Quantcast
Channel: Condeiul Ardelean
Viewing all 3150 articles
Browse latest View live

Dezmembrarea României, o ţintă a mafiei internaţionale!

0
0
Ne întrebăm cu toţii, derutaţi şi dezorientaţi, pentru ce de aproape trei decenii de „democraţie” şi de „stat de drept” continuăm să batem pasul pe loc, jucăm „tropoţica”, hopa-tropa, cum se spune, ca nişte nătângi ce suntem. Ori numai alţii ne caracterizează aşa? Nu cred, chiar suntem nişte nătângi, nişte năuci. Însă nu chiar toţi. Aşa suntem noi, cei mulţi, „boborul”, din moment ce nu ne-am putut dumiri, după atâţia ani, că cei pe care i-am ales şi îi alegem în fruntea Ţării, să conducă destinele unui popor, nu au fost şi nu sunt decât nişte nemernici, nişte vânduţi străinilor! Şi, fiind ei vânduţi, nu vor altceva decât să ne vândă şi pe noi. Să vândă şi Ţara!
Datorită acestor nelegiuiţi, România a ajuns o ţintă directă a mafiei internaţionale. Una constituită la cel mai înalt nivel mafiotic, cu încrengături în toate punctele cardinale ale globului, de la Washinton la Londra şi de la Berlin la Moscova. De peste tot se trag sfori, se pun la cale planuri oculte, toate vizând soarta viitoare a României. Abia acum pricepem că, de fapt, aşa-zisa Europă unită nu este decât o făcătură a acestei uriaşe caracatiţe internaţionale, care îşi întinde braţele hrăpăreţe peste popoarele lumii, în primul rând ale Europei. De abia acum pricepem că România, devenind „membru cu drepturi depline în UE”, a devenit o colonie a capitalului imperialismului mondial!
Nu trebuie să ne fie teamă de un al treilea război mondial, fiindcă el nu va avea loc, probabil, niciodată. Există acum altfel de războaie, „paşnice”, mai perfide cu mult, fiindcă nimeni nu ştie cine sunt duşmanii cei adevăraţi şi unde se află ei. Ar putea fi tocmai cei pe care îi considerăm prieteni. Şi-atunci, n-are dreptate Larry L. Watts când lansează lozinca-avertisment „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…”?! Care sunt oare prietenii adevăraţi ai României în actualul context internaţional? La cine ar putea ea apela la nevoie? Greu de spus, din moment ce atât la Washington, cât şi la Londra, la Berlin şi la Moscova se pun la cale planuri ce ţintesc dezmembrarea Ţării.
Încă în 1986, la Washinton, cu sprijinul direct al lui Szoros Gyorgy şi a miliardelor sale de dolari, se punea la cale aşa-numita „regionalizare a Europei”, care ţintea în special România, prin crearea acelor „regiuni transfrontaliere”, unde Statul Român îşi pierde autoritatea şi atributele, acestea devenind astfel „embrionul” viitoarei dezmembrări a Ţării. Prin ele, ca şi prin societăţile economice internaţionale, se urmăreşte ca nimic să nu mai avem, totul să fie sub controlul şi stăpânirea capitalului imperialist mondial. În acelaşi timp, se urmăreşte, cu multă tenacitate, ca românii să fie şi să rămână săracii Europei, astfel încât tineretul să plece care pe unde poate, natalitatea să scadă, populaţia să se reducă, iar România să dispară de harta politică a Europei.
La Londra se afirmă, fără ruşine, că românii sunt „răii patologici ai Europei”! Pentru ce, nu se ştie. Se ştie însă că cei ce ne cataloghează astfel sunt tocmai acei mizerabili care ne-au vândut ruşilor, prin înţelegerea mişelească dintre Churchill şi Stalin, de la Moscova, din 9 octombrie 1944, la ora 22, pe care primul o socotea tocmai „momentul prielnic pentru tranzacţii” (!), cu privire la împărţirea zonelor de influenţă, de după cel de Al Doilea Război Mondial.
Cei ce guvernează lumea, marii magnaţi ai capitalului mondial, marile şi puternicele grupări mafiote internaţionale, care doresc să traseze hotare după propriile lor interese, nu au, desigur, nevoie de o Românie puternică aici, la gurile Dunării. Cum să vadă cu ochi buni tendinţele unioniste din România şi Republica Moldova?! Germania ne acuză pe faţă: „Tendinţa din România de a se relaxa regulile de acordare a cetăţeniei pentru persoane din Republica Moldova stârneşte furie în statele occidentale care se confruntă cu valuri de emigranţi”. De parcă la Berlin nu s-ar cunoaşte că acele „persoane din Republica Moldova” nu sunt nici indieni, nici pakistanezi, nici chinezi, nici afgani etc., ci sunt români! Exact aşa cum nemţii din fosta RDG erau nemţi ca şi cei din fosta RFG! Atunci, în 1990, RFG a înghiţit RDG. Nicio voce nu s-a ridicat împotriva „anexării”! Nimeni nu a strigat că s-au modificat graniţele europene, stabilite prin tratatele semnate după cel de Al Doilea Război Mondial. Nu, fiindcă toată lumea a fost de acord că s-a realizat astfel idealul suprem al poporului german: acela de a trăi într-o singură ţară. Guvernaţii de azi ai Ţării, Guvernul României, importat de la Bruxelles!, s-a executat imediat, ca să nu mai supere occidentul, şi a lichidat obţinerea vizelor de către moldoveni!
Din câte se vede însă, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, cum se spune, Germania nu mai acceptă că şi alte popoare au acelaşi ideal.
Numai că nu suntem chiar atât de naivi şi neştiutori încât să nu pricepem că prin acea voce a Berlinului se aude şi vocea Moscovei. Iar acestea nu sunt altceva decât un răsunet târziu al altei înţelegeri mişeleşti făcută pentru îngenuncherea României: Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, de fapt, dintre Hitler şi Stalin, marii călăi ai omenirii! Călăii au dispărut de mult, omenirea de azi îşi mai aminteşte de ei ca de nişte stafii care au bântuit cândva prin Europa, îngrozind lumea. Iată însă că se menţin consecinţele nefaste ale faptelor lor ticăloase, care despart fraţii de fraţi, aşa cum este cazul românilor de peste Prut, cei care trăiesc pe pământul românesc al Basarabiei, rupt din trupul Ţării şi ajuns sub stăpânirea imperialismului moscovit.
Astfel şi acum, după un secol, vocile Berlinului şi Moscovei zboară ca două păsări de pradă, care îşi fâlfâie aripile ameninţătoare deasupra Europei, încercând din răsputeri să rămână neschimbate iarmaroacele în care s-au vândut şi s-au cumpărat destinele unor popoare. În ultima vreme, când dincolo şi dincoace de Prut voci tot mai multe şi mai puternice se aud rostind, clar şi răspicat, dorinţa ca Basarabia românească să revină la sânul mamei sale, România, Berlinul şi Moscova şi-au găsit un aliat neaşteptat: SUA! Prin vocea ambasadorului de la Chişinău, James D. Pettit. „Moldova nu este România”!, a glăsuit dumnealui. Să fi vorbit gura fără el?, cum se spune. În niciun caz. El a afirmat un punct de vedere al Guvernului pe care îl reprezintă la Chişinău. Aşa că iată care este adevărata valoare a acelor „relaţii privilegiate” pe care România le are cu SUA! Şi-atunci, nu mă pot abţine să nu repet încă o dată spusele lui Watts: „Fereşte-ne, Doamne, de prieteni…”!
Cu adevărat dureros este însă faptul că nu se putea ca şi acum, ca în atâtea alte situaţii, să nu-şi scoată capul trădătorii de Neam şi de Ţară, precum Lucian Boia, care îşi permite să ignore dorinţa unui întreg popor. „Problema unirii nu se mai pune azi, fiindcă cei mai mulţi dintre moldoveni doresc să trăiască într-o ţară independentă!” O fi făcut el vreun referendum, sau măcar vreo cercetare sociologică în acest sens? Nu, desigur! Însă vorbeşte pentru că este un sâmbriaş care s-a vândut străinilor, ale căror interese le serveşte prin tot ce a scris. Şi nu mă pot abţine să nu amintesc versurile marelui Eminescu în celebra sa „Doină”: „Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima câinii, / Mânca-i-ar casa pustia, / Şi neamul nemernicia”!
Sigur, este regretabil că această mafie internaţională, de care vorbeam, ne poartă sâmbetele. Însă ceea ce este cu adevărat dureros, e că aceasta şi-a găsit susţinători şi sprijinitori în rândul românilor, aşa cum s-a întâmplat mereu. Trădarea ne-a însoţit mereu de-a lungul istoriei. Trădători au fost şi vor fi. Aceştia însă nu au fost şi nu sunt români, ci mai degrabă „sămânţă străină pripăşită prin România pe vremea când o băteau vânturile din toate direcţiile” (Titulescu). Unii, precum Boia sau Gherman, latră singuratici, ca să fie auziţi de stăpânii lor, că doar de aceea îşi primesc sâmbria. Alţii încearcă, şi chiar reuşesc, să adune în jurul lor găşti, formate din indivizi care, în numele „libertăţii de conştiinţă”, acceptă să se pună în slujba celor care trudesc din greu la dezmembrarea Ţării. Cu adevărat periculoşi sunt însă cei care, ajunşi, prin votul nostru, să conducă Ţara, în loc să militeze pentru bunăstarea şi prosperitatea ei şi a Poporului Român, o îndreaptă spre dezastru. Sunt guvernanţii şi politicienii României de după 1989.
Aceştia sunt urmaşii celor pe care marele Iorga îi numea „hâzii politicieni mâncaţi de pofte şi nevolnicii”. Motiv pentru care nu pot să nu le doresc acelaşi lucru: „Să nu-i ierte Dumnezeu pe cârmuitorii neghiobi sau vânduţi (…)! În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflare românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele”!

