În zilele care urmează conferenţiarii vor căuta răspunsuri la aceste întrebări - a declarat el. Tarnok Maria, preşedintele curatoriului Fundaţiei Pro Minoritate, organizator principal, a oferit informaţii practice celor prezenţi şi a spus că există două locaţii noi, cum ar fi cafeneaua Janos Pannonius, unde sunt aşteptaţi iubitorii de literatură, şi Cortul Kriza Janos, unde sunt aşteptaţi iubitorii muzicii populare. Toro T. Tibor, vicepreşedintele CNMT, i-a salutat pe cetăţenii liberi ai Republicii Tusvanyos, spunând că suntem acasă în Tusvanyos, pe Pământul Secuiesc, în Transilvania, în Bazinul Carpatic şi în Europa. Toro s-a referit la problemele importante: ar fi important de adăugat ceva la ideea transilvanismului, dat fiind faptul că viitorul maghiarilor din Transilvania are legătură cu cel al românilor, trebuie găsită calea comună, este nevoie de o schimbare de paradigmă, deoarece încercările de până acum au eşuat. Potrivit speranţelor sale, universitatea liberă din acest an poate contribui la acest lucru. Sandor Krisztina, preşedintele executiv al CNMT, a răspuns în calitate de organizator acelor politicieni români care nu au acceptat invitaţiile. Suntem acasă şi vom fii acasă în Transilvania. Conferenţiari români au fost invitaţi la toate expunerile politice şi regretă că nu am ajuns în situaţia ca aceştia să poată participa fără să fie stigmatizaţi de către presa bucureşteană. Mai există multe lucruri de făcut în această privinţă, mai există multe întrebări la care ediţia din acest an a universităţii caută răspunsuri. Trebuie să fim pregătiţi, trebuie să ştim care este imaginea noastră de viitor şi ce anume dorim să obţinem - a spus el. Albert Tibor, primarul staţiunii Băile-Tuşnad, a declarat că am primit Pământul Secuiesc de la strămoşii noştri ca să îl păstrăm şi să dăm mai departe viitoarelor generaţii. Nu dorim altceva decât să trăim ca şi minorităţile din zona mai occidentală.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Autodeterminarea regiunilor, viitorul Europei,

În prima zi a ediţiei a 27-a a taberei Tusvanyos, la cortul principal, denumit după numele lui Lorincz Csaba, au fost susţinute expuneri sub titlul Ce fel de Europă ne-o dorim?, respectiv despre autodeterminarea naţiunilor. La cortul Banffy Miklos a avut loc un forum sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei. David Campanale, corespondentul din Londra al BBC, a încercat să argumenteze, prin exemple biblice, că creştinismul ar putea deveni limba comună a Europei, însă a invocat şi o zicală engleză, potrivit căreia gardul puternic reprezintă baza celor mai bune relaţii de vecinătate. Takacs Szabolcs, secretar de stat pentru afaceri europene al Oficiului Premierului, l-a citat pe unul din fondatorii Uniunii Europene, Robert Schuman: democraţia va fi una creştină, ori nu va fi. Takacs Szabolcs a arătat: poate fi remarcată existenţa unei linii de ruptură între ţările membre fondatoare şi elita politică din Europa Centrală. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei pentru probleme externe a Parlamentului Ungar, a menţionat: gardul ridicat la graniţa sudică a demonstrat că este funcţional, acesta constituind baza ideii pazei europene de frontieră (deşi nu prea se recunoaşte acest lucru). Politicianul a arătat: ideea privind Europa creştină nu este o noţiune religioasă, aceasta ar trebui percepută ca fiind o punte de legătură care este clădită, dintr-o parte, de biserica creştină, iar din cealaltă parte, de politica europeană. Peter Krajnak, secretar de stat în ministerul educaţiei din Slovacia, susţine că creştinismul ar trebui să se manifeste şi în viaţa politică, o obligaţie fundamentală a politicianului creştin ar fi întrajutorarea nevoiaşilor. În cadrul discuţiilor susţinute pe marginea intensificării la nivel european a conştiinţei regionale, Gunther Dauwen, director de partid al Alianţei Libere Europene (EFA), a arătat: mai multe regiuni din Europa insistă să-şi obţină o autonomie mai mare, mai mult de atât, aspiră la independenţă. Acest lucru poate fi sesizat şi pe Pământul Secuiesc - a spus politicianul -, confirmându-şi constatarea prin tricoul cu inscripţia Pământul Secuiesc, în proces de dezvoltare, purtat de el. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a apreciat: Uniunea Europeană ar trebui să recunoască faptul că, prin edificarea regiunilor, vom deveni cu toţii mai puternici. Întrebat fiind, Szilagyi a menţionat: România este un regim centralizat de jecmănire, unde se fură 24 milioane de euro din preţul fiecărui kilometru de autostradă, motiv pentru care ei luptă pentru autonomia regiunilor istorice. La cortul Banffy Miklos nu au mai venit jumătate din invitaţi, ca urmare, discuţiile purtate sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei au devenit puţin cam lipsite de conţinut în pofida importanţei pe care o prezenta tema respectivă. Andrej Cus, parlamentar sub culorile Partidului Democrat din Slovenia, plictisit de prea multe generalităţi, a adus un exemplu concret: pe parcursul războiului din Slovenia de Sud, Slovenia a acceptat 70.000 de refugiaţi, majoritatea lor fiind bosniaci. Aceştia au schimbat societatea, politica socială, sistemul educaţional, viaţa culturală şi sportivă. Construiesc moschee, derulează activităţi de misionariat, se ajunge treptat în situaţia în care ei îi vor integra pe sloveni - a spus politicianul. Vă asigur că refugiaţii nu intenţionează deloc să se întoarcă acasă, însă este clar şi faptul că Slovenia nu mai supravieţuieşte unui astfel de potop - a reflectat Andrej Cus asupra viitorului.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 139, 21.07.2016;
Semnează: Erdely Andras

Viitorul Pământului Secuiesc / Este nevoie de încredere şi colaborare,

În cadrul discuţiilor purtate ieri, la Tusvanyos, sub titlul Autoguvernările locale de pe Pământul Secuiesc, după alegeri, Demeter Szilard, analist la Fundaţia Szazadveg, le-a adresat, în calitate de moderator, liderilor autoguvernamentali invitaţi, întrebări pe marginea a două tematici: La ce ne putem aştepta după alegerile parlamentare din toamnă? şi Dispun sau nu autoguvernările de pe Pământul Secuiesc de strategii de dezvoltare economică, socială şi culturală, care să poată fi incluse într-o strategie unitară vizând Pământul Secuiesc? Au fost prezenţi: Antal Arpad, primarul din Sfântu-Gheorghe, Galfi Arpad, primarul din Odorheiu-Secuiesc, Molnar Tibor, edilul din Vlăhiţa, Nagy Zoltan, edilul din Gheorgheni, Raduly Robert, primarul din Miercurea-Ciuc, Borboly Csaba şi Tamas Sandor, edilii judeţeni din Harghita şi Covasna, Soos Zoltan, candidatul la funcţia de primar din Târgu-Mureş, şi Zakarias Zoltan, consilier local, vicepreşedintele PPMT. Antal Arpad a semnalat: în cadrilaterul Ankara-Moscova-Bruxelles-Washington, Pământul Secuiesc se află într-o situaţie geopolitică deosebit de stranie, şi tocmai din acest motiv trebuie văzut ce se va întâmpla cu el. În zilele noastre, totul este analizat din punctul de vedere al politicii de securitate. În opinia edilului, în următoarele decenii, Pământul Secuiesc va fi supus unui proces de evaluare, şi vom reuşi să ne reprezentăm interesele, dacă vom adopta o poziţie unitară şi raţională. Este nevoie de încredere şi solidaritate în acest sens. Doar în felul acesta se vor obţine rezultate. În Trei Scaune, acestea au fost realizate, a fost demonstrată forţa acestora, şi le propune şi celorlalţi. Una din provocările din următorul an o reprezintă reorganizarea administrativă. Aceasta trebuie ori împiedicată, ori făcut în aşa fel încât noua structură să fie bună şi pentru noi. O altă problemă o constituie competitivitatea Pământului Secuiesc, iar o a treia: cum răspundem hărţuirilor din partea autorităţilor, ne continuăm drumul sau batem în retragere - a explicat Antal. Tamas Sandor a precizat: alegerile locale şi cele parlamentare sunt legate între ele. Există trei nivele: local, judeţean şi naţional. Dacă lipseşte vreunul, viitorul comunităţii maghiare se poticneşte - a spus Tamas. Alegerile parlamentare trebuie întâmpinate cu solidaritate, în mod raţional şi unitar - l-a citat pe Antal. Cea mai importantă este solidaritatea comunitară, aceasta trebuie realizată în primul rând de către politicieni. Raduly Robert, primarul din Miercurea-Ciuc, a menţionat: în ultimi trei ani, prea puţine legi au fost modificate, centralizarea s-a intensificat în România. A fost modificată o singură lege, cea vizând slăbirea puterii liderilor judeţeni: preşedinţii judeţeni sunt aleşi nu în mod direct, ci unul indirect, dacă acesta nu este pe placul cuiva, poate fi schimbat prin voinţă majoritară. Pentru această centralizare deosebit de josnică era nevoie de trei scaune, dar nu de Trei Scaune condus de Tamas - a precizat Raduly -, ci de curtea de conturi, procuratură şi curtea securiştilor. În urma conlucrării acestora s-a putut realiza restabilirea, pe care oamenii nici nu au sesizat-o, acum încep să remarce acest lucru, când pe faţada sediului primăriilor nu mai figurează inscripţia Varoshaza sau Kozseghaza. Sau decide curtea securiştilor cine să fie la conducere în Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Sfântu-Gheorghe sau Constanţa, Braşov etc.. Un astfel de proces este în curs de derulare. Mulţi au încercat ca lipsa statului secuiesc să fie compensată prin surplusul de sarcini asumate de autoguvernări. Era o muncă deosebit de grea, având în vedere că a trebuit contracarat nu un stat român neutru, ci statul român care, din 1920 încoace, urmăreşte filozofia puterii invadatoare. El însuşi şi-a depus eforturile în acest sens timp de 11 ani. Trebuie vorbit clar despre acest lucru - a spus Raduly. Acesta a adăugat: echipa maghiară prezentă în parlament a tolerat în linişte toate acestea. Nu spune că nu au existat tentative din partea a unu sau doi oameni. Însă, când cineva era în funcţie de minister sau secretar de stat, tremura de frică când va fi luat, motiv pentru care a preferat să tacă în parlament. Nu se pune problema că n-ar mai fi şi reprezentanţi maghiari în parlamentul român, pentru că vor fi, la fel cum s-a întâmplat şi până acum. Întrebarea este dacă va fi şi când va fi un grup în parlament care să reprezinte imaginea maghiaro-seuiască - a continuat Raduly Robert. Nu atribuţii vrem să obţinem din partea statului invadator, ci vânăm funcţii. Actuala mare întrebare este dacă continuăm să ne învăluim în tăcere sau vom fi capabili să ne arătăm o nouă imagine, una puternică. În politică trebuie să se ajungă în sfârşit până acolo încât prezenţa, forţa, puterea autoguvernamentală să fie mai importante decât cele parlamentare. În tematica vizând viitorul Pământului Secuiesc, Raduly Robert a precizat: în sfera menţinerii identităţii, sunt asumate o mulţime de sarcini în plus, sunt destinate fonduri în plus în scopul contracarării puterii române invadatoare. Aspectul cel mai îngrijorător este cel privind cunoştinţele - a atras atenţia Raduly. Stăm foarte prost în această privinţă. Dacă analizăm rezultatele de la examenul de bacalaureat, vedem nu faptul că tânărul în situaţie minoritară luptă din răsputeri să se evidenţieze, ci tocmai contrariul, sistemul educaţional în limba maghiară s-a integrat în sistemul de învăţământ în limba română, iar acest lucru nu este în ordine. Una din cauzele faptului că în multe ramuri nu există forţă de muncă locală este şi aceea că există probleme cu nivelul de cunoştinţe. Salariile sunt mici în Trei Scaune deoarece concurenţa nu permite mai mult. Tamas Sandor a întrebat dacă va exista vreodată Pământ Secuiesc. Rolul reprezentanţei parlamentare este unul important - a adăugat el. Se tot aude în ultimul timp că anul viitor va fi reluată problema privind regionalizarea, actualele regiuni de dezvoltare se vor transforma în regiuni administrative, judeţele fiind desfiinţate. Este vorba de un real pericol, în special dacă se va constitui marea coaliţie. Dacă Regiunea de Dezvoltare Centru va fi transformată într-un judeţ mare, acolo procentul maghiarimii va fi de 25%. Administraţiile judeţene vor fi desfiinţate, acestea constituind cadrul instituţional care asigură funcţionarea unor ateliere spirituale maghiare. Principala sarcină a viitoarei fracţiuni parlamentare este să împiedice acest lucru, ori să influenţeze lucrurile astfel încât să-i fie bine şi Pământului Secuiesc. Trebuie să participăm la guvernare, însă acest lucru nu este un scop, ci un instrument. Scopul este ca Pământul Secuiesc să fie menţinut cel puţin în forma sa actuală, sau, dacă regionalizarea va avea loc, viitorul Pământului Secuiesc să se îndrepte în direcţia bună. Antal Arpad a subliniat: este deosebit de important să existe colaborare şi strategie. Aşa simte că trebuia mult mai mult să ne gândim şi să acţionăm împreună. Domeniile de specialitate trebuie împărţite, şi să asigure profesionişti atât învăţământul profesional, cât şi instituţiile culturale sau mediul antreprenorial. Trebuie armonizate activităţile pe Pământul Secuiesc. Problemele noastre mici le putem soluţiona aici, acasă, însă dacă nu vom asigura reprezentanţa comunitară, nu vom reuşi ca problema privind Pământul Secuiesc s-o îndreptăm în direcţia bună în următorii patru ani. Esenţa este să existe o imagine asupra viitorului. Trebuie spus clar: nu există altă soluţie, decât autonomia - a subliniat Antal Arpad.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.854, 22.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Validare a drepturilor maghiare în Bazinul Carpatic,

Situaţia maghiară în Bazinul Carpatic este nesoluţionată, există un mare regres în privinţa validării drepturilor minoritare, însă situaţia nu este lipsită de speranţe - astfel poate fi sintetizată imaginea prezentată de reprezentanţii maghiarilor din teritoriile rupte. Csoti Gyorgy, directorul Institutului de Apărare a Drepturilor Minorităţilor, a subliniat în mai multe rânduri că membrii comunităţilor maghiare ajunse în minoritate încearcă să obţină prin instrumente paşnice şi parlamentare asigurarea drepturilor lor, însă până în momentul de faţă, au puţine rezultate. El a subliniat că ar exista o singură soluţie liniştitoare: asigurarea autonomiilor pe diferite nivele. Csoti Gyorgy a sintetizat situaţia actuală aşa cum se vede ea de la Budapesta. În Slovacia, politica minoritară slovacă este brutal de discriminatorie. În Ucraina Subcarpatică, situaţia maghiarilor este diversă. Politica ucraineană se ocupă în primul rând de minoritatea rusă - zece milioane de persoane. Viitorul lor depinde în mare măsură de evoluţia situaţiei Ucrainei. Politica minoritară românească este mârşavă, mincinoasă şi făţarnică. În Voivodina există cele mai multe speranţe, autonomia culturală începe să se dezvolte şi deşi politica sârbă se străduieşte să o limiteze, aspiraţia privind obţinerea calităţii de membru UE poate aduce progrese. El a vorbit şi despre cei care nu au fost prezenţi: în Croaţia şi în Slovenia trăiesc foarte puţini maghiari şi, ca atare, se poate manifesta toleranţă faţă de ei. În Austria există un dublu etalon. În timp ce s-a luptat cu vehemenţă pentru germanii din Tirolul de Sud, nu există dispoziţie pentru asigurarea de drepturi colective maghiarilor din Burgenland. Noi trebuie să soluţionăm cauza maghiară. Europa nu consideră importantă această problemă - a declarat Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiarilor din Voivodina (VMSZ). Fiecare trebuie să îşi îndeplinească sarcina. Guvernul ungar are un rol important, ponderea economică şi politică a Ungariei este importantă. După alegerile din aprilie, VMSZ a reuşit să obţină un rezultat prin care a putut observa rolul ei de validare a intereselor. Serbia a deschis capitolul 23 al aderării la UE, care se ocupă de justiţie şi de drepturile fundamentale şi din care face parte şi planul de acţiune privind minorităţile. Şi VMSZ a participat la elaborarea acestuia şi au fost înregistrate progrese în legătură cu angajarea proporţională a membrilor minorităţilor naţionale în sfera publică şi a societăţilor în domeniul afacerilor publice. Acest aspect este deja parte a sistemului juridic sârb. În următorii trei ani trebuie să evalueze exact situaţia şi trebuie făcut în aşa fel încât locuitorii să fie reprezentaţi proporţional în sfera publică. Sunt conştienţi de faptul că pentru asta este nevoie de specialişti maghiari, iar acest lucru poate fi realizat prin elaborarea de strategii şi prin formarea unui sistem educaţional. Situaţia nu este lipsită de probleme, însă există speranţe. Maghiarii sunt acceptaţi de către societatea sârbă. Ungaria nu este văzută drept un adversar - a declarat în final Pasztor Istvan.

Ucraina nu este stat de drept
În Ucraina nu se poate vorbi despre validarea drepturilor minorităţilor, deoarece Ucraina nu este stat de drept - a declarat Darcsi Karolina, secretara Uniunii Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică. La nivel de normă juridică, lucrurile sunt în ordine, însă degeaba există legi dacă ele nu sunt aplicate, dacă nu există resurse în privinţa aplicării lor. Ea a dat ca exemplu legea electorală care a trecut prin multe schimbări. Raioanele maghiare au fost dezmembrate şi ajungerea în parlament a reprezentanţilor maghiari a devenit lipsită de şanse. În anul 2015, Porosenko a promis totul, norma juridică a fost schimbată însă nu au fost dispuşi să aplice noua lege. Situaţia este asemănătoare şi în privinţa descentralizării, în privinţa reformei în administraţie, sunt de ani de zile pe ordinea de zi. În anul 2014, parlamentul a adoptat legea privind unificarea voluntară a autoguvernărilor, însă ordonanţa de aplicare nu s-a referit la ceea ce s-a promis. Legea ucraineană a limbii este una din cele mai permisive, însă nu este pusă în aplicare. Nu există resurse, nu există un mecanism de aplicare, depinde de primari dacă o respectă sau nu, iar cei mai mulţi se tem şi nu o aplică. În mare parte este validat dublul etalon: faţă de ruşi sunt mai permisivi, maghiari sunt puţini, iar acest lucru reprezintă un mare dezavantaj în învăţământ. Constituţia garantează învăţământul în limba maternă. În perioada 2005-2012 nu se putea susţine examenul de bacalaureat în limba maghiară, ci doar în limba rusă, metoda de predare a limbii ucrainene este foarte proastă, este predată ca limbă maternă, iar copiii maghiari învaţă mai repede limba engleză decât limba ucraineană. Darcsi Karolina a vorbit şi despre aspectele pozitive. În cadrul alegerilor locale au obţinut rezultate bune şi a amintit de faptul că graţie sprijinului statului ungar, limba maghiară a devenit mai valoroasă. Mulţi ucraineni au început să o înveţe, în speranţa obţinerii de paşaport şi de sprijin economic. După cum a spus, situaţia nu este lipsită de speranţă nici la ei. Menyhart Jozsef, preşedintele Partidului Comunităţii Maghiare (MKP), a prezentat o imagine sumbră a situaţiei maghiarilor din Slovacia. Slovacizarea, migraţia amplifică pesimismul maghiarilor din Slovacia, regiunile maghiare s-au separat din punct de vedere economic, iar această slăbiciune materială a condus la o slăbiciune morală. Puterea politică a maghiarilor din Slovacia s-a divizat. MKP nu a intrat pentru a treia oară în legislativ, iar lipsa puterii lor politice a apărut şi în privinţa validării drepturilor. El a criticat Partidul Most-Hid. MKP este puternică încă în cadrul autoguvernărilor şi tocmai acolo încearcă să obţină valabilitate drepturilor lor, mai ales celor lingvistice. În 20 de ani, de la înfiinţarea Slovaciei independente, în privinţa drepturilor minoritare a fost construit un adevărat stat al lui Potemkin. Au fost acceptate toate acordurile şi prevederile internaţionale, există un tratat de bază maghiaro-slovac, există prevederi constituţionale numai că nu sunt respectate. Toate acestea sunt sabotate de stat - a declarat Menyhart Laszlo.

Cu poliţia politică împotriva revendicărilor de drepturi
Situaţia maghiarilor din România a fost schiţată de Dabis Attila, însărcinatul Consiliului Naţional Secuiesc. El a prezentat evenimentele din ultimul an ale zilei libertăţii secuieşti, piedicile, amenzile aplicate şi a concluzionat: a devenit evident că România este o ţară în care oricare autoritate publică poate interveni ca poliţie politică. România se află undeva între democraţie şi dictatură - a subliniat el. El a mai spus că CNS priveşte către instituţiile internaţionale nu ca asupra unor instrumente de exercitare a puterii, ci ca asupra unor forumuri generatoare de dialog. Este conştient de faptul că autonomia poate fi obţinută doar prin dialog, iar în cazul României a devenit evident că este nevoie de un stimulent extern pentru a fi dispusă să poarte discuţii cu propriii săi cetăţeni.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Autonomie va exista doar dacă vom dori cu toţii acelaşi lucru / Este atmosfera duşmănoasă?

Condiţia primordială a cuceririi autonomiei este să vrem cu toţii acelaşi lucru şi să ne facem cunoscută această atitudine şi la nivel internaţional - a spus Kalmar Ferenc, vineri, în cadrul celei de-a 27-a ediţii a Universităţii Libere de Vară şi Taberei Studenţeşti de la Balvanyos. Comisarul ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei a participat la dezbaterea intitulată Autonomiile noastre şi evoluţiile în planul politicii mondiale. În cadrul dezbaterii, preşedintele Institutului de Cercetare pentru Strategie Naţională, Szasz Jeno, a afirmat că Brexit-ul va duce la creşterea nivelului de apreciere a Europei Centrale şi de Est şi va urma perioada dialogului la un nivel mai înalt. Politologul catalan Marc Gafarot i Monjo, şeful cabinetului de politică externă al Partidului Convergenţa Democratică din Catalonia, i-a îndemnat pe maghiarii din România să nu utilizeze expresia minoritate, deoarece în felul acesta continuă să-şi diminueze propria importanţă. Expresia corectă ar fi comunitate naţională, deoarece 50 de milioane de oameni din uniune trăiesc într-un mediu lingvistic şi cultural diferit de cel al lor. Dacă eliminăm sloganul Uniunii Europene, Unitate în diversitate, UE s-a pierdut - a precizat politicianul, din păcate, încă tot spaniol. Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, a apreciat că este un pas înainte pozitiv faptul că judecătoria judeţului Mureş a anulat amenda pe care i-a aplicat-o jandarmeria. Este important ca oamenii să nu se teamă, pentru că, iată, nici în România nu pot fi îngrădite libertăţile fundamentale - a subliniat preşedintele CNS. Toro T. Tibor, vicepreşedinte PPMT pe probleme strategice, a spus că este un succes faptul că partidul său a reuşit să menţină chestiunea autonomiei pe ordinea de zi, iar pentru validarea acestui lucru este în continuare în căutare de parteneri strategici. Repassy Robert a atras atenţia asupra faptului că Ungaria are obligaţia constituţională de a sprijini strădaniile autonomiste ale maghiarilor de peste hotare. În opinia comisarului ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei, Kalmar Ferenc, nu este deloc sigur că urmează o perioadă a dialogului, dimpotrivă, în Europa se consolidează politica temerii, care ar putea suspenda atenţia acordată drepturilor minorităţilor. Însărcinatul premierului, Szili Katalin, a atras atenţia asupra importanţei consensului între organizaţiile de peste hotare, pentru ca maghiarimea să nu fie, în Europa secolului al XXI-lea, parte a problemei, ci a soluţiei. Într-un mod străin de spiritul de la Tusvanyos, Szili a criticat acea parte a presei care a perceput cu nedumerire faptul că în cadrul unei discuţii iniţiate de Szili Katalin, reprezentanţii organizaţiilor politice maghiare transilvane au adoptat o declaraţie conform căreia în campania electorală din 2016 din România, nu intenţionează să dezbată între ele detaliile autonomiei. Însărcinatul premierului a sugerat că absenteismul ridicat a fost generat de presă, nu de incompetenţa politicienilor.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 141, 25.07.2016;
Semnează: Erdely Andras

Tusvanyos / Să spunem nu colonizării forţate

Ieri reprezentanţii maghiarimii de peste hotare au semnat o declaraţie în care s-a stabilit că nu numai Ungaria, ci întreaga maghiarime din Bazinul Carpatic trebuie să transmită către Bruxelles mesajul că nu suntem de acord cu colonizarea forţată şi vrem ca noi să fim cei care decidem cu cine vrem să convieţuim. Unul dintre subiectele centrale ale dezbaterilor pe marginea politicii naţionale a fost migraţia, importanţa referendumului stabilit a avea loc în 2 octombrie împotriva cotelor obligatorii stabilite de Bruxelles. Documentul comun a fost prezentat de Repas Zsuzsanna, specialist în politică naţională, moderatorul dezbaterii. Prin intermediul acestui document, liderii aleşi ai maghiarimii din Bazinul Carpatic condamnă politica imigraţională greşită a UE şi colonizarea forţată. Este în curs de desfăşurare o migraţie modernă, Europa este în pericol, milioane de persoane au pornit la drum spre acest continent în speranţa unei vieţi mai bune. Europa se află în război, de la începutul crizei migraţionale a crescut numărul atentatelor teroriste. Liderii Uniunii Europene nu înţeleg încă problema, considerând că soluţia este colonizarea forţată a imigranţilor în statele membre, fără însă să se consulte cu parlamentele naţionale despre acest lucru. Birocraţii de la Bruxelles nu ar putea decide în locul nostru, avem dreptul să decidem în ceea ce priveşte viitorul nostru comun şi cu cine vrem să convieţuim - scriu liderii de peste hotare. Îi roagă pe toţi cetăţenii maghiari ca în 2 octombrie să participe la referendumul împotriva colonizării forţate. Declaraţia comună a fost susţinută de toţi liderii de peste hotare - din Transilvania, Slovacia, Ucraina Subcarpatică, Voivodina, Croaţia, Moravia - participanţi la dezbaterea privind politica naţională, în cuvântările lor toţi îndemnându-i pe maghiarii de peste hotare care dispun de cetăţenie să participe la vot. La această dezbatere, guvernul budapestan a fost reprezentat de Potapi Arpad Janos, secretar de stat pentru politică naţională. Acesta a accentuat: după 2010 au fost elaborate noi cadre privind politica naţională, până în prezent 850.000 de maghiari solicitând cetăţenia ungară. Programele privind dezvoltarea economică iniţiate de guvernul ungar sunt în beneficiul traiului pe pământul natal şi consolidarea comunităţilor maghiare. Brenzovics Laszlo, preşedintele Asociaţiei Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică, a declarat că luptele din Ucraina s-au mai domolit, însă linia de front a devenit permanentă. Guvernarea ucraineană nu este preocupată de probleme minoritare, deşi 1/5 din locuitorii ţării nu sunt ucraineni, iar pentru soluţionarea crizei trebuie să se confrunte şi cu acest lucru. De altfel, nu s-a întâmplat lucrul de care mulţi s-au temut, şi anume că din rândul maghiarimii din Ucraina Subcarpatică va porni un val de imigranţi, comunitatea a rămas acasă, asigurându-şi funcţionarea instituţiilor cu ajutor din partea Ungariei. Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiare din Voivodina, a vorbit despre faptul că au pierdut mandate la alegeri din cauza divergenţelor, însă au acţionat intrând în coaliţie cu Partidul Radical Sârb şi astfel vor încerca să obţină rezultate. Menyhart Jozsef, preşedintele recent ales al Coaliţiei Maghiare din Slovacia, a declarat că nu au intrat în parlament nici de această dată, însă şi-au păstrat baza, intenţionează să lucreze şi în continuare pentru consolidarea identităţii maghiarimii din Slovacia. Horvath Ferenc, preşedintele Comunităţii Autoguvernamentale Naţionale Maghiare din Moravia, a vorbit despre situaţia maghiarilor din Slovenia. Din punct de vedere numeric, este cea mai mică comunitate maghiară de peste hotare, iar pentru a-şi putea păstra identitatea sunt ajutaţi de sprijinele guvernamentale ungare, respectiv relaţiile regionale cu judeţele Zala şi Vas. Jankovics Peter, preşedintele executiv al Comunităţii Maghiare Democrate din Croaţia, a declarat că, cu toate că situaţia minorităţilor este în ordine din punct de vedere juridic, validarea lor practică este destul de greoaie. Este un semn îmbucurător că numărul elevilor înscrişi la şcolile maghiare nu a scăzut. Situaţia din Transilvania a fost prezentată de liderii UDMR, PCM şi PPMT. Biro Zsolt, preşedintele PCM, a declarat: organizaţia condusă de el consideră că una din sarcinile sale este să facă în aşa fel încât promisiunile de la Alba-Iulia să apară în politică. Mulţi consideră că la alegerile parlamentare din toamnă în mod sigur vor candida împreună cu UDMR, însă înainte de acordul final vor mai avea loc dezbateri serioase. În cadrul acestora, vor cere printre altele ca autoguvernările în a căror frunte se află primari PCM să nu fie tratate cu vitregie şi ca UDMR să-şi asume obiectivele din programul PCM. În procesul de modificare al constituţiei să includă garanţii în vederea protecţiei minorităţilor, să insiste asupra descentralizării şi să-şi asume cauza statului autonomist. Tanczos Barna, lider de fracţiune din senat, a vorbit despre faptul că în ultimul timp, majoritatea atacurilor antimaghiare au trecut pe un front pe care ne mişcăm cu greutate: totul este criminalizat, liderii autoguvernărilor sunt hărţuiţi, simbolurile noastre sunt atacate la tribunal. A accentuat şi importanţa alegerilor parlamentare din toamnă. În curând vor fi puse din nou pe ordinea de zi revizuirea constituţiei şi regionalizarea, iar noi trebuie să intervenim în aceste decizii, trebuie să negociem - a argumentat Tanczos. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a atras atenţia asupra faptului că la alegerile locale din acest an, numărul celor care au votat cele trei partide maghiare a fost mai mic cu 106.000 faţă de acum 4 ani. 60-70% din maghiarii din Transilvania nu vor să voteze, lucru care reprezintă o problemă reală. 10-15% din voturi au fost date pentru candidaţi români, care nu au avut nicio propunere pentru maghiari. Obiectivul PPMT este să mobilizeze cât mai multe persoane în vederea participării la referendumul împotriva cotei de imigranţi din 2 octombrie şi la alegerile parlamentare din toamnă. Fidesz salută declaraţia Maghiarii din Bazinul Carpatic spun da pentru Europa şi nu pentru colonizarea forţată - este concluzia lui Nemeth Zsolt pe marginea declaraţiei comune a liderilor de peste hotare, salutând-o în calitate de şef al cabinetului de politică externă al Fidesz. În opinia sa, maghiarii nu sunt eurosceptici, ci doar eurocritici, ei nu vor să destrame, ci să construiască Uniunea Europeană. Pasztor Istvan, preşedintele MVSZ, a concluzionat în numele tuturor liderilor de partide maghiare din Bazinul Carpatic: La prima vedere, pare că acest referendum este o problemă internă a Ungariei, însă deoarece suntem o naţiune, problemele interne ale Ungariei sunt problemele noastre, ale tuturor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.855, 23.07.2016;
Semnează: Farcadi Botond

De pe Pământul Secuiesc până la Bruxelles

Ungaria să îşi asume statutul de putere protectoare faţă de maghiarii de peste hotare, faţă de Transilvania, aşa cum a procedat Austria în cazul Tirolului de Sud din Italia - a declarat Tokes Laszlo, sâmbătă, în apelul pe care l-a reiterat la Băile Balvanyos. Cuvintele sale au generat reacţii isterice în anul 2013 din partea politicienilor români, partidele din Bucureşti întrecându-se între ele în manifestări antimaghiare. Nu ştim care va fi de această dată reacţia Bucureştilor. Parcă până ieri am văzut o atitudine mai rezervată, poate din cauza week-end-ului estival. Ştim însă sigur că în locul vociferărilor naţionaliste, puterea de la Bucureşti ar trebui să iniţieze mai degrabă un dialog efectiv cu liderii comunităţii maghiare care trăiesc în România şi să încerce să creeze cele mai bune relaţii cu Ungaria vecină. Acest lucru ar fi necesar deoarece întreaga Europă se află în faţa unor provocări din ce în ce mai serioase, la care România nu poate oferi singură răspunsuri corespunzătoare. În perioada tulbure, în care criza ucraineană, criza refugiaţilor, pericolul terorismului şi evenimentele din Turcia înseamnă un risc major, interesul fundamental al Bucureştilor ar fi să adopte o atitudine comună împreună cu ţările din zonă. Despre aceste provocări a vorbit premierul ungar, Orban Viktor, care este acuzat de antieuropenism de către partidele ungare de opoziţie, de presa occidentală şi de liderii de la Bruxelles. Una din cele mai dificile sarcini ale politicii externe ungare este de a convinge celelalte ţări ale continentului în legătură cu faptul că critica Bruxelles-ului şi apărarea graniţelor nu înseamnă respingerea Europei.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016
Semnează: Farcadi Botond

În interesul retrocedărilor ecleziastice din Transilvania, la Congresul Statelor Unite

Deputatul Korodi Attila şi Vincze Lorant, preşedintele Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene (FUEN), au participat la Congresul Statelor Unite pe tema blocării retrocedărilor imobilelor ecleziastice. În cursul vizitei efectuate la jumătatea lunii iulie au fost clarificate informaţiile Ministerului de Externe al SUA, care se afla departe de adevăr, şi au speranţa ca în privinţa punctului de vedere ferm al congresului să existe un răspuns pozitiv din partea Bucureştilor.
Interviu cu Korodi Attila:
- Cere a fost scopul călătoriei voastre în Statele Unite?
- Drumul către Washington a fost precedat de faptul că, pentru această perioadă, Institutul de cercetare al Partidului Popular European şi Centrul Wilfred Martens au organizat împreună cu Institutul Republican o călătorie de specialitate pentru politicienii europeni, în cadrul căreia am acordat o atenţie specială politicii din domeniul afacerilor externe şi armatei americane în oglinda campaniei. În cadrul UDMR există un grup de lucru, al cărui membri sunt colegi care au sarcini şi responsabilităţi în domeniul european sau al afacerilor externe. Am împărţit activitatea şi am decis ca în această călătorie să plec eu împreună cu Vincze Lorant. Am anunţat Fundaţia Maghiară pentru Drepturile Omului (HHRF) că mergem în Statele Unite şi, împreună cu preşedintele Hamos Laszlo, luăm legătura cu membri congresului interesaţi pe tema maghiarilor din Transilvania, pentru a le prezenta întâmplările din ultimele luni.
- Acest lucru a avut deja precedente, întorcându-ne chiar şi până la perioada anului trecut, la vizita efectuată de preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor. Care sunt cele mai recente evoluţii?
- Tema retrocedărilor bunurilor ecleziastice din Transilvania a fost o muncă pe întreaga perioadă a zilei, muncă ce s-a desfăşurat exclusiv în cadrul Congresului. Ne-am înţeles cu preşedintele HHRF şi am analizat evoluţiile din ultimele luni. Toate acestea au fost precedate de faptul că în iunie, episcopul reformat Kato Bela a participat la o serie de consfătuiri ale congresului, organizate tot de HHRF, în cadrul cărora a reieşit că Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite deţinea informaţii cu privire la evoluţiile din România, care erau departe de adevăr. Din acest motiv este foarte bine ca, urgent, la o lună de la vizita domnului episcop, să putem prezenta printre altele şi ordonanţele de urgenţă ale guvernului, sau să enumerăm câteva cazuri ale comisiei pentru retrocedări în care au corectat punctul de vedere total greşit al Ministerului de Externe al Statelor Unite.
- Care sunt acele argumente cu care, de aici, din Ţinutul Secuiesc, se poate atinge pragul de excitabilitate al membrilor Congresului Statelor Unite?
- Trei abordări sunt utile pentru reprezentarea problemei noastre. Prima este atunci când ne întâlnim cu un asemenea membru al Congresului, care are strămoşi maghiari. Al doilea caz: în circumscripţia electorală trăieşte o comunitate maghiară cu tradiţii - chiar şi din anii ’56 - care decide politica statului respectiv. Al treilea: dacă membrul respectiv are de asemenea strămoşi din Europa Centrală, şi înţelege ce înseamnă comunismul, cunoaşte efectele care le-a avut asupra acestor societăţi şi simte de ce este important într-un proces de democratizare de aici, modul în care se raportează democraţia faţă de tot ceea ce a fost normal înaintea dictaturii… Cum ar fi de exemplu dreptul la proprietate. În baza acestor trei abordări putem să începem un dialog. De altfel, este greu, pentru că societatea americană şi elita politică se leagă în mare parte de Europa, în schimb, trăiesc într-o lume atât de abstractă, care se află departe de realitatea europeană. Nu există puncte de legătură mai strânse şi nu pot să înţeleagă procesele de aici.
- Mai concret, cu ce poate să contribuie Congresul American la situaţia retrocedărilor din România?
- De exemplu, cu ceea ce s-a întâmplat în urma dezbaterii Congresului, la care a participat Kelemen Hunor în toamna anului trecut: în raportul privind drepturile omului, bisericii şi dreptul la libertate, Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite formulează clar faptul că România are lipsuri. În domeniul drepturilor minoritare şi al redării dreptului la proprietate nu au fost respectate asumările, iar România trebuie să vină cu răspunsuri. Există un parteneriat strategic româno-american, care uneori este considerat de către Bucureşti ca fiind mai important decât parteneriatul unional. Astfel este parteneriatul pentru stabilitate din regiunea Mării Negre, pentru că în această zonă, în care situaţia poate să degenereze până la conflicte între state, democraţia americană poate reprezenta o garanţie bună. Ca urmare a acestui lucru, este foarte important dialogul dintre guverne în domeniul democraţiei, drepturilor omului şi corupţiei, iar partea română acceptă acest lucru. După foarte mulţi ani, este acum o premieră faptul că Ministerul Afacerilor Externe din Statele Unite vine cu formulări foarte clare pe tema bisericii şi drepturilor minoritare şi se aşteaptă la progrese din partea părţii române. În răspuns, România a adoptat în primăvară o ordonanţă de urgenţă a guvernului, doar că aceasta nu face referire tocmai la bunurile ecleziastice. Unul din punctele importante ale negocierilor noastre din Statele Unite a fost acela de a convinge Congresul că evoluţia este într-adevăr pozitivă, dar numai pe o scară mai mică, iar bunurile ecleziastice sunt excluse. Ştim că statul român a respins chiar şi în cursul lunii iulie restituirea mai multor zeci de imobile ecleziastice, prin intermediul comisiei pentru retrocedări, şi a respins din nou şi cazul Colegiului Szekely Miko. Aceste argumente sunt înţelese în totalitate de Congresul american.
- Uniunea Europeană nu ar putea fi un partener mai eficient în acest domeniu?
- Uniunea Europeană nu este deocamdată un partener funcţional, pentru că până în perioada aderării a avut un sistem de criterii foarte serios, pe care trebuia România să-l îndeplinească. Acestea au fost îndeplinite de România, dar după o perioadă a pus frână. Congresul Partidului Popular European din anul 2012 de la Bucureşti a fost primul care a introdus în program politica minoritară. Până atunci nu au dezbătut pe această temă nici partidele de dreapta, iar din partea celor de stânga nici nu ne putem aştepta la acest lucru. În cadrul Congresului de anul trecut de la Madrid, acest lucru s-a intensificat şi mai mult şi, în prezent, au început şi formaţiunile politice ale Uniunii Europene să se preocupe de problemele minoritare, însă, UE este şi acum prea lentă. Din acest motiv, în acest caz, este mai avantajos să ne folosim de parteneriatul strategic american. De Consiliul European se leagă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde în numeroase cazuri România a fost condamnată din cauza înfrânării retrocedărilor. Şi din acest motiv, procesele de acolo au fost oprite, motivând faptul că România trebuie să elaboreze din nou legile. Legile au fost rescrise, prin asumarea răspunderii guvernul Boc le-a creat un drum, dar nu există efectele. Deci, rezultatul nu a adus o evoluţie pozitivă - putem observa acest lucru dacă ne uităm de exemplu la retrocedarea terenurilor. Revenind la imobilele ecleziastice, există un vid imens. Şi în acest caz nu este de ajuns UE, mai ales ştiind faptul că în parteneriatul strategic american reprezintă un rol important acele probleme, precum cea a rromilor, retrocedarea averilor comunităţii evreieşti sau problema drepturilor omului. Dacă vorbim de geopolitică sau de apărarea comună, atunci aici trebuie să fie inclus şi faptul că în societate să fie asigurate acele drepturi fundamentale, prin care devine sustenabilă societatea respectivă. În sens contrar, se intensifică tensiunile interne.
- Într-un context mai personal, în calitate de participant la călătoria de specialitate a Partidului Popular European, ce aţi observat, prin ce diferă politicianul american şi campania americană de cea europeană?
- Societatea Statelor Unite nu este atât de închegată, echilibrată în comparaţie cu ţările europene. La noi, fiecare comunitate îşi are propriul caracter, în schimb, societatea americană reprezintă un mediu eterogen, care se construieşte în baza concepţiei Americii. În America, excluzând armata, politica externă, justiţia şi dezvoltările economice interne, statele membre şi consiliile locale au un rol foarte important. Din acest motiv, atunci când americanul simplu alege un preşedinte, în realitate se gândeşte la alegerea preşedintelui unei mari puteri. Tot această gândire globală este caracteristică şi politicianului. Abordarea de la Washington este mult mai diferită faţă de cea din ţară sau din alte ţări ale Europei Centrale, sau chiar ale Europei Occidentale.
- Atunci când aţi spus că aţi sosit dintr-o ţară care se numeşte România şi sunteţi un membru al minorităţii maghiare, v-au considerat o raritate?
- Partenerii noştri din Congres - fie că sunt grupuri de specialitate ale Congresului sau angajaţi în domeniul politicii externe sau ai instituţiilor de cercetare - ştiu şi înţeleg de unde venim. Un om simplu însă, nu ştie unde este România. Pentru ei, această dimensiune este prea mică. În schimb, şi societatea americană se schimbă: în timp ce până acum, familiile politice de provenienţă europeană erau mai degrabă decisive, în prezent, Statele Unite se confruntă cu o imigrare foarte serioasă din America de Sud şi Mexic. Aceste comunităţi latino-americane s-au consolidat şi acest lucru va avea efecte serioase. Statele Unite vor avea din ce în ce mai puţine legături cu Europa, dar există şansa ca problemele globale - precum cea rusească, chineză sau a Orientului Mijlociu - să intensifice legăturile cu noi.
- Mergând mai departe: în funcţie de candidatul care va câştiga, ar putea exista vreun efect asupra maghiarilor din Transilvania? Pornind de exemplu de la problema retrocedărilor…
- În opinia mea, din acest punct de vedere, o guvernare Clinton este mai previzibilă. Trump a anunţat că nu doreşte să se implice în politica externă, intenţionează să reducă participarea Statelor Unite în cadrul NATO şi, se poate că punctul de vedere din ce în ce mai pozitiv al Washington-ului, să slăbească în acest domeniu. Acest lucru nu ar fi benefic pentru noi.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 143, 27.07.2016
Semnează: Kovacs Hont Imre

De vorbă prin Voineştii Covasnei

Majoritatea dintre noi, trăitori ai oraşelor şi satelor secolului al XXI-lea, ducem o viaţă aşa de aproape de case, drumuri, electricitate ori magazine, încât a ne descurca măcar câteva zile fără toate acestea ni se pare o aventură de film pe care doar s-o privim am vrea. Ni se pare că putem controla totul, că avem toată puterea în vârful unei chei, în rotunjimea unui buton, în tasta unei telecomenzi.
Numai că uneori - rar, într-adevăr - natura ne arată că măreţia ei poate fi şi duşmănoasă, ostilă, fatală chiar. Un cutremur, o inundaţie, un incendiu ne pot demonstra cât de fragili suntem. Că suntem! Dar aceasta-i doar prima lecţie a naturii; mai apoi, putem vedea ce nebănuite resurse are fragilul om, ce imens efort de solidaritate umană se poate face pentru a întoarce sorţii potrivnici. Un astfel de episod doresc să vă relatez azi: omul luptând pentru supravieţuire.
Cu câţiva ani în urmă, o veste a cutremurat comunitatea din Voineştii Covasnei: unul dintre ai noştri s-a pierdut în munţi. Era iarnă, era frig, el era de negăsit. Oameni ai munţilor, voineştenii s-au organizat în echipe de căutare: rude, prieteni, pădurari, muncitori în exploataţii forestiere. Au trecut câteva zile de nelinişte şi căutări fără rezultat, până când a venit vestea îmbucurătoare: Neluţu Rusu (foto) a fost găsit, este în viaţă şi a fost dus la un spital unde i se acordă îngrijirile necesare.
După ce uitarea s-a aşternut peste întâmplare, l-am întrebat pe domnul Rusu prin ce a trecut în acele zile cumplite, singur cu vitregiile naturii, în creierii munţilor. I-au dat lacrimile. Mi-a spus că are acasă un caiet în care şi-a scris povestea. Şi că îmi dă permisiunea de a arăta aceste rânduri şi cititorilor ziarului „Condeiul ardelean”:

„Era 4 decembrie 2010. Aveam grijă de câţiva cai care făceau prestaţii forestiere. Era sfârşit de săptămână, o zi urâtă. Fiind în apropiere de Staţia Meteo Lăcăuţi, am zis să fac o plimbare până acolo. Am încălecat pe o iapă şi am plecat în excursia fără sfârşit.
Cam o oră am făcut din Mănişca Mare până la Lăcăuţi. Aici era meteorologul de serviciu, am stat vreo două ore de vorbă, ne-am şi cinstit cu trei păhărele de vin. Apoi am plecat, să mă întorc la treaba mea. De lângă staţia meteo am vorbit la telefon cu soţia.
Bătea vântul, tare, cu zăpadă, ceaţă până în pământ. Mergeam cu iapa de căpăstru, eu înainte, ea, după mine. La un moment dat, din cauza vântului şi a frigului, nu mai venea după mine, aşa că m-am gândit să-i dau drumul şi să o iau de la urmă. Am ajuns în vale. Am dat de o apă curgătoare, de o pădure de brad tânăr, în care iapa a fugit, din cauza frigului.
Am luat-o pe firul apei, crezând că este pârâul care curgea pe la grajdul meu din Mănişca. Am mers, am tot mers, dar nici în ziua de azi, 24 februarie 2011, când scriu (data la care Ioan Rusu a scris aceste rânduri - n.n.) nu am mai ajuns la grajdul, cabana şi la caii mei. Când am văzut că merg în zadar, mi-am dat seama că m-am rătăcit şi am intrat puţin în panică. Am luat-o la dreapta, la stânga, cu gândul să găsesc drumul cel bun.
Văzând că seara se lasă peste mine şi nu mai am altă scăpare, în zăpadă până la brâu, ud şi înfometat, mi-am făcut Sfânta Cruce şi m-am rugat la bunul Dumnezeu să nu mă lase şi mi-am continuat drumul. Un loc mlăştinos, urât şi anevoios. Aveam impresia că nu o să ajung niciodată, nicăieri.
Într-un târziu, înserase de-a binelea, îngândurat, am dat de o cocioabă veche, părăsită, o fostă cabană de muncitori. Ca să ajung la acel adăpost, trebuia să trec valea. Nu am avut altă soluţie decât să o iau prin apă, crezând că este mică. Astfel, m-am udat şi mai tare, până din sus de genunchi. Am intrat în cabana părăsită, unde m-am bucurat, cât de cât, că are uşă şi nu mă mănâncă lupii. Neavând chibrituri să fac focul, să-mi usuc hainele, am găsit o folie de naylon cu care m-am învelit într-un colţ al cabanei, unde am stat şi mi-am frecat picioarele, ca să nu îmi îngheţe de tot. Am stat toată noaptea şi am ascultat cum bătea vântul. Simţeam murmurul morţii cum mă cuprindea.
A doua zi, când s-a crăpat de ziuă, nemaiavând cizme, că a trebuit să le tai ca să le dau jos din picioare, mi-am legat naylonul cu care mă învelisem noaptea şi mi-am făcut încălţări din el. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am plecat iarăşi la drumul cel orb, să-mi găsesc caii.
M-am întors în locul unde lăsasem iapa, dar a fost în zadar. La un moment dat, am mers pe partea stângă a coastei, să ies la deal, în vârf, să mă pot orienta, poate văd Lăcăuţiul sau intră semnal la telefon, dar toate astea s-au dovedit a fi doar vise. Am coborât coasta pe un pârâiaş, m-am trezit că am ajuns tot de unde am plecat. Tot umblând şi căutând şi strigând, cu gândul că poate mă aude cineva, am auzit clopotul iepei, m-am luat după el şi am găsit-o. M-am bucurat tare, gândindu-mă că este bine că nu mai sunt singur.
Am prins iapa, am încălecat-o şi am plecat din nou, să caut o ieşire. În stânga, drumul s-a înfundat, a început pădurea cu pâraie încurcate. Zăpada era mare, iapa tot cădea, că erau multe gropi. Înfometaţi amândoi, negăsind nicio scăpare, am luat firul apei, cu gândul că aceasta duce în vreun sat. Zăpada până la burta iepei, apa mare, pădurea urâtă… am mers până când a înserat, când călare, când pe jos, că trebuia să descalec în unele locuri, că iapa se speria de apă. Am tot mers, până am dat de o cabană de pădurari. Fiind foarte slăbit, m-am gândit că dacă mă dau jos de pe iapă şi nu pot să sparg cabana ca să intru la adăpost, muream în noaptea aia. Nu m-am încumetat să descalec, că nu mai aveam putere să mă sui călare din nou. Am mai orbecăit, şi am văzut o cabană mai mică, ce avea alături un grajd de boi. Acolo am descălecat, am băgat iapa în grajd. Cum mă chinuiam să sparg lacătul cabanei, am văzut nişte haine agăţate într-un cui, în buzunarul lor am găsit cheia. Am descuiat şi am intrat.
Spre norocul meu, am găsit înăuntru sobă, câteva lemne, o sticlă de motorină. Am făcut focul şi m-am învelit cu două pături de acolo. Era în cabană şi o găleată de cinci litri cu apă şi o cutie cu zahăr, acestea fiind hrana mea. Asta se întâmpla duminică seara.
Mai era în cabana aia, într-un cui, o icoană cu Domnul Iisus Hristos, la care m-am rugat în tot acest timp, cât am stat în căbănuţa aia pierdută în mijlocul pustietăţii. A trecut ziua de luni. Fiind 6 decembrie, Sfântul Nicolae, nu a venit nimeni. A trecut şi marţea, iarăşi nu a venit nimeni să mă salveze din calvarul în care eram. Marţi, pe la prânz, necheza iapa de sete. Nu mai aveam apă în găletuşă. Nu m-am putut răbda şi, în patru labe, târâş, cum am putut, am ieşit şi i-am dat drumul iepei să meargă la apă şi mi-am umplut şi eu găletuşa cu zăpadă, să am de sete, căci apa era departe şi eu nu mai puteam merge. Picioarele nu mă ajutau, din cauza degerăturilor. Erau umflate ca găleata şi mă dureau cumplit.
A dat Dumnezeu-drăguţul ca pe înserat să aud voce de om. Am auzit iapa nechezând şi lătratul unor câini. Atunci mi-am dat seama că eram salvat. Şi că am scăpat de moartea cea urâtă ce mă tot pândise din colţul grajdului.
Am strigat şi eu, cât am putut, şi nu vă pot explica ce bucurie a fost în sufletul meu, după atâtea zile, să aud voce omenească. S-au bucurat şi băieţii că m-au găsit în viaţă. Au spart o cabană de pădurar din zonă, au făcut focul şi, cu o pătură, m-au dus şi pe mine acolo, la căldură. Le-am povestit prin ce-am trecut în aceste zile groaznice.
Miercuri dimineaţa, cinci dintre băieţi s-au dus la Staţia Meteorologică de la Lăcăuţi să anunţe găsirea mea şi să sune după ajutor. Pe la ora zece, a apărut în zonă un TAF cu muncitori din Vrancea, din partea Nărujii. Erau la muncă, la exploatarea pădurii. Au rămas şocaţi când le-am povestit ce am păţit. Dar ne-au ajutat cât au putut. Cu una din maşinile lor, venite după lemne, am plecat spre Năruja. Nu am mers jumătate de oră şi s-a rupt roata la maşină. A venit alta, ne-am suit în ea şi am mai mers vreo trei ore. Am uitat să vă povestesc că în acea zonă era un loc unde nu puteai ajunge decât cu TAF-ul sau cu maşini de armată, din alea mari, căci era mlăştinos, un loc foarte rău.
Eram, deci, în a doua maşină, mersesem câteva ore şi atunci am văzut cum se lasă elicopterul SMURD. Echipajul medical m-a împachetat, ne-am îndreptat către cer în câteva minute şi am zburat spre Târgu-Mureş. Cam 40 de minute am făcut, am ajuns şi am intrat direct în aparate şi în tratamente - două luni de zile de durere şi chin. A urmat, în cele din urmă, amputarea a două din cele zece degete pe care le aveam în dotare.
Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că totul s-a terminat cu bine. Mulţumesc din suflet personalului medical de la Secţia Chirurgie Plastică Reparatorie de la Spitalul din Târgu-Mureş, care m-a îngrijit, şi tuturor celor care m-au căutat şi au fost lângă mine în tot acest timp.
Vă mulţumesc!”.

În anul magic 1918, Ţara noastră s-a reunit în hotarele ei fireşti, iar după acest eveniment şi multe altele după el, „România dodoloaţă” se întindea între Nistru şi Tisa. Marele vis de Unire s-a realizat cu preţul sângelui a mii de Martiri şi Eroi ai Neamului. Astăzi, doar crucile de pe mormintele lor mai vorbesc despre acest lucru, fiindcă manualele de istorie alternativă nu mai spun demult adevărul.
În 1989, a avut loc o nouă revoluţie (aşa i-au spus oficial, de fapt a fost o adevărată lovitură de stat), care ne-a scăpat de ciuma roşie, plătită tot cu sângele a mii de tineri ce s-au pus chiar în faţa taburilor şi tancurilor.
Acum, în anul de graţie 2016, după ce au trecut 26 de ani de atunci, de libertate şi democraţie prost înţeleasă, nu mai avem nici libertate, nici democraţie, nici pământ, nici Ţară. Ţara a fost vândută pe bucăţi, cu toate că noi strigam că „noi nu ne vindem Ţara”. Curentul, gazele, petrolul, bogăţiile solului şi subsolului, apa, industria au dispărut ca prin farmec, la fel cam ca tot ce era fabricat în România… Şi - ce să vezi? Au apărut ca ciupercile după ploaie… marile companii şi corporaţii străine, care, cu suportul consistent al FMI şi Băncii Mondiale, au cumpărat pe bani de nimic aproape totul. Practic…, şi-au luat o Ţară, aproape gratis. O Ţară pe care noi, românii, am cedat-o pe timp de pace, fără un glonţ tras. Noi, românii, nu mai producem nimic, sau aproape nimic, dar suntem cei mai mari consumatori şi plătitori de impozite din Europa.
Însă, şi mai grav este faptul că suntem mai dezbinaţi ca niciodată şi mai lipsiţi de libertate ca pe vremea iobăgiei din 1907. De ce amintesc de acele vremuri? Fiindcă în 1907 ţăranii iobagi români s-au răsculat împotriva boierimii pentru pământ şi, vorba poetului George Coşbuc: „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt / Să vrem noi sânge, nu pământ!”. Din păcate, ţăranii nu au vrut sânge, dar Guvernul liberal de atunci, condus de I.C. Brătianu, „i-a înecat în sânge”. Represiunea de atunci a avut loc repede şi a fost crâncenă şi implacabilă. Puşca Manlicher a fost pusă împotriva coaselor şi parilor rupţi din gard, şi s-a lăsat cu ravagii. În 7 zile, peste 11.000 de ţărani dintre sutele de mii care cereau pământ şi lot universal, au primit un glonţ, iar unicul lor lot de pământ a fost să fie groapa de mormânt. Atunci, în 1907, ţăranii au strigat: „Noi vrem pământ”, şi aveau perfectă dreptate, fiindcă pământul a fost, este şi va fi întotdeauna principalul mijloc de producţie al României, un bun naţional ce nu trebuie înstrăinat!
Din motivele de mai sus vă spun că acum, în 2016, dacă uităm ce au cerut ţăranii români în urmă cu un veac, vom fi raşi de pe scena istoriei universale. Dacă acceptăm vânzarea de pământ românesc străinilor, înseamnă că ne semnăm „certificatul de deces” ca Popor şi ca Ţară. Contextul european este favorabil acaparării de teren agricol românesc de către străini, fiind cumpărat sau arendat pe sume ridicole. Posibilităţile românilor de a accesa finanţări bancare sau fonduri europene sunt aproape nule în comparaţie cu cele ale străinilor. Costurile de împrumut sunt de 3-4 ori mai mari decât în lumea occidentală, de aceea fermierii români sunt în dezavantaj competitiv faţă de străini. Ţăranii români, atâţia câţi au mai rămas în România postdecembristă, vor să vândă cât mai repede pământurile moştenite de la bunicii sau părinţii lor, întrebându-se: de ce mă spetesc din greu muncind pământul, fiindcă nu mai rentează…?! Legea românească permisivă vânzării pământului creează, din păcate, condiţii necesare pentru dispariţia României ca naţiune, în marele amalgam numit Uniunea Europeană. De ce? Vă spun eu de ce: în România, hectarul de pământ arabil se vinde cu 2.000 de euro, iar în UE cu 15.000 de euro. Vreau să trag un semnal de alarmă şi să vă spun că acum, în 2016, străinii deţin în România terenuri agricole după cum urmează: Italia - 24,2%, Germania - 15,4%, Ţările Arabe - 9,98%, Ungaria - 8,17%, Spania - 6,2%, Austria - 6,1%. Deci asta din totalul terenului roditor din România, care este de 13,26 milioane de hectare.
Ce trebuie să facem? În primul rând, se impune crearea unui set de acte normative care să stopeze vânzarea de trenuri agricole străinilor. În Israel, patria Mântuitorului, vânzarea de teren agricol este considerată un act de trădare naţională. Cui trebuie să ne adresăm, cui trebuie să cerem ajutor? Să cerem ajutor politicienilor corupţi, să cerem ajutor FMI-ului şi Băncii Mondiale, care vor să ne cumpere şi să ne dea pe mâna marilor corporaţii străine? Nu, eu cred că trebuie să cerem ajutor minţii şi sufletului nostru românesc, să le spunem copiilor şi nepoţilor noştri să nu vândă pământul la străini. Mai bine moartea, aşa cum au murit ţăranii în 1907, decât înstrăinarea pământului Ţării. Dumnezeule mare, dă minte şi suflet românilor să nu-şi vândă pământul Ţării!