Categorie:


Eveniment MUZA VESELA

Pe scurt, despre 20 de ani de existenţă a Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” din Covasna

0
0
La 1 noiembrie 1865 se năştea, la Covasna, unul din cei zece copii ai familiei Matei şi Paraschiva Teacă. Era cel ce avea să devină primul Episcop al Armatei Române, Justinian Teculescu.
Peste 130 de ani, la început de noiembrie 1995, în Voineştii Covasnei avea loc prima ediţie a „Zilelor Justinian Teculescu”, organizată de o mână de oameni inimoşi, care doreau omagierea ilustrului covăsnean. De atunci, numele Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” a devenit tot mai cunoscut în zona noastră.
L-am rugat pe domnul Dorel Lungu, al doilea preşedinte al Asociaţiei, să povestească cititorilor „Condeiului ardelean” despre începuturile acesteia, despre eforturile de păstrare a identităţii româneşti prin întărirea coeziunii spirituale, morale şi religioase a obştii, despre cum s-a construit în timp o istorie de 20 de ani. Şi despre implicarea dumnealui în viaţa comunităţii româneşti din Voineşti, începând cu ianuarie 1990. „Primele zile ale acestei perioade au fost foarte tensionate, motiv pentru care era nevoie de acţiuni de conciliere între comunitatea românească şi cea maghiară, în special în domeniul învăţământului şi culturii. În ceea ce priveşte învăţământul, caz concret: în februarie 1990, o întâlnire la Şcoala din Voineşti, unde, pe lângă cadrele didactice, au participat în jur de 20 de persoane din rândul locuitorilor; la propunerea de eliminare a cadrelor didactice şi a copiilor de naţionalitate maghiară din şcoală, am luat atitudine împotriva acestei idei, susţinut fiind şi de profesorii prezenţi, spunându-le că rolul nostru este să ne educăm copiii ca atunci când trec pragul casei, al şcolii, să meargă cu gânduri de prietenie. Şi noi am făcut şcoala la Voineşti şi dintotdeauna fusese o atmosferă de prietenie între copiii români şi maghiari.
Un alt moment tensionat a fost atunci când Statuia Ostaşului Român a fost împroşcată cu vopsea. La bază se aflau lumânări aprinse, care au produs flăcări, înnegrind astfel statuia. Chiar cu o seară înainte ne adunasem sub egida Vetrei Româneşti, prilej cu care au fost stabilite acţiuni concrete legate de comunitatea românească, inclusiv de obiectivul Monumentul Ostaşului Român.
După aceste incidente pe plan local, prin funcţia de director la Hotel UNCAP, din iulie 1990, am reuşit să joc un rol important în viaţa publică a oraşului Covasna, implicându-mă activ în acţiunile comunităţii, în domeniul economic, al învăţământului, social şi cultural, al siguranţei cetăţenilor oraşului. La înfiinţarea Detaşamentului de Jandarmi, am dat ajutor la asigurarea mesei, prin convenţia încheiată între Brigada de Jandarmi din Braşov şi Hotel UNCAP.
O altă acţiune care trebuia să prindă viaţă a fost organizarea Nedeii Mocăneşti, anual, în prima duminică din august. Până în 1996, Nedeia a fost organizată de un grup de oameni precum Dumitru Furtună, Ioan Luca, Vasile Hulpoi, Traian Olteanu, Ovidiu Costea, Staicu Olteanu, Nicolae Poteică, Virgil Braşoveanu, Nicolae Enea (Bobo), Nicolae Sorescu, Dorel Sorescu, Sorin Popica, Marius Popica, părintele Ioan Ovidiu Măciucă, Tatiana Oprea, Elena Hulpoi, Liliana Lungu, Georgeta şi Ioan Cosneanu, Mihai Călin Lungu, Viorel Zaha, Dumitru Şerban, Nicolae Vlaicu, Monica Furtună, Paraschiva Şerban şi subsemnatul.
După 1996, după ce am fost ales consilier local, am cerut Consiliului Local, Primăriei şi Casei de Cultură să se implice direct în organizarea Nedeii Mocăneşti, pentru că la aceasta participau şi români şi maghiari, toată suflarea oraşului. Propunerea a fost acceptată, iar Papp Elek şi Orban Sandor, de la Casa de Cultură, au fost de mare ajutor în organizare. Nedeia Mocănească a avut mare succes ani la rând şi pentru că am avut mereu prezente personalităţi ale cântecului românesc: Drăgan Munteanu, Veta Biriş, Nicolae Furdui Iancu, Nicolae Sabău, Ioan Bocşa, Mariana Deac şi alţii.
Prin anii ’91-’93, în rândul comunităţii din Voineşti s-a pus în discuţie construirea unei noi biserici, dorinţă a părinţilor şi strămoşilor noştri, iar în momentul numirii ca preot paroh a părintelui Ioan Ovidiu Măciucă, a început acţiunea de strângere de materiale, cu gândul începerii construcţiei. Biserica veche, cu hramul Sfântul Nicolae, devenise neîncăpătoare, la numărul credincioşilor existenţi adăugându-se şi turiştii veniţi în staţiune.
Prima problemă întâmpinată a fost legată de amplasamentul noii biserici. Ne-am deplasat, împreună cu părintele Ioan Ovidiu Măciucă, Ioan Luca şi Ioan Chelbezan de la Primărie, la Bucureşti, la Preşedinţia României, la consilierul pe probleme de culte, Victor Opaschi, pe care îl cunoşteam din anul 1987. Când am vorbit de locurile posibile, două grădini, arhitectul Cristian Moisescu, prezent şi el la întâlnirea cu secretarul de stat, ne-a întrebat: „Vreţi să construiţi o biserică nouă şi să o ascundeţi într-o grădină???”. Ne-a sugerat să căutăm altă variantă. Şi atunci noi am scos schiţa amplasamentului Statuii Ostaşului Român. A măsurat cu rigla şi a concluzionat: „Mergeţi acasă, chemaţi arhitectul şi convocaţi consiliul parohial, pentru că noua biserică se încadrează pe acest amplasament, cu condiţia mutării statuii Ostaşului Român mai în faţă”.
După stabilirea locului construcţiei, am început demersurile pentru concesionarea terenului din Piaţa Eroilor şi obţinerea avizelor necesare pentru mutarea monumentului, obiective ce au fost rezolvate. Primul, cu sprijinul Consiliului Local, al Primăriei oraşului Covasna, avizele fiind primite cu sprijinul direct al generalului Mircea Zice de la Ministerul Apărării Naţionale.
În perioada ’93-’95 am tot încercat să concesionăm terenul, dar, cum nu exista încă autorizaţia de construire a bisericii, a fost mai dificil. Actul de concesiune s-a rezolvat cu sprijinul Consiliului Judeţean, al preşedintelui Orban Arpad, al domnului Ioan Solomon, secretar general al Prefecturii, şi al lui Ioan Ursache, directorul Direcţiei de Urbanism de la CJ. Primarul oraşului Covasna, Malnasi Levente, a fost convocat la Consiliul Judeţean, eram şi eu prezent, şi s-a parafat scoaterea terenului din domeniul public şi trecerea lui în domeniu privat, moment în care s-au încheiat trei ani de tergiversări, de „răfuieli” între comitetul de iniţiativă ce se ocupa de construirea noii biserici şi Primăria oraşului, care a fost nevoită să elibereze actul de concesiune în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie. În tot acest timp, lucrările începuseră - biserica se construia, zidurile ei încercuiau Monumentul Ostaşului Român, care se afla încă pe vechiul loc.
În toţi aceşti ani, din care n-au lipsit momentele tensionate, am participat la multe acţiuni organizate la nivel judeţean, contribuind direct la organizarea şi înfiinţarea unor obiective, cum a fost, de pildă, amenajarea Muzeului Spiritualităţii Româneşti.
În prima parte a anului 1995, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti, la o discuţie cu Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon despre întărirea şi unitatea comunităţii româneşti din Covasna, Zăbala şi Zagon, s-a subliniat importanţa înfiinţării unei asociaţii. Am găsit în arhivele de la Sfântu-Gheorghe documente despre Justinian Teculescu, născut în Covasna cu 130 de ani în urmă, în luna noiembrie, al cărui nume ne doream să-l poarte noua asociaţie. Consider că atunci a pornit totul. Am stabilit o strategie, pe etape.
În primă fază, am organizat un spaţiu în Voineşti, în Complexul „Valea Zânelor”, ca sală culturală, cu scenă, scaune pentru 200 de persoane. Apoi, în data de 28 septembrie 1995, „Comitetul de iniţiativă privind înfiinţarea Fundaţiei Justinian Teculescu” s-a întâlnit pentru a pune la cale acţiunea de aniversare a 130 de ani de la naşterea Episcopului Justinian Teculescu, ce avea să aibă loc la începutul lunii noiembrie. Am şi acum procesul verbal unde s-au consemnat activităţile stabilite şi responsabilităţile pentru ziua de 5 noiembrie. După un moment artistic, cei prezenţi la întâlnire au încheiat ziua cu o agapă la Hotel Dacia.
În prima săptămână din noiembrie, s-au organizat activităţi în comun cu Şcoala „Avram Iancu”, cu Liceul „Korosi Csoma Sandor”. Acţiunea din duminica zilei de 5 noiembrie a fost marcată de aniversarea naşterii ilustrului covăsnean, primul Episcop al Armatei Române. Aceasta a debutat la ora nouă a dimineţii, prin primirea Preasfinţitului Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei (acum Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului - n.r.), moment în care au fost auzite pentru prima dată bătăile clopotelor noii biserici ce se construia, clopote donate de familia Olteanu, Traian şi Maria cu cei doi fii, Traian şi Decebal. Apoi, toţi cei prezenţi s-au deplasat la Biserica „Sfântul Nicolae”, în curtea căreia se află mormântul Episcopului Justinian Teculescu, la care s-a desfăşurat o slujbă de pomenire şi s-au prezentat cele cinci mari obiective ale Fundaţiei „Justinian Teculescu”: înfiinţarea Fundaţiei, atribuirea denumirii de „Teculescu- Korosi” liceului din Covasna, ridicarea unui bust al lui Justinian Teculescu, redenumirea unei străzi din Voineşti cu numele acestuia, înfiinţarea unui club pentru activităţi culturale. După ce s-a vizitat casa natală a Episcopului, acţiunea s-a încheiat în faţa bisericii aflate în construcţie, unde a fost amenajat un cort mare, de armată, prin grija colonelului Dumitru Lungu, şef Serviciu Comunicaţii şi Informaţii al MApN. Aici, toţi cei prezenţi au fost ospătaţi, totul fiind pregătit de personalul Hotelului Dacia, cu sprijinul carmangeriilor Traicov, La Nicu şi Ardealul şi al prietenilor din Focşani ai domnului Traian Olteanu.
În aceeaşi seară, zona împădurită a Covasnei a fost distrusă de o ploaie rece, un vânt puternic, o vijelie care a pus la pământ peste 2.000 de hectare de pădure. În această situaţie s-a aflat şi vârful Copoţ, cel care, cu 110 ani în urmă, mai trecuse printr-un dezastru asemănător, după cum mi-a povestit tatăl meu, Ioan Lungu. Atunci a fost reîmpădurit, iar în anumite zone, mai abrupte, plantarea puieţilor de molid s-a făcut în ghivece de pământ. Cred că atunci şi-a primit denumirea de Copoţ.
Pentru că viaţa merge înainte, preocuparea noastră de construire a noii biserici a continuat. Lucrările necesitau preocupare şi fonduri financiare. Un rol important l-a avut, în permanenţă, echipa de constructori din Întorsura-Buzăului. De asemenea, părintele Ioan Ovidiu Măciucă şi Dumitru Sandulea. Sau epitropul Gheorghe Cojan, care, în fiecare dimineaţă, la ora 6, era prezent în curte, se aşeza la o masă în care bătea cu beţigaşul, ca semn că a venit. Soţia mea, Maria Lungu, îmi zicea, glumind, că „a venit nenea Cojan cu sarcini concrete”. De la începerea lucrărilor şi până în 2002, când s-au finalizat, comunitatea din Voineşti a avut un rol extrem de important, prin donaţiile făcute. Multe firme au sponsorizat construcţia bisericii: Traicov, La Nicu, Ardealul, IFET Târgu-Secuiesc, Bolocim, Conitrans, Fortuna, Hotel Dacia, Hotel Montana, SCT Covasna, Sorel SRL, Miniservice, Unic Star, Adiral, Transimex, Zoocop, Arbex, Gos Trans Com, Romtelecom, Cip Com, Sanitel etc..
În primăvara anului 1996, ing. Vasile Hulpoi, şef district la Ocolul Silvic Covasna, ne-a spus că, în zona din munte numită „La cetate”, după topirea zăpezii, la rădăcinile molizilor răsturnaţi de vijelia din toamna de dinainte, se găseau cioburi şi fragmente de ceramică. Am fost acolo, împreună cu ing. Vasile Hulpoi, pentru a mă convinge, apoi le-am adus la cunoştinţă celor de la Sfântu-Gheorghe, Ioan Lăcătuşu şi Gheorghe Munteanu, director al Romsilva Covasna, rugându-l pe acesta din urmă să dea dispoziţie ca în acea zonă să nu se intre cu utilaje pentru scoaterea masei lemnoase doborâte, pentru a nu se distruge urmele. Îi suntem datori şi acum domnului Munteanu că ne-a ascultat rugămintea.
A urmat venirea la Covasna a doamnei Viorica Crişan, arheolog la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, care, la discuţia purtată chiar la Hotel Dacia, m-a convins că trebuie să o sprijinim în acţiunea de protejare şi cercetare a zonei Cetăţii Dacice. Deoarece părea aproape imposibilă curăţarea manuală a zonei de arborii căzuţi, am luat legătura cu Comandamentul de la Centrul de Transmisiuni Bucureşti, cu col. Marian Răducu şi col. Dumitru Lungu, solicitându-le sprijin. Prin aprobarea dată de gen. Nicolae Popescu, comandantul Comandamentului Transmisiuni, ni s-au pus la dispoziţie 30 de soldaţi de la UM 01048 din Sfântu-Gheorghe, cu condiţia să le asigurăm cazare şi masă, angajament pe care mi l-am asumat. Astfel, s-a ridicat o cabană în apropierea ruinelor, în vârful muntelui, construcţie realizată de Romsilva prin Ocoalele Silvice Covasna şi Comandău, cu contribuţia firmelor din Covasna ce aveau ca domeniu de activitate prelucrarea lemnului (Fortuna Forest, Conitrans, Bolocim, Sorel srl), pentru cazarea soldaţilor, iar masa lor şi a cercetătorilor de la muzeu a fost asigurată de către firmele Traicov, Carmangeria La Nicu, Ardealul, mâncarea fiind pregătită la Hotel Dacia şi transportată zilnic până sus.
A urmat etapa în care era nevoie de fonduri pentru a începe cercetarea, prin decopertarea muntelui în vederea scoaterii la suprafaţă a urmelor cetăţii. Sprijinul în acest sens a venit de la domnul Petre Străchinaru, deputat şi membru în Comisia de Cultură din Parlamentul României. Prin depunerea documentaţiei de către Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, s-au aprobat fonduri anuale alocate cercetărilor de la Cetatea Dacică din Covasna, cercetări care continuă şi în prezent.
Ne-am concentrat pe continuarea acţiunilor stabilite la începutul lui noiembrie 1995, la aniversarea a 130 de ani de la naşterea personalităţii covăsnene - Episcopul Justinian Teculescu. Astfel, la 2 aprilie 1997, s-a organizat la Covasna manifestarea „Rolul organizaţiilor culturale nonguvernamentale în promovarea culturii româneşti în sud-estul Transilvaniei”, cu participare naţională. Unul din principiile stabilite aici a fost să fim mai pragmatici, să trecem peste orgolii, să fim mai solidari şi să găsim şi limbajul potrivit. Una din problemele puse serios în discuţie a fost înfiinţarea Fundaţiei Justinian Teculescu, căci ceva început nu trebuia abandonat. Aceasta a primit personalitate juridică sub denumirea de „Asociaţia Cultural-Creştină Justinian Teculescu”.
De asemenea, paralel cu activităţile culturale şi construirea bisericii, se impunea ridicarea bustului lui Justinian Teculescu - primele discuţii avuseseră loc deja cu sculptorul Tudor Zamfirescu, de la Studioul de Arte Plastice al Armatei, însă nu se concretizaseră, deoarece suma solicitată pentru construirea bustului ne depăşea posibilităţile de atunci, fiindcă biserica aflată în construcţie înghiţea fonduri. La cererile de sprijin financiar din partea Armatei nu am primit aviz pozitiv, cererile de sponsorizare adresate către ASIROM şi Fundaţia Europeană Drăgan au rămas fără răspuns.
Am reluat discuţiile cu sculptorul Zamfirescu şi am făcut o înţelegere pentru „negativul” bustului, materializată prin plata manoperei cu produse din lemn - cherestea din răşinoase şi stâlpi de gard, sponsorizate de Dorel şi Nicolae Oprea Sorescu, Virgil Braşoveanu, Nicolae Enea (Bobo), Din Munteanu, Dan Costea, Ioan Condrea, astfel artistul s-a apucat de lucrare. După ce am primit negativul, a urmat etapa cea mai grea: turnarea lui în bronz. Am fost nevoit să caut o firmă care să aibă turnătorie. Am încheiat înţelegerea cu IMASA Sfântu-Gheorghe, cu condiţia să avem 350 kg de bronz şi celelalte materiale necesare pentru turnare, pe care le-am primit donaţie de la Remat Sfântu-Gheorghe, prin bunăvoinţa domnilor Mocanu şi Leontin Cristoloveanu, faţă de care vom avea numai cuvinte de mulţumire, Dumnezeu să-i odihnească în pace! Cât timp a durat faza de turnare a bustului, aproape două săptămâni, aceasta a fost supravegheată de Ioan Luca, prezent zilnic la IMASA, la Sfântu-Gheorghe.
Un alt pas important l-a reprezentat stabilirea amplasamentului bustului. Pot să afirm, în modul cel mai sincer, că, alături de echipa de consilieri locali români (Dumitru Furtună, Ioan Mugur Topolniţchi, Vasile Secelean, Gheorghe David, Dumitru Ciangă), am reuşit să găsim înţelegere la primarul oraşului, Zsuffa Levente, şi consilierii UDMR, pentru ca amplasamentul bustului să fie aprobat acolo unde este şi azi, în Piaţa Eroilor. Primarul s-a angajat, în semn de respect pentru comunitatea românească din Voineşti, să rezolve amenajarea spaţiului cu postament în formă de gard zidit, cât şi postamentul bustului. Lucrările au fost realizate de către firma de construcţii a lui Biro Andrei până la data sfinţirii bustului lui Justinian Teculescu din 16 iunie 2002. Acesta a fost sfinţit în aceeaşi zi cu Biserica nouă cu hramul „Înălţarea Domnului”, de către PS Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
În perioada de care am vorbit, 1990-2002, până la înfiinţarea Asociaţiei şi ulterior, derularea acţiunilor, stabilirea obiectivelor, mobilizarea factorilor de decizie, toate acestea au impus din partea celor implicaţi seriozitate în întocmirea şi păstrarea documentelor. Un rol important l-a avut implicarea Hotelului Dacia, unde îmi desfăşuram atunci activitatea. Mă bucur că am ocazia de a-i putea mulţumi acum doamnei Paraschiva Şerban, secretară, care a gestionat exemplar toate documentele, de la început până în 2008. Acum, când se împlinesc 20 de ani de activitate a Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu”, putem prezenta toate etapele prin care a trecut, documente, fotografii, urme ale vieţii acestei Asociaţii şi prezenţei ei în viaţa comunităţii româneşti din Covasna!”