Comunicare

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), reprezentant legitim al organizaţiilor şi populaţiei româneşti, ce au aderat la misiunea noastră, este un reprezentativ şi constant senzor popular la evenimentele şi momentele semnificative pentru destinul Poporului Român, în general atent la sensibilităţile românilor transilvăneni privind modul în care demnitarii Statului Român de la toate nivelele sunt implicaţi în actele legislative şi de administrare a Ţării.
Faţă de constatările, de documentările pertinente ale organizaţiilor societăţii civile, ale personalităţilor publice din varii domenii, de luările de poziţie, în prezenţa unor politicieni la întâlnirile itinerante, dar frecvente, ale FCRCHM cu membrii comunităţilor româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în care s-au adoptat comunicate şi rezoluţii echilibrate şi tematice de actualitate pentru Statul Român şi îndeosebi pentru românii din cele trei judeţe, s-au făcut sesizări şi s-au adoptat memorandumuri care trebuiau să fie luate în seamă de autorităţi şi rezolvate prioritar la diferite nivele de competenţă, îndeosebi la nivelul autorităţilor centrale - Parlament, Guvern şi Preşedinţia României, în mare parte acestea rămânând fără ecou, mai mult, fiind diseminate negativ de cei trimişi să ne reprezinte pe malurile Dâmboviţei.
Am ajuns la concluzia de neclintit că atâta timp cât aleşii noştri şi reprezentanţii în diferite foruri de decizie naţională, din raţiuni de subordonare politică, în târguieli ieftine şi de moment, chiar şi de trădări interesate, de ademeniri avantajoase material şi înghesuiţi la firimituri care cad de pe mesele UDMR sau ale altor oculte interesate în sfărâmarea coeziunii în jurul unui ideal naţional, cât a mai rămas din el, nu iau măsuri, primejdia pe care o presimţim, ca oameni oneşti şi patrioţi, face necesară ca reprezentarea noastră să se realizeze de o clasă politică înnoită, formată din profesionişti, care rezonează la durerile din adâncul fiinţei Poporului Român.
Luând act de faptul că, în această perioadă, partidele şi alte formaţiuni politice se pregătesc de declanşarea campaniei electorale, care în mod firesc vizează probleme, proiecte realizabile şi oportune, se propune, la unison, o selecţie riguroasă a candidaţilor pentru a nu mai repeta greşelile din campania pentru alegerile locale, sens în care FCRCHM face următorul

APEL

Către toate formaţiunile politice româneşti şi chiar ale minorităţilor naţionale:
- constatând că, până în prezent, lupta de partid şi pentru partid fiind prioritară în campaniile electorale precedente, s-au formulat promisiuni deşarte, chiar uitate, cerem să fie incluse şi apoi puse în practică proiecte legislative şi de guvernare care să aibă în vedere prioritar: prezervarea şi conservarea istoriei naţionale şi a identităţii naţionale româneşti, prin salvarea monumentelor de cultură, prin susţinerea cercetării muzeale şi a arhivelor care să scoată la lumină dovezi ale valorilor perene ale civilizaţiei Poporului Român;
- educaţia, programele şcolare şi universitare, selecţia şi promovarea cadrelor didactice, alocaţiile bugetare pentru instituţii de învăţământ să fie reglementate şi adoptate la un buget corespunzător impactului pe care îl are primordial educaţia în societate, abandonată de peste 25 de ani;
- protejarea avuţiei naţionale - rezerve de energie, industrie, agricultură, păduri, terenuri agricole, urmând să fie stopate de la exploatarea sălbatică şi vânzarea către străini, prin implicarea efectivă a Statului Român în scopul scoaterii majorităţii populaţiei din marasmul subzistenţei, în care s-a ajuns tot prin contribuţia politicienilor, în ultimii 26 de ani;
- revizuirea şi oprirea retrocedărilor ilegale, de păduri, terenuri agricole şi clădiri publice, făcute fără discernământ şi fără o comparaţie legislativă cu alte state europene, în favoarea unor culte religioase, altor entităţi şi persoanelor de altă cetăţenie, contrar intereselor României;
- apărarea României în forurile europene şi în alte instituţii internaţionale pentru a se face faţă asaltului mediatic şi politic împotriva României, cu demnitate şi curaj, eliminându-se obedienţa, lipsa de reacţie, slugărnicia şi chiar trădarea intereselor poporului;
- dezvoltarea unei ofensive diplomatice pozitive, în raport cu instituţii internaţionale şi alte state, care desfăşoară acţiuni practice şi de propagandă ostilă chiar pe teritoriul nostru naţional, cu precădere faţă de Rusia şi Ungaria;
- implicarea mai eficientă privind destinul comunităţilor româneşti din cele trei judeţe, din Transilvania în general, acum, în pragul aniversării unui secol de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, pentru a fi stopate, prin mijloace constituţionale şi legislative, nesiguranţa şi ameninţările induse manifest de organizaţii şi persoane ce exacerbează amintirea unor evenimente istorice dramatice pentru strămoşii noştri, prin răspândirea ilegală a cultului unor odioşi criminali ce trebuie aduşi la judecata umanităţii şi a istoriei, prin ridicarea ostentativă de statui şi denumirea pseudomotivată de străzi cu numele lor;
- stoparea acţiunilor duşmănoase, a ideologiei pro-hungariste ce exacerbează himerele unor istorii depăşite, pentru a ne putea aşeza real la masa reconstrucţiei naţionale, fără prejudecăţi istorice şi fără excluderea comunităţilor româneşti din cele trei judeţe;
- pentru a ne considera reprezentaţi, pentru a merge la cabinele de vot cu convingere şi pentru a înlătura absenteismul la alegeri, de care sunt vinovaţi exclusiv politicienii, cerem partidelor politice româneşti care candidează la alegeri să ţină seama de cerinţele stringente aduse în discuţie publică, dezbătute în documentele înaintate de noi, de alte asociaţii şi fundaţii româneşti prestigioase, preocupate de promovarea cauzei naţionale, precum şi în mass-media locală şi naţională din ultimii ani, sens în care vă solicităm:
1. selectarea şi propunerea pe listele de senatori şi deputaţi a unor persoane credibile, cu dragoste de Ţară, adevăraţi profesionişti recunoscuţi de comunităţile din care provin, cu spirit de sacrificiu şi dăruire pentru demnitatea ce urmează să o ocupe;
2. îndepărtarea unora dintre indivizii care în mandatele sau demnităţile precedente nu au dovedit nimic pozitiv, nu s-au implicat în proiecte şi nici în susţinerea cauzei naţionale şi a comunităţii din care provin, nu au luat atitudine şi nu s-au angrenat în măsuri concrete, în momente şi evenimente prin care noi, românii, am fost dispreţuiţi şi lăsaţi fără sprijin. Menţionăm aici că au fost identificaţi şi au fost dezvăluiţi public acei aleşi din mandatele precedente care nu au sprijinit comunitatea, au produs disfuncţii unor instituţii, au intrat în diferite complicităţi, pentru avantaje proprii, folosind imoral sau chiar ilegal funcţia deţinută, fapte concrete dovedite inclusiv în justiţie sau prin investigaţii de presă, la aceştia trebuind să se renunţe pentru a stimula şi putea îndruma participarea populaţiei la vot;
- este important ca principalele două forţe politice, PSD şi PNL, dar şi celelalte, să îşi revizuiască fundamental politica de cadre, renunţând fără regrete la cei de la care ne-am aşteptat să facă ceva, dar care au dovedit lipsă de curaj şi obedienţă în faţa UDMR-ului, conducerea partidelor urmând să promoveze adevărate valori, inclusiv prin propunerea pe listele electorale a unor personalităţi din societatea civilă;
- prin toate acţiunile publice, în cei peste 10 ani, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, observator obiectiv şi implicat la nivelul societăţii româneşti, recomandat şi de faptul că între membrii/colaboratorii noştri se află personalităţi marcante din cadrul Academiei Române, cercetători din universităţi, administraţie etc., a sesizat toate disfuncţiunile de autoritate şi a transmis factorilor puterii, indiferent de orientarea politică, multe documentaţii pertinente, constatând că în puţine cazuri s-a răspuns ori s-au luat măsuri, parte dintre aceste răspunsuri fiind evazive şi neplauzibile. Din acest cerc vicios cerem puterii să iasă şi acest lucru nu se poate face decât cu persoane competente şi devotate, care au adus dovezi de profesionalism, patriotism şi muncă susţinută, pentru că este esenţial cu cine populăm instituţiile democratice prevăzute de Constituţia României;
- solicităm imperios numirea pe listele de candidaţi a unor persoane capabile să se implice în corectarea radicală a erorilor, chiar anularea legilor potrivnice interesului Poporului şi Statului Român: legislaţia de restituire a imobilelor, pădurilor, terenurilor; legislaţia silvică şi a exploatării forestiere; legea privind vânzarea terenurilor către străini; legislaţia prin care se înstrăinează rezervele de petrol, gaze naturale, uraniu, cupru, aur etc.; emblematica nelegiuire privind Petrom şi Roşia Montană; totodată, revizuirea greşelilor, cu stabilirea responsabilităţilor şi recuperarea prejudiciilor; stoparea corupţiei la toate nivelurile;
- desigur, toate acestea sunt posibile prin înlăturarea tuturor celor care au votat aceste erori sau au fost predispuşi să le voteze, au fost indiferenţi sau laşi, şi în cadrul disciplinei de partid au fost părtaşi la dezastrul actual.
Într-un atare demers am putea să credem cu adevărat, în cazul în care partidele ar acţiona radical şi chirurgical, numai astfel ajungându-se la reformarea mult promisă a clasei politice, fără nicio urmă de demagogie.
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, care nu este o organizaţie politică, reunind şi membri din toate partidele politice româneşti, nu poate rămâne indiferent la ce se întâmplă în Ţară şi în străinătate, în probleme în care românii sunt vizaţi direct, şi de aceea cere ca solicitările de mai sus să fie abordate în mod responsabil de către formaţiunile politice, în măsura în care acestea trebuie să acţioneze determinat pentru dezvoltarea societăţii româneşti.
Aşteptăm cu interes reacţia partidelor politice.

În numele,
Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş,
Preşedinte - prof. univ. emerit dr. Ioan Sabău-Pop

17 octombrie 2016

Comunicat

Sâmbătă, 8 octombrie 2016, la Tulgheş, în judeţul Harghita, a avut loc, în organizarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a Instituţiei Prefectului - Judeţul Harghita, Întâlnirea cu primari, viceprimari şi consilieri locali şi judeţeni reprezentând comunitatea românească. Întâlnirea şi-a propus să identifice oportunităţile şi soluţiile menite să păstreze şi să promoveze valorile culturale româneşti şi să realizeze un schimb de bune practici privind îmbunătăţirea funcţionării principalelor instituţii identitare (biserica, şcoala, aşezămintele culturale, administraţia publică) şi colaborarea dintre acestea.
La eveniment au participat peste 50 de persoane, primari, viceprimari şi consilieri români din localităţile judeţului Harghita, conducători ai unor instituţii descentralizate, conducători şi reprezentanţi ai principalelor partide politice, reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ cu predare în Limba Română, fundaţii şi asociaţii culturale harghitene membre ale FCRCHM. La întâlnire au participat preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş - prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop, deputatul Mircea Duşa (foto dreapta) şi prefectul jude’ului Harghita - Adrian Jean Andrei (foto stânga), reprezentanţi ai Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, ai mass-media şi alţi locuitori interesaţi de destinul populaţiei româneşti din zonă.
Participanţii la discuţii au abordat o gamă largă de probleme privind: nevoia de unitate ideatică şi de acţiune a factorilor instituţionali, politici, formativi şi culturali români din judeţ, dezvoltarea capacităţii de a scrie proiecte eligibile, stimularea solidarităţii naţionale şi trezirea din letargie a comunităţilor româneşti absente total din spaţiul public, precum cele din Gheorgheni şi Odorhei, crearea a cel puţin trei ONG-uri cu profil cultural şi de menţinere a identităţii în fiecare comună cu populaţie majoritar românească, finanţarea proiectelor culturale româneşti, asigurarea fondurilor de investiţii pentru construirea şi reabilitarea unor obiective administrative, culturale şi educative, prezenţa fizică a reprezentanţilor FCRCHM la instituţii fundamentale ale statului, precum Parlamentul şi Guvernul, asumarea de către Forum a reacţiilor la nerespectarea Constituţiei şi a legilor acolo unde instituţiile deconcentrate nu au atribuţii ş.a.. Lipsa unei unităţi de acţiune şi coordonare a principalelor demersuri ale comunităţii româneşti trebuie să stea în atenţia tuturor entităţilor româneşti şi a factorilor responsabili.
Primele intervenţii s-au referit la necesitatea stringentă de a dobândi competenţe în elaborarea proiectelor de finanţare, de a constitui echipe la nivelul şcolilor româneşti care să înveţe să scrie proiecte, de a fructifica oportunităţile oferite de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară şi Grupurile de Acţiune Locală din arealul românesc, la interesul general de a avea un reprezentant în Camera Deputaţilor în condiţiile în care actul normativ privind alegerile generale defavorizează şi mai mult decât cele anterioare comunitatea românească din Harghita: toate voturile neutilizate se duc la coşul naţional, alianţele locale sunt greu de realizat, conducerile centrale ale partidelor nu le susţin şi nu le agreează, ele doresc să aibă candidaturi în toate judeţele pentru a beneficia de avantajele conferite de lege în sensul de a contabiliza toate voturile chiar dacă se riscă astfel pierderea unui loc în Parlament.
În domeniul învăţământului s-a semnalat pericolul desfiinţării şcolilor cu număr mic de elevi, a şcolilor cu predare simultană şi s-a menţionat posibilitatea de salvare a lor prin suport financiar din partea autorităţii locale; scăderea populaţiei şcolare, acoperirea catedrelor de matematică, dificultatea acoperirii necesarului de învăţători şi profesori în condiţiile în care chiria este aproape egală cu salariul sunt probleme generale ale învăţământului românesc, alături de perspectiva pensionării unui mare număr de cadre didactice în următorii 4-5 ani. Şi în acest domeniu, ca şi-n altele, se simte lipsa abordării strategice care să vizeze perspectiva şcolilor şi secţiilor româneşti din localităţile etnic-mixte, dar şi persistenţa în lege a discriminării: minoritarii maghiari pot constitui clase cu 5-6 elevi, românii inferiori numeric nu. Este necesară o stimulare salarială pentru cadrele didactice, care să compenseze efortul suplimentar depus pentru păstrarea instrucţiei şcolare pentru copiii din localităţi mici sau izolate cu români.
În cadrul acestei tematici, s-a abordat şi bizara prevedere legală conform căreia directorii şcolilor cu predare în limba minorităţilor trebuie să aibă acordul grupului parlamentar corespunzător, ceea ce înseamnă că, la nivel de Ţară, sute de directori maghiari sunt obligaţi prin lege să obţină un accept politic de la UDMR. În contextul în care se invocă mereu necesitatea depolitizării învăţământului, această prevedere reprezintă o disonanţă clară între lege şi metodologia de organizarea concursului.
S-a subliniat, în repetate rânduri, necesitatea înfiinţării în toate localităţile a unor asociaţii culturale, comunitare şi de tineret şi a elaborării şi finanţării proiectelor vizând promovarea identităţii naţionale, respectiv îmbunătăţirea vieţii comunitare, culturale, spirituale şi economice a românilor din localităţile harghitene.
S-a reiterat dezideratul elaborării, la nivelul fiecărei localităţi, dar şi la nivelul judeţului, a unor programe care să cuprindă proiectele vizând aniversarea Centenarului Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918, care să cuprindă tematica lucrărilor de istorie locală ce pot fi elaborate, a monografiilor, modalităţile de cinstire a personalităţilor locale care au contribuit la înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri, inclusiv prin înălţarea unor statui, busturi, plăci comemorative, a altor însemne care să înnobileze spaţiul public al localităţilor în care s-au născut ori au activat.
Este imperios necesară schimbarea abordării zonei de către autorităţile centrale, care au făcut puţine demersuri pentru prezervarea identităţii româneşti, sens în care să stăruim pentru a-şi îndeplini atribuţiile cu implicare, patriotism şi competenţă.
Din discuţii a reieşit că, de principiu, modul în care partidele politice vor acţiona pentru realizarea obiectivelor care vizează dăinuirea identitară naţională în judeţul Harghita, va constitui baza de susţinere a fiecăruia în parte de către societatea civilă românească.
S-a evidenţiat, în cadrul discuţiilor, importanţa înfrăţirii fiecărei localităţi româneşti din judeţul Harghita cu o localitate din Republica Moldova, în contextul realizării necesarei solidarităţi naţionale lărgite.
În final, s-a apreciat oportunitatea şi utilitatea întâlnirii şi s-a propus organizarea în viitor a unei întâlniri similare la Odorheiu-Secuiesc, unde să se discute trei aspecte punctuale: educaţia, cultura şi instituţiile de păstrare a memoriei identitare (arhive şi muzee).

Tulgheş, 9 octombrie 2016
Biroul de presă

sau
„Alte guri, aceeaşi gamă…”

Prin 1996, pornit prin ţară, însoţit de un întreg alai udemerist, într-un turneu electoral, Borbely Imre, care dorea să devină, vezi Doamne, preşedinte al României, îşi susţinea discursul electoral pe ideea de a convinge „destui cetăţeni români de avantajele incontestabile ale unui stat federal”. El nu făcea altceva decât să reia ideile revizioniste ale istoricului ungur Raffay Erno, cel care susţinea că „România este un stat artificial, creat de Trianon…”. Pentru a-şi susţine sloganul federalizării României, Borbely Imre aducea drept argumente „uriaşele deosebiri ce existau la constituirea statului unitar român între diferitele provincii istorice româneşti”, afirmând că „tradiţiile şi mentalităţile din Moldova sunt cu totul diferite de cele din Oltenia, Banat sau Ardeal. În concepţia mea Banatul este Banat, Ardealul rămâne Ardeal, Moldova este Moldova, la fel şi Oltenia”. Aşa filozofa udemeristul Borbely Imre, candidat la funcţia de preşedinte al României! Numai că individul uita - sau se făcea că uită - de faptul că deosebirile etno-folclorice, de limbă, obiceiuri, tradiţii etc., nu făceau altceva decât să oglindească tocmai acea unitate în diversitate care asigură o extraordinară unitate etnică, ce îşi are rădăcinile în originea comună latină a tuturor românilor, indiferent că ei se numesc ardeleni, bănăţeni, olteni, moldoveni, basarabeni… Cu alte cuvinte: „suntem români şi punctum!” (Eminescu).
Nu cu mult timp în urmă, un alt udemerist, un alt Borbely - Borbely Laszlo -, vorbea la Târgu-Mureş despre „o puternică identitate regională”. Şi mai departe: „Mi se pare foarte ciudat într-o ţară care, de-a lungul istoriei, a cunoscut multe sute de ani de statalitate regională - pentru că era Ţara Românească, Moldova, Transilvania şi, după 1918, a devenit ca şi stat, România” (vai de ea exprimare!). „Din acest punct de vedere, cred că trebuie să ne întrebăm cu toţii: avem nevoie de o gândire regională? Avem nevoie de regionalism?”
Da, avem nevoie şi de o gândire regională şi de un regionalism. Numai nu în sensul în care le gândeşte şi le concepe Borbely Laszlo. Fiindcă nici gândirea regionalistă, nici regionalismul nu au nimic comun cu fostele provincii istorice care formează acum statul naţional român. Cele la care face referire: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania aveau, într-adevăr, cândva o statalitate, însă nu o „statalitate regională”, aşa cum spune Borbely Laszlo, ci chiar o statalitate în adevăratul înţeles al cuvântului. Ţara Românească, Moldova erau state independente şi aveau în fruntea lor domni, iar Transilvania, ca voievodat şi apoi ca principat autonom (din 1541), a fost condusă de un voievod şi de un principe. Probabil, Borbely Laszlo, când foloseşte termenul de „statalitate regională”, se gândeşte doar la Transilvania. Însă, chiar aşa fiind, el nu poate falsifica adevărul istoric, fiindcă aceasta nu a fost parte propriu-zisă a Ungariei decât pentru o foarte scurtă perioadă, cea a dualismului austro-ungar (1867-1918). Fiindcă acea lozincă belicoasă, „uniune sau moarte”!, pe care o strigau ungurii bezmetici în 1848, nu avea să ducă decât la înfiorătoarele şi cutremurătoarele momente când zeci de mii de români ardeleni au fost supuşi barbariilor, nemerniciilor, bestialităţilor şi crimelor sălbatice, săvârşite de unguri şi de secui.
Revenind la „regionalizarea” de care vorbea Borbely Laszlo, aceasta a fost, este şi va fi ceea ce francezii numesc „On revient toujuours a ses premiers amours”, adică „Revenim întotdeauna la primele iubiri”, în cazul iredentiştilor şi revizioniştilor unguri revenirea la tot ce le-a fost şi le este drag şi la care visează nu numai noapte, ci şi ziua, cu ochii deschişi: fosta „Ungarie milenară”, devenită o relicvă istorică, dispărută pentru totdeauna de pe harta Europei. Iar atâta vreme cât ei susţin că „statul artificial creat de Trianon”, care este România, „stăpâneşte teritorii ungureşti”, întotdeauna acest „stat artificial” le va sta în gât, cum se spune. Iar singura lor dorinţă este aceea de a-l vedea dezmembrat, pentru a redeveni o „statalitate regională”.
Pentru revizioniştii unguri, precum este Borbely Laszlo şi mulţi alţii, numai România s-a născut din acele „statalităţi regionale” la care se face referire. De parcă alte state naţionale şi unitare din Europa contemporană nu ar fi parcurs acelaşi proces unificator. Ar fi bine dacă dumnealor ar mai răsfoi manualele de istorie, sau ar mai căuta prin Atlasul istoric al Europei, spre a se convinge că acelaşi proces s-a petrecut în aproape toate statele europene contemporane. Aşa de exemplu, în perioada medievală, când pe actualul teritoriu al României existau acele „statalităţi regionale”, pe cel al Italiei existau nu mai puţin de vreo zece astfel de „statalităţi” (Ducatul de Ferara, Ducatul de Milano, Ducatul de Savoia, Regatul celor două Sicilii, Republica San Marino, Republica Genoveză, Statul Papal etc.), pe teritoriul Spaniei contemporane tot la fel (Regatul Cataloniei, Regatul Asturiilor, Regatul Leon, Regatul Navariei, Comitatul Barcelonei etc.), după cum şi pe teritoriul fostului Imperiu Romano-German şi a celui Habsburgic, ambele dispărute de mult de pe harta Europei, era aceeaşi realitate. Iar acea Europă mărunţită şi împestriţată cu tot felul de ducate, regate, comitate şi republici a dăinuit până la Congresul de la Viena din 1815 şi chiar după acesta.
Să fie sigur Borbely Laszlo şi toţi cei care visează cai verzi pe pereţi că şi în 2018, când vom aniversa o sută de ani de la Marea Unire, cu toată „identitatea regională destul de puternică din România”, ungurii vor trăi tot aici, într-o Românie unitară şi nu federală, după cum Transilvania va fi şi atunci trup din trupul României, aşa cum au dorit românii ardeleni dintotdeauna şi aşa cum au hotărât la Alba-Iulia, în 1 decembrie 1918: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia, în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”!

Dialog cu un edil destoinic - Mihail Tinca, primarul comunei harghitene Voşlăbeni

„Cândva în vremurile îndepărtate, pe vârful unui munte din Carpaţii Răsăriteni, au trăi un crai şi o crăiasă care au avut doi fii gemeni. Unul a primit numele Mureş, celălalt Olt, unul fiind mai liniştit, celălalt mai aprig. Iscându-se în acele vremuri un cumplit război, craiul a plecat în luptă, de unde nu s-a mai întors. Cei doi fii, Mureşul şi Oltul, înduioşaţi de lacrimile crăiesei, au decis să plece în căutarea tatălui lor, dar din cauza firii lor diferite, s-au certat şi au pornit în direcţii diferite, neascultând sfatul crăiesei de a nu se despărţi unul de celălalt. Crăiasa auzind aceasta, s-a rugat la Dumnezeu să-i facă nemuritori copiii. Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa, transformându-i pe cei doi fraţi în ape curgătoare, fiecare traversând cei mai frumoşi munţi, cele mai roditoare dealuri şi cele mai bogate câmpii.” (voslobeni.ro)
Ei bine, iubiţi cititori ai „Condeiului ardelean”, pe aste meleaguri din inima României noastre dragi, despre care atât de frumos vorbeşte legenda, l-am găsit pe unul din primarii destoinici ai românilor din Covasna şi Harghita, pe care, desigur, cei fideli îl cunosc şi din alte relatări ale publicaţiei noastre cu dragoste de Ţară. Primarul comunei Voşlăbeni, domnul Mihail Tinca, căci despre el este vorba, ne-a primit cu drag, răspunzând bucuros invitaţiei de a intra în dialog cu noi; aşezat, cu multă răbdare în glas, aşa cum îl ştim de ani de zile.
Convorbirea noastră începe firesc, despre Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, staţiunea aparţinătoare de comuna pe care domnia sa o păstoreşte: „În vara aceasta s-a desfăşurat cea de-a XIV-a ediţie a acestei prestigioase manifestări a românilor, atât de aici, din centrul Ţării, cât şi a celor trăitori în teritoriile istorice româneşti de la actualele hotare ale României. Este o manifestare cu caracter spiritual, cultural, dar care în acelaşi timp, are menirea de a spune lucrurilor pe nume în ceea ce priveşte interesele şi politicile naţionale ale Ţării noastre, nu întotdeauna aplicate corect de cei ajunşi vremelnic la putere. Şi atunci se întâmplă că organizatorii, dimpreună cu participanţii la Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, mai şi deranjează. Dar, nu-i aşa, aceasta este democraţia, pe care noi am câştigat-o cu preţul sângelui vărsat de sutele de tineri în 1989, ca fiecare să îşi poate exprima punctul de vedere, iar organele statului să poată fi îndreptate pe drumul cel bun atunci când se îndepărtează de la idealurile naţionale”. Da, şi am adăuga noi, Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului deranjează, pe lângă faptul că transmite, an de an, un mesaj patriotic, însă echilibrat şi pertinent, şi prin locul în care se desfăşoară, adică tocmai în inima unui scump pământ românesc pe care unii îl visează autonom, un „ţinut secuiesc” dar care nu are secui, căci la fiecare recensământ oficial rezultă că pe-aici, prin judeţele Covasna şi Harghita, îşi duc traiul doar vreo câteva sute de persoane care îşi declară această etnie. În acest context, îl rugăm pe Mihail Tinca să ne spună cum este să fi singurul primar român, pe o rază de zeci, chiar sute de kilometri, pe DN-ul care traversează „ţinutul” tocmai de la Chichiş, de la hotarul Covasnei cu Braşovul, şi până în Sărmaş, comună care „deschide” zona Topliţei, sau a nordului judeţului Harghita, cum le place localnicilor să spună. O întrebare „cam” retorică, ne zicem în gând, la cum ne priveşte primarul. Parcă-l şi auzim că s-a obişnuit, cum să fie?! Dar nu, răspunde cu calmu-i proverbial: „Vă daţi seama că nici locaţia pentru Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, care se ţine la Complexul Naţional Sportiv, cum nici locul aşezării Sfintei Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului” din aceeaşi localitate nu au fost alese la întâmplare, la timpul respectiv, când Înaltpreasfinţitul Ioan, atunci Episcop al Covasnei şi Harghitei, acum Mitropolit al Banatului, a avut rolul cel mai important şi decisiv. Aici, la această prestigioasă manifestare, vin în fiecare an personalităţi de marcă pentru a conferenţia şi a ridica problematica identităţii noastre naţionale. Mă refer atât la cei de la noi din Ţară, cât şi la cei din Basarabia, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria ori chiar, mai nou, din diaspora, deci din Italia, Spania… Şi atunci, normal că mă simt onorat pentru că astfel de evenimente se întâmplă pe la noi, unde avem şi aşa edificii însemnate pentru zona noastră. Numai că, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că localitatea noastră este o oază de românism într-o mare ungurească. Faptul că românilor din ţările vecine nu li se acordă drepturi este anormal, şi ştim asta, dar ca să trăieşti cum trăim noi, cei din Harghita şi Covasna, în propria ta Ţară, şi statul să nu facă nimic, ba să mai şi pactizeze cu liderii minorităţii, care au ajuns să aibă privilegii, nu drepturi, asta este total impardonabil, absolut de neînţeles şi de netolerat. Pur şi simplu la noi este un paradox, să ai această problemă în propria ta Ţară. Aici ar fi mai simplu decât afară, statul ar trebui să-şi impună voinţa prin lege pentru ca românii din Covasna şi Harghita să nu mai fie umiliţi în propriul stat, să nu mai fie nevoiţi să-şi ducă copiii la şcoală în altă parte sau să nu-şi mai caute de lucru în alte judeţe. Ori acest tip de politică falimentară, de care duce Statul Român împotriva sa şi a propriilor cetăţeni, de un sfert de veac încoace, va duce treptat, şi nu mai e mult până atunci, la dispariţia românilor de pe aceste meleaguri. Fapt care - atenţie! - nu s-a întâmplat în mii de ani, nici măcar în regimurile de asuprire şi prigoană, şi, iată, se întâmplă acum, în democraţie. Cum să nu plece tineretul dacă aici este condiţionat în găsirea unui loc de muncă de cunoaşterea limbii maghiare? Spuneţi-mi şi mie, ce să facă tineretul român aici?!”.
Şi ajungem, vrând-nevrând, la aspectul economic, unul vital fireşte: „Eu nu cred că statutul nostru, al românilor din Harghita şi Covasna, trebuie să fie unul de minoritari în propria Ţară. Dacă Statul Român vrea să rămânem pe aceste locuri, să dăinuim aici, trebuie să găsească nişte soluţii pentru ca tineretul nostru să nu mai plece, să ducă aici o viaţă normală. Soluţii sunt, nu mă apuc eu acum să dau lecţii, dar trebuie să se vrea de la nivel înalt. Aş menţiona doar atât, că dacă s-ar dirija în această zonă investitori mari, strategici, noi am putea să le dăm terenuri. În rest, aici sunt de toate, gaz, curent, canalizare…, toate cele necesare pentru a se realiza investiţii serioase. În acest fel, am putea ţine tineretul aici, acesta ar duce o viaţă normală şi aşa s-ar salva ce mai este de salvat! Dar, ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să spun că din zonă pleacă, în căutarea unui loc de muncă, şi tinerii maghiari, dar ponderea lor este una mai mică, pentru că ei nu sunt dezavantajaţi de necunoaşterea limbii maghiare, care este o discriminare până la urmă - nu-i aşa?”.
În ce priveşte infrastructura, primarul Mihail Tinca spune că, de când a venit în funcţie, din anul 2008, s-au „mişcat” lucrurile, în sensul că s-au accesat toate proiectele de dezvoltare cu putinţă, atât cele europene, cât şi cele guvernamentale ori judeţene: „Am avut oameni pregătiţi, care au făcut proiecte bune, şi am câştigat multe dintre ele. Am început prin a clasifica drumurile, prin intabularea proprietăţilor comunale. Cea mai mare problemă de care ne-am lovit a fost aceea că nu puteau fi urnite proiectele noi până nu se finalizau cele vechi. La început, nu am fost cu proiectele cuprinşi, aşa că am aşteptat trei ani pentru ca munca noastră să dea roade. Am avut trei proiecte europene, şi avem şi acum unul pe drumurile agricole; am avut un proiect de reabilitare a parcului comunal şi unul de dotare a dispensarului cu aparatură; am achiziţionat un tractor şi mai multe utilaje pentru gospodărirea comunei. Acum avem în curs alte proiecte, două de asfaltări, unul de extindere a reţelei de canalizare, două în vederea modernizării şcolilor, apoi un proiect nou de introducere a apei potabile, unul pentru realizarea unui after-school şi a unei grădiniţe şi multe altele”. Iată, aşadar, că e bună şi continuitatea peste ani şi ani la primarii noştri, atunci când mintea îţi stă la treabă şi nu la înavuţirea proprie, cum se întâmplă în multe cazuri, de nu mai e loc pe culoarele DNA-ului de atâtea feţe de person(u)lităţi politice, centrale şi locale, de prin toate partidele.
Îmi mai povesteşte primarul şi despre altele, cum ar fi, spre exemplu, subiectul cu banii, adică bugetul local: „În timpul guvernării Ponta a fost bine pentru că s-au putut depune proiectele direct la Guvern, iar apoi ele au fost analizate şi selectate în funcţie de gradul de complexitate. Fireşte, câştigai sau nu, dar dacă totuşi câştigai, banii erau repartizaţi direct de către minister, pe nişte criterii bine stabilite. Asta, să ştiţi, e o treabă mai bună decât înainte. Nu ne mai bucurăm de bani care vin înainte de alegeri, banii care vin la începutul anului, sau mai ştiu eu cum… În rest, bugetul local e constant. Dar reţineţi ce vă spun, pentru noi e mai bine ca banii să vină de la minister direct la noi, fără să mai fie „coafaţi” pe ici, pe acolo”.
Apoi urmează alte şi alte subiecte „de dezbatere”, legate de ocupaţia localnicilor în domeniul creşterii animalelor, de activitatea culturală din comună, de cea sportivă, că nu-i aşa, ne aflăm într-o zonă unde iarna ţine opt luni pe an! Sau, mai bine spus, cum e vorba prin zonele astea din Carpaţi, care sunt cam cele mai friguroase din România, „aici vara vine într-o joi, şi dacă nu eşti atent, o pierzi…”.
Ajungem iată, în final, tot la mirificul peisaj, de unde am pornit în relatarea noastră despre gemenii care pornesc de aici, din Carpaţi, să cutreiere Ţara, pentru a se reîntâlni apoi în valurile Dunării. „Zona noastră, după cum o cunoaşteţi şi dumneavoastră, este una foarte frumoasă. Ea nu a fost prea cunoscută până acum, pentru că turiştii nu treceau prea des pe-aici prin drumurile lor către Braşov sau Târgu-Mureş. Acum începe să fie căutată, motiv pentru care am făcut deja, printr-un program european, un centru de informare turistică la Izvoru-Mureşului. Avem aici Complexul Sportiv Naţional şi, în plus, s-a dezvoltat deja o reţea de aproximativ 30 de pensiuni moderne, ale localnicilor. Acum, problema noastră cea mai mare este că tocmai aici, unde odinioară se ţineau şi Serbările Zăpezii, zăpada s-a mutat de câţiva ani în ianuarie şi februarie, ceea ce cam încurcă sporturile de iarnă. De aceea vă spun că am constatat în ultimii ani că turiştii vin la noi mai mult vara, pentru plimbările în aer curat, când pensiunile au un grad ridicat de ocupare.”
Aşadar, dragi români de pretutindeni, veniţi la fraţii voştri din această parte de Ţară, atât de frumoasă, de unde pornesc spre mulţi dintre voi cei doi gemeni, Mureşul şi Oltul. Veniţi să-i vedeţi pe români la faţă, laolaltă cu puţinii, dar gospodarii lor edili, căci cu toţii sunt ca brazii din aceşti minunaţi Munţi Carpaţi, în care veţi găsi OAMENI şi nenumărate locuri mirifice.