Categorie:

Traduceri din presa de limbă maghiară

0
0

Prefectul atacă / Împotriva drapelului secuiesc
Prefectul Sebastian Cucu se judecă în legătură cu drapelul secuiesc donat Consiliului Judeţean Covasna. Cel care a făcut donaţia, Kulcsar Terza Jozsef, a primit ieri, prin poştă, citaţia de la Tribunalul Judeţean Covasna. Kulcsar ne-a declarat că prefectul judeţului Covasna a cerut în contencios administrativ anularea contractului de donaţie şi a hotărârii de consiliu prin care a fost acceptată donaţia. Prefectul cere, de asemenea, ca preşedintele consiliului judeţean să fie obligat să îndepărteze drapelul din sala de consiliu. Prefectul a intentat procesul personal împotriva lui Kulcsar Terza Jozsef. În luna aprilie, Sebastian Cucu a somat autoguvernarea judeţeană să-şi retragă hotărârea privind acceptarea donaţiei. În opinia sa, arborarea drapelului aşa-numitului Pământ Secuiesc este ilegală. Expresia de Pământ Secuiesc apare de şapte ori în scrisoare, de fiecare dată cu litere mici, în ghilimele şi însoţită de sintagma aşa-numitul. Potrivit prefectului, drapelul în cauză a fost adoptat de Consiliul Judeţean Harghita ca drapel propriu al judeţului şi, ca atare, acesta nu poate fi drapelul Pământului Secuiesc. Într-o explicaţie ulterioară, mai menţionează că drapelul judeţului Harghita nu este unul oficial, deoarece prefectul de acolo a atacat hotărârea. În măsura în care nu ar fi vorba despre drapelul judeţului Harghita, ci despre drapelul Pământului Secuiesc, arborarea acestuia în sala de şedinţe contravine legii care reglementează simbolurile naţionale ale României - argumentează prefectul. În afara drapelului UE şi al României, este interzisă arborarea altor simboluri - mai adaugă prefectul. Este adevărat că membrii comunităţii naţionale minoritare îşi pot arbora propriile drapele, însă doar pe perioada anumitor manifestări, nicidecum cu caracter permanent - continuă Cucu.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.822, 15.06.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Politica românească bizantină anulează nu numai trecutul / Istoria noastră în banca acuzaţilor
O metodă eficientă a dezangvinizării unei naţiuni sau a unui grup etnic este strădania privării lor de amintiri şi de identitate. Un astfel de exemplu este aşa-numitul proces al drapelului secuiesc în România şi la Strasbourg, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Oricât de ciudat ar părea, administraţia publică orădeană a fost în stare să intenteze proces împotriva unuia dintre simbolurile istoriei transilvane, mai exact a drapelului istoric al Pământului Secuiesc. Deşi falsificarea istoriei a devenit, după Trianon, o practică în ţările înconjurătoare, o astfel de procedură nu a mai avut loc nicăieri până acum. În 18 iunie 2014, europarlamentarul Tokes Laszlo s-a încumetat să arboreze pe balconul biroului său din Oradea drapelul secuilor. Acel simbol pe care îl folosesc, alături de cele proprii, şi Parlamentul ungar, şi multe dintre aşezările noastre. Instanţa română a considerat că acest simbol al secuimii este atât de periculos încât a declanşat un proces care a trenat doi ani, după care l-a pedepsit pe autor, Tokes Laszlo, printr-o sentinţă definitivă. Procedura a fost iniţiată nu de dictatura ceauşistă, ci de un stat membru UE, apărător fervent al drepturilor românilor din Moldova. Castelul Dracula din Bran este într-o stare extraordinară. A fost reabilitat, însă statul român nu vrea să-l cumpere, deşi constituie o atracţie turistică însemnată. Politica românească bizantină anulează nu numai istoria, ci şi simplul interes material şi propăşirea maghiarilor-secui, adică a contribuabililor din România. Nu se ştie dacă demararea procesului drapelului este motivată de teamă sau de invidie. În orice caz, faptul că procesul aşteaptă o sentinţă la Strasbourg spune câte ceva şi despre starea UE. O instanţă internaţională trebuie să se pronunţe în cazul unui simbol istoric, care deranjează privirea administraţiei publice româneşti.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 114, 15.06.2016;
Semnează: Wodianer-Nemessuri Zoltan

Pe prefect îl trec fiorii dacă are de-a face cu vreo hotărâre maghiară şi capătă o stare anxioasă dacă pe masa lui ajung decizii legate de drapelul secuiesc, de Pământul Secuiesc. Porneşte de îndată la atac şi ar anula, ar mătura de pe masă orice are menirea de a legitima ideea că noi suntem acasă pe aceste meleaguri. Este indubitabil că aceasta este principala sa preocupare. Sub masca respectării legii, atât el cât şi colegii săi îşi petrec o bună parte din program lucrând la dispariţia inscripţiilor maghiare şi a drapelelor secuieşti. Dacă ar fi posibil, ar exila până şi cuvântul maghiar. Prefectul judeţului Covasna nici nu prea este interesat de alte lucruri. La conferinţele de presă organizate cu chiu, cu vai reiese că nu dispune nici măcar de date superficiale despre probleme importante. Nu ştie care este situaţia retrocedării pământurilor, care este dimensiunea pagubelor provocate de animalele sălbatice. A enumerat câte fraude electorale au avut loc în timpul alegerilor, dar nu a putut oferi amănunte de fond. Strigă în gura mare că din cauza unei epidemii de scarlatină va fi închisă o grădiniţă, pentru ca mai apoi să reiasă că abia există câţiva copii bolnavi. Nu este preocupat de problemele cotidiene. El are o sarcină mai mare: să obstrucţioneze, de exemplu, finalizarea noii pieţe a oraşului Sfântu-Gheorghe, amenajarea colinei sub formă de balaur, chiar şi cu preţul ridicolului. Dacă nu este destul de eficientă alarmarea cu serviciile secrete şi cu ministerul apărării, intentează proces pentru accesul cu autoturismele. El are acest drept, i se cuvine acest lucru… Nu este uşor să supraveghezi vigilent ca nu cumva pe undeva să apară un drapel secuiesc, inscripţia Kozseghaza. Trebuie urmărită orice hotărâre adoptată, cine ştie ce au ascuns consilierii autoguvernamentali care dau dovadă de exces de zel. Fiecare hârtie reprezintă un pericol şi, ca atare, trebuie să apere România şi unitatea acesteia. Sebastian Cucu, care în calitate de jurist al instituţiei, a fost perfecţionat ani de-a rândul pentru această sarcină, a făcut faţă eroic. Investind timp şi energie, luptă împotriva aşa-numitului Pământ Secuiesc, luptă cu locuitorii acestuia, cu aleşii, însă nici nu îi trece prin cap să-i ceară explicaţii şefului de la protecţia consumatorului, cunoscut pentru abuzurile sale. El este unul dintre cei mai zeloşi colegi în marea luptă. Întrebarea este ce sens au toate acestea? Ce pericol reprezintă câteva drapele şi inscripţii maghiare şi cui îi dăunează intonarea imnului ungar sau a celui secuiesc? România va fi mai puţin importantă? Puterea guvernului va scădea? De-a lungul istoriei s-a adeverit în nenumărate rânduri că încălcarea sistematică a drepturilor nu face altceva decât să amplifice opoziţia. Clovnii care promovează naţionalismul dospit ne pot provoca o stare generală proastă, însă le fac rău în primul rând patriei şi naţiunii lor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.823, 16.06.2016; Titlu: Cui îi dăunează prefectul?, Semnează: Farkas Reka

Kincses Elod la Bruxelles: Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei
Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei, deoarece, dacă nu va fi autonomie, maghiarimea împinsă în situaţie minoritară nu va putea dăinui pe termen lung - a declarat avocatul Kincses Elod, cu ocazia prezentării celei de-a doua ediţii în limba engleză a volumului său intitulat Martie cel negru de la Târgu-Mureş, care a avut loc marţi, la Institutul Balassi de la Bruxelles. Potrivit autorului, autonomia înseamnă: pe lângă respectarea hotarelor ţării, faptul că o anumită minoritate va obţine, în cadrul hotarelor, dreptul să dăinuiască şi să se simte bine pe propriul pământ natal. Maghiarimea din Transilvania aplică, în momentul de faţă, o autoapărare justă, care trebuie recunoscută şi susţinută - a adăugat avocatul. Kincses Elod a precizat: în condiţiile crizei imigranţilor, factorii decizionali occidentali cu greu pot fi determinaţi să înţeleagă că există minorităţi naţionale deasupra cărora hotarele au fost strămutate. Situaţia acestor comunităţi naţionale ar trebui analizată şi interesele lor ar trebui validate într-un alt mod - a opinat avocatul. Referitor la situaţia maghiarimii din România, Kincses a menţionat: marea problemă este indiferenţa ce persistă în rândul maghiarimii din cauza insuccesului reprezentării intereselor. Această indiferenţă ar trebui eliminată ca să reuşim să luptăm cu succes pentru autonomie, pentru dăinuirea şi drepturile noastre - a subliniat Kincses Elod. Acesta a precizat: în ultimii doi ani, situaţia minorităţii maghiare s-a înrăutăţit în mod clar. Comunitatea etnică ce numără un milion şi jumătate de membri, respectiv cauza acesteia nu pot fi măturate sub preş nici dacă Bruxelles-ul nu este dispus să se ocupe de drepturile minorităţilor naţionale indigene - a adăugat Kincses. În cadrul discuţiilor care au însoţit prezentarea de carte, Boris Kalnoky, corespondentul de la Budapesta al publicaţiei conservatoare Die Welt din Germania, a precizat: opinia publică germană nu cunoaşte problema minorităţii maghiare şi nici cauza aspiraţiei la autonomie. În cazul ţărilor europene occidentale există pericolul că, dacă maghiarii adoptă poziţie pentru susţinerea propriilor drepturi, aspiraţiile lor sunt acuzate imediat de naţionalism - a adăugat jurnalistul. În opinia sa, maghiarii ar trebui să se solidarizeze cu minoritatea germană din Transilvania ca să-şi poate valida mai bine interesele, iar în loc de autocompătimire, să atragă atenţia la nivel internaţional - prin acţiuni spectaculoase - asupra lor şi a propriilor lor aspiraţii.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.829, 23.06.2016;

Legea privind drapelul creează conflict
Şedinţa ordinară a Comisiei de Monitorizare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei va avea loc în 28 iunie, pe ordinea de zi a acesteia fiind fixată şi petiţia formulată de patru primari de pe Pământul Secuiesc cu privire la cazul drapelului secuiesc - a atras atenţia Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), într-o scrisoare deschisă adresată lui Kelemen Hunor. Se pare că la şedinţă, punctul de vedere al maghiarilor nu va fi reprezentat de nimeni, deoarece părerile privind reglementarea incriminată sunt împărţite. Izsak accentuează faptul că cei patru primari solicită verificări în baza punctului de vedere al CNS, cu privire la recent adoptata lege privind drapelele. Primarii apreciază că legea privind drapelele, adoptată de Camera Deputaţilor, este inacceptabilă pentru comunitatea secuiască deoarece este una restrictivă. Klarik Laszlo a declarat ieri că nu va participa la şedinţa Comisiei de Monitorizare, care va avea loc săptămâna viitoare, deoarece nu a fost invitat, iar în lipsa unei invitaţii nu poate lua cuvântul şi nu îşi poate exprima opinia. Totodată, opinia UDMR diferă de cea a CNS în ceea ce priveşte legea drapelului, reprezentanţii uniunii au votat această lege, însă nu oferă niciun sprijin pentru cazul drapelului secuiesc, ci ar rezolva doar problema drapelelor locale şi judeţene. Klarik a obiectat faptul că nimeni nu a iniţiat o dezbatere de fond cu el şi nu este de acord nici cu propunerea CNS de a solicita un control al comisiei de control al Consiliului Europei la faţa locului. De ani de zile insist asupra dezbaterilor, a creării unui consens, pentru a exista un minim naţional unitar, pe care să îl reprezentăm cu toţii. Fără acest lucru nu doar că fiecare încercare a noastră va eşua, ci mai devreme sau mai târziu va crea un efect invers, şi partenerii noştri internaţionali nu vor lua în serios propunerile noastre - a declarat Klarik.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.831, 25.06.2016;
Semnează: Farkas Reka

Prefectul ar vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală
Faptul că prefectul de Covasna se poate plimba cu maşina în noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe şi nu se mulţumeşte cu parcarea amenajată la o distanţă de câţiva metri de clădirea instituţiei, a generat revoltă. Am observat că în spatele sediului prefecturii a apărut o nouă intrare. L-am întrebat pe prefect dacă ar reprezenta aceasta o soluţie. Răspunzând solicitării noastre, Sebastian Cucu a precizat ferm că înfiinţarea intrării din spate nu este o soluţie. Pe de altă parte, garajul este închiriat de către instituţie de la proprietarul acestuia. Prefectul a adăugat că pentru autovehiculele instituţiei trebuie asigurată o cale de acces până la intrarea principală. Nu pentru că şi-ar dori el acest lucru, ci pentru că aşa prevede legea - a precizat Sebastian Cucu. În urma unor îndelungi procese, terenul din spatele clădirii care găzduieşte consiliul judeţean şi prefectura a fost restituit către moştenitorul familiei Fogolyan. Szotyori Nagy Aron a deschis peretele garajului din spate şi a amenajat o ieşire spre strada Varadi Jozsef, în vecinătatea biroului sucursalei Automobil Clubul Român. Răspunzând solicitării noastre, proprietarul Szotyori Nagy Aron a precizat: prefectura închiriază garajul pentru un singur automobil. El a amplasat indicatorul cu inscripţia Garaj Prefectură, dat fiind faptul că maşinile parcate blochează mereu intrarea. Potrivit planului urbanistic zonal, întocmit de administraţia locală din Sfântu-Gheorghe, Parcul Elisabeta ar urma să se extindă şi deasupra pieţei centrale recent amenajate, adică până în faţa clădirii în care funcţionează sediul consiliului judeţean şi cel al prefecturii. Conform planului, pe spaţiul respectiv ar urma să fie construită o colină sub formă de balaur. Prefectul însă a intentat un proces, pe care l-a şi câştigat. Prefectul vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală. Recent, primăria a asigurat - pentru autovehiculele instituţiei - o cale de acces prin piaţa centrală, indicatorul care interzice accesul precizând că excepţie face instituţia prefectului. (Există de altfel un indicator similar şi în strada Korosi Csoma Sandor, în faţa fostei clădiri a poliţiei judeţene, unde se termină circulaţia pe ambele sensuri. Se găseşte şi acolo o excepţie: Serviciului Român de Informaţii i se permite să circule pe contrasens).
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.834, 29.06.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Intentează proces pentru drepturile lingvistice
Mişcarea Angajamentului Civil a demarat o serie de proceduri împotriva primăriei Târgu-Mureş şi a instituţiilor subordonate acesteia, din cauza aplicării deficitare sau a refuzării aplicării normelor privind utilizarea limbii materne - a comunicat Szigeti Eniko, directorul executiv al organizaţiei civile. Organizaţia a făcut o sesizare la consiliul pentru combaterea discriminării pentru anunţarea de către primărie a unor posturi vacante, în cazul cărora cunoaşterea limbii maghiare ar fi trebuit să fie stabilită ca o condiţie, însă acest lucru nu a fost făcut. Organizaţia s-a adresat tot consiliului în cazul a 35 de grădiniţe şi şcoli mixte, unde informaţiile de interes public sunt afişate doar în limba română, ceea ce lezează drepturile elevilor maghiari. Vor demara o procedură şi din cauza politicii privind personalul, aplicată de poliţia locală aflată în subordinea autoguvernării oraşului Târgu-Mureş. Există puţini poliţişti locali cunoscători ai limbii maghiare, instituţia nerespectând bilingvismul nici în privinţa inscripţionărilor. CEMO a extins urmărirea validării drepturilor privind utilizarea limbii materne şi asupra judeţului Mureş. Szigeti Eniko a declarat că în paralel cu procesele strategice din România, în curs de derulare, se vor adresa şi curţii europene pentru drepturile omului cu sediul la Strasbourg, în problema indicatoarelor de străzi din oraşul Târgu-Mureş.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.838, 04.07.2016;