Credem cu tărie că în jurul cuvântului român se află energiile necreate ale Harului Sfintei Treimi. Pentru aceasta este nevoie de implicarea acelora dintre noi care au capacitatea clară de a opri răul, de a se împotrivi forţei negative, ca aceasta să nu triumfe în Ţară. „Singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe în continuare în România este ca oamenii de bine să nu facă nimic.” Aşa ne învaţă Ieromonahul Teognost. Să înţelegem că venim de departe, din însăşi rădăcina Logosului, şi totodată să pricepem că lucrăm pentru veşnicie - pentru aceste împliniri am fost trimişi de către Domnul pe pământ.
Ştim cu certitudine că avem strămoşi biblici: sciţii şi tracii. „Menţiunea biblică e făcută în anul 2572 după Creaţie, când Noe împărţise lumea fiilor lui. Europenii sunt urmaşii lui Iafet, iar noi, românii, urmaşii lui Magog şi Tiras, sciţii şi tracii.”
Deci, dacă stăruim să avem vie şi plină de lumină conştiinţa şi voinţa de românitate, atunci să fim pregătiţi a răspunde celor ce nu ne sunt prieteni şi să le aducem dovezi din Revelaţie, dar şi din ştiinţa istoriei - de ce ne numim cu sfinţenie şi cu demnitate români.
În caz contrar, forţele întunericului, care au drept scop nimicirea creştinismului, ne vor scoate din Cetatea Carpaţilor şi ne vor împrăştia dincolo de Nistru şi Tisa, iar valurile Dunării vor linişti auzul altei seminţii care stă cu frică şi dragoste în faţa Domnului. Dacă vom abandona idealul de românitate, ne vor ciopârţi aşa precum leul îşi sfâşie prada. Să dăm câteva exemple de provincii româneşti… rupte sau „ciopârţite” din teritoriul naţional. Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, Sudul Basarabiei, Maramureşul Istoric, Valea Timocului şi Voievodina. Aceste teritorii au fost şi sunt ţinuturi româneşti rupte din trupul Ţării din cauza păcatelor şi a uitării conştiinţei (voinţei) de românitate a noastră, a tuturor. Dacă uităm, atunci vom fi trecuţi în rândul ticăloşilor şi trădătorilor, şi cu dreptate vom ajunge oameni de corvoadă şi sclavii altor neamuri creştine.
Un mare sacerdot român, părintele Dumitru Stăniloae, este şi va fi un model de ideal de românitate, fiindcă prin traducerea Filocaliei în Limba Română a deschis porţile ca să pătrundă şi în sufletele românilor iubirea de frumuseţe duhovnicească. Sunt istorici care se extaziază… cu sinceritate de „miracolul românesc”, şi nu pot explica nici într-un fel cum a supravieţuit Poporul Român. Desigur că în istorie se petrec şi miracole care rămân de neexplicat, dacă se ignoră voinţa strămoşilor noştri de a fi şi de a rămâne români.
Lupta noastră constă în a-i face pe toţi locuitorii pământului să înţeleagă faptul că izvorul românităţii noastre este Ardealul. Se disting în existenţa noastră ca neam mai multe perioade de luptă pentru păstrarea idealului de a rămâne români. Începem, fireşte cu retragerea armatei romane din Dacia în secolul 3. Toţi locuitorii provinciei Dacia care au rămas după retragere aveau conştiinţa de a fi civis romanus, care era un titlu de nobleţe, un semn al calităţii umane superioare. Deci aceşti cetăţeni romani care au rămas şi-au fixat în conştiinţă de a păstra această nobleţe şi a se deosebi de goana barbarilor ce tranzita Dacia spre luminile Romei. Prin urmare a existat o puternică voinţă de a nu se amesteca etnic cu aceste noroade. A fost cea mai puternică voinţă de românitate care s-a trăit atunci pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Apoi, când Roma s-a prăbuşit sub povara propriilor păcate, nemaiavând o conştiinţă morală care să înfrunte veacurile, românii s-au identificat irevocabil cu învăţătura Evangheliei. Observăm şi astăzi că în biserici, când se citeşte Evanghelia, românii trăiesc o stare de sublimare, de trecere în nemurire şi de identificare şi unire cu divinitatea. Idealul creştin i-a condus pe strămoşii noştri să prefere o relativă izolare faţă de neamurile păgâne. Evident e faptul că timpuria creştinare a românilor i-a salvat câteva secole de la asimilarea în marea masă a popoarelor migratoare.
Va urma, după cum se cunoaşte, creştinarea neamurilor slave, care se vor aşeza pe teritoriul locuit de români. Rezultatul acestui amestec va fi diferit. În sudul Dunării, românii vor fi câştigaţi pentru limba şi conştiinţa slavă. Iar în nordul Dunării, slavii vor fi românizaţi, şi odată cu românizarea acestor slavi, Limba Română se va îmbogăţi cu elemente lexicale slave, care îi vor da o înfăţişare specifică, în context romanic, şi care va rămâne pecetea ce îi va face distincţi faţă de popoarele slave din jurul spaţiului românesc. După căderea Constantinopolului şi instaurarea în Europa sud-estică a puterii otomane, românii vor avea drept acoperământ Ortodoxia, ca şi temelie a identităţii naţionale. Un alt eveniment care a călit identitatea naţională a fost schisma dintre catolici şi ortodocşi. În acest lung timp, românii au aflat un reper şi un instinct de conservare a fiinţei naţionale tot în Ortodoxie, reuşind să se salveze din cleştele imperialismului catolic, maghiar şi polonez. Când s-a ridicat marele imperiu rus, ţarist, românii s-au refugiat în cetatea plină de lumină a latinităţii, şi au ridicat această conştiinţă a latinităţii la rangul de idee politică, deschizând ferestre mari spre Occidentul romanic, în special. Acum, în perioada contemporană, când în ultima sută de ani Occidentul ne-a trădat de mai multe ori în clipele cele mai grele ale istoriei noastre, românii au descoperit un sprijin neaşteptat la moştenirea dacică ce a fost altoită de viţa creştină, formând o plămadă etnică ce ne deosebeşte de celelalte popoare romanice, formând astfel o identitate originală a conştiinţei româneşti. În vremea noastră, pericolul şi ameninţarea principală este globalizarea, care a pustiit deja cultura tradiţională românească. Ce ideal de românitate să cultivăm?!! Evident că sfântul ideal… este acela de unitate în duh creştin. Apoi, oprirea acestui exil al românilor prin redarea demnităţii cuvântului foarte personal de român. Scurt spus, avem Ortodoxia, Mănăstirile şi Satele. Să trăim cu o deplină puritate pentru a ne bucura de frumuseţea şi lumina Evangheliei, şi toate ameninţările le vom trece cu răbdare şi prin multă stăruinţă. „Fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există Adevăr” (Petre Ţuţea).

Ne apropiem cu paşi repezi de sărbătoarea centenarului Marii Uniri. (Ce sărbătoare va fi deocamdată nimeni nu ştie, fiindcă toată lumea tace, nu am auzit ca cineva să vorbească de nişte manifestări şi acţiuni care ar trebui să înceapă încă de pe acum, pe tot cuprinsul Ţării, ba chiar şi dincolo de Prut.)
În ce mă priveşte, încerc să rememorez cam ce a făcut Statul Român în această sută de ani de când Ardealul s-a unit cu Patria-mamă, România. Şi mi-au venit în minte cuvintele rostite în Senatul României în 5 mai 1920 de către Dr. Miron Cristea, pe atunci Mitropolit Primat al României. Spunea el atunci că în Secuime era nevoie de o singură politică - o politică românească! Era nevoie de ea pentru reromânizarea regiunii, unde, în urma politicii dure de deznaţionalizare, dusă de-a lungul secolelor, românii aproape au dispărut. Iar această politică de maghiarizare nu a fost una „cu mănuşi”, ci ea s-a manifestat prin „persecuţii inimaginabile pe care românii le-au suferit în fosta ţară ungurească, iar acestea adeseori se ridicau la înălţimea persecuţiilor muceniceşti din primele veacuri ale creştinismului”.
Adresându-se senatorilor - şi prin ei tuturor ungurilor care deveniseră cetăţeni ai României -, Miron Cristea a spus: „Să fie asiguraţi fraţii noştri maghiari, care au să trăiască între graniţele României Mari, că noi n-o să-i persecutăm nicicând şi n-o să le facem răul pe care l-am suferit de la ei (…), vom da respectul şi toleranţa cea mai mare faţă de credinţa lor, vom respecta datinile şi obiceiurile lor şi toate năzuinţele lor juste de înaintare, cu o singură condiţie: să se idetifice cu interesele şi aspiraţiunile noastre”.
Întorcându-mă în timp, mă gândesc acum, după aproape un secol, în ce măsură politicienii români, din perioada interbelică, au ţinut seama de îndemnul făcut de Miron Cristea cu privire la politica românească ce trebuia dusă în Secuime, obligatorie pentru reromânizarea regiunii. Nu ştiu dacă Statul Român de atunci a făcut atât cât trebuia. Sunt convins că ar fi putut face cu mult mai mult. Însă, oricum a făcut cu mult mai mult decât Statul Român contemporan. Aşa, de exemplu, printre măsurile imediate şi eficiente au fost cele privitoare la administraţie, la şcoală şi la biserică.
Astfel, pentru încurajarea funcţionarilor publici şi a cadrelor didactice de a se stabili în secuime, statul le-a asigurat condiţii decente de viaţă, între care o salarizare corespunzătoare şi locuinţe. În acest fel, toate primăriile au putut fi încadrate cu notari de naţionalitate română, iar numărul cadrelor didactice de naţionalitate română, în special a celor care au predat ştiinţele umaniste, a crescut considerabil. S-a ajuns, în acest fel, ca şcoala din secuime să se transforme într-o şcoală românească, chiar dacă au fost respectate toate obligaţiile asumate privitoare la dreptul minorităţilor naţionale.
Cel de-al treilea stâlp solid de reromânizare a secuimii l-a constituit Biserica. Prin ridicarea de biserici româneşti în multe dintre localităţile din secuime, mulţi dintre românii maghiarizaţi şi-au adus aminte că moşii şi strămoşii lor au fost români şi s-au întors astfel la vechea credinţă.
Din păcate, tot ce s-a făcut în această direcţie în perioada interbelică, s-a pierdut, cu vârf şi îndesat, cum se spune, în anii de după 1989, în care politica aşa-zisei „democraţii” şi aşa-numitului „stat de drept” s-a dovedit a fi una falimentară. Astfel, în secuime, în numele democraţiei şi a drepturilor fără limită, de a face fiecare ce doreşte şi cum doreşte, în toţi aceşti ani s-a desfăşurat şi se desfăşoară cu succes o politică totală de deznaţionalizare a românilor! Una care nu se deosebeşte cu nimic de cea dusă de fostele autorităţi maghiare de dinaintea anului 1918. Din multele exemple concrete, mă opresc doar la două. Prima: o cercetare sociologică făcută în comuna Plăieşii de Jos, judeţul Harghita, în anul 2000: „În comună sunt 200 de români. Toţi vorbesc limba maghiară. Românii vorbesc mai rău limba română decât unii unguri din sat. Românii nu mai ştiu româneşte. (…) Am stat de vorbă cu o tânără româncă absolventă de liceu. Are nume maghiarizat: Tunde (zână bună). Vorbeşte cu mari dificultăţi româneşte. (…) Viaţa românilor este comună cu cea a maghiarilor, ascultă muzică populară maghiară, dansează Cardaşul…”.
Alt sat, Făgeţel, din acelaşi judeţ. Fost cândva sat românesc, cu biserică mare, de zid, cu şcoală, cu gospodari harnici, acum îi mai are numai pe părintele Bucur şi câţiva credincioşi, cărora, bolnavi şi bătrâni fiind, le este greu să mai ajungă la biserică. Părintele face slujba cu biserica goală! „Pre voi toţi dreptmăritorilor creştini să vă pomenească Dumnezeu în împărăţia Sa. Amin!” Cădelniţând, se opreşte din când în când şi priveşte peste… nimeni. Şi, totuşi, parcă îi vede pe toţi cei care au fost şi nu mai sunt! Părintele Bucur nu a vrut să-şi părăsească parohia, chiar lipsită fiind de credincioşi. „Atunci, părinte, rămâi acolo ca să petreci spre rai pe ultimii români!” Aşa i-a spus Înaltpreasfinţitul Ioan, pe atunci Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, acum ajuns Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.
Desigur, rezultatele în privinţa reromânizării secuimii nu au fost nici în perioada interbelică deosebit de spectaculoase. Cauzele sunt multiple, însă dintre acestea una s-a aflat la loc de frunte: toleranţa de care vorbea Miron Cristea („vom da respectul şi toleranţa ce mai mare…”), care s-a manifestat faţă de o serie de indivizi care nu au înţeles nici atunci, după cum nu înţeleg nici cei de azi „să se identifice cu interesele şi aspiraţiunile noastre”. Tocmai datorită acesteia, imediat după 1918, dar mai ales după 1920, au apărut, pe teritoriul României, şi s-au înmulţit - vorba lui Marko Bela - ca ciupercile după ploaie, o mulţime de organizaţii iredentiste şi revizioniste, unele mascate ca societăţi şi asociaţii „culturale”, care, profitând tocmai de acea toleranţă, au început să lucreze cu spor la erodarea Statului Român, atât pe dinăuntru, cât şi pe dinafară: „Noi folosim toate mijloacele; nu avem ce pierde, ci numai de câştigat avem. Fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străinătate subminează statul român din afară, iar noi dinăuntru”.
Întrebarea care a fost valabilă şi atunci, dar mai ales este acum, e următoarea: în ce măsură ungurii - şi mă refer aici la „politicienii care s-au urcat azi în spatele lor” - s-au identificat şi se identifică cu interesele şi aspiraţiunile noastre? Oare merită ei ca noi să dăm dovadă de respectul şi toleranţa cea mai mare faţă de ei? Răspunsul nu este decât unul singur: NU! Pentru o mie de motive, prin care ei dovedesc că nu au fost, nu sunt şi nu vor fi niciodată cetăţeni loiali ai României; nu s-au identificat şi nu se vor identifica niciodată cu interesele şi aspiraţiunile noastre!
Revizionismul şi iredentismul unguresc a rămas acelaşi care a fost şi în urmă cu aproape un secol. El nu a urmărit de atunci altceva decât să facă totul pentru dezmembrarea României; nimic altceva decât să urmărească o himeră: refacerea „Ungariei milenare”. Tot ce se scrie azi în presa de limbă maghiară din Ţara noastră, nu înseamnă altceva decât nişte atacuri mişeleşti şi neobrăzate la adresa României şi a românilor. Redau doar câteva spicuiri: „secuii trebuie să facă totul pentru recâştigarea bunurilor de care secuimea a fost jefuită”; „să eliberăm pământul secular al secuimii”; „maghiarimea are dreptul să-şi recapete patria jefuită”; „maghiarimea din România trăieşte sub năvodul asupririi”; „jefuirea secuimii de hoardele pustiitoare de ţară”; „patria noastră mică este Ardealul”; „în 1916 au năvălit valahii, cea mai ticăloasă naţiune de pe suprafaţa pământului”; „ocuparea patriei prin intermediul cupolelor în formă de ceapă”; „daţi-ne înapoi munţii; la Carpaţi nu putem renunţa fiindcă pe acolo sunt vechile hotare ale maghiarimii”; „o soluţie paşnică între tâlhari şi victima jefuită nici sentimental, nici tehnic nu poate exista” etc. etc..
Iar toate acestea nu dovedesc decât un singur lucru, recunoscut chiar de ei, cei care nu s-au identificat şi nici nu se vor identifica vreodată cu interesele şi aspiraţiunile noastre, şi anume: „Nouă drepturi şi libertăţi de la români nu ne trebuie, decât să le îndreptăm în contra lor!”.

Asociaţia „Sfântul Ilie - Poiana Sărată” Sat Poiana Sărată, Comuna Oituz, Judeţul Bacău

Comunicat

În zilele de 7 şi 8 octombrie 2016, în localitatea Poiana Sărată, judeţul Bacău - prima localitate din Transilvania eliberată de Armata Română în anul 1916 -, au avut loc, în organizarea Episcopiei Romanului şi Bacăului, a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, a Primăriei Comunei Oituz, a Parohiei Ortodoxe Poiana Sărată şi a Asociaţiei „Sfântul Ilie - Poiana Sărată”, manifestări dedicate Centenarului Primului Război Mondial - 1916-1918.
Astfel, pe 7 octombrie s-a desfăşurat inaugurarea şi sfinţirea Aşezământului social-cultural „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Poiana Sărată, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, împreună cu un sobor de preoţi din parohiile învecinate; vernisarea expoziţiei de documente şi artefacte din Primul Război Mondial, realizată cu sprijinul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” - Bucureşti şi Sucursala Bacău, precum şi al Asociaţiei „Prospectorii istoriei” - Comăneşti; lansarea monografiei satului Poiana Sărată, intitulată „Poiana Sărată - un sat românesc din Carpaţi în vâltoarea istoriei”, scrisă de ing. Ciprian Hugianu, prefaţă de dr. Ioan Lăcătuşu, lucrare apărută, anul acesta, la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe, precum şi Simpozionul „Jertfă şi răscumpărare”, organizat de Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, în programul căruia au fost prezentate referate legate de comemorarea centenarului primei conflagraţii mondiale, susţinute de către distinşi cercetători civili şi militari, din Bucureşti, Bacău şi Sfântu-Gheorghe.
Manifestările dedicate intrării României în Primul Război Mondial au continuat sâmbătă, 8 octombrie, cu slujba Dumnezeieştii Liturghii, oficiată de Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, la Biserica Neamului „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Poiana Sărată, în cadrul căreia au fost pomeniţi Eroii Neamului Românesc a căror tinereţe şi viaţă au fost jertfite pentru Credinţă, Neam şi Ţară, pe frontul de la Oituz. La Sfânta Liturghie au participat peste 700 de persoane, venite, pentru acest eveniment, de pe Valea Oituzului, Caşinului, Trotuşului şi Tazlăului, precum şi o delegaţie a asociaţiilor culturale şi comunitare din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. După oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, împreună cu Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, au oficiat slujba de resfinţire a Monumentului Eroului Locotenent Nicolae Macarie, amplasat în curtea Bisericii parohiale, primul ostaş căzut la datorie pe Valea Oituzului, în noaptea de 14/15 august 1916, după care au fost depuse coroane de flori şi a avut loc un scurt montaj de poezii patriotice.
A urmat procesiunea către Cimitirul Internaţional de Onoare al Eroilor, renovat în întregime şi resfinţit de către cei doi ierarhi. În acest cimitir îşi dorm somnul de veci, deopotrivă, peste 1.900 de ostaşi români, austrieci, turci, ruşi, unguri şi germani. Au urmat alocuţiunile rostite de oficialităţile prezente la eveniment. S-au depus coroane de flori de către oficialităţile de stat, civile şi militare, de la nivel central şi local, reprezentanţi ai Episcopiei Romanului şi Bacăului, ai Parohiei Poiana Sărată, Asociaţiei „Sfântul Ilie - Poiana Sărată”, ataşatul militar al Ambasadei Federaţiei Ruse, reprezentanţi ai societăţii civile din judeţele Bacău şi Covasna etc..
La finalul festivităţii, numeroşi participanţi din rândul locuitorilor văilor Oituzului, Trotuşului, Caşinului şi Tazlăului au depus flori şi candele aprinse la fiecare cruce din cimitir.
Conducerea Asociaţiei „Sfântul Ilie - Poiana Sărată” şi Consiliul Parohial al Parohiei Ortodoxe din localitate, adresează sincere mulţumiri Episcopiei Romanului şi Bacăului, Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, Primăriei Comunei Oituz şi tuturor instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale şi reprezentanţilor societăţii civile şi ai mass-media, pentru contribuţia adusă la reuşita acestei manifestări de cultură şi spiritualitate românească dedicată cinstirii memoriei eroilor care, prin jertfa lor, au contribuit la realizarea idealului de reîntregire naţională.
Biroul de presă,
8 octombrie 2016

Centrul European de Studii Covasna - Harghita

Prefectul atacă / Împotriva drapelului secuiesc,

Prefectul Sebastian Cucu se judecă în legătură cu drapelul secuiesc donat Consiliului Judeţean Covasna. Cel care a făcut donaţia, Kulcsar Terza Jozsef, a primit ieri, prin poştă, citaţia de la Tribunalul Judeţean Covasna. Kulcsar ne-a declarat că prefectul judeţului Covasna a cerut în contencios administrativ anularea contractului de donaţie şi a hotărârii de consiliu prin care a fost acceptată donaţia. Prefectul cere, de asemenea, ca preşedintele consiliului judeţean să fie obligat să îndepărteze drapelul din sala de consiliu. Prefectul a intentat procesul personal împotriva lui Kulcsar Terza Jozsef. În luna aprilie, Sebastian Cucu a somat autoguvernarea judeţeană să-şi retragă hotărârea privind acceptarea donaţiei. În opinia sa, arborarea drapelului aşa-numitului Pământ Secuiesc este ilegală. Expresia de Pământ Secuiesc apare de şapte ori în scrisoare, de fiecare dată cu litere mici, în ghilimele şi însoţită de sintagma aşa-numitul. Potrivit prefectului, drapelul în cauză a fost adoptat de Consiliul Judeţean Harghita ca drapel propriu al judeţului şi, ca atare, acesta nu poate fi drapelul Pământului Secuiesc. Într-o explicaţie ulterioară, mai menţionează că drapelul judeţului Harghita nu este unul oficial, deoarece prefectul de acolo a atacat hotărârea. În măsura în care nu ar fi vorba despre drapelul judeţului Harghita, ci despre drapelul Pământului Secuiesc, arborarea acestuia în sala de şedinţe contravine legii care reglementează simbolurile naţionale ale României - argumentează prefectul. În afara drapelului UE şi al României, este interzisă arborarea altor simboluri - mai adaugă prefectul. Este adevărat că membrii comunităţii naţionale minoritare îşi pot arbora propriile drapele, însă doar pe perioada anumitor manifestări, nicidecum cu caracter permanent - continuă Cucu.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.822, 15.06.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Politica românească bizantină anulează nu numai trecutul / Istoria noastră în banca acuzaţilor

O metodă eficientă a dezangvinizării unei naţiuni sau a unui grup etnic este strădania privării lor de amintiri şi de identitate. Un astfel de exemplu este aşa-numitul proces al drapelului secuiesc în România şi la Strasbourg, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Oricât de ciudat ar părea, administraţia publică orădeană a fost în stare să intenteze proces împotriva unuia dintre simbolurile istoriei transilvane, mai exact a drapelului istoric al Pământului Secuiesc. Deşi falsificarea istoriei a devenit, după Trianon, o practică în ţările înconjurătoare, o astfel de procedură nu a mai avut loc nicăieri până acum. În 18 iunie 2014, europarlamentarul Tokes Laszlo s-a încumetat să arboreze pe balconul biroului său din Oradea drapelul secuilor. Acel simbol pe care îl folosesc, alături de cele proprii, şi Parlamentul ungar, şi multe dintre aşezările noastre. Instanţa română a considerat că acest simbol al secuimii este atât de periculos încât a declanşat un proces care a trenat doi ani, după care l-a pedepsit pe autor, Tokes Laszlo, printr-o sentinţă definitivă. Procedura a fost iniţiată nu de dictatura ceauşistă, ci de un stat membru UE, apărător fervent al drepturilor românilor din Moldova. Castelul Dracula din Bran este într-o stare extraordinară. A fost reabilitat, însă statul român nu vrea să-l cumpere, deşi constituie o atracţie turistică însemnată. Politica românească bizantină anulează nu numai istoria, ci şi simplul interes material şi propăşirea maghiarilor-secui, adică a contribuabililor din România. Nu se ştie dacă demararea procesului drapelului este motivată de teamă sau de invidie. În orice caz, faptul că procesul aşteaptă o sentinţă la Strasbourg spune câte ceva şi despre starea UE. O instanţă internaţională trebuie să se pronunţe în cazul unui simbol istoric, care deranjează privirea administraţiei publice româneşti.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 114, 15.06.2016;
Semnează: Wodianer-Nemessuri Zoltan

Cui îi dăunează prefectul?