Patrioţii secui au fost puşi în libertate!
Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor (NJSZ, www.njsz.hu) salută faptul că patrioţii HVIM-işti secui Beke Istvan şi Szocs Zoltan - acuzaţi de terorism, printr-o procedură-simulacru, de către procuratura română - au fost puşi în libertate la data de 1 iulie 2016 . DIICOT îi acuză - în lipsa unor dovezi şi printr-o procedură menită a fi un proces-simulacru antimaghiar - că ar fi intenţionat să detoneze o bombă artizanală la parada militară care urma să aibă loc în piaţa centrală din Târgu-Secuiesc, cu ocazia zilei naţionale române. Rechizitoriul de 70 de pagini, depus la 19 mai, este plin de aspecte antimaghiare şi inepţii juridice. În cadrul procedurii-simulacru - care urmăreşte intimidarea şi defăimarea poporului maghiar transilvan care luptă pentru autodeterminarea sa - au fost lezate în special prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi cerinţa unei proceduri cinstite. Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor este preocupat în mod deosebit, încă din primul moment, de cazul celor doi patrioţi secui care, potrivit standardelor juridice internaţionale, sunt clar deţinuţi politici. Declarăm ferm că încetarea cât mai urgentă a procedurii este motivată. În locul acestor proceduri-simulacru, antimaghiare, statul român ar trebui mai degrabă să fie preocupat de asigurarea validării drepturilor individuale şi comunitare ale poporului maghiar transilvan - care este grav privat de drepturi în momentul de faţă - după model european (ex.: Tirolul de Sud, Ţara Bascilor) şi conform normelor juridice în vigoare, în strânsă colaborare cu acesta, cu statul ungar şi cu organismele internaţionale responsabile de garantarea drepturilor omului (UE, ONU, Consiliul Europei). Dr. Gaudi-Nagy Tamas, administratorul Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 127, 05.07.2016;

Răspuns la raportul din umbră
În data de 30 iunie, CNMT a trimis raportul din umbră întocmit împreună cu CNS pe marginea aplicării în România a Chartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale, în legătură cu care guvernul român trimisese al doilea raport al său la începutul anului. Întocmirea raportului din umbră a fost semnalată la începutul lunii aprilie de către CNMT, la comisia de control a Consiliului Europei. Membrii Comisiei au efectuat în luna mai o vizită în România, însă contrar practicii generale, nu s-au adresat tuturor organizaţiilor care întocmesc raporturi din umbră. Documentul de 70 de pagini, redactat în limba engleză, face o analiză amănunţită a aplicării în România a articolelor 9 şi 10 ale chartei limbii (referitoare la utilizarea limbii în justiţie şi în administraţie) - informează biroul de presă al CNMT. Pe lângă prezentarea cadrului juridic, raportul include observaţii despre modul în care autorităţile aplică dispoziţiile referitoare la drepturile lingvistice, după care prezintă studii de caz. Acestea din urmă servesc la a le demonstra specialiştilor CE că în domeniul utilizării limbilor minoritare nu există un cadru bine gândit, bazat pe norme de aplicare clare, pe posibilităţi de sancţionare şi pe un buget central. Lipsa acestui cadru permite apariţia unor manifestări antiminoritare ale autorităţilor, dat fiind faptul că în multe cazuri, autorităţile nu apără, ci lezează aceste drepturi. Prima semnalare la raportul din umbră trimis membrilor comisiei de control, a sosit din partea lui Vesna Crnic Grotic, preşedinta comisiei de specialişti a chartei limbilor, care a informat CNMT că potrivit chartei limbilor, raportul poate fi luat în considerare la şedinţa din luna noiembrie a comisiei de monitorizare, cu ocazia analizării raportului din România. Raportul din umbră a fost realizat de Toro Tibor, profesor la universitatea Sapientia, şi de Arus Zsolt. În timpul elaborării raportului au ţinut permanent legătura cu reprezentanţii organizaţiilor care au elaborat alte rapoarte din umbră: Szigeti Eniko, conducătoarea CEMO, şi Bethlendi Andras, activist civil al Mişcării Musai-Muszaj.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.839, 05.07.2016;

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS a câştigat procesul
Organizatorii demonstraţiei din 10 martie, de la Târgu-Mureş, au câştigat definitiv procesul împotriva primarului oraşului, Dorin Florea. Curtea de Apel a stabilit că edilul nu putea interzice demonstraţia anunţată de CNS - a informat varianta online a publicaţiei Kronika. În opinia lui Kincses Elod, reprezentantul juridic al CNS, primarul oraşului Târgu-Mureş a procedat ilegal atunci când a ignorat prevederile legii privind întrunirile şi nu a avizat demonstraţia din 10 martie, anunţată pentru anii 2016 şi 2017. Primarul, prefectul judeţului Mureş şi presa de limbă română care a relatat despre caz au informat că este vorba despre o acţiune neautorizată, iar jandarmeria, bazându-se pe acest lucru, a aplicat amenda - a reamintit avocatul. Înainte de evenimentul din 10 martie, Izsak Balazs şi colegul său avocat i-au prezentat personal comandantului de jandarmi, Iulius Cenan, prevederile legii privind întrunirile şi tot lui i-au prezentat şi sentinţa în primă instanţă. Este culmea nesimţirii ca jandarmeria să ceară lista celor care ajută la menţinerea ordinii, iar după demonstraţia desfăşurată fără tulburarea ordinii publice să îi amendeze, şi încă în calitate de organizatori - a arătat Kincses. Mai mult decât atât, jandarmeria nu a verificat dacă la manifestare au fost prezenţi toţi cei 50 de voluntari care s-au oferit. A reieşit că din diferite motive, şase persoane nu au participat la demonstraţie, însă tot au fost amendate. În urma sentinţei definitive care le dă dreptate organizatorilor, CNS aşteaptă cu speranţă procesele intentate jandarmeriei de către participanţii amendaţi.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.840, 06.07.2016;

Colina sub formă de balaur, nudă,
În cursul zilei de ieri a fost demontat gardul protector din zona nefinalizată a pieţei centrale din Sfântu-Gheorghe - din faţa consiliului judeţean şi a prefecturii. După cum a informat viceprimarul Sztakics Eva, gardul este proprietatea executantului lucrărilor din piaţa centrală, iar pentru că firma şi-a terminat lucrul, va lua gardul. Din informaţiile pe care le deţinem, firma a fost însă amendată de inspectoratul naţional pentru construcţii, acesta fiind de fapt motivul pentru care gardul de sârmă a fost demontat. De asemenea, terenul a fost tasat într-atât încât zona din spatele consiliului judeţean să poată fi accesată cu autoturismul, prin gangul de sub imobil. De altfel, prefectul cere să existe acces cu autoturismul. Proiectul colinei sub formă de balaur a fost atacat de prefect şi în contencios administrativ, şi în instanţă. Autoguvernarea i-a permis prefecturii accesul cu autoturismul prin piaţa centrală, însă prefectul nu şi-a retras acţiunea, ca urmare, procesul continuă.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.843, 09.07.2016;
Semnează: Demeter J. Ildiko

De mult nu mai este vorba despre planul urbanistic, ci despre o luptă politică / Rămâne sau nu balaurul?
Sebastian Cucu ar muta iniţiativa colinei sub formă de balaur din faţa prefecturii. În opinia prefectului, prezenţa unei grămezi de pământ în faţa sediilor prefecturii şi consiliului judeţean este inadecvată. Primăria Sfântu-Gheorghe nu se pripeşte. Populăm din ce în ce mai bine noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe: cu manifestări în aer liber, plimbări, mers pe bicicletă, jocuri. Pentru a o putea stăpâni pe deplin, transformarea spaţiului din faţa prefecturii într-o zonă verde este indispensabilă. Firma executantă i-a predat de curând autoguvernării din Sfântu-Gheorghe spaţiul în discuţie, însă din cauza piedicilor sistematice, nu este posibilă deocamdată nicio intervenţie. Autoguvernarea va continua disputa juridică cu prefectura până când va primi autorizaţiile definitive pentru extinderea parcului - se arată în comunicatul de ieri al instituţiei. Conform planului urbanistic, grămada de pământ a fost adusă în centru pentru amenajarea unei Coline sub formă de balaur. În 2015, după ce au trecut luni bune de când au votat planul -, consilierii locali români au realizat că această Colină nu are altă funcţionalitate decât aceea de a masca statuia de bronz a unificatorului de naţiune, Mihai Viteazul. Acest aspect este cel puţin îndoielnic, deoarece sunt slabe şanse ca intenţia să fi fost aceea ca pământul dus în zonă să fie ridicat la un asemenea nivel încât să mascheze statuia. Indiferent - zice-se - de acest lucru, prefectul şi-a adus aminte că în astfel de cazuri, ar fi trebuit - conform legii - solicitat aviz şi din partea ministerului apărării şi a serviciului secret, fapt omis, ce-i drept, de către autoguvernare - care a invocat faptul că nu a mai solicitat aşa ceva în nicio altă situaţie. După ce prefectul a atacat hotărârea în cauză, aceasta a fost - de jure - suspendată. Pentru a evita judecarea în instanţă, care ar fi durat probabil mai mulţi ani, primăria Sfântu-Gheorghe a retras hotărârea şi a luat de la început procedura de avizare. Cu ocazia dezbaterii publice de la finele lunii martie, organizaţiile româneşti au reluat placa şi au acuzat conducerea oraşului de intenţii de mascare a statuii, de asemenea, au pomenit de izbucnirea unui conflict etnic în cazul nemodificării planului. Deşi s-au adresat instituţiilor desemnate de către prefect, în vederea obţinerii avizelor, acestea au răspuns fie evaziv, fie nu la obiect. Deocamdată, câştigătorul războiului psihologic pare să fie prefectul, cel care, în calitate de persoană numită, evaluează deciziile organismelor alese şi, practic, face ce vrea. Autorul machetei pieţei, Damokos Csaba, este de părere că vorbim despre o cauză pierdută, chiar şi numai pentru faptul că nu mai este de mult vorba despre plan urbanistic, despre estetic, despre artă; totul a căpătat o conotaţie politică.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 132, 12.07.2016;
Semnează: Erdely Andras