Politica românească bizantină anulează nu numai trecutul / Istoria noastră în banca acuzaţilor,

Pe prefect îl trec fiorii dacă are de-a face cu vreo hotărâre maghiară şi capătă o stare anxioasă dacă pe masa lui ajung decizii legate de drapelul secuiesc, de Pământul Secuiesc. Porneşte de îndată la atac şi ar anula, ar mătura de pe masă orice are menirea de a legitima ideea că noi suntem acasă pe aceste meleaguri. Este indubitabil că aceasta este principala sa preocupare. Sub masca respectării legii, atât el cât şi colegii săi îşi petrec o bună parte din program lucrând la dispariţia inscripţiilor maghiare şi a drapelelor secuieşti. Dacă ar fi posibil, ar exila până şi cuvântul maghiar. Prefectul judeţului Covasna nici nu prea este interesat de alte lucruri. La conferinţele de presă organizate cu chiu, cu vai reiese că nu dispune nici măcar de date superficiale despre probleme importante. Nu ştie care este situaţia retrocedării pământurilor, care este dimensiunea pagubelor provocate de animalele sălbatice. A enumerat câte fraude electorale au avut loc în timpul alegerilor, dar nu a putut oferi amănunte de fond. Strigă în gura mare că din cauza unei epidemii de scarlatină va fi închisă o grădiniţă, pentru ca mai apoi să reiasă că abia există câţiva copii bolnavi. Nu este preocupat de problemele cotidiene. El are o sarcină mai mare: să obstrucţioneze, de exemplu, finalizarea noii pieţe a oraşului Sfântu-Gheorghe, amenajarea colinei sub formă de balaur, chiar şi cu preţul ridicolului. Dacă nu este destul de eficientă alarmarea cu serviciile secrete şi cu ministerul apărării, intentează proces pentru accesul cu autoturismele. El are acest drept, i se cuvine acest lucru… Nu este uşor să supraveghezi vigilent ca nu cumva pe undeva să apară un drapel secuiesc, inscripţia Kozseghaza. Trebuie urmărită orice hotărâre adoptată, cine ştie ce au ascuns consilierii autoguvernamentali care dau dovadă de exces de zel. Fiecare hârtie reprezintă un pericol şi, ca atare, trebuie să apere România şi unitatea acesteia. Sebastian Cucu, care în calitate de jurist al instituţiei, a fost perfecţionat ani de-a rândul pentru această sarcină, a făcut faţă eroic. Investind timp şi energie, luptă împotriva aşa-numitului Pământ Secuiesc, luptă cu locuitorii acestuia, cu aleşii, însă nici nu îi trece prin cap să-i ceară explicaţii şefului de la protecţia consumatorului, cunoscut pentru abuzurile sale. El este unul dintre cei mai zeloşi colegi în marea luptă. Întrebarea este ce sens au toate acestea? Ce pericol reprezintă câteva drapele şi inscripţii maghiare şi cui îi dăunează intonarea imnului ungar sau a celui secuiesc? România va fi mai puţin importantă? Puterea guvernului va scădea? De-a lungul istoriei s-a adeverit în nenumărate rânduri că încălcarea sistematică a drepturilor nu face altceva decât să amplifice opoziţia. Clovnii care promovează naţionalismul dospit ne pot provoca o stare generală proastă, însă le fac rău în primul rând patriei şi naţiunii lor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.823, 16.06.2016
Semnează: Farkas Reka

Kincses Elod la Bruxelles: Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei

Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei, deoarece, dacă nu va fi autonomie, maghiarimea împinsă în situaţie minoritară nu va putea dăinui pe termen lung - a declarat avocatul Kincses Elod, cu ocazia prezentării celei de-a doua ediţii în limba engleză a volumului său intitulat Martie cel negru de la Târgu-Mureş, care a avut loc marţi, la Institutul Balassi de la Bruxelles. Potrivit autorului, autonomia înseamnă: pe lângă respectarea hotarelor ţării, faptul că o anumită minoritate va obţine, în cadrul hotarelor, dreptul să dăinuiască şi să se simte bine pe propriul pământ natal. Maghiarimea din Transilvania aplică, în momentul de faţă, o autoapărare justă, care trebuie recunoscută şi susţinută - a adăugat avocatul. Kincses Elod a precizat: în condiţiile crizei imigranţilor, factorii decizionali occidentali cu greu pot fi determinaţi să înţeleagă că există minorităţi naţionale deasupra cărora hotarele au fost strămutate. Situaţia acestor comunităţi naţionale ar trebui analizată şi interesele lor ar trebui validate într-un alt mod - a opinat avocatul. Referitor la situaţia maghiarimii din România, Kincses a menţionat: marea problemă este indiferenţa ce persistă în rândul maghiarimii din cauza insuccesului reprezentării intereselor. Această indiferenţă ar trebui eliminată ca să reuşim să luptăm cu succes pentru autonomie, pentru dăinuirea şi drepturile noastre - a subliniat Kincses Elod. Acesta a precizat: în ultimii doi ani, situaţia minorităţii maghiare s-a înrăutăţit în mod clar. Comunitatea etnică ce numără un milion şi jumătate de membri, respectiv cauza acesteia nu pot fi măturate sub preş nici dacă Bruxelles-ul nu este dispus să se ocupe de drepturile minorităţilor naţionale indigene - a adăugat Kincses. În cadrul discuţiilor care au însoţit prezentarea de carte, Boris Kalnoky, corespondentul de la Budapesta al publicaţiei conservatoare Die Welt din Germania, a precizat: opinia publică germană nu cunoaşte problema minorităţii maghiare şi nici cauza aspiraţiei la autonomie. În cazul ţărilor europene occidentale există pericolul că, dacă maghiarii adoptă poziţie pentru susţinerea propriilor drepturi, aspiraţiile lor sunt acuzate imediat de naţionalism - a adăugat jurnalistul. În opinia sa, maghiarii ar trebui să se solidarizeze cu minoritatea germană din Transilvania ca să-şi poate valida mai bine interesele, iar în loc de autocompătimire, să atragă atenţia la nivel internaţional - prin acţiuni spectaculoase - asupra lor şi a propriilor lor aspiraţii.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.829, 23.06.2016;

Legea privind drapelul creează conflict

Şedinţa ordinară a Comisiei de Monitorizare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei va avea loc în 28 iunie, pe ordinea de zi a acesteia fiind fixată şi petiţia formulată de patru primari de pe Pământul Secuiesc cu privire la cazul drapelului secuiesc - a atras atenţia Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), într-o scrisoare deschisă adresată lui Kelemen Hunor. Se pare că la şedinţă, punctul de vedere al maghiarilor nu va fi reprezentat de nimeni, deoarece părerile privind reglementarea incriminată sunt împărţite. Izsak accentuează faptul că cei patru primari solicită verificări în baza punctului de vedere al CNS, cu privire la recent adoptata lege privind drapelele. Primarii apreciază că legea privind drapelele, adoptată de Camera Deputaţilor, este inacceptabilă pentru comunitatea secuiască deoarece este una restrictivă. Klarik Laszlo a declarat ieri că nu va participa la şedinţa Comisiei de Monitorizare, care va avea loc săptămâna viitoare, deoarece nu a fost invitat, iar în lipsa unei invitaţii nu poate lua cuvântul şi nu îşi poate exprima opinia. Totodată, opinia UDMR diferă de cea a CNS în ceea ce priveşte legea drapelului, reprezentanţii uniunii au votat această lege, însă nu oferă niciun sprijin pentru cazul drapelului secuiesc, ci ar rezolva doar problema drapelelor locale şi judeţene. Klarik a obiectat faptul că nimeni nu a iniţiat o dezbatere de fond cu el şi nu este de acord nici cu propunerea CNS de a solicita un control al comisiei de control al Consiliului Europei la faţa locului. De ani de zile insist asupra dezbaterilor, a creării unui consens, pentru a exista un minim naţional unitar, pe care să îl reprezentăm cu toţii. Fără acest lucru nu doar că fiecare încercare a noastră va eşua, ci mai devreme sau mai târziu va crea un efect invers, şi partenerii noştri internaţionali nu vor lua în serios propunerile noastre - a declarat Klarik.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.831, 25.06.2016
Semnează: Farkas Reka

Prefectul ar vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală

Faptul că prefectul de Covasna se poate plimba cu maşina în noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe şi nu se mulţumeşte cu parcarea amenajată la o distanţă de câţiva metri de clădirea instituţiei, a generat revoltă. Am observat că în spatele sediului prefecturii a apărut o nouă intrare. L-am întrebat pe prefect dacă ar reprezenta aceasta o soluţie. Răspunzând solicitării noastre, Sebastian Cucu a precizat ferm că înfiinţarea intrării din spate nu este o soluţie. Pe de altă parte, garajul este închiriat de către instituţie de la proprietarul acestuia. Prefectul a adăugat că pentru autovehiculele instituţiei trebuie asigurată o cale de acces până la intrarea principală. Nu pentru că şi-ar dori el acest lucru, ci pentru că aşa prevede legea - a precizat Sebastian Cucu. În urma unor îndelungi procese, terenul din spatele clădirii care găzduieşte consiliul judeţean şi prefectura a fost restituit către moştenitorul familiei Fogolyan. Szotyori Nagy Aron a deschis peretele garajului din spate şi a amenajat o ieşire spre strada Varadi Jozsef, în vecinătatea biroului sucursalei Automobil Clubul Român. Răspunzând solicitării noastre, proprietarul Szotyori Nagy Aron a precizat: prefectura închiriază garajul pentru un singur automobil. El a amplasat indicatorul cu inscripţia Garaj Prefectură, dat fiind faptul că maşinile parcate blochează mereu intrarea. Potrivit planului urbanistic zonal, întocmit de administraţia locală din Sfântu-Gheorghe, Parcul Elisabeta ar urma să se extindă şi deasupra pieţei centrale recent amenajate, adică până în faţa clădirii în care funcţionează sediul consiliului judeţean şi cel al prefecturii. Conform planului, pe spaţiul respectiv ar urma să fie construită o colină sub formă de balaur. Prefectul însă a intentat un proces, pe care l-a şi câştigat. Prefectul vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală. Recent, primăria a asigurat - pentru autovehiculele instituţiei - o cale de acces prin piaţa centrală, indicatorul care interzice accesul precizând că excepţie face instituţia prefectului. (Există de altfel un indicator similar şi în strada Korosi Csoma Sandor, în faţa fostei clădiri a poliţiei judeţene, unde se termină circulaţia pe ambele sensuri. Se găseşte şi acolo o excepţie: Serviciului Român de Informaţii i se permite să circule pe contrasens).
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.834, 29.06.2016
Semnează: Szekeres Attila

Intentează proces pentru drepturile lingvistice

Mişcarea Angajamentului Civil a demarat o serie de proceduri împotriva primăriei Târgu-Mureş şi a instituţiilor subordonate acesteia, din cauza aplicării deficitare sau a refuzării aplicării normelor privind utilizarea limbii materne - a comunicat Szigeti Eniko, directorul executiv al organizaţiei civile. Organizaţia a făcut o sesizare la consiliul pentru combaterea discriminării pentru anunţarea de către primărie a unor posturi vacante, în cazul cărora cunoaşterea limbii maghiare ar fi trebuit să fie stabilită ca o condiţie, însă acest lucru nu a fost făcut. Organizaţia s-a adresat tot consiliului în cazul a 35 de grădiniţe şi şcoli mixte, unde informaţiile de interes public sunt afişate doar în limba română, ceea ce lezează drepturile elevilor maghiari. Vor demara o procedură şi din cauza politicii privind personalul, aplicată de poliţia locală aflată în subordinea autoguvernării oraşului Târgu-Mureş. Există puţini poliţişti locali cunoscători ai limbii maghiare, instituţia nerespectând bilingvismul nici în privinţa inscripţionărilor. CEMO a extins urmărirea validării drepturilor privind utilizarea limbii materne şi asupra judeţului Mureş. Szigeti Eniko a declarat că în paralel cu procesele strategice din România, în curs de derulare, se vor adresa şi curţii europene pentru drepturile omului cu sediul la Strasbourg, în problema indicatoarelor de străzi din oraşul Târgu-Mureş.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.838, 04.07.2016

Patrioţii secui au fost puşi în libertate!

Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor (NJSZ, www.njsz.hu) salută faptul că patrioţii HVIM-işti secui Beke Istvan şi Szocs Zoltan - acuzaţi de terorism, printr-o procedură-simulacru, de către procuratura română - au fost puşi în libertate la data de 1 iulie 2016 . DIICOT îi acuză - în lipsa unor dovezi şi printr-o procedură menită a fi un proces-simulacru antimaghiar - că ar fi intenţionat să detoneze o bombă artizanală la parada militară care urma să aibă loc în piaţa centrală din Târgu-Secuiesc, cu ocazia zilei naţionale române. Rechizitoriul de 70 de pagini, depus la 19 mai, este plin de aspecte antimaghiare şi inepţii juridice. În cadrul procedurii-simulacru - care urmăreşte intimidarea şi defăimarea poporului maghiar transilvan care luptă pentru autodeterminarea sa - au fost lezate în special prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi cerinţa unei proceduri cinstite. Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor este preocupat în mod deosebit, încă din primul moment, de cazul celor doi patrioţi secui care, potrivit standardelor juridice internaţionale, sunt clar deţinuţi politici. Declarăm ferm că încetarea cât mai urgentă a procedurii este motivată. În locul acestor proceduri-simulacru, antimaghiare, statul român ar trebui mai degrabă să fie preocupat de asigurarea validării drepturilor individuale şi comunitare ale poporului maghiar transilvan - care este grav privat de drepturi în momentul de faţă - după model european (ex.: Tirolul de Sud, Ţara Bascilor) şi conform normelor juridice în vigoare, în strânsă colaborare cu acesta, cu statul ungar şi cu organismele internaţionale responsabile de garantarea drepturilor omului (UE, ONU, Consiliul Europei). Dr. Gaudi-Nagy Tamas, administratorul Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 127, 05.07.2016

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS a câştigat procesul

Răspuns la raportul din umbră

În data de 30 iunie, CNMT a trimis raportul din umbră întocmit împreună cu CNS pe marginea aplicării în România a Chartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale, în legătură cu care guvernul român trimisese al doilea raport al său la începutul anului. Întocmirea raportului din umbră a fost semnalată la începutul lunii aprilie de către CNMT, la comisia de control a Consiliului Europei. Membrii Comisiei au efectuat în luna mai o vizită în România, însă contrar practicii generale, nu s-au adresat tuturor organizaţiilor care întocmesc raporturi din umbră. Documentul de 70 de pagini, redactat în limba engleză, face o analiză amănunţită a aplicării în România a articolelor 9 şi 10 ale chartei limbii (referitoare la utilizarea limbii în justiţie şi în administraţie) - informează biroul de presă al CNMT. Pe lângă prezentarea cadrului juridic, raportul include observaţii despre modul în care autorităţile aplică dispoziţiile referitoare la drepturile lingvistice, după care prezintă studii de caz. Acestea din urmă servesc la a le demonstra specialiştilor CE că în domeniul utilizării limbilor minoritare nu există un cadru bine gândit, bazat pe norme de aplicare clare, pe posibilităţi de sancţionare şi pe un buget central. Lipsa acestui cadru permite apariţia unor manifestări antiminoritare ale autorităţilor, dat fiind faptul că în multe cazuri, autorităţile nu apără, ci lezează aceste drepturi. Prima semnalare la raportul din umbră trimis membrilor comisiei de control, a sosit din partea lui Vesna Crnic Grotic, preşedinta comisiei de specialişti a chartei limbilor, care a informat CNMT că potrivit chartei limbilor, raportul poate fi luat în considerare la şedinţa din luna noiembrie a comisiei de monitorizare, cu ocazia analizării raportului din România. Raportul din umbră a fost realizat de Toro Tibor, profesor la universitatea Sapientia, şi de Arus Zsolt. În timpul elaborării raportului au ţinut permanent legătura cu reprezentanţii organizaţiilor care au elaborat alte rapoarte din umbră: Szigeti Eniko, conducătoarea CEMO, şi Bethlendi Andras, activist civil al Mişcării Musai-Muszaj.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.839, 05.07.2016

Organizatorii demonstraţiei din 10 martie, de la Târgu-Mureş, au câştigat definitiv procesul împotriva primarului oraşului, Dorin Florea. Curtea de Apel a stabilit că edilul nu putea interzice demonstraţia anunţată de CNS - a informat varianta online a publicaţiei Kronika. În opinia lui Kincses Elod, reprezentantul juridic al CNS, primarul oraşului Târgu-Mureş a procedat ilegal atunci când a ignorat prevederile legii privind întrunirile şi nu a avizat demonstraţia din 10 martie, anunţată pentru anii 2016 şi 2017. Primarul, prefectul judeţului Mureş şi presa de limbă română care a relatat despre caz au informat că este vorba despre o acţiune neautorizată, iar jandarmeria, bazându-se pe acest lucru, a aplicat amenda - a reamintit avocatul. Înainte de evenimentul din 10 martie, Izsak Balazs şi colegul său avocat i-au prezentat personal comandantului de jandarmi, Iulius Cenan, prevederile legii privind întrunirile şi tot lui i-au prezentat şi sentinţa în primă instanţă. Este culmea nesimţirii ca jandarmeria să ceară lista celor care ajută la menţinerea ordinii, iar după demonstraţia desfăşurată fără tulburarea ordinii publice să îi amendeze, şi încă în calitate de organizatori - a arătat Kincses. Mai mult decât atât, jandarmeria nu a verificat dacă la manifestare au fost prezenţi toţi cei 50 de voluntari care s-au oferit. A reieşit că din diferite motive, şase persoane nu au participat la demonstraţie, însă tot au fost amendate. În urma sentinţei definitive care le dă dreptate organizatorilor, CNS aşteaptă cu speranţă procesele intentate jandarmeriei de către participanţii amendaţi.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.840, 06.07.2016;

Colina sub formă de balaur, nudă,

În cursul zilei de ieri a fost demontat gardul protector din zona nefinalizată a pieţei centrale din Sfântu-Gheorghe - din faţa consiliului judeţean şi a prefecturii. După cum a informat viceprimarul Sztakics Eva, gardul este proprietatea executantului lucrărilor din piaţa centrală, iar pentru că firma şi-a terminat lucrul, va lua gardul. Din informaţiile pe care le deţinem, firma a fost însă amendată de inspectoratul naţional pentru construcţii, acesta fiind de fapt motivul pentru care gardul de sârmă a fost demontat. De asemenea, terenul a fost tasat într-atât încât zona din spatele consiliului judeţean să poată fi accesată cu autoturismul, prin gangul de sub imobil. De altfel, prefectul cere să existe acces cu autoturismul. Proiectul colinei sub formă de balaur a fost atacat de prefect şi în contencios administrativ, şi în instanţă. Autoguvernarea i-a permis prefecturii accesul cu autoturismul prin piaţa centrală, însă prefectul nu şi-a retras acţiunea, ca urmare, procesul continuă.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.843, 09.07.2016
Semnează: Demeter J. Ildiko

De mult nu mai este vorba despre planul urbanistic, ci despre o luptă politică / Rămâne sau nu balaurul?

Sebastian Cucu ar muta iniţiativa colinei sub formă de balaur din faţa prefecturii. În opinia prefectului, prezenţa unei grămezi de pământ în faţa sediilor prefecturii şi consiliului judeţean este inadecvată. Primăria Sfântu-Gheorghe nu se pripeşte. Populăm din ce în ce mai bine noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe: cu manifestări în aer liber, plimbări, mers pe bicicletă, jocuri. Pentru a o putea stăpâni pe deplin, transformarea spaţiului din faţa prefecturii într-o zonă verde este indispensabilă. Firma executantă i-a predat de curând autoguvernării din Sfântu-Gheorghe spaţiul în discuţie, însă din cauza piedicilor sistematice, nu este posibilă deocamdată nicio intervenţie. Autoguvernarea va continua disputa juridică cu prefectura până când va primi autorizaţiile definitive pentru extinderea parcului - se arată în comunicatul de ieri al instituţiei. Conform planului urbanistic, grămada de pământ a fost adusă în centru pentru amenajarea unei Coline sub formă de balaur. În 2015, după ce au trecut luni bune de când au votat planul -, consilierii locali români au realizat că această Colină nu are altă funcţionalitate decât aceea de a masca statuia de bronz a unificatorului de naţiune, Mihai Viteazul. Acest aspect este cel puţin îndoielnic, deoarece sunt slabe şanse ca intenţia să fi fost aceea ca pământul dus în zonă să fie ridicat la un asemenea nivel încât să mascheze statuia. Indiferent - zice-se - de acest lucru, prefectul şi-a adus aminte că în astfel de cazuri, ar fi trebuit - conform legii - solicitat aviz şi din partea ministerului apărării şi a serviciului secret, fapt omis, ce-i drept, de către autoguvernare - care a invocat faptul că nu a mai solicitat aşa ceva în nicio altă situaţie. După ce prefectul a atacat hotărârea în cauză, aceasta a fost - de jure - suspendată. Pentru a evita judecarea în instanţă, care ar fi durat probabil mai mulţi ani, primăria Sfântu-Gheorghe a retras hotărârea şi a luat de la început procedura de avizare. Cu ocazia dezbaterii publice de la finele lunii martie, organizaţiile româneşti au reluat placa şi au acuzat conducerea oraşului de intenţii de mascare a statuii, de asemenea, au pomenit de izbucnirea unui conflict etnic în cazul nemodificării planului. Deşi s-au adresat instituţiilor desemnate de către prefect, în vederea obţinerii avizelor, acestea au răspuns fie evaziv, fie nu la obiect. Deocamdată, câştigătorul războiului psihologic pare să fie prefectul, cel care, în calitate de persoană numită, evaluează deciziile organismelor alese şi, practic, face ce vrea. Autorul machetei pieţei, Damokos Csaba, este de părere că vorbim despre o cauză pierdută, chiar şi numai pentru faptul că nu mai este de mult vorba despre plan urbanistic, despre estetic, despre artă; totul a căpătat o conotaţie politică.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 132, 12.07.2016
Semnează: Erdely Andras
Târgu-Secuiesc / Şi drapelul oraşului trebuie înlăturat

Curtea de Apel Braşov a adoptat o sentinţă definitivă în legătură cu necesitatea îndepărtării drapelelor secuieşti din faţa fostei şcoli de aprozi din Târgu-Secuiesc. Drapelele sunt încă la locul lor, însă primarul Bokor Tibor a primit ieri un ultimatum în legătură cu îndepărtarea drapelelor. După cum a informat ieri edilul oraşului, Curtea de Apel i-a respins în 6 iulie contestaţia pe care o depusese în calitate de pârât în legătură cu drapelul oraşului. Sentinţa definitivă îl obligă pe primarul oraşului breslelor să îndepărteze de pe clădirea primăriei şi pe de alte terenuri publice drapelul adoptat oficial de către oraş. Dan Tănasă ameninţă pe blogul său că în zilele următoare va verifica dacă Bokor Tibor s-a conformat aceste somaţii, iar în caz contrar, va cere sancţionarea acestuia. Primarul a mai comunicat că şi prefectul a pus beţe-n roate. Prefectul Sebastian Cucu trebuie să îşi dea acordul în legătură cu proiectul de drapel al oraşului, pentru ca acesta să fie adoptat de către guvern. În zadar a respectat fosta autoguvernare toate punctele legii referitoare la acest lucru şi a adoptat drapelul oraşului în mod legal, pentru că deocamdată nu poate fi folosit. În următoarea fază, vor trimite o adresă către prefectură, în care vor cere analizarea amănunţită a documentelor anexate şi verificarea legalităţii acestora.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.847, 14.07.2016
Semnează: Iochom Istvan

Retrocedarea bunurilor confesionale / Cer sprijinul Washingtonului

Delegaţia UDMR le cere membrilor Congresului de la Washington sprijin în vederea reluării problemei retrocedării imobilelor confesionale şi comunitare naţionalizate din România. Mai mulţi membri influenţi ai congresului au asigurat delegaţia că vor sprijini soluţionarea problemei privind retrocedarea. Parlamentarul Korodi Attila şi secretarul de probleme externe al UDMR, Vincze Lorant, preşedintele FUEN, au informat, în organizarea Fundaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului cu sediul la New York (HHRF), birourile delegaţiilor congresului în legătură cu evoluţia procesului de retrocedare a imobilelor confesionale şi comunitare, împotmolit de mai mulţi ani. Ei au arătat că procesul de retrocedare a fost în totalitate stopat. Comisia responsabilă adoptă pe rând decizii împotriva bisericilor istorice maghiare. Biserica reformată a fost privată din nou de Colegiul Szekely Miko, membrii comisiei de retrocedare au fost condamnaţi la închisoare. A fost respinsă şi retrocedarea clădirii Batthyaneum din Alba-Iulia, confiscată bisericii romano-catolice. În opinia lui Vincze Lorant, statul român încearcă să minimalizeze regresul existent în procesul retrocedării imobilelor confesionale, în timp ce prezintă drept ideală situaţia minorităţilor din România. Le cerem partenerilor noştri americani să îi ceară explicaţii României în legătură cu respectarea obligaţiilor şi să urmărească cu atenţie evoluţia situaţiei minorităţilor. Congresul american a cerut anul trecut şi în legea bugetului urgentarea retrocedării imobilelor din România. Departamentul de stat de la Washington ar trebui să obţină valabilitatea celor cuprinse în lege - a formulat preşedintele FUEN. În opinia lui Korodi Attila, maghiarii din România simt că după aderarea ţării lor la UE, atenţia Europei Occidentale şi a SUA s-a diminuat în direcţia problemelor juridice fundamentale şi a minorităţilor, deşi mai există o serie de probleme nesoluţionate. Potrivit lui Hamos Laszlo, preşedintele HHRF, mai mulţi congresmeni sunt foarte obligaţi faţă de soluţionarea problemelor legate de retrocedare, mai ales republicanul influent Andu Harris şi democratul Marcy Kaptur, care au promis sprijin şi aplicarea instrumentelor de care dispune congresul, în interesul soluţionării retrocedării imobilelor din România.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.848, 15.07.2016;

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS va demara organizarea demonstraţiei din anul 2017

CNS va organiza şi în anul 2017, la Târgu-Mureş, demonstraţia şi festivitatea dedicate zilei libertăţii secuieşti, iar acestea nu vor fi din nou declarate la primăria din Târgu-Mureş - a declarat pentru Agenţia MTI, Izsak Balazs, preşedintele CNS, după şedinţa de vineri, de la Sfântu-Gheorghe, a comisiei permanente a consiliului. Preşedintele CNS s-a referit la faptul că în martie 2015, au declarat la primăria oraşului Târgu-Mureş atât festivitatea şi demonstraţia din anul 2016, cât şi pe cele din 2017, iar o sentinţă judecătorească definitivă a confirmat poziţia CNS conform căreia primarul a luat la cunoştinţă de declararea evenimentului. Izsak Balazs a declarat că acţiunea de protest va fi de actualitate în primăvara anului 2017, deoarece premierul a declarat că reorganizarea administrativă continuă după alegeri, iar guvernele nu au elaborat încă un proiect de regionalizare prin care să nu se dorească asimilarea Pământului Secuiesc într-o regiune mai mare, majoritar românească.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016

Tabără etnică în Trei Scaune / Împreună-diferit

Tabăra multiculturală a fost organizată şi anul acesta în Trei Scaune, cu participarea reprezentanţilor a 8 comunităţi naţionale minoritare din România. Cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Asociaţia Alteris din Sfântu-Gheorghe şi-a desfăşurat majoritatea activităţilor la Pensiunea Teglas din Bicfalău. În tabără au fost prezente 36 de persoane, iar elevii de gimnaziu au fost însoţiţi şi de supraveghetori. Au venit turci din Constanţa, lipoveni din Ghindăreşti, tătari din Valul lui Traian, greci din Brăila, şvabi şi bulgari din judeţul Timiş, evrei din Cobor din judeţul Braşov şi secui din Ciuc - ne-a informat Victor Sibianu, organizator principal, preşedintele asociaţiei. Scopul taberei coordonate de psihologul Brassai Laszlo este cunoaşterea reciprocă a membrilor comunităţilor naţionale care trăiesc în minoritate, renunţarea la prejudecăţi şi apropierea reciprocă. Participanţii au sosit duminica trecută şi au plecat ieri.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.849, 16.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Să nu mai persecute simbolurile secuieşti! / Zi de rugăciune pentru autonomie

Dacă în toamna anului 2015 au fost iluminate hotarele Pământului Secuiesc, anul acesta, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) insistă asupra unei solidarizări similare în cadrul unei zile de rugăciune şi asupra aprinderii focurilor de veghe, pentru a le da de ştire Bucureştiilor şi lumii întregi că nu vor permite nici dezmembrarea, nici asimilarea Pământului Secuiesc. În cadrul şedinţei sale de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat propunerea de a le adresa bisericilor istorice apelul de a anunţa, în 30 octombrie, la nivelul întregului Bazin Carpatic, o zi de rugăciune pentru autonomie. Răspunzând solicitării noastre, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi, Gazda Zoltan, ne-a declarat că în conformitate cu decizia Comisiei Permanente, manifestarea mai de amploare a CNS de anul acesta, ar urma să fie organizată tot în ultima săptămână a lunii octombrie. La nivelul Bazinului Carpatic ar urma să aibă loc o zi de rugăciune pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Sperăm că se vor angrena toate confesiunile, bisericile istorice maghiare. Scopul nostru este să ne rugăm unitar, peste tot, pentru autonomie - a subliniat Gazda. Preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi a spus că rugăciunea comună poare fi organizată fie în cadrul unei manifestări în aer liber, fie în fiecare biserică în parte. Dacă ziua de rugăciune va putea fi organizată în 30 octombrie, tot atunci vor fi aprinse, seara, şi focurile de veghe. De această dată nu vor mai fi iluminate hotarele Pământului Secuiesc, ci vor fi aprinse focuri de veghe în toate aşezările de pe Pământul Secuiesc. Am dori să extindem acest moment în Bazinul Carpatic, pentru că foarte multe aşezări au localităţi înfrăţite şi sperăm că se vor angrena şi ele şi vor aprinde focuri de veghe pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc - a explicat Gazda Zoltan. În cadrul şedinţei de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat mai multe hotărâri. De asemenea, a somat autorităţile române să renunţe la persecutarea simbolurilor secuimii.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 137, 19.07.2016;
Semnează: Kiss Edit

CNS cere hotărâri proautonomiste

Comisia Permanentă a CNS le-a cerut noilor autoguvernări de pe Pământul Secuiesc - create după alegerile din luna iunie - să adopte hotărârile proautonomiste propuse de CNS dacă nu au făcut-o până acum. Din cele 153 de autoguvernări de pe Pământul Secuiesc, 62 au răspuns apelului CNS. Aceste consilii şi-au exprimat prin hotărâri de consiliu cerinţa autonomistă comunitară reprezentată de ei. Ele au exprimat ideea că doresc să aparţină unei singure unităţi administrative care poartă denumirea de Pământ Secuiesc, pentru care legea să garanteze autonomia şi pe teritoriul căreia, pe lângă limba statului, să fie oficială şi limba maghiară. CNS le cere autoguvernărilor care nu au adoptat încă hotărârile să nu considere definitorii declaraţiile lansate împotriva hotărârilor de către însărcinaţii de pe Pământul Secuiesc ai guvernului român, prefecţii. Potrivit consiliului, hotărârile pot demonstra că poziţia autoguvernărilor secuilor este contrară cu cea a puterii centrale în problema organizării administrative. Comisia permanentă a CNS le-a cerut în scris primarilor şi autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc să-i adreseze o petiţie comisiei de monitoring a Congresului Local şi Regional al Consiliului Europei în legătură cu legea privind drapelul român.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016