Târgu-Secuiesc / Şi drapelul oraşului trebuie înlăturat
Curtea de Apel Braşov a adoptat o sentinţă definitivă în legătură cu necesitatea îndepărtării drapelelor secuieşti din faţa fostei şcoli de aprozi din Târgu-Secuiesc. Drapelele sunt încă la locul lor, însă primarul Bokor Tibor a primit ieri un ultimatum în legătură cu îndepărtarea drapelelor. După cum a informat ieri edilul oraşului, Curtea de Apel i-a respins în 6 iulie contestaţia pe care o depusese în calitate de pârât în legătură cu drapelul oraşului. Sentinţa definitivă îl obligă pe primarul oraşului breslelor să îndepărteze de pe clădirea primăriei şi pe de alte terenuri publice drapelul adoptat oficial de către oraş. Dan Tănasă ameninţă pe blogul său că în zilele următoare va verifica dacă Bokor Tibor s-a conformat aceste somaţii, iar în caz contrar, va cere sancţionarea acestuia. Primarul a mai comunicat că şi prefectul a pus beţe-n roate. Prefectul Sebastian Cucu trebuie să îşi dea acordul în legătură cu proiectul de drapel al oraşului, pentru ca acesta să fie adoptat de către guvern. În zadar a respectat fosta autoguvernare toate punctele legii referitoare la acest lucru şi a adoptat drapelul oraşului în mod legal, pentru că deocamdată nu poate fi folosit. În următoarea fază, vor trimite o adresă către prefectură, în care vor cere analizarea amănunţită a documentelor anexate şi verificarea legalităţii acestora.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.847, 14.07.2016;
Semnează: Iochom Istvan

Retrocedarea bunurilor confesionale / Cer sprijinul Washingtonului
Delegaţia UDMR le cere membrilor Congresului de la Washington sprijin în vederea reluării problemei retrocedării imobilelor confesionale şi comunitare naţionalizate din România. Mai mulţi membri influenţi ai congresului au asigurat delegaţia că vor sprijini soluţionarea problemei privind retrocedarea. Parlamentarul Korodi Attila şi secretarul de probleme externe al UDMR, Vincze Lorant, preşedintele FUEN, au informat, în organizarea Fundaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului cu sediul la New York (HHRF), birourile delegaţiilor congresului în legătură cu evoluţia procesului de retrocedare a imobilelor confesionale şi comunitare, împotmolit de mai mulţi ani. Ei au arătat că procesul de retrocedare a fost în totalitate stopat. Comisia responsabilă adoptă pe rând decizii împotriva bisericilor istorice maghiare. Biserica reformată a fost privată din nou de Colegiul Szekely Miko, membrii comisiei de retrocedare au fost condamnaţi la închisoare. A fost respinsă şi retrocedarea clădirii Batthyaneum din Alba-Iulia, confiscată bisericii romano-catolice. În opinia lui Vincze Lorant, statul român încearcă să minimalizeze regresul existent în procesul retrocedării imobilelor confesionale, în timp ce prezintă drept ideală situaţia minorităţilor din România. Le cerem partenerilor noştri americani să îi ceară explicaţii României în legătură cu respectarea obligaţiilor şi să urmărească cu atenţie evoluţia situaţiei minorităţilor. Congresul american a cerut anul trecut şi în legea bugetului urgentarea retrocedării imobilelor din România. Departamentul de stat de la Washington ar trebui să obţină valabilitatea celor cuprinse în lege - a formulat preşedintele FUEN. În opinia lui Korodi Attila, maghiarii din România simt că după aderarea ţării lor la UE, atenţia Europei Occidentale şi a SUA s-a diminuat în direcţia problemelor juridice fundamentale şi a minorităţilor, deşi mai există o serie de probleme nesoluţionate. Potrivit lui Hamos Laszlo, preşedintele HHRF, mai mulţi congresmeni sunt foarte obligaţi faţă de soluţionarea problemelor legate de retrocedare, mai ales republicanul influent Andu Harris şi democratul Marcy Kaptur, care au promis sprijin şi aplicarea instrumentelor de care dispune congresul, în interesul soluţionării retrocedării imobilelor din România.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.848, 15.07.2016

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS va demara organizarea demonstraţiei din anul 2017
CNS va organiza şi în anul 2017, la Târgu-Mureş, demonstraţia şi festivitatea dedicate zilei libertăţii secuieşti, iar acestea nu vor fi din nou declarate la primăria din Târgu-Mureş - a declarat pentru Agenţia MTI, Izsak Balazs, preşedintele CNS, după şedinţa de vineri, de la Sfântu-Gheorghe, a comisiei permanente a consiliului. Preşedintele CNS s-a referit la faptul că în martie 2015, au declarat la primăria oraşului Târgu-Mureş atât festivitatea şi demonstraţia din anul 2016, cât şi pe cele din 2017, iar o sentinţă judecătorească definitivă a confirmat poziţia CNS conform căreia primarul a luat la cunoştinţă de declararea evenimentului. Izsak Balazs a declarat că acţiunea de protest va fi de actualitate în primăvara anului 2017, deoarece premierul a declarat că reorganizarea administrativă continuă după alegeri, iar guvernele nu au elaborat încă un proiect de regionalizare prin care să nu se dorească asimilarea Pământului Secuiesc într-o regiune mai mare, majoritar românească.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016;

Tabără etnică în Trei Scaune / Împreună-diferit,
Tabăra multiculturală a fost organizată şi anul acesta în Trei Scaune, cu participarea reprezentanţilor a 8 comunităţi naţionale minoritare din România. Cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Asociaţia Alteris din Sfântu-Gheorghe şi-a desfăşurat majoritatea activităţilor la Pensiunea Teglas din Bicfalău. În tabără au fost prezente 36 de persoane, iar elevii de gimnaziu au fost însoţiţi şi de supraveghetori. Au venit turci din Constanţa, lipoveni din Ghindăreşti, tătari din Valul lui Traian, greci din Brăila, şvabi şi bulgari din judeţul Timiş, evrei din Cobor din judeţul Braşov şi secui din Ciuc - ne-a informat Victor Sibianu, organizator principal, preşedintele asociaţiei. Scopul taberei coordonate de psihologul Brassai Laszlo este cunoaşterea reciprocă a membrilor comunităţilor naţionale care trăiesc în minoritate, renunţarea la prejudecăţi şi apropierea reciprocă. Participanţii au sosit duminica trecută şi au plecat ieri.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.849, 16.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Să nu mai persecute simbolurile secuieşti! / Zi de rugăciune pentru autonomie
Dacă în toamna anului 2015 au fost iluminate hotarele Pământului Secuiesc, anul acesta, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) insistă asupra unei solidarizări similare în cadrul unei zile de rugăciune şi asupra aprinderii focurilor de veghe, pentru a le da de ştire Bucureştiilor şi lumii întregi că nu vor permite nici dezmembrarea, nici asimilarea Pământului Secuiesc. În cadrul şedinţei sale de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat propunerea de a le adresa bisericilor istorice apelul de a anunţa, în 30 octombrie, la nivelul întregului Bazin Carpatic, o zi de rugăciune pentru autonomie. Răspunzând solicitării noastre, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi, Gazda Zoltan, ne-a declarat că în conformitate cu decizia Comisiei Permanente, manifestarea mai de amploare a CNS de anul acesta, ar urma să fie organizată tot în ultima săptămână a lunii octombrie. La nivelul Bazinului Carpatic ar urma să aibă loc o zi de rugăciune pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Sperăm că se vor angrena toate confesiunile, bisericile istorice maghiare. Scopul nostru este să ne rugăm unitar, peste tot, pentru autonomie - a subliniat Gazda. Preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi a spus că rugăciunea comună poare fi organizată fie în cadrul unei manifestări în aer liber, fie în fiecare biserică în parte. Dacă ziua de rugăciune va putea fi organizată în 30 octombrie, tot atunci vor fi aprinse, seara, şi focurile de veghe. De această dată nu vor mai fi iluminate hotarele Pământului Secuiesc, ci vor fi aprinse focuri de veghe în toate aşezările de pe Pământul Secuiesc. Am dori să extindem acest moment în Bazinul Carpatic, pentru că foarte multe aşezări au localităţi înfrăţite şi sperăm că se vor angrena şi ele şi vor aprinde focuri de veghe pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc - a explicat Gazda Zoltan. În cadrul şedinţei de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat mai multe hotărâri. De asemenea, a somat autorităţile române să renunţe la persecutarea simbolurilor secuimii.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 137, 19.07.2016;
Semnează: Kiss Edit

CNS cere hotărâri proautonomiste
Comisia Permanentă a CNS le-a cerut noilor autoguvernări de pe Pământul Secuiesc - create după alegerile din luna iunie - să adopte hotărârile proautonomiste propuse de CNS dacă nu au făcut-o până acum. Din cele 153 de autoguvernări de pe Pământul Secuiesc, 62 au răspuns apelului CNS. Aceste consilii şi-au exprimat prin hotărâri de consiliu cerinţa autonomistă comunitară reprezentată de ei. Ele au exprimat ideea că doresc să aparţină unei singure unităţi administrative care poartă denumirea de Pământ Secuiesc, pentru care legea să garanteze autonomia şi pe teritoriul căreia, pe lângă limba statului, să fie oficială şi limba maghiară. CNS le cere autoguvernărilor care nu au adoptat încă hotărârile să nu considere definitorii declaraţiile lansate împotriva hotărârilor de către însărcinaţii de pe Pământul Secuiesc ai guvernului român, prefecţii. Potrivit consiliului, hotărârile pot demonstra că poziţia autoguvernărilor secuilor este contrară cu cea a puterii centrale în problema organizării administrative. Comisia permanentă a CNS le-a cerut în scris primarilor şi autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc să-i adreseze o petiţie comisiei de monitoring a Congresului Local şi Regional al Consiliului Europei în legătură cu legea privind drapelul român.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016