Aspiraţii legate de autodeterminare

Nu a fost lipsită de contradicţii acea discuţie care a avut ca temă centrală amplificarea conştiinţei regionale europene şi prezentarea diferitelor aspiraţii. Invitaţii, reprezentanţi ai Alianţei Liberale Europene, au vorbit despre prezentul şi viitorul Europei, din prisma situaţiei naţiunii lor. Aşa cum a declarat moderatorul, Sandor Krisztina: în mare parte au luat cuvântul persoane care ar dori ca Uniunea să devină Europa regiunilor, cu autonomii în interiorul statelor naţionale, cu aspiraţii legate de independenţă, dar în acelaşi timp ar dori o Europă mai puternică şi mai unitară. În timpul prezenţei pe podium, Gunther Dauwen, directorul Alianţei Libere Europene (EFA), a purtat tricoul cu inscripţia Szekerland under construction, dorind astfel să semnalizeze faptul că nu suntem singuri şi numeroase regiuni ale Europei se străduiesc să obţină o independenţă mai mare. În opinia lui, brexit-ul va urgenta aceste procese, cel puţin în Marea Britanie. Trebuie construită o Europă bazată pe autodeterminarea naţiunilor şi trebuie să se acorde o atenţie mai mare nu numai comunităţilor care dispun de stat-mamă, ci şi vocii popoarelor etnice care nu dispun de stat. Ca şi răspuns la globalism, în Europa populismul se află în curs de amplificare, ceea ce este extrem de periculos - a constatat Jose Maria Extebarria, membru al comisiei de externe din cadrul Partidului Naţional Basc. Identităţile locale europene se amplifică, ceea ce poate fi un lucru bun, dar trebuie avute în vedere unele provocări cu care statele nu se pot confrunta singure şi tocmai din această cauză este nevoie de o Europă mai puternică - a declarat el. Bascii sprijină cerinţele secuilor, în cazul în care statul român se aşteaptă la loialitate din partea cetăţenilor, atunci trebuie să recunoască legitimitatea aşteptărilor comunităţii maghiare. Ne mai avertizează asupra faptului că pentru obţinerea scopurilor noastre, colaborarea forţelor politice maghiare, lupta consecventă sunt indispensabile. Trebuie folosite toate instrumentele pentru ca în cadrul diferitelor forumuri să putem prezenta încălcările de drepturi. Joanie Willett, profesor universitar din Cornwall din Marea Britanie, a povestit despre procesul trezirii la conştiinţa comunitară a propriei sale naţiuni. După închiderea minelor, pentru regiunea ajunsă în sărăcie calea de ieşire a reprezentat-o sprijinul UE. Au putut accesa fonduri însemnate, au obţinut autonomie, au avut propriile instituţii şi au devenit mai transparenţi şi la Londra. Nu şi-au atins în totalitate scopurile. Guvernul britanic le recunoaşte instituţiile, dar nu doreşte să îi recunoască ca şi naţiune independentă, deşi în anul 2014 CE i-a acceptat ca şi comunitate naţională. În opinia sa, prin intermediul consolidării identităţii culturale pot fi validate mult mai bine şi interesele economice. Pablo Nuevo Lopez, jurist spaniol, a subliniat la începutul discursului său că situaţia comunităţii maghiare diferă de cea a catalanilor sau a bascilor, dat fiind faptul că graniţele Spaniei nu s-au schimbat în ultimii 400 de ani, în timp ce acest lucru s-a întâmplat în nenumărate rânduri în Europa Centrală şi de Răsărit, în ultimii 400 de ani. Provocările europene necesită state puternice. Indivizii ar trebui să aibă mai multe drepturi, pentru ei dezvoltarea ar trebui să fie mai accesibilă, iar acest lucru este posibil numai dacă în cadrul UE se asigură drepturi fundamentale pentru toţi cetăţenii. Harold Amann, referent de presă în cadrul Partidului din Bavaria care luptă pentru independenţa Bavariei, a declarat că statele mari nu sunt potrivite pentru realizarea democraţiei, au aspiraţii imperiale. Acest lucru este constatat şi în Germania şi tocmai din această cauză ar dori să se separe. El a numit drept păcat uniformizarea culturală a statelor naţionale, aspiraţiile trebuie să vizeze crearea Europei regiunilor, ca deciziile să fie adoptate la un nivel cât mai scăzut. Este nevoie de o colaborare lipsită de garduri şi de ziduri. Europa poate deveni puternică dacă funcţionează ca şi alianţă a unor ţări puternice, a unor naţiuni puternice şi a unor regiuni puternice - a declarat Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT. Nu va exista o Europă puternică dacă o naţiune doreşte să îşi realizeze propria libertate prin intermediul asupririi celeilalte naţiuni, el referindu-se la situaţia din România. Naţiunea română nu va deveni mai puternică dacă neagă dreptul secuilor şi al maghiarilor la autodeterminare şi dacă prin intermediul organizaţiilor represive şi al serviciilor secrete îi persecută pe cei care doresc să beneficieze de libertate, de decizie, de libertatea autodeterminării, prin intermediul organizării unor manifestări - a formulat el. O comunitate maghiară autonomă, puternică, un Pământ Secuiesc care dispune de un parlament ar avea drept rezultat o Românie şi o Europă mai puternice. Dorim pace, securitate, bunăstare şi înţelegere între români şi maghiari, dar nu dorim să dispărem pe de harta Europei. Un indice al modernităţii politice a României este faptul în ce măsură se poate discuta despre aspiraţiile privind autodeterminarea secuiască. Faptul că parlamentul român a acordat în ultimii 90 de ani doar 15 minute acestei probleme, arată că această ţară este incapabilă să se înnoiască. Responsabilitatea Uniunii este să sprijine statele membre în procesul reînnoirii - a subliniat Szilagyi Zsolt.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Deschiderea Universităţii de Vară şi a Taberei de studenţi / Căutarea drumului în Europa

Viaţa staţiunii Băile-Tuşnad a devenit efervescentă pentru câteva zile, unii au venit să se distreze, iar conferenţiarii caută o confirmare a ideii că Am fost, suntem şi vom fii acasă în Europa. Deschiderea oficială anunţată pentru orele 10 a început cu o întârziere de jumătate de oră, iar la masa discuţiilor s-au aşezat fondatorii, organizatorii şi gazdele. Potapi Arpad Janos, secretar de stat responsabil cu politica naţională, a declarat că în ultimii 26 de ani, Tusvanyos a devenit una din cele mai importante manifestări ale tinerilor maghiari din Bazinul Carpatic. În opinia lui Potapi, manifestarea este importantă deoarece oferă posibilitatea purtării de discuţii, este locul naşterii unor proiecte care ulterior au devenit realitate. El a amintit ca exemplu sprijinul în domeniul educaţiei, legea privind statutul, norma juridică care asigură dubla cetăţenie şi mai multe articole ale legii fundamentale. El a spus că începând din anul 2010, 850 de mii de persoane au solicitat cetăţenia ungară şi 780 de mii de persoane au depus jurământul. El a mai afirmat că începând din anul 2014, sprijinirea dăinuirii pe pământul natal a devenit un lucru prioritar în politica naţională a guvernului ungar. Un prim astfel de program a fost în Voivodina, cu un fond de sprijin de 50 de miliarde de forinţi. Ei sunt conştienţi de faptul că familiile, comunităţile maghiare trebuie să se consolideze din punct de vedere economic şi copiii trebuie să aibă un viitor acasă. A menţionat că printre sarcinile cele mai importante se numără migraţia şi scăderea demografică. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei parlamentare ungare pe probleme externe, unul din iniţiatorii Universităţii de Vară de la Balvanyos, a vorbit despre mesajul denumirii ediţiei din anul acesta. Am fost acasă în Europa, identitatea noastră europeană poate părea o certitudine dar nu este, mai ales acum după ieşirea britanicilor. Există din ce în ce mai multe voci radicale şi în Ungaria. Ei consideră că identitatea noastră este europeană, că suntem solidari cu popoarele europene şi că această cultură a noastră este comună. În opinia lui Nemeth Zsolt, în sistemul instituţional european se poate observa o criză profundă, iar printre răspunsurile la această problemă se numără şi răspunsul ungar. Suntem acasă în Europa, nu avem nevoie de lecţii, ce înseamnă europenismul şi ca atare avem dreptul de a nu fi de acord cu curentele europene dominatoare - a declarat politicianul din Ungaria. Criza de acum se află în legătură cu migraţia, cu ameninţarea teroristă, care fac parte în mod dramatic din viaţa noastră de zi cu zi. Comisia Europeană oferă răspunsuri nepotrivite la aceste provocări şi avem dreptul de a spune nu la toate acestea. Partea finală a denumirii manifestării, Vom fii acasă în Europa, nu înseamnă faptul că dispunem de imagine de viitor în Europa, faptul că ştim cum trebuie să arate Europa, ce loc are regiunea noastră în Europa şi care le este locul comunităţilor minoritare maghiare. În zilele care urmează conferenţiarii vor căuta răspunsuri la aceste întrebări - a declarat el. Tarnok Maria, preşedintele curatoriului Fundaţiei Pro Minoritate, organizator principal, a oferit informaţii practice celor prezenţi şi a spus că există două locaţii noi, cum ar fi cafeneaua Janos Pannonius, unde sunt aşteptaţi iubitorii de literatură, şi Cortul Kriza Janos, unde sunt aşteptaţi iubitorii muzicii populare. Toro T. Tibor, vicepreşedintele CNMT, i-a salutat pe cetăţenii liberi ai Republicii Tusvanyos, spunând că suntem acasă în Tusvanyos, pe Pământul Secuiesc, în Transilvania, în Bazinul Carpatic şi în Europa. Toro s-a referit la problemele importante: ar fi important de adăugat ceva la ideea transilvanismului, dat fiind faptul că viitorul maghiarilor din Transilvania are legătură cu cel al românilor, trebuie găsită calea comună, este nevoie de o schimbare de paradigmă, deoarece încercările de până acum au eşuat. Potrivit speranţelor sale, universitatea liberă din acest an poate contribui la acest lucru. Sandor Krisztina, preşedintele executiv al CNMT, a răspuns în calitate de organizator acelor politicieni români care nu au acceptat invitaţiile. Suntem acasă şi vom fii acasă în Transilvania. Conferenţiari români au fost invitaţi la toate expunerile politice şi regretă că nu am ajuns în situaţia ca aceştia să poată participa fără să fie stigmatizaţi de către presa bucureşteană. Mai există multe lucruri de făcut în această privinţă, mai există multe întrebări la care ediţia din acest an a universităţii caută răspunsuri. Trebuie să fim pregătiţi, trebuie să ştim care este imaginea noastră de viitor şi ce anume dorim să obţinem - a spus el. Albert Tibor, primarul staţiunii Băile-Tuşnad, a declarat că am primit Pământul Secuiesc de la strămoşii noştri ca să îl păstrăm şi să dăm mai departe viitoarelor generaţii. Nu dorim altceva decât să trăim ca şi minorităţile din zona mai occidentală.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016
Semnează: Farkas Reka

Autodeterminarea regiunilor, viitorul Europei

În prima zi a ediţiei a 27-a a taberei Tusvanyos, la cortul principal, denumit după numele lui Lorincz Csaba, au fost susţinute expuneri sub titlul Ce fel de Europă ne-o dorim?, respectiv despre autodeterminarea naţiunilor. La cortul Banffy Miklos a avut loc un forum sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei. David Campanale, corespondentul din Londra al BBC, a încercat să argumenteze, prin exemple biblice, că creştinismul ar putea deveni limba comună a Europei, însă a invocat şi o zicală engleză, potrivit căreia gardul puternic reprezintă baza celor mai bune relaţii de vecinătate. Takacs Szabolcs, secretar de stat pentru afaceri europene al Oficiului Premierului, l-a citat pe unul din fondatorii Uniunii Europene, Robert Schuman: democraţia va fi una creştină, ori nu va fi. Takacs Szabolcs a arătat: poate fi remarcată existenţa unei linii de ruptură între ţările membre fondatoare şi elita politică din Europa Centrală. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei pentru probleme externe a Parlamentului Ungar, a menţionat: gardul ridicat la graniţa sudică a demonstrat că este funcţional, acesta constituind baza ideii pazei europene de frontieră (deşi nu prea se recunoaşte acest lucru). Politicianul a arătat: ideea privind Europa creştină nu este o noţiune religioasă, aceasta ar trebui percepută ca fiind o punte de legătură care este clădită, dintr-o parte, de biserica creştină, iar din cealaltă parte, de politica europeană. Peter Krajnak, secretar de stat în ministerul educaţiei din Slovacia, susţine că creştinismul ar trebui să se manifeste şi în viaţa politică, o obligaţie fundamentală a politicianului creştin ar fi întrajutorarea nevoiaşilor. În cadrul discuţiilor susţinute pe marginea intensificării la nivel european a conştiinţei regionale, Gunther Dauwen, director de partid al Alianţei Libere Europene (EFA), a arătat: mai multe regiuni din Europa insistă să-şi obţină o autonomie mai mare, mai mult de atât, aspiră la independenţă. Acest lucru poate fi sesizat şi pe Pământul Secuiesc - a spus politicianul -, confirmându-şi constatarea prin tricoul cu inscripţia Pământul Secuiesc, în proces de dezvoltare, purtat de el. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a apreciat: Uniunea Europeană ar trebui să recunoască faptul că, prin edificarea regiunilor, vom deveni cu toţii mai puternici. Întrebat fiind, Szilagyi a menţionat: România este un regim centralizat de jecmănire, unde se fură 24 milioane de euro din preţul fiecărui kilometru de autostradă, motiv pentru care ei luptă pentru autonomia regiunilor istorice. La cortul Banffy Miklos nu au mai venit jumătate din invitaţi, ca urmare, discuţiile purtate sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei au devenit puţin cam lipsite de conţinut în pofida importanţei pe care o prezenta tema respectivă. Andrej Cus, parlamentar sub culorile Partidului Democrat din Slovenia, plictisit de prea multe generalităţi, a adus un exemplu concret: pe parcursul războiului din Slovenia de Sud, Slovenia a acceptat 70.000 de refugiaţi, majoritatea lor fiind bosniaci. Aceştia au schimbat societatea, politica socială, sistemul educaţional, viaţa culturală şi sportivă. Construiesc moschee, derulează activităţi de misionariat, se ajunge treptat în situaţia în care ei îi vor integra pe sloveni - a spus politicianul. Vă asigur că refugiaţii nu intenţionează deloc să se întoarcă acasă, însă este clar şi faptul că Slovenia nu mai supravieţuieşte unui astfel de potop - a reflectat Andrej Cus asupra viitorului.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 139, 21.07.2016
Semnează: Erdely Andras

Viitorul Pământului Secuiesc / Este nevoie de încredere şi colaborare

În cadrul discuţiilor purtate ieri, la Tusvanyos, sub titlul Autoguvernările locale de pe Pământul Secuiesc, după alegeri, Demeter Szilard, analist la Fundaţia Szazadveg, le-a adresat, în calitate de moderator, liderilor autoguvernamentali invitaţi, întrebări pe marginea a două tematici: La ce ne putem aştepta după alegerile parlamentare din toamnă? şi Dispun sau nu autoguvernările de pe Pământul Secuiesc de strategii de dezvoltare economică, socială şi culturală, care să poată fi incluse într-o strategie unitară vizând Pământul Secuiesc? Au fost prezenţi: Antal Arpad, primarul din Sfântu-Gheorghe, Galfi Arpad, primarul din Odorheiu-Secuiesc, Molnar Tibor, edilul din Vlăhiţa, Nagy Zoltan, edilul din Gheorgheni, Raduly Robert, primarul din Miercurea-Ciuc, Borboly Csaba şi Tamas Sandor, edilii judeţeni din Harghita şi Covasna, Soos Zoltan, candidatul la funcţia de primar din Târgu-Mureş, şi Zakarias Zoltan, consilier local, vicepreşedintele PPMT. Antal Arpad a semnalat: în cadrilaterul Ankara-Moscova-Bruxelles-Washington, Pământul Secuiesc se află într-o situaţie geopolitică deosebit de stranie, şi tocmai din acest motiv trebuie văzut ce se va întâmpla cu el. În zilele noastre, totul este analizat din punctul de vedere al politicii de securitate. În opinia edilului, în următoarele decenii, Pământul Secuiesc va fi supus unui proces de evaluare, şi vom reuşi să ne reprezentăm interesele, dacă vom adopta o poziţie unitară şi raţională. Este nevoie de încredere şi solidaritate în acest sens. Doar în felul acesta se vor obţine rezultate. În Trei Scaune, acestea au fost realizate, a fost demonstrată forţa acestora, şi le propune şi celorlalţi. Una din provocările din următorul an o reprezintă reorganizarea administrativă. Aceasta trebuie ori împiedicată, ori făcut în aşa fel încât noua structură să fie bună şi pentru noi. O altă problemă o constituie competitivitatea Pământului Secuiesc, iar o a treia: cum răspundem hărţuirilor din partea autorităţilor, ne continuăm drumul sau batem în retragere - a explicat Antal. Tamas Sandor a precizat: alegerile locale şi cele parlamentare sunt legate între ele. Există trei nivele: local, judeţean şi naţional. Dacă lipseşte vreunul, viitorul comunităţii maghiare se poticneşte - a spus Tamas. Alegerile parlamentare trebuie întâmpinate cu solidaritate, în mod raţional şi unitar - l-a citat pe Antal. Cea mai importantă este solidaritatea comunitară, aceasta trebuie realizată în primul rând de către politicieni. Raduly Robert, primarul din Miercurea-Ciuc, a menţionat: în ultimi trei ani, prea puţine legi au fost modificate, centralizarea s-a intensificat în România. A fost modificată o singură lege, cea vizând slăbirea puterii liderilor judeţeni: preşedinţii judeţeni sunt aleşi nu în mod direct, ci unul indirect, dacă acesta nu este pe placul cuiva, poate fi schimbat prin voinţă majoritară. Pentru această centralizare deosebit de josnică era nevoie de trei scaune, dar nu de Trei Scaune condus de Tamas - a precizat Raduly -, ci de curtea de conturi, procuratură şi curtea securiştilor. În urma conlucrării acestora s-a putut realiza restabilirea, pe care oamenii nici nu au sesizat-o, acum încep să remarce acest lucru, când pe faţada sediului primăriilor nu mai figurează inscripţia Varoshaza sau Kozseghaza. Sau decide curtea securiştilor cine să fie la conducere în Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Sfântu-Gheorghe sau Constanţa, Braşov etc.. Un astfel de proces este în curs de derulare. Mulţi au încercat ca lipsa statului secuiesc să fie compensată prin surplusul de sarcini asumate de autoguvernări. Era o muncă deosebit de grea, având în vedere că a trebuit contracarat nu un stat român neutru, ci statul român care, din 1920 încoace, urmăreşte filozofia puterii invadatoare. El însuşi şi-a depus eforturile în acest sens timp de 11 ani. Trebuie vorbit clar despre acest lucru - a spus Raduly. Acesta a adăugat: echipa maghiară prezentă în parlament a tolerat în linişte toate acestea. Nu spune că nu au existat tentative din partea a unu sau doi oameni. Însă, când cineva era în funcţie de minister sau secretar de stat, tremura de frică când va fi luat, motiv pentru care a preferat să tacă în parlament. Nu se pune problema că n-ar mai fi şi reprezentanţi maghiari în parlamentul român, pentru că vor fi, la fel cum s-a întâmplat şi până acum. Întrebarea este dacă va fi şi când va fi un grup în parlament care să reprezinte imaginea maghiaro-seuiască - a continuat Raduly Robert. Nu atribuţii vrem să obţinem din partea statului invadator, ci vânăm funcţii. Actuala mare întrebare este dacă continuăm să ne învăluim în tăcere sau vom fi capabili să ne arătăm o nouă imagine, una puternică. În politică trebuie să se ajungă în sfârşit până acolo încât prezenţa, forţa, puterea autoguvernamentală să fie mai importante decât cele parlamentare. În tematica vizând viitorul Pământului Secuiesc, Raduly Robert a precizat: în sfera menţinerii identităţii, sunt asumate o mulţime de sarcini în plus, sunt destinate fonduri în plus în scopul contracarării puterii române invadatoare. Aspectul cel mai îngrijorător este cel privind cunoştinţele - a atras atenţia Raduly. Stăm foarte prost în această privinţă. Dacă analizăm rezultatele de la examenul de bacalaureat, vedem nu faptul că tânărul în situaţie minoritară luptă din răsputeri să se evidenţieze, ci tocmai contrariul, sistemul educaţional în limba maghiară s-a integrat în sistemul de învăţământ în limba română, iar acest lucru nu este în ordine. Una din cauzele faptului că în multe ramuri nu există forţă de muncă locală este şi aceea că există probleme cu nivelul de cunoştinţe. Salariile sunt mici în Trei Scaune deoarece concurenţa nu permite mai mult. Tamas Sandor a întrebat dacă va exista vreodată Pământ Secuiesc. Rolul reprezentanţei parlamentare este unul important - a adăugat el. Se tot aude în ultimul timp că anul viitor va fi reluată problema privind regionalizarea, actualele regiuni de dezvoltare se vor transforma în regiuni administrative, judeţele fiind desfiinţate. Este vorba de un real pericol, în special dacă se va constitui marea coaliţie. Dacă Regiunea de Dezvoltare Centru va fi transformată într-un judeţ mare, acolo procentul maghiarimii va fi de 25%. Administraţiile judeţene vor fi desfiinţate, acestea constituind cadrul instituţional care asigură funcţionarea unor ateliere spirituale maghiare. Principala sarcină a viitoarei fracţiuni parlamentare este să împiedice acest lucru, ori să influenţeze lucrurile astfel încât să-i fie bine şi Pământului Secuiesc. Trebuie să participăm la guvernare, însă acest lucru nu este un scop, ci un instrument. Scopul este ca Pământul Secuiesc să fie menţinut cel puţin în forma sa actuală, sau, dacă regionalizarea va avea loc, viitorul Pământului Secuiesc să se îndrepte în direcţia bună. Antal Arpad a subliniat: este deosebit de important să existe colaborare şi strategie. Aşa simte că trebuia mult mai mult să ne gândim şi să acţionăm împreună. Domeniile de specialitate trebuie împărţite, şi să asigure profesionişti atât învăţământul profesional, cât şi instituţiile culturale sau mediul antreprenorial. Trebuie armonizate activităţile pe Pământul Secuiesc. Problemele noastre mici le putem soluţiona aici, acasă, însă dacă nu vom asigura reprezentanţa comunitară, nu vom reuşi ca problema privind Pământul Secuiesc s-o îndreptăm în direcţia bună în următorii patru ani. Esenţa este să existe o imagine asupra viitorului. Trebuie spus clar: nu există altă soluţie, decât autonomia - a subliniat Antal Arpad.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.854, 22.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Autonomie va exista doar dacă vom dori cu toţii acelaşi lucru / Este atmosfera duşmănoasă?

Situaţia maghiară în Bazinul Carpatic este nesoluţionată, există un mare regres în privinţa validării drepturilor minoritare, însă situaţia nu este lipsită de speranţe - astfel poate fi sintetizată imaginea prezentată de reprezentanţii maghiarilor din teritoriile rupte. Csoti Gyorgy, directorul Institutului de Apărare a Drepturilor Minorităţilor, a subliniat în mai multe rânduri că membrii comunităţilor maghiare ajunse în minoritate încearcă să obţină prin instrumente paşnice şi parlamentare asigurarea drepturilor lor, însă până în momentul de faţă, au puţine rezultate. El a subliniat că ar exista o singură soluţie liniştitoare: asigurarea autonomiilor pe diferite nivele. Csoti Gyorgy a sintetizat situaţia actuală aşa cum se vede ea de la Budapesta. În Slovacia, politica minoritară slovacă este brutal de discriminatorie. În Ucraina Subcarpatică, situaţia maghiarilor este diversă. Politica ucraineană se ocupă în primul rând de minoritatea rusă - zece milioane de persoane. Viitorul lor depinde în mare măsură de evoluţia situaţiei Ucrainei. Politica minoritară românească este mârşavă, mincinoasă şi făţarnică. În Voivodina există cele mai multe speranţe, autonomia culturală începe să se dezvolte şi deşi politica sârbă se străduieşte să o limiteze, aspiraţia privind obţinerea calităţii de membru UE poate aduce progrese. El a vorbit şi despre cei care nu au fost prezenţi: în Croaţia şi în Slovenia trăiesc foarte puţini maghiari şi, ca atare, se poate manifesta toleranţă faţă de ei. În Austria există un dublu etalon. În timp ce s-a luptat cu vehemenţă pentru germanii din Tirolul de Sud, nu există dispoziţie pentru asigurarea de drepturi colective maghiarilor din Burgenland. Noi trebuie să soluţionăm cauza maghiară. Europa nu consideră importantă această problemă - a declarat Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiarilor din Voivodina (VMSZ). Fiecare trebuie să îşi îndeplinească sarcina. Guvernul ungar are un rol important, ponderea economică şi politică a Ungariei este importantă. După alegerile din aprilie, VMSZ a reuşit să obţină un rezultat prin care a putut observa rolul ei de validare a intereselor. Serbia a deschis capitolul 23 al aderării la UE, care se ocupă de justiţie şi de drepturile fundamentale şi din care face parte şi planul de acţiune privind minorităţile. Şi VMSZ a participat la elaborarea acestuia şi au fost înregistrate progrese în legătură cu angajarea proporţională a membrilor minorităţilor naţionale în sfera publică şi a societăţilor în domeniul afacerilor publice. Acest aspect este deja parte a sistemului juridic sârb. În următorii trei ani trebuie să evalueze exact situaţia şi trebuie făcut în aşa fel încât locuitorii să fie reprezentaţi proporţional în sfera publică. Sunt conştienţi de faptul că pentru asta este nevoie de specialişti maghiari, iar acest lucru poate fi realizat prin elaborarea de strategii şi prin formarea unui sistem educaţional. Situaţia nu este lipsită de probleme, însă există speranţe. Maghiarii sunt acceptaţi de către societatea sârbă. Ungaria nu este văzută drept un adversar - a declarat în final Pasztor Istvan.

Ucraina nu este stat de drept
În Ucraina nu se poate vorbi despre validarea drepturilor minorităţilor, deoarece Ucraina nu este stat de drept - a declarat Darcsi Karolina, secretara Uniunii Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică. La nivel de normă juridică, lucrurile sunt în ordine, însă degeaba există legi dacă ele nu sunt aplicate, dacă nu există resurse în privinţa aplicării lor. Ea a dat ca exemplu legea electorală care a trecut prin multe schimbări. Raioanele maghiare au fost dezmembrate şi ajungerea în parlament a reprezentanţilor maghiari a devenit lipsită de şanse. În anul 2015, Porosenko a promis totul, norma juridică a fost schimbată însă nu au fost dispuşi să aplice noua lege. Situaţia este asemănătoare şi în privinţa descentralizării, în privinţa reformei în administraţie, sunt de ani de zile pe ordinea de zi. În anul 2014, parlamentul a adoptat legea privind unificarea voluntară a autoguvernărilor, însă ordonanţa de aplicare nu s-a referit la ceea ce s-a promis. Legea ucraineană a limbii este una din cele mai permisive, însă nu este pusă în aplicare. Nu există resurse, nu există un mecanism de aplicare, depinde de primari dacă o respectă sau nu, iar cei mai mulţi se tem şi nu o aplică. În mare parte este validat dublul etalon: faţă de ruşi sunt mai permisivi, maghiari sunt puţini, iar acest lucru reprezintă un mare dezavantaj în învăţământ. Constituţia garantează învăţământul în limba maternă. În perioada 2005-2012 nu se putea susţine examenul de bacalaureat în limba maghiară, ci doar în limba rusă, metoda de predare a limbii ucrainene este foarte proastă, este predată ca limbă maternă, iar copiii maghiari învaţă mai repede limba engleză decât limba ucraineană. Darcsi Karolina a vorbit şi despre aspectele pozitive. În cadrul alegerilor locale au obţinut rezultate bune şi a amintit de faptul că graţie sprijinului statului ungar, limba maghiară a devenit mai valoroasă. Mulţi ucraineni au început să o înveţe, în speranţa obţinerii de paşaport şi de sprijin economic. După cum a spus, situaţia nu este lipsită de speranţă nici la ei. Menyhart Jozsef, preşedintele Partidului Comunităţii Maghiare (MKP), a prezentat o imagine sumbră a situaţiei maghiarilor din Slovacia. Slovacizarea, migraţia amplifică pesimismul maghiarilor din Slovacia, regiunile maghiare s-au separat din punct de vedere economic, iar această slăbiciune materială a condus la o slăbiciune morală. Puterea politică a maghiarilor din Slovacia s-a divizat. MKP nu a intrat pentru a treia oară în legislativ, iar lipsa puterii lor politice a apărut şi în privinţa validării drepturilor. El a criticat Partidul Most-Hid. MKP este puternică încă în cadrul autoguvernărilor şi tocmai acolo încearcă să obţină valabilitate drepturilor lor, mai ales celor lingvistice. În 20 de ani, de la înfiinţarea Slovaciei independente, în privinţa drepturilor minoritare a fost construit un adevărat stat al lui Potemkin. Au fost acceptate toate acordurile şi prevederile internaţionale, există un tratat de bază maghiaro-slovac, există prevederi constituţionale numai că nu sunt respectate. Toate acestea sunt sabotate de stat - a declarat Menyhart Laszlo.

Cu poliţia politică împotriva revendicărilor de drepturi
Situaţia maghiarilor din România a fost schiţată de Dabis Attila, însărcinatul Consiliului Naţional Secuiesc. El a prezentat evenimentele din ultimul an ale zilei libertăţii secuieşti, piedicile, amenzile aplicate şi a concluzionat: a devenit evident că România este o ţară în care oricare autoritate publică poate interveni ca poliţie politică. România se află undeva între democraţie şi dictatură - a subliniat el. El a mai spus că CNS priveşte către instituţiile internaţionale nu ca asupra unor instrumente de exercitare a puterii, ci ca asupra unor forumuri generatoare de dialog. Este conştient de faptul că autonomia poate fi obţinută doar prin dialog, iar în cazul României a devenit evident că este nevoie de un stimulent extern pentru a fi dispusă să poarte discuţii cu propriii săi cetăţeni.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016; Titlu: Validare a drepturilor maghiare în Bazinul Carpatic, Semnează: Farkas Reka

Condiţia primordială a cuceririi autonomiei este să vrem cu toţii acelaşi lucru şi să ne facem cunoscută această atitudine şi la nivel internaţional - a spus Kalmar Ferenc, vineri, în cadrul celei de-a 27-a ediţii a Universităţii Libere de Vară şi Taberei Studenţeşti de la Balvanyos. Comisarul ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei a participat la dezbaterea intitulată Autonomiile noastre şi evoluţiile în planul politicii mondiale. În cadrul dezbaterii, preşedintele Institutului de Cercetare pentru Strategie Naţională, Szasz Jeno, a afirmat că Brexit-ul va duce la creşterea nivelului de apreciere a Europei Centrale şi de Est şi va urma perioada dialogului la un nivel mai înalt. Politologul catalan Marc Gafarot i Monjo, şeful cabinetului de politică externă al Partidului Convergenţa Democratică din Catalonia, i-a îndemnat pe maghiarii din România să nu utilizeze expresia minoritate, deoarece în felul acesta continuă să-şi diminueze propria importanţă. Expresia corectă ar fi comunitate naţională, deoarece 50 de milioane de oameni din uniune trăiesc într-un mediu lingvistic şi cultural diferit de cel al lor. Dacă eliminăm sloganul Uniunii Europene, Unitate în diversitate, UE s-a pierdut - a precizat politicianul, din păcate, încă tot spaniol. Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, a apreciat că este un pas înainte pozitiv faptul că judecătoria judeţului Mureş a anulat amenda pe care i-a aplicat-o jandarmeria. Este important ca oamenii să nu se teamă, pentru că, iată, nici în România nu pot fi îngrădite libertăţile fundamentale - a subliniat preşedintele CNS. Toro T. Tibor, vicepreşedinte PPMT pe probleme strategice, a spus că este un succes faptul că partidul său a reuşit să menţină chestiunea autonomiei pe ordinea de zi, iar pentru validarea acestui lucru este în continuare în căutare de parteneri strategici. Repassy Robert a atras atenţia asupra faptului că Ungaria are obligaţia constituţională de a sprijini strădaniile autonomiste ale maghiarilor de peste hotare. În opinia comisarului ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei, Kalmar Ferenc, nu este deloc sigur că urmează o perioadă a dialogului, dimpotrivă, în Europa se consolidează politica temerii, care ar putea suspenda atenţia acordată drepturilor minorităţilor. Însărcinatul premierului, Szili Katalin, a atras atenţia asupra importanţei consensului între organizaţiile de peste hotare, pentru ca maghiarimea să nu fie, în Europa secolului al XXI-lea, parte a problemei, ci a soluţiei. Într-un mod străin de spiritul de la Tusvanyos, Szili a criticat acea parte a presei care a perceput cu nedumerire faptul că în cadrul unei discuţii iniţiate de Szili Katalin, reprezentanţii organizaţiilor politice maghiare transilvane au adoptat o declaraţie conform căreia în campania electorală din 2016 din România, nu intenţionează să dezbată între ele detaliile autonomiei. Însărcinatul premierului a sugerat că absenteismul ridicat a fost generat de presă, nu de incompetenţa politicienilor.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 141, 25.07.2016
Semnează: Erdely Andras

Tusvanyos / Să spunem nu colonizării forţate

Ieri reprezentanţii maghiarimii de peste hotare au semnat o declaraţie în care s-a stabilit că nu numai Ungaria, ci întreaga maghiarime din Bazinul Carpatic trebuie să transmită către Bruxelles mesajul că nu suntem de acord cu colonizarea forţată şi vrem ca noi să fim cei care decidem cu cine vrem să convieţuim. Unul dintre subiectele centrale ale dezbaterilor pe marginea politicii naţionale a fost migraţia, importanţa referendumului stabilit a avea loc în 2 octombrie împotriva cotelor obligatorii stabilite de Bruxelles. Documentul comun a fost prezentat de Repas Zsuzsanna, specialist în politică naţională, moderatorul dezbaterii. Prin intermediul acestui document, liderii aleşi ai maghiarimii din Bazinul Carpatic condamnă politica imigraţională greşită a UE şi colonizarea forţată. Este în curs de desfăşurare o migraţie modernă, Europa este în pericol, milioane de persoane au pornit la drum spre acest continent în speranţa unei vieţi mai bune. Europa se află în război, de la începutul crizei migraţionale a crescut numărul atentatelor teroriste. Liderii Uniunii Europene nu înţeleg încă problema, considerând că soluţia este colonizarea forţată a imigranţilor în statele membre, fără însă să se consulte cu parlamentele naţionale despre acest lucru. Birocraţii de la Bruxelles nu ar putea decide în locul nostru, avem dreptul să decidem în ceea ce priveşte viitorul nostru comun şi cu cine vrem să convieţuim - scriu liderii de peste hotare. Îi roagă pe toţi cetăţenii maghiari ca în 2 octombrie să participe la referendumul împotriva colonizării forţate. Declaraţia comună a fost susţinută de toţi liderii de peste hotare - din Transilvania, Slovacia, Ucraina Subcarpatică, Voivodina, Croaţia, Moravia - participanţi la dezbaterea privind politica naţională, în cuvântările lor toţi îndemnându-i pe maghiarii de peste hotare care dispun de cetăţenie să participe la vot. La această dezbatere, guvernul budapestan a fost reprezentat de Potapi Arpad Janos, secretar de stat pentru politică naţională. Acesta a accentuat: după 2010 au fost elaborate noi cadre privind politica naţională, până în prezent 850.000 de maghiari solicitând cetăţenia ungară. Programele privind dezvoltarea economică iniţiate de guvernul ungar sunt în beneficiul traiului pe pământul natal şi consolidarea comunităţilor maghiare. Brenzovics Laszlo, preşedintele Asociaţiei Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică, a declarat că luptele din Ucraina s-au mai domolit, însă linia de front a devenit permanentă. Guvernarea ucraineană nu este preocupată de probleme minoritare, deşi 1/5 din locuitorii ţării nu sunt ucraineni, iar pentru soluţionarea crizei trebuie să se confrunte şi cu acest lucru. De altfel, nu s-a întâmplat lucrul de care mulţi s-au temut, şi anume că din rândul maghiarimii din Ucraina Subcarpatică va porni un val de imigranţi, comunitatea a rămas acasă, asigurându-şi funcţionarea instituţiilor cu ajutor din partea Ungariei. Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiare din Voivodina, a vorbit despre faptul că au pierdut mandate la alegeri din cauza divergenţelor, însă au acţionat intrând în coaliţie cu Partidul Radical Sârb şi astfel vor încerca să obţină rezultate. Menyhart Jozsef, preşedintele recent ales al Coaliţiei Maghiare din Slovacia, a declarat că nu au intrat în parlament nici de această dată, însă şi-au păstrat baza, intenţionează să lucreze şi în continuare pentru consolidarea identităţii maghiarimii din Slovacia. Horvath Ferenc, preşedintele Comunităţii Autoguvernamentale Naţionale Maghiare din Moravia, a vorbit despre situaţia maghiarilor din Slovenia. Din punct de vedere numeric, este cea mai mică comunitate maghiară de peste hotare, iar pentru a-şi putea păstra identitatea sunt ajutaţi de sprijinele guvernamentale ungare, respectiv relaţiile regionale cu judeţele Zala şi Vas. Jankovics Peter, preşedintele executiv al Comunităţii Maghiare Democrate din Croaţia, a declarat că, cu toate că situaţia minorităţilor este în ordine din punct de vedere juridic, validarea lor practică este destul de greoaie. Este un semn îmbucurător că numărul elevilor înscrişi la şcolile maghiare nu a scăzut. Situaţia din Transilvania a fost prezentată de liderii UDMR, PCM şi PPMT. Biro Zsolt, preşedintele PCM, a declarat: organizaţia condusă de el consideră că una din sarcinile sale este să facă în aşa fel încât promisiunile de la Alba-Iulia să apară în politică. Mulţi consideră că la alegerile parlamentare din toamnă în mod sigur vor candida împreună cu UDMR, însă înainte de acordul final vor mai avea loc dezbateri serioase. În cadrul acestora, vor cere printre altele ca autoguvernările în a căror frunte se află primari PCM să nu fie tratate cu vitregie şi ca UDMR să-şi asume obiectivele din programul PCM. În procesul de modificare al constituţiei să includă garanţii în vederea protecţiei minorităţilor, să insiste asupra descentralizării şi să-şi asume cauza statului autonomist. Tanczos Barna, lider de fracţiune din senat, a vorbit despre faptul că în ultimul timp, majoritatea atacurilor antimaghiare au trecut pe un front pe care ne mişcăm cu greutate: totul este criminalizat, liderii autoguvernărilor sunt hărţuiţi, simbolurile noastre sunt atacate la tribunal. A accentuat şi importanţa alegerilor parlamentare din toamnă. În curând vor fi puse din nou pe ordinea de zi revizuirea constituţiei şi regionalizarea, iar noi trebuie să intervenim în aceste decizii, trebuie să negociem - a argumentat Tanczos. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a atras atenţia asupra faptului că la alegerile locale din acest an, numărul celor care au votat cele trei partide maghiare a fost mai mic cu 106.000 faţă de acum 4 ani. 60-70% din maghiarii din Transilvania nu vor să voteze, lucru care reprezintă o problemă reală. 10-15% din voturi au fost date pentru candidaţi români, care nu au avut nicio propunere pentru maghiari. Obiectivul PPMT este să mobilizeze cât mai multe persoane în vederea participării la referendumul împotriva cotei de imigranţi din 2 octombrie şi la alegerile parlamentare din toamnă. Fidesz salută declaraţia Maghiarii din Bazinul Carpatic spun da pentru Europa şi nu pentru colonizarea forţată - este concluzia lui Nemeth Zsolt pe marginea declaraţiei comune a liderilor de peste hotare, salutând-o în calitate de şef al cabinetului de politică externă al Fidesz. În opinia sa, maghiarii nu sunt eurosceptici, ci doar eurocritici, ei nu vor să destrame, ci să construiască Uniunea Europeană. Pasztor Istvan, preşedintele MVSZ, a concluzionat în numele tuturor liderilor de partide maghiare din Bazinul Carpatic: La prima vedere, pare că acest referendum este o problemă internă a Ungariei, însă deoarece suntem o naţiune, problemele interne ale Ungariei sunt problemele noastre, ale tuturor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.855, 23.07.2016;
Semnează: Farcadi Botond

De pe Pământul Secuiesc până la Bruxelles

Ungaria să îşi asume statutul de putere protectoare faţă de maghiarii de peste hotare, faţă de Transilvania, aşa cum a procedat Austria în cazul Tirolului de Sud din Italia - a declarat Tokes Laszlo, sâmbătă, în apelul pe care l-a reiterat la Băile Balvanyos. Cuvintele sale au generat reacţii isterice în anul 2013 din partea politicienilor români, partidele din Bucureşti întrecându-se între ele în manifestări antimaghiare. Nu ştim care va fi de această dată reacţia Bucureştilor. Parcă până ieri am văzut o atitudine mai rezervată, poate din cauza week-end-ului estival. Ştim însă sigur că în locul vociferărilor naţionaliste, puterea de la Bucureşti ar trebui să iniţieze mai degrabă un dialog efectiv cu liderii comunităţii maghiare care trăiesc în România şi să încerce să creeze cele mai bune relaţii cu Ungaria vecină. Acest lucru ar fi necesar deoarece întreaga Europă se află în faţa unor provocări din ce în ce mai serioase, la care România nu poate oferi singură răspunsuri corespunzătoare. În perioada tulbure, în care criza ucraineană, criza refugiaţilor, pericolul terorismului şi evenimentele din Turcia înseamnă un risc major, interesul fundamental al Bucureştilor ar fi să adopte o atitudine comună împreună cu ţările din zonă. Despre aceste provocări a vorbit premierul ungar, Orban Viktor, care este acuzat de antieuropenism de către partidele ungare de opoziţie, de presa occidentală şi de liderii de la Bruxelles. Una din cele mai dificile sarcini ale politicii externe ungare este de a convinge celelalte ţări ale continentului în legătură cu faptul că critica Bruxelles-ului şi apărarea graniţelor nu înseamnă respingerea Europei.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016;
Semnează: Farcadi Botond

În interesul retrocedărilor ecleziastice din Transilvania, la Congresul Statelor Unite

Deputatul Korodi Attila şi Vincze Lorant, preşedintele Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene (FUEN), au participat la Congresul Statelor Unite pe tema blocării retrocedărilor imobilelor ecleziastice. În cursul vizitei efectuate la jumătatea lunii iulie au fost clarificate informaţiile Ministerului de Externe al SUA, care se afla departe de adevăr, şi au speranţa ca în privinţa punctului de vedere ferm al congresului să existe un răspuns pozitiv din partea Bucureştilor.
Interviu cu Korodi Attila:
- Cere a fost scopul călătoriei voastre în Statele Unite?
- Drumul către Washington a fost precedat de faptul că, pentru această perioadă, Institutul de cercetare al Partidului Popular European şi Centrul Wilfred Martens au organizat împreună cu Institutul Republican o călătorie de specialitate pentru politicienii europeni, în cadrul căreia am acordat o atenţie specială politicii din domeniul afacerilor externe şi armatei americane în oglinda campaniei. În cadrul UDMR există un grup de lucru, al cărui membri sunt colegi care au sarcini şi responsabilităţi în domeniul european sau al afacerilor externe. Am împărţit activitatea şi am decis ca în această călătorie să plec eu împreună cu Vincze Lorant. Am anunţat Fundaţia Maghiară pentru Drepturile Omului (HHRF) că mergem în Statele Unite şi, împreună cu preşedintele Hamos Laszlo, luăm legătura cu membri congresului interesaţi pe tema maghiarilor din Transilvania, pentru a le prezenta întâmplările din ultimele luni.
- Acest lucru a avut deja precedente, întorcându-ne chiar şi până la perioada anului trecut, la vizita efectuată de preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor. Care sunt cele mai recente evoluţii?
- Tema retrocedărilor bunurilor ecleziastice din Transilvania a fost o muncă pe întreaga perioadă a zilei, muncă ce s-a desfăşurat exclusiv în cadrul Congresului. Ne-am înţeles cu preşedintele HHRF şi am analizat evoluţiile din ultimele luni. Toate acestea au fost precedate de faptul că în iunie, episcopul reformat Kato Bela a participat la o serie de consfătuiri ale congresului, organizate tot de HHRF, în cadrul cărora a reieşit că Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite deţinea informaţii cu privire la evoluţiile din România, care erau departe de adevăr. Din acest motiv este foarte bine ca, urgent, la o lună de la vizita domnului episcop, să putem prezenta printre altele şi ordonanţele de urgenţă ale guvernului, sau să enumerăm câteva cazuri ale comisiei pentru retrocedări în care au corectat punctul de vedere total greşit al Ministerului de Externe al Statelor Unite.
- Care sunt acele argumente cu care, de aici, din Ţinutul Secuiesc, se poate atinge pragul de excitabilitate al membrilor Congresului Statelor Unite?
- Trei abordări sunt utile pentru reprezentarea problemei noastre. Prima este atunci când ne întâlnim cu un asemenea membru al Congresului, care are strămoşi maghiari. Al doilea caz: în circumscripţia electorală trăieşte o comunitate maghiară cu tradiţii - chiar şi din anii ’56 - care decide politica statului respectiv. Al treilea: dacă membrul respectiv are de asemenea strămoşi din Europa Centrală, şi înţelege ce înseamnă comunismul, cunoaşte efectele care le-a avut asupra acestor societăţi şi simte de ce este important într-un proces de democratizare de aici, modul în care se raportează democraţia faţă de tot ceea ce a fost normal înaintea dictaturii… Cum ar fi de exemplu dreptul la proprietate. În baza acestor trei abordări putem să începem un dialog. De altfel, este greu, pentru că societatea americană şi elita politică se leagă în mare parte de Europa, în schimb, trăiesc într-o lume atât de abstractă, care se află departe de realitatea europeană. Nu există puncte de legătură mai strânse şi nu pot să înţeleagă procesele de aici.
- Mai concret, cu ce poate să contribuie Congresul American la situaţia retrocedărilor din România?
- De exemplu, cu ceea ce s-a întâmplat în urma dezbaterii Congresului, la care a participat Kelemen Hunor în toamna anului trecut: în raportul privind drepturile omului, bisericii şi dreptul la libertate, Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite formulează clar faptul că România are lipsuri. În domeniul drepturilor minoritare şi al redării dreptului la proprietate nu au fost respectate asumările, iar România trebuie să vină cu răspunsuri. Există un parteneriat strategic româno-american, care uneori este considerat de către Bucureşti ca fiind mai important decât parteneriatul unional. Astfel este parteneriatul pentru stabilitate din regiunea Mării Negre, pentru că în această zonă, în care situaţia poate să degenereze până la conflicte între state, democraţia americană poate reprezenta o garanţie bună. Ca urmare a acestui lucru, este foarte important dialogul dintre guverne în domeniul democraţiei, drepturilor omului şi corupţiei, iar partea română acceptă acest lucru. După foarte mulţi ani, este acum o premieră faptul că Ministerul Afacerilor Externe din Statele Unite vine cu formulări foarte clare pe tema bisericii şi drepturilor minoritare şi se aşteaptă la progrese din partea părţii române. În răspuns, România a adoptat în primăvară o ordonanţă de urgenţă a guvernului, doar că aceasta nu face referire tocmai la bunurile ecleziastice. Unul din punctele importante ale negocierilor noastre din Statele Unite a fost acela de a convinge Congresul că evoluţia este într-adevăr pozitivă, dar numai pe o scară mai mică, iar bunurile ecleziastice sunt excluse. Ştim că statul român a respins chiar şi în cursul lunii iulie restituirea mai multor zeci de imobile ecleziastice, prin intermediul comisiei pentru retrocedări, şi a respins din nou şi cazul Colegiului Szekely Miko. Aceste argumente sunt înţelese în totalitate de Congresul american.
- Uniunea Europeană nu ar putea fi un partener mai eficient în acest domeniu?
- Uniunea Europeană nu este deocamdată un partener funcţional, pentru că până în perioada aderării a avut un sistem de criterii foarte serios, pe care trebuia România să-l îndeplinească. Acestea au fost îndeplinite de România, dar după o perioadă a pus frână. Congresul Partidului Popular European din anul 2012 de la Bucureşti a fost primul care a introdus în program politica minoritară. Până atunci nu au dezbătut pe această temă nici partidele de dreapta, iar din partea celor de stânga nici nu ne putem aştepta la acest lucru. În cadrul Congresului de anul trecut de la Madrid, acest lucru s-a intensificat şi mai mult şi, în prezent, au început şi formaţiunile politice ale Uniunii Europene să se preocupe de problemele minoritare, însă, UE este şi acum prea lentă. Din acest motiv, în acest caz, este mai avantajos să ne folosim de parteneriatul strategic american. De Consiliul European se leagă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde în numeroase cazuri România a fost condamnată din cauza înfrânării retrocedărilor. Şi din acest motiv, procesele de acolo au fost oprite, motivând faptul că România trebuie să elaboreze din nou legile. Legile au fost rescrise, prin asumarea răspunderii guvernul Boc le-a creat un drum, dar nu există efectele. Deci, rezultatul nu a adus o evoluţie pozitivă - putem observa acest lucru dacă ne uităm de exemplu la retrocedarea terenurilor. Revenind la imobilele ecleziastice, există un vid imens. Şi în acest caz nu este de ajuns UE, mai ales ştiind faptul că în parteneriatul strategic american reprezintă un rol important acele probleme, precum cea a rromilor, retrocedarea averilor comunităţii evreieşti sau problema drepturilor omului. Dacă vorbim de geopolitică sau de apărarea comună, atunci aici trebuie să fie inclus şi faptul că în societate să fie asigurate acele drepturi fundamentale, prin care devine sustenabilă societatea respectivă. În sens contrar, se intensifică tensiunile interne.
- Într-un context mai personal, în calitate de participant la călătoria de specialitate a Partidului Popular European, ce aţi observat, prin ce diferă politicianul american şi campania americană de cea europeană?
- Societatea Statelor Unite nu este atât de închegată, echilibrată în comparaţie cu ţările europene. La noi, fiecare comunitate îşi are propriul caracter, în schimb, societatea americană reprezintă un mediu eterogen, care se construieşte în baza concepţiei Americii. În America, excluzând armata, politica externă, justiţia şi dezvoltările economice interne, statele membre şi consiliile locale au un rol foarte important. Din acest motiv, atunci când americanul simplu alege un preşedinte, în realitate se gândeşte la alegerea preşedintelui unei mari puteri. Tot această gândire globală este caracteristică şi politicianului. Abordarea de la Washington este mult mai diferită faţă de cea din ţară sau din alte ţări ale Europei Centrale, sau chiar ale Europei Occidentale.
- Atunci când aţi spus că aţi sosit dintr-o ţară care se numeşte România şi sunteţi un membru al minorităţii maghiare, v-au considerat o raritate?
- Partenerii noştri din Congres - fie că sunt grupuri de specialitate ale Congresului sau angajaţi în domeniul politicii externe sau ai instituţiilor de cercetare - ştiu şi înţeleg de unde venim. Un om simplu însă, nu ştie unde este România. Pentru ei, această dimensiune este prea mică. În schimb, şi societatea americană se schimbă: în timp ce până acum, familiile politice de provenienţă europeană erau mai degrabă decisive, în prezent, Statele Unite se confruntă cu o imigrare foarte serioasă din America de Sud şi Mexic. Aceste comunităţi latino-americane s-au consolidat şi acest lucru va avea efecte serioase. Statele Unite vor avea din ce în ce mai puţine legături cu Europa, dar există şansa ca problemele globale - precum cea rusească, chineză sau a Orientului Mijlociu - să intensifice legăturile cu noi.
- Mergând mai departe: în funcţie de candidatul care va câştiga, ar putea exista vreun efect asupra maghiarilor din Transilvania? Pornind de exemplu de la problema retrocedărilor…
- În opinia mea, din acest punct de vedere, o guvernare Clinton este mai previzibilă. Trump a anunţat că nu doreşte să se implice în politica externă, intenţionează să reducă participarea Statelor Unite în cadrul NATO şi, se poate că punctul de vedere din ce în ce mai pozitiv al Washington-ului, să slăbească în acest domeniu. Acest lucru nu ar fi benefic pentru noi.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 143, 27.07.2016;
Semnează: Kovacs Hont Imre

In Memoriam

Iată că de peste două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!
În acest sens, iată că anul acesta, din ziua de duminică - 30 octombrie 2016, ne facem părtaşi la naşterea în viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cerurilor a unui mare cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi propovăduitor al dreptei credinţe creştine - Arhiepiscopul Iustinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului (foto), după ce şi-a purtat cu toată demnitatea, onestitatea şi încrederea în Dumnezeu crucea creştinească a vieţii, a slujirii şi pastoraţiei misionare, vreme de foarte mulţi ani, şi care, la data de 28 mai anul curent, a împlinit venerabila vârstă pământească de 95 de ani.
Înaltpreasfinţitul Părinte Iustinian Chira - Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a trecut la cele veşnice duminică dimineaţa, chiar în timpul oficierii Sfintei Liturghii. Aceasta după ce, în seara zilei de sâmbătă, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfinţia Sa a suferit un infarct miocardic şi a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din municipiul Baia-Mare, judeţul Maramureş.
Venerabilul Păstor Duhovnicesc şi Ierarh s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiş din judeţul Maramureş, dintr-o familie de ţărani evlavioşi, la botez primind numele de Ioan. A urmat şcoala primară în satul natal (1928-1934).
Între anii 1934-1941, a fost reţinut acasă de părinţi pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieţi „Simion Ştefan” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Animat şi însufleţit de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, din Ţara Lăpuşului, ca frate de mănăstire în data de 12 martie 1941, tuns fiind în monahism sub numele de Iustinian un an mai târziu.
La 15 august 1942, a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia - Maramureş de către Preasfinţitul Părinte Nicolae Colan - Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului.
Între 22 noiembrie 1942 şi 10 martie 1943, este încorporat, în pofida hainei clericale, în armata maghiară, la Miscolt. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia - Maramureş trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea Ţării şi a Transilvaniei.
În zorii în care această speranţă devenea o certitudine, este numit Stareţ la Mănăstirea Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de numai 23 de ani, Părintele Iustinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaş aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate şi rodnice stăreţii.
Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea Preasfinţitului Părinte Episcop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului şi Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de Arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de Arhiereu, fiind ales în treapta de Episcop-Vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.
În luna septembrie 1990, a fost ales Episcop Eparhiot al reînfiinţatei Episcopii Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, fiind instalat la data de 11 noiembrie 1990, după ce, vreme de 17 ani, a fost vrednic Episcop Vicar la Cluj, fiindu-i loial şi credincios ucenic şi apropiat colaborator Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului şi Clujului.
În această funcţie şi calitate, iniţiază reorganizarea de curând reînfiinţatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului. În acest scop, a cerut înfiinţarea postului de Episcop-Vicar pe seama Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, post în care l-a propus, în anul 1994, pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Iustin Hodea, Stareţul de atunci al Mănăstirii „Sfânta Ana” - Rohia, care devine astfel, din ziua de duminică, 17 aprilie 1994, Preasfinţitul Părinte Episcop-Vicar Iustin Sigheteanul.
La 13 decembrie 2009, a fost ridicat la rang de Arhiepiscop Onorific, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din municipiul Baia-Mare, judeţul Maramureş.
Drept urmare, în iureşul zilei şi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Arhiepiscop Iustinian Chira a cărui plecare o regretăm foarte mult astăzi.
De ce acest lucru? Pentru că îi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente în buna chivernisire administrativă şi în cea pastoral-misionară, pe care ni le-a cultivat şi colaboratorilor săi în orice prilej cu atâta dăruire şi abnegaţie.
El este şi va rămâne în continuare, în conştiinţa discipolilor, profilul organizatorului şi al omului de cultură şi autentică tradiţie, cu deschidere spre istoria acestui neam şi popor, spre restaurarea şi reabilitarea bisericilor şi mănăstirilor vechi - vestite şi renumite monumente istorice, toate acestea transmise nouă cu foarte multă dărnicie, generozitate, nobleţe sufletească şi vrednicie.
Cu vaste şi avizate cunoştinţe în diverse discipline culturale, istorice şi teologice, morale, spirituale şi duhovniceşti, Părintele Arhiepiscop Iustinian Chira Maramureşanul inspira tuturor foarte multă seriozitate, sinceritate, demnitate, mult discernământ şi foarte multă fermitate, tenacitate şi cuminţenie sufletească.
Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi probabil, şi invidiat.
El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probităţii sale intelectuale, morale şi sufleteşti.
De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminarişti, studenţi-teologi, preoţi şi călugări, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat.
Colaborator apropiat şi sfetnic luminat al multor personalităţi culturale, între care, la loc de cinste, îi amintim şi pomenim numai pe: Părintele Nicolae Steihardt - Monahul Nicolae de la Rohia, pe Alexandru Paleologu şi pe Ioan Alexandru, apoi al multor profesori şi ierarhi, îndrumător al multor seminarişti şi studenţi, clujeni, bistriţeni, maramureşeni şi sătmăreni sau bihoreni şi sălăjeni, păstor duhovnicesc a atâtor generaţii de preoţi şi călugări, membru a foarte multe asociaţii sau fundaţii culturale, naţionale şi patriotice din ţinuturile binecuvântate ale Maramureşului şi Sătmarului, am observat, deja, cum îl regret şi-l plâng cu toţii, fiind conştienţi de marea pierdere ce li s-a pricinuit, fiind, laolaltă, cu toţi la unison, mulţi ierarhi ai bisericii noastre, foşti seminarişti şi studenţi, preoţi şi călugări - fii duhovniceşti ai Înaltpreasfinţiei Sale.
Cuprins fiind de emoţie, respect şi recunoştinţă, m-am tot gândit, preţ de mai multe zile, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Înaltpreasfinţia Sa, acum, la naşterea sa în viaţa cea cerească, având aici 95 de ani de viaţă pământească, trăiţi şi petrecuţi în spiritul bunei înţelepciuni şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a poporului nostru românesc.
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru, mai ales pentru unul ca mine, care l-am cunoscut de, relativ, puţină vreme pe cel ce a fost slujitorul şi arhipăstorul duhovnicesc al preoţilor şi al credincioşilor care vieţuiesc în cuprinsul acestei vrednice şi autentice Eparhii.
În viziunea, în mintea şi în inima mea, personalitatea Înaltpreasfinţiei Sale s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând, prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea, prin tenacitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cerea; prin ataşamentul său faţă de monumentele istorice, mai ales vestitele şi renumitele biserici de lemn din tot Maramureşul, de patrimoniu; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă, prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte clar, limpede, concis, coerent, dar şi consistent, în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!
De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, dar şi fermitate, de o discreţie şi o modestie ieşite din comun, care îţi inspirau foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile autentice şi eterne ale spiritualităţii noastre româneşti şi ortodoxe.
Cugetând la activitatea şi la personalitatea Înaltpreasfinţiei Sale, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos -, pe care Arhiepiscopul Iustinian l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia.
M-aş bucura să ştiu că atât contemporanii, cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi însemnat în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă. Memorie care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată, şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii. Încerc totuşi, să-mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său, va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte.
Aşadar, sunt încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească şi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu şcoală teologică serioasă, şi pe care apoi i-a hirotonit preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu - Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel Veşnic; apoi, a târnosit şi binecuvântat atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare - fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri -, marcate de prezenţa şi activitatea Înaltpreasfinţiei Sale, atât de prodigioasă, care s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, avându-l permanent în cinstirea şi preţuirea mea.

Din învăţăturile, cuvintele, sfaturile şi îndrumările sale, reţinem, în cele urmează, doar zece citate celebre:

- Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalţă spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniş, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se ştie ruga, nu va şti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăţiile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.
- Când eşti mâhnit, când eşti necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău şi intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă eşti tare neliniştit. Discută banalităţi. Tristeţea se poate risipi şi primeşti putere din puterea lui.
- Trebuie să ne păstrăm şi să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinţi. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufleteşte, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.
- Când un om reuşeşte să iubească, în adevăratul înţeles al cuvântului, se îndumnezeieşte, devine asemenea cu Dumnezeu.
- Prin răbdare ajungi să l iubeşti pe fratele tău, să l ierţi pe fratele tău, să l respecţi pe fratele tău, să vezi că i mai bun decât tine, să vezi că i mai frumos decât tine, să vezi că i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
- Cea mai puternică rugăciune este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Cu răbdare şi practică, rugăciunea lui Iisus ajunge să facă parte din viaţa noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm.
- Când Iisus Hristos este cunoscut şi ascultat cu adevărat, atunci se face pace şi în suflet, şi în familie, şi în ţară, şi în lume.
- Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi, din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaţia.
- Stresul se creează din grija exagerată. Din grijă şi iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă.
- Voi sta la poarta Raiului şi voi aştepta să sosiţi cu toţii acolo!
(cf. Aurelian Iftimiu - http://basilica.ro/zece-citate-celebre-ale-ips-arhiepiscop-iustinian-chira/ - 30.10.2016).

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească, să-l numere cu drepţii şi să-l aşeze cu Sfinţii Săi!
Veşnică să-i fie pomenirea, din neam în neam! Amin!

De dai de unul, care te jigneşte,
Te-njură sau te ponegreşte,
Deşi cu nimic nu l-ai deranjat,
Dar pe el valul l-a luat,
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Când funcţionarul de la un ghişeu
Te refuză din nou, cu tupeu,
Chiar dacă ai toate cele necesare,
Nu-l înjura, că intri în păcat;
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Dacă vecina îţi spune o vorbă rea,
Să nu îţi pui mintea cu ea,
Că poate azi nu este în ziua ei cea bună.
Pe tine chiar dacă te-a mâniat,
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

De îţi vin din nou umflate
Facturile de gaz şi de electricitate,
Gândeşti că luna viitoare vor fi mai mici, poate?!
Chiar dacă bugetul ţi-ai epuizat,
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Dacă onor guvernul care ne iubeşte,
Cu o taxă nouă iar ne potcoveşte,
Tu mulţumit să fii, că s-a gândit la tine!
Chiar de nu eşti extaziat,
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Unii parlamentari pe care bine-i ştim,
(Cu unii dintre ei ne şi mândrim)
Dau legi ce îi favorizează pe ei şi pe ai lor,
Ştim bine că lăcomia pe ei i-a îndemnat;
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Dacă al tău Preşedinte ce cu drag l-ai votat,
Pentru oameni şi ţară nimic n-a mişcat,
Îşi depune din nou candidatura, de putere îmbătat,
Tu cinic să nu te arăţi, sau revoltat;
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Şi tu eşti tolerat în ţara ta, fireşte,
Cu taxele ce le plăteşti, bugetul creşte,
Şi masă de manevră eşti pentru vot;
Consider că sunt făcuţi cu toţii din acelaşi aluat,
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Fii tolerant, când ţara ei ţi-o fură,
O hărtănesc şi între dânşii o împart,
Se simt puternici în a politicii armură;
Dar tu ce faci, iar eşti supărat?
Mama mamii lor de hoţi!
Zâmbeşte şi acum dacă mai poţi!

Când cei de sus în capul tău aruncă cu rahat
Fii tolerant, zâmbeşte, nu fi supărat!

Şase ani trecuseră de la căderea comunismului în Ţara noastră, când numele marelui Ierarh a ajuns şi la urechile mele, astupate de dopurile ateismului. Mitropolitul Antonie al Ardealului (foto) era invitat la Sfântu-Gheorghe (în „Secuime”) pentru a ţine o conferinţă despre Nicolae Colan, Mitropolit al Ardealului, fiu al fostului judeţ Trei Scaune (în prezent Covasna). Deja era obosit şi bolnav; totuşi, o forţă lăuntrică îi dădea vigoare să prezinte cu putere faptele vrednicului Mitropolit Nicolae Colan. De atunci, peste tot unde am umblat, soarta a făcut de m-am întâlnit, mai mereu, cu o bună parte din cărţile scrise de blândul fiu al Basarabiei, Antonie Plămădeală. Am fost fericit să îl găsesc la Roma, la Academia di Romania. Cartea pe care am citit-o acolo, a avut darul de a mă scoate din temniţa singurătăţii, povară ce apasă pe orice străin ce este departe de locul său natal.
M-a uimit de fiecare dată sinceritatea scriitorului Antonie şi respectul deosebit pentru cititor. Nicio urmă de superioritate faţă de personalităţile care le-a scos din praful manuscriselor. Şi ceea ce este mai înduioşător, este profundul respect pentru creştinul umil şi cititorul însetat; acestora le acordă atenţie şi iubire, cu prisosinţă, păstorul Antonie. Dar, faţă de minţile alese ale românilor, Mitropolitul, îmi pare că îl văd cum stă tot timpul înclinat şi în stare de mulţumire pentru jertfa pe care au făcut-o… Mărturiile şi studiile lăsate nouă moştenire după moarte, despre Mitropolitul Varlaam, Nicolae Olahus, Ioan Inocenţiu Micu Klein, Gheorghe Lazăr, sunt pline de iubire şi adevăr, având darul de a aprinde şi sufletele noastre de dragostea pentru românism. Desigur, că Antonie Plămădeală a scris despre mulţi oameni şi sfinţi care au slujit cu viaţa acest spaţiu al românilor. Personal, m-am minunat şi mi-e greu să înţeleg când a avut timp să citească şi să scrie atât de mult şi cu aşa de mult suflet. Apoi, mi-am dat seama că a făcut-o dintr-o aleasă iubire pentru Ţara-mamă. Ţinând cont de faptul că inima sa de basarabean era rănită, ştiind că provincia dintre Prut şi Nistru suportă o dramatică urcare pe Golgota şi numai o minune o poate salva de rusificare şi asimilare absolută.
Paginile sale despre monahism sunt mai vii ca persoanele reale cărora le-a dat viaţă şi le-a conferit o aureolă deosebită. Peste timp, şi alţi români vor vedea la lumină pe aceşti oameni care se nevoiesc în mănăstiri şi în peşterile din munţi; atunci, românii îşi vor da seama de jertfa monahilor şi îi vor cinsti, pentru că vor realiza că prin aceste „arderi de tot” mergem şi noi înainte. „Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă” - este cartea care vorbeşte cel mai frumos despre România. Cine o citeşte se edifică, fără tăgadă, că „monahii sunt nebunii ce înfruntă până şi firea pentru a se uni cu Hristos şi a sluji oamenilor”, după cum mărturiseşte Valeriu Gafencu (Sfântul închisorilor), cel mai mare martir din temniţele comuniste.
Sunt multe de scris despre omul blând şi păstorul responsabil care este Antonie Plămădeală. Nu poate fi trecută cu vederea nici cartea „Trei minute în iad”, care, cu toţii ştim că a avut un mare ecou şi peste graniţele României. Un alt serviciu imens este acela că a reuşit să refacă între cler şi laici comuniunea. Câtă nevoie este acum de un astfel de Episcop!!! Sunt convins că Mitropolitul Antonie ar fi reuşit să impună puterii politice (care, de multe ori, se lasă inspirată în prezent de satana) o reorientare creştină, aşa cum a avut-o şi o are - din fericire - o rămăşiţă din poporul nostru.
Spun aceasta cu toată convingerea, amintindu-ne de magnetismul spiritual care l-a avut asupra românilor transilvăneni, care au sărit ca unul, în ajutorul Ierarhului, când a cerut ajutorul de restaurare, rezidire şi înviere a Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Deşi proiectul a fost pornit în ultimii ani ai dictaturii ateiste, românii din tot Ardealul au format comuniune şi unitate în jurul Mitropolitului Antonie, reuşind să facă Mănăstirea de la Sâmbăta demnă de înaltul martiriu al Domnitorului Sfânt Constantin Brâncoveanu.
Tot ce a scris Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Antonie Plămădeală este de un real folos pentru oricare dintre noi, românii. Dar, în încheiere aş dori să spun că pe mine personal m-a impresionat mult ceea ce a scris despre Minunea Andrei Şaguna. Cine nu cunoaşte martiriul Marelui Andrei Şaguna, care l-a făcut din iubire pentru Iisus Hristos şi pentru Neamul Românesc, nu va înţelege de ce Ardealul este pământul răstignirii noastre naţionale. Acela va rămâne ca o frunză purtată de vânt pe întinderea pământului, şi nu un stejar, cu rădăcini adânci în ţărâna României. Că a lăsat, cu litere de sânge, un basarabean ce a fost deportat mulţi ani prin temniţele staliniste, următorul mesaj testamentar: „Noi, românii, păţim astfel de tragedii în istorie, fiindcă nu ne cunoaştem în adâncime istoria şi uităm sensul profund pentru care există România pe culmile Carpaţilor, anume acel de a se jertfi fii Ţării, pentru ca Dreapta Credinţă să nu fie în veci alterată de asalturile veninoase şi adesea mortale ale satanei. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.

Din câte ştim, şi o spun atâtea mărturii cutremurătoare, ungurii au mai „salvat” odată partea de nord a Ardealului şi, timp de patru ani, teritoriul călcat de cizma horthyisto-fascistă a fost transformat în abator uman, în infern al morţii, uimind lumea întreagă prin odioasele metode de ucidere. Şi ne doare amarnic acel măcel, de aceea îl amintim mereu! Noua aventură pe care ungurii încearcă s-o croiască, constituie o grăitoare dovadă că veacul care a trecut, în care românii le-au oferit o înaltă lecţie de omenie, nu le-a fost de ajuns ca să se înscrie în cerinţele unei convieţuiri permisibile. După 1918, când românii au intrat în drepturile lor fireşti, confirmate de mărturii istorice, ungurii nu s-au potolit şi au continuat jalba către puterile Europei, deşi hotărârea de la Trianon era o clară dovadă a recunoaşterii dreptăţii istorice. Accentuarea spiritului revanşard al acestei etnii minoritare din Ţara noastră ne îndeamnă la a medita dacă n-ar fi fost normal ca, după 1944, ungurii să fie scoşi în totalitate şi definitiv din teritoriul românesc, recucerit cu imense pierderi de vieţi ale ostaşilor noştri. Tot normal ar fi fost ca Ungaria să plătească despăgubiri României pentru crimele săvârşite asupra colectivităţilor româneşti. Nimic din acest demers normal nu s-a întâmplat, aşa cum în afara normalului este şi prea marea noastră toleranţă de astăzi. În anii de după 1989, România, Statul Român, cu toate responsabilităţile, a slăbit prea mult frâiele privind această minoritate tolerată de noi chiar în spaţiul crimelor săvârşite asupra populaţiei româneşti. Se pare că vinovatul este democraţia prost înţeleasă de conjunctura politică a Ţării, care a căzut în capcana de a le satisface doleanţele în schimbul alianţelor electorale. Şi iată că s-a ajuns la dictatura minorităţii asupra majorităţii.
Încotro te îndrepţi, Românie, cu tratamentul faţă de străini? Şi se plâng specialiştii că sunt forţaţi să înveţe limba maghiară ca să-şi câştige existenţa, se plâng elevii români că suportă umilinţe în şcoli, se plâng românii că intervenţiile lor în probleme administrative sunt ignorate de majoritatea minorităţii, este revoltată întreaga Ţară în faţa batjocurii asupra drapelului nostru înlocuit, pe instituţiile judeţene, cu cele ale străinilor. De la libertatea acordată de Parlament de a-şi pune indicatoare în limba maghiară în cele trei judeţe, aceşti străini obraznici au invadat şi cele două oraşe elevate ale Ardealului, Cluj şi Oradea, unde pun interdicţii şi-şi strigă ameninţările chiar sub ochii autorităţilor. Prin toate afişele expuse ostentativ şi ilegal, prin toate demonstraţiile revizioniste, nu fac altceva decât să continue să-şi manifeste barbaria.
De ce Antal Arpad nu este arestat pentru ameninţarea impertinentă că, în Ardeal, „românii vor avea aceeaşi soartă ca sârbii din Kosovo”? Mai este primar în România acest individ?! Celor care au afirmat că „autonomia se va realiza indiferent ce vrea România”, le spunem că şi România are voinţa ei, aceea de a mâna pe componenţii haitei puţin peste Tisa, unde să fie liberi, să fie autonomi. Tot voci revanşarde cer ca Instituţia Prefectului să fie desfiinţată în unele judeţe. Nouă ne convine soluţia ca Parlamentul să anuleze dreptul ungurilor, ca naţie venetică minoritară, de a deţine funcţii de primari aleşi în municipiile şi comunele României, toate acestea revenind românilor, desemnaţi de guvern, ca cetăţeni loiali ai Ţării. Cu atât mai mult cu cât minoritarii ăştia şmecheri au dublă cetăţenie deja de ani de zile, adică sunt fiii a două state (pe care oare îl iubesc şi îl slujesc mai mult?), aspect despre care nimeni nu mai suflă o vorbă! Şi atunci, de ce nu ne-am impune o democraţie a noastră, ca stăpâni ai acestui pământ? Mai mult, în noua Constituţie să se decidă ca şi limba maghiară să se vorbească doar în familiile lor, acasă (cum Slovacia a făcut-o fără să crâcnească atunci când i s-a forţat mâna!) şi, bineînţeles, cei care nu cunosc limba oficială a statului, româna, să fie îndepărtaţi din locurile de relaţii cu publicul.
Nu e nevoie ca ungurii să ne salveze Ardealul de Bucureşti, l-am salvat noi de dubla asuprire imperială acum 100 de ani şi ne-am făcut România rotundă şi frumoasă. Ne rămâne doar să smulgem buruienile otrăvitoare din glia străbună, să curăţăm livezile de omizile distrugătoare, să ne reîmpădurim munţii şi dealurile, să scoatem zdrenţele maghiare şi secuieşti de pe clădirile Ţării. Să arătăm lumii că aici stăpâneşte România şi nu rămăşiţele neofasciste ale Dictatului şi Holocaustului din Ardeal, reprezentate prin statuile criminalilor de război, care şi-au primit condamnarea la moarte.
Avem şi noi sfatul nostru decent, românesc. E bine să nu se uite că România nu se mai află în conjunctura nefericită, confuză, oscilantă, a anilor ’40, când discordanţa hotărârilor s-a datorat tot unui străin de neam, care nici el nu ştia încotro s-o apuce. I-au arătat românii direcţia puţin mai târziu şi camarila trădătoare şi-a urmat calea. Şi tot aşa vom face în curând, când vom îndepărta de la cârma de jaf toată haita străină, care vehiculează ideea de dezmembrare a României. Poporul l-a ales pe neamţul băţos, văzând zâzania dintre partide, dar a înţeles între timp marea greşeală pe care a făcut-o în speranţa că va ieşi din degringolada hoţiilor băsiste. Se vede treaba că am căzut din lac în puţ cu această alegere, cu un preşedinte al nimicului, impus de Soros. De aceea, urmare acestei înşelări a aşteptărilor sale, poporul, limpezit la minte şi la suflet, este mai unit şi mai hotărât să-şi menţină Ţara întreagă. Aşa că „să nu dea Dumnezeu cel Sfânt…!”. Nu ne forţaţi revărsarea!
Tuturor celor vinovaţi de ce se întâmplă în Ardeal trebuie să li se aplice sancţiunile impuse de lege şi să renunţăm pentru totdeauna la îngăduinţa asta prostească. Să implantăm peste tot primari ca domnul Dan Tanasă, bărbat frumos şi brav, care să ridice tonul cu autoritate în faţa cinismului unguresc, aşa cum a procedat la emisiunea Antena 3, în disputa cu maghiarul Korodi. Trebuie nu doar să ne apărăm, ci să ne impunem, să anulăm orice act de obrăznicie ungurească. Primul şi cel mai îndrăzneţ demers este acela ca maghiarilor să li se interzică intrarea în Parlament ca partid etnic. Ei trebuie să fie egali cu celelalte minorităţi, adică să aibă, în Statul Naţional Unitar Român, un singur reprezentant în forul legislativ, aşa cum este firesc. De ce să mai oferim drept de decizie acestor încrâncenaţi duşmani ai românilor, atât de otrăviţi în conduita lor încât mărturisesc direct: „Fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străinătate subminează statul român din afară, iar noi dinăuntru” („Condeiul ardelean”, nr. 319 (354), 21 octombrie - 3 noiembrie 2016).
Ne păstrăm calmul de atâta vreme, răbdăm încredinţaţi că românii şi-au spus cuvântul atunci, cu 100 de ani în urmă, dar, dacă suntem calmi, nu înseamnă că nu fierbe sângele în noi, aşa cum s-a întâmplat la Târgu-Mureş, în 1990, când doar un grup de săteni români i-a „potolit” pe neohorthyştii porniţi să întoarcă roata fărădelegilor. Ni se reproşează că nu înţelegem „anumite evoluţii”, conform afirmaţiilor domnului Korodi. Nu doar că le înţelegem, le simţim cu toată fiinţa neamului nostru, dar nu vrem să mai moară oameni, vrem doar să se ştie că rădăcinile noastre în acest pământ sunt milenare şi vor continua să se adâncească în mileniile următoare. Istoria poporului nostru, jertfele înaintaşilor ne-au împământenit tot mai mult, în ciuda încercărilor tuturor imperiilor şi năvălirilor barbare de a ne distruge ca neam. Tactica ticăloasă a ungurilor de „a salva Ardealul de Bucureşti” urmăreşte deschiderea spre o nouă înrobire a românilor. Se ştie însă că Bucureştii şi Ardealul sunt România puternică, unită, indestructibilă, cu nestinsă hotărâre de a nu-şi lăsa teritoriul la cheremul străinătăţii. Celor care nu iau în seamă puterea noastră, le amintim ce li s-a mai spus şi atunci când românii Ardealului erau robi: „Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa nici în mormânt!”.

Covasna
Interpreta de muzică populară Ionela Prodan, prima pe lista PSD pentru Senat

Interpreta de muzică populară Ionela Prodan va candida pentru Senat la alegerile parlamentare din luna decembrie pe lista PSD Covasna.
Preşedintele filialei, deputatul Horia Grama (foto), a declarat, joi (27 octombrie 2016 - n.n.), că propunerea a venit din partea conducerii centrale a partidului şi a fost acceptată de organizaţia judeţeană pe considerentul că Ionela Prodan este o persoană cu notorietate, are o prestigioasă carieră profesională şi poate sprijini cultura românească şi Biserica Ortodoxă din judeţul Covasna.
„Pe locul I la Senat o avem pe doamna Tănase Ionela Prodan, cunoscuta cântăreaţă de muzică populară. Ea este o veche membră de partid, din anii ’90, a fost secretar de stat şi director general în Ministerul Culturii, a activat şi în Ministerul de Externe, iar momentan, este preşedintele executiv al PSD pentru diaspora. (…) Motivul pentru care, împreună cu colegii din organizaţie şi la recomandarea colegilor de la centru, am acceptat candidatura doamnei Ionela Prodan în judeţul Covasna este că domnia sa e foarte implicată în multe proiecte culturale şi are legături strânse cu Biserica Ortodoxă Română (…), iar noi dorim să sprijinim asociaţiile culturale româneşti şi parohiile ortodoxe din judeţul Covasna, care au foarte puţini enoriaşi. (…) Deci ne-am gândit că ne-ar fi utilă”, a declarat Horia Grama, în cadrul unei conferinţe de presă.
Potrivit acestuia, la nivelul judeţului Covasna sunt două locuri eligibile pentru Senat, dintre care unul va reveni cu siguranţă UDMR, iar al doilea ar putea reveni unui partid românesc, în urma redistribuirii voturilor la nivel naţional.
În opinia sa, UDMR Covasna îşi va adjudeca în mod cert două locuri în Camera Deputaţilor, iar celelalte două vor intra la redistribuire şi ar putea reveni oricăruia dintre candidaţii partidelor care trec pragul electoral.
Horia Grama a menţionat că pe lista pentru Senat se mai regăsesc profesoara Florentina Teacă, primarul comunei Barcani, Gheorghe Marin, şi juristul Vasile Neagovici, liderul Sindicatului Sanitas Covasna.
El a anunţat, de asemenea, că va candida pentru un nou mandat de deputat şi va deschide lista pentru Camera Deputaţilor în judeţul Covasna, care continuă cu inginerul Cătălin Morar, doctorul Nicolae Enea, profesoara Rodica Pârvan, inginera Luiza Mike şi primarul comunei Dobârlău, Bogdan Barbu.

Covasna
Secretarul general al ALDE, Nicolae Nasta, candidează pentru Senat în judeţul Covasna

Secretarul general al ALDE, Nicolae Nasta, va candida pentru Senat în judeţul Covasna pentru cel de-al doilea mandat.
Nasta a declarat sâmbătă (29 octombrie 2016 - n.n.), în cadrul unei conferinţe de presă (foto), că nominalizarea sa în judeţul Covasna, unde comunitatea maghiară este majoritară, a surprins multă lume, însă pentru el reprezintă o provocare.
El a spus că după data de 11 noiembrie îşi va prezenta în detaliu programul electoral, elaborat împreună cu liderii organizaţiei locale.
Printre altele, a menţionat că ALDE Covasna a avut un rezultat surprinzător la alegerile locale din acest an, unde a reuşit să obţină un scor mai mare decât alte judeţe din ţară.
Dan Suciu, copreşedintele organizaţiei judeţene, a precizat că la alegerile locale din acest an ALDE Covasna a obţinut peste 20 de consilieri locali, un primar la Întorsura-Buzăului, cel mai important oraş cu populaţie majoritar românească din judeţ, precum şi un primar în comuna Boroşneu-Mare.
Senatorul Nicolae Nasta, care va ocupa primul loc pe lista ALDE pentru Senat, locuieşte în Bucureşti, este jurist, are patru copii, iar la începutul acestui an a preluat funcţia de secretar general al formaţiunii, după retragerea lui Daniel Chiţoiu. Locurile doi şi trei la Senat vor fi ocupate de copreşedinţii organizaţiei judeţene, Gheorghe Şimon şi Dan Suciu.
Pentru Camera Deputaţilor vor candida viceprimarul oraşului Întorsura-Buzăului, Ştefan Platon, economistul Mihai Bularca şi actualul primar al oraşului din Buzaiele Ardelene, Leca Băncilă.

Bihor
Kelemen Hunor: „Până în 2018, la Centenarul Unirii, trebuie modificată legislaţia potrivit rezoluţiei de la Alba-Iulia”

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, sâmbătă (29 octombrie 2016 - n.n.), că până în 2018, la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, va trebui modificată legislaţia astfel încât promisiunile din rezoluţia de la Alba-Iulia să devină literă de lege.
„Noi credem că dacă baza morală şi juridică a statului modern român se află undeva la Adunarea de la Alba-Iulia din 1918, atunci rezoluţia în care se promitea pentru minorităţile naţionale care trăiesc în România anumite drepturi în domeniul educaţiei, culturii, în administraţie publică şi justiţie nu sunt doar promisiuni, ci sunt literă de lege. Noi considerăm că şi legislaţia, până în 2018, trebuie modificată în acest sens, să conţină toate promisiunile în mod concret şi în toate sectoarele şi domeniile în care noi considerăm că mai trebuie să mai venim cu îmbunătăţiri şi cu propuneri”, a declarat Kelemen Hunor la Oradea.
Liderul UDMR a precizat că programul pregătit de UDMR este foarte voluminos, are 70 de pagini, şi conţine, în rezumat, mesaje pe patru domenii privind, în primul rând, problemele specifice comunităţii maghiare, probleme sociale şi economice, infrastructura rutieră şi feroviară şi, nu în ultimul rând, probleme de educaţie şi învăţământ de la nivel preşcolar până la cel universitar.
„Noi considerăm că aproape singurul scop este de a servi binele comun, binele public şi interesele comunităţii maghiare. Nu trebuie inventată altă prioritate decât slujirea binelui comun. Aşteptările din partea societăţii sunt enorme şi trebuie să găsim răspunsuri credibile, proiecte predictibile şi, desigur, nu vrem să promitem nimic din ce nu poate fi realizat. Clasa politică are o imagine extrem de proastă şi din cauza promisiunilor neonorate timp de 26 de ani”, a afirmat Hunor.
Kelemen Hunor a subliniat că urmează o perioadă extrem de importantă şi dificilă pentru România, atât politic, în contextul alegerilor parlamentare, dar şi în perspectiva preşedinţiei UE din anul 2019.
La Oradea, preşedintele UDMR a fost invitat la congresul naţional al organizaţiei de femei a uniunii, context în care au fost prezentate cele cinci candidate ale UDMR pentru alegerile parlamentare. Pe lângă senatoarea Biro Rozalia, din Bihor, singura femeie parlamentar a uniunii şi preşedinta organizaţiei naţionale de femei a UDMR, vor mai candida alte patru reprezentante UDMR, toate vicepreşedinte ale organizaţiei: avocata Ambrus Izabela - vicepreşedinte a CJ Braşov, politologul Benko Erika - consilier judeţean în CJ Covasna, specialista în comunicare Csep Andreea - consilier judeţean Mureş şi fostul ministru al Culturii - Hegedus Csilla.
La evenimentul de la Oradea a participat şi Doris Pack, preşedinta organizaţiei de femei a Partidului Popular European (PPE), care şi-a manifestat susţinerea faţă de femeile candidate din uniune, o organizaţie, spunea, cu „un palmares impresionant în cadrul organizaţiei de femei a PPE”.

Braşov
12 formaţiuni politice au depus liste la BEJ; au fost acceptate candidaturile pentru 11

Biroul Electoral Judeţean (BEJ) a anunţat că a acceptat candidaturile pentru 11 formaţiuni politice din cele 12 partide care au depus liste, plus doi candidaţi independenţi.
Joi (28 octombrie 2016 - n.n.), până la ora 24:00, s-au înscris la Biroul Electoral Judeţean un număr de 12 formaţiuni politice şi doi candidaţi independenţi, respectiv Partidul Naţional Liberal (PNL), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), Alianţa Liberalilor şi Democraţilor (ALDE), Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Mişcarea Populară (PMP), Alianţa Noastră România (ANR), Alianţa Electorală Alternativa Naţională 2016, Uniunea Salvaţi România (USR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul România Mare (PRM), Partidul România Unită (PRU), Partidul Socialist Român (PSR), şi independenţii Dumitru Flucuş, primarul comunei Şinca-Nouă, şi Nicu Rădulescu, preşedintele Patronatului Balnear din România.
„Biroul Electoral Judeţean a finalizat verificarea tuturor dosarelor şi a listelor de susţinători atât pentru formaţiunile politice cât şi pentru cei doi candidaţi independenţi. În urma verificării au fost acceptate candidaturile pentru 11 formaţiuni politice, cu excepţia Alianţei Electorale Alternativa Naţională 2016. S-a dat această decizie de respingere pentru că nu au depus la Biroul Electoral Central (BEC) lista de susţinători pentru candidaţii de pe liste. În ceea ce priveşte listele de candidaţi, doar Partidul Socialist Român (PSR) are liste incomplete, respectiv trei candidaturi pentru Camera Deputaţilor şi trei candidaturi pentru Senat. Celelalte 10 formaţiuni politice au liste complete la Camera Deputaţilor, cât şi pentru Senat”, a spus purtătorul de cuvânt al BEJ Braşov, Claudiu Petra.
Sursa citată a mai precizat că ultima formaţiune politică ajunsă joi la Biroul Electoral Judeţean a fost Partidul Socialist Român (PSR), la ora 23:30, fiind şi singura formaţiune care nu a avut nicio problemă în dosarul de candidaturi.

„Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie… Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi»” (Facerea, cap. 1, 27-28)

După cum se ştie, la Dunărea de Jos, Creştinismul s-a răspândit intens, pe arii geografice întinse, propovăduit de Apostolul Andrei. Etnogeneza Poporului Român, proces petrecut de-a lungul câtorva secole, s-a desfăşurat tocmai pe fundalul răspândirii creştinismului primitiv, care şi-a pus încă de atunci pecetea pe spiritualitatea şi credinţa românilor. Descoperirile arheologice au scos la lumină urme ale creştinismului, respectiv numeroase biserici, pe tot teritoriul României de azi, din Dobrogea până în Oltenia, Banat şi Transilvania.
De atunci şi până astăzi, Poporul Român a trăit şi şi-a orânduit tradiţiile şi obiceiurile după canoanele spiritului creştin ortodox, care presupune o credinţă adâncă împământenită încă de la începutul erei creştine şi frica faţă de Dumnezeu. Creştinismul românesc s-a manifestat neîntrerupt sub semnul Evangheliei şi al Crucii creştine. În numele acestora, de-a lungul vremii, s-au săvârşit numeroase jertfe în sens martiric, fiindcă moarte martirică a suferit şi Fiului Omului, Iisus Hristos, după cum aşa a fost şi cea a Brâncovenilor, dar şi cea a celor din închisorile comuniste.
Vorbind de comunism, se pare că tot ce nu a putut dărâma el - credinţa puternică a poporului nostru în Dumnezeu şi, deci, încrederea în Biserica Neamului - se întâmplă acum. Toţi nemernicii, toţi ticăloşii, toate lepădăturile fără credinţă profită de libertatea prost înţeleasă şi de drepturile fără limită pentru a distruge valorile spirituale, naţionale şi religioase cu care Poporul Român a trăit de-a lungul secolelor şi cu care a trecut prin atâtea furtuni. Aceştia încearcă să intre cu orice preţ în atenţia opiniei publice, crezând că vor rămâne în istorie. Ei se cred dărâmători de mituri, precum Boia, pe carte le consideră „practici naţional-comuniste şi anti-europene”! De parcă mitologia românească ar fi fost inventată şi s-ar fi născut pe vremea comunismului. Întâmplător oare s-au scos practic din manualele de Istorie a Românilor eroii legendari ai neamului nostru, precum Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Mircea cel Bătrân etc. etc.? Toţi sunt amintiţi doar în câteva rânduri! De ce? Fiindcă pe vremea lor românii n-au făcut altceva decât „să-şi pună poalele-n cap şi să fugă în păduri”! Zicere de la „creatorul de opinie” Sabin Gherman.
Cam în acest fel vor să facă unii dintre contemporanii noştri istorie. Sunt acei „care gândesc altfel”! Ei învaţă să gândească aşa în „cluburile şi cafenelele de conversaţie”, cele care „te fac să gândeşti”! Să gândeşti astfel încât nimic să nu mai rămână din valorile noastre naţionale şi religioase, fiindcă totul este învechit, depăşit, perimat, totul trebuie aruncat la lada de gunoi. Inclusiv familia creştină, familia tradiţională românească, compusă în spiritul moralei creştine, aşa cum a conceput-o Dumnezeu! „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie… Şi Dumnezeu i-a binecuvântat”.
Nimic nu mai este valabil! Trebuie să ne conectăm, obligatoriu, la aşa-numitele „noile valori europene”. Iar între acestea se află şi ,,familia gay”, a homosexualilor, respectiv familiile născute în urma căsătoriilor a doi indivizi de acelaşi sex. Iar aceşti indivizi degeneraţi, în numele democraţiei, cer să li se dea drepturi. Chiar dacă relaţia lor este împotriva firii, împotriva naturii!
Din acest punct de vedere, Biserica Ortodoxă Română nu face altfel decât să susţină această normalitate a firii, a naturii. Iar ele sunt create de Dumnezeu. Susţinând aceste idei, Biserica Ortodoxă Română promovează, de fapt, convingerile morale şi religioase ale Poporului Român, fiindcă acesta este, în proporţie de aproape 90 la sută, creştin-ortodox. Iată, însă, că „minoritarul” din fruntea Ţării, Johannis, îi numeşte pe românii creştini-ortodocşi „fanatici religioşi”!!! Nu e vorba aici doar de cele trei milioane care au semnat până acum petiţia de modificare a Constituţiei, fiindcă o vor semna toţi românii creştini-ortodocşi, care trăiesc şi înţeleg să-şi orânduiască viaţa în spiritul moralei creştine. Iar dacă Johannis vorbeşte de „fanatismul religios” al românilor, o face ori cu rea voinţă, ori fără să gândească. Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, afirmaţiile sale sunt ale unui individ inconştient. Fiindcă nu pot fi tolerate - cu toată „toleranţa” de care vorbeşte dumnealui - asemenea jigniri grosolane.
Cât priveşte „cel mai amplu demers civic din România”, el nu poate fi catalogat de „minoritarul” Johannis ca fiind „fanatism religios”, pentru simplu fapt că prin acest demers se doreşte ca familia românească să se constituie aşa cum a fost dintotdeauna, din bărbat şi femeie, în spiritul moralei creştine, aşa cum a creat-o Dumnezeu. Iar acest lucru trebuie consfinţit, OBLIGATORIU, în Constituţia României!