Aspiraţii legate de autodeterminare
Nu a fost lipsită de contradicţii acea discuţie care a avut ca temă centrală amplificarea conştiinţei regionale europene şi prezentarea diferitelor aspiraţii. Invitaţii, reprezentanţi ai Alianţei Liberale Europene, au vorbit despre prezentul şi viitorul Europei, din prisma situaţiei naţiunii lor. Aşa cum a declarat moderatorul, Sandor Krisztina: în mare parte au luat cuvântul persoane care ar dori ca Uniunea să devină Europa regiunilor, cu autonomii în interiorul statelor naţionale, cu aspiraţii legate de independenţă, dar în acelaşi timp ar dori o Europă mai puternică şi mai unitară. În timpul prezenţei pe podium, Gunther Dauwen, directorul Alianţei Libere Europene (EFA), a purtat tricoul cu inscripţia Szekerland under construction, dorind astfel să semnalizeze faptul că nu suntem singuri şi numeroase regiuni ale Europei se străduiesc să obţină o independenţă mai mare. În opinia lui, brexit-ul va urgenta aceste procese, cel puţin în Marea Britanie. Trebuie construită o Europă bazată pe autodeterminarea naţiunilor şi trebuie să se acorde o atenţie mai mare nu numai comunităţilor care dispun de stat-mamă, ci şi vocii popoarelor etnice care nu dispun de stat. Ca şi răspuns la globalism, în Europa populismul se află în curs de amplificare, ceea ce este extrem de periculos - a constatat Jose Maria Extebarria, membru al comisiei de externe din cadrul Partidului Naţional Basc. Identităţile locale europene se amplifică, ceea ce poate fi un lucru bun, dar trebuie avute în vedere unele provocări cu care statele nu se pot confrunta singure şi tocmai din această cauză este nevoie de o Europă mai puternică - a declarat el. Bascii sprijină cerinţele secuilor, în cazul în care statul român se aşteaptă la loialitate din partea cetăţenilor, atunci trebuie să recunoască legitimitatea aşteptărilor comunităţii maghiare. Ne mai avertizează asupra faptului că pentru obţinerea scopurilor noastre, colaborarea forţelor politice maghiare, lupta consecventă sunt indispensabile. Trebuie folosite toate instrumentele pentru ca în cadrul diferitelor forumuri să putem prezenta încălcările de drepturi. Joanie Willett, profesor universitar din Cornwall din Marea Britanie, a povestit despre procesul trezirii la conştiinţa comunitară a propriei sale naţiuni. După închiderea minelor, pentru regiunea ajunsă în sărăcie calea de ieşire a reprezentat-o sprijinul UE. Au putut accesa fonduri însemnate, au obţinut autonomie, au avut propriile instituţii şi au devenit mai transparenţi şi la Londra. Nu şi-au atins în totalitate scopurile. Guvernul britanic le recunoaşte instituţiile, dar nu doreşte să îi recunoască ca şi naţiune independentă, deşi în anul 2014 CE i-a acceptat ca şi comunitate naţională. În opinia sa, prin intermediul consolidării identităţii culturale pot fi validate mult mai bine şi interesele economice. Pablo Nuevo Lopez, jurist spaniol, a subliniat la începutul discursului său că situaţia comunităţii maghiare diferă de cea a catalanilor sau a bascilor, dat fiind faptul că graniţele Spaniei nu s-au schimbat în ultimii 400 de ani, în timp ce acest lucru s-a întâmplat în nenumărate rânduri în Europa Centrală şi de Răsărit, în ultimii 400 de ani. Provocările europene necesită state puternice. Indivizii ar trebui să aibă mai multe drepturi, pentru ei dezvoltarea ar trebui să fie mai accesibilă, iar acest lucru este posibil numai dacă în cadrul UE se asigură drepturi fundamentale pentru toţi cetăţenii. Harold Amann, referent de presă în cadrul Partidului din Bavaria care luptă pentru independenţa Bavariei, a declarat că statele mari nu sunt potrivite pentru realizarea democraţiei, au aspiraţii imperiale. Acest lucru este constatat şi în Germania şi tocmai din această cauză ar dori să se separe. El a numit drept păcat uniformizarea culturală a statelor naţionale, aspiraţiile trebuie să vizeze crearea Europei regiunilor, ca deciziile să fie adoptate la un nivel cât mai scăzut. Este nevoie de o colaborare lipsită de garduri şi de ziduri. Europa poate deveni puternică dacă funcţionează ca şi alianţă a unor ţări puternice, a unor naţiuni puternice şi a unor regiuni puternice - a declarat Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT. Nu va exista o Europă puternică dacă o naţiune doreşte să îşi realizeze propria libertate prin intermediul asupririi celeilalte naţiuni, el referindu-se la situaţia din România. Naţiunea română nu va deveni mai puternică dacă neagă dreptul secuilor şi al maghiarilor la autodeterminare şi dacă prin intermediul organizaţiilor represive şi al serviciilor secrete îi persecută pe cei care doresc să beneficieze de libertate, de decizie, de libertatea autodeterminării, prin intermediul organizării unor manifestări - a formulat el. O comunitate maghiară autonomă, puternică, un Pământ Secuiesc care dispune de un parlament ar avea drept rezultat o Românie şi o Europă mai puternice. Dorim pace, securitate, bunăstare şi înţelegere între români şi maghiari, dar nu dorim să dispărem pe de harta Europei. Un indice al modernităţii politice a României este faptul în ce măsură se poate discuta despre aspiraţiile privind autodeterminarea secuiască. Faptul că parlamentul român a acordat în ultimii 90 de ani doar 15 minute acestei probleme, arată că această ţară este incapabilă să se înnoiască. Responsabilitatea Uniunii este să sprijine statele membre în procesul reînnoirii - a subliniat Szilagyi Zsolt.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Deschiderea Universităţii de Vară şi a Taberei de studenţi / Căutarea drumului în Europa
Viaţa staţiunii Băile-Tuşnad a devenit efervescentă pentru câteva zile, unii au venit să se distreze, iar conferenţiarii caută o confirmare a ideii că Am fost, suntem şi vom fii acasă în Europa. Deschiderea oficială anunţată pentru orele 10 a început cu o întârziere de jumătate de oră, iar la masa discuţiilor s-au aşezat fondatorii, organizatorii şi gazdele. Potapi Arpad Janos, secretar de stat responsabil cu politica naţională, a declarat că în ultimii 26 de ani, Tusvanyos a devenit una din cele mai importante manifestări ale tinerilor maghiari din Bazinul Carpatic. În opinia lui Potapi, manifestarea este importantă deoarece oferă posibilitatea purtării de discuţii, este locul naşterii unor proiecte care ulterior au devenit realitate. El a amintit ca exemplu sprijinul în domeniul educaţiei, legea privind statutul, norma juridică care asigură dubla cetăţenie şi mai multe articole ale legii fundamentale. El a spus că începând din anul 2010, 850 de mii de persoane au solicitat cetăţenia ungară şi 780 de mii de persoane au depus jurământul. El a mai afirmat că începând din anul 2014, sprijinirea dăinuirii pe pământul natal a devenit un lucru prioritar în politica naţională a guvernului ungar. Un prim astfel de program a fost în Voivodina, cu un fond de sprijin de 50 de miliarde de forinţi. Ei sunt conştienţi de faptul că familiile, comunităţile maghiare trebuie să se consolideze din punct de vedere economic şi copiii trebuie să aibă un viitor acasă. A menţionat că printre sarcinile cele mai importante se numără migraţia şi scăderea demografică. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei parlamentare ungare pe probleme externe, unul din iniţiatorii Universităţii de Vară de la Balvanyos, a vorbit despre mesajul denumirii ediţiei din anul acesta. Am fost acasă în Europa, identitatea noastră europeană poate părea o certitudine dar nu este, mai ales acum după ieşirea britanicilor. Există din ce în ce mai multe voci radicale şi în Ungaria. Ei consideră că identitatea noastră este europeană, că suntem solidari cu popoarele europene şi că această cultură a noastră este comună. În opinia lui Nemeth Zsolt, în sistemul instituţional european se poate observa o criză profundă, iar printre răspunsurile la această problemă se numără şi răspunsul ungar. Suntem acasă în Europa, nu avem nevoie de lecţii, ce înseamnă europenismul şi ca atare avem dreptul de a nu fi de acord cu curentele europene dominatoare - a declarat politicianul din Ungaria. Criza de acum se află în legătură cu migraţia, cu ameninţarea teroristă, care fac parte în mod dramatic din viaţa noastră de zi cu zi. Comisia Europeană oferă răspunsuri nepotrivite la aceste provocări şi avem dreptul de a spune nu la toate acestea. Partea finală a denumirii manifestării, Vom fii acasă în Europa, nu înseamnă faptul că dispunem de imagine de viitor în Europa, faptul că ştim cum trebuie să arate Europa, ce loc are regiunea noastră în Europa şi care le este locul comunităţilor minoritare maghiare. În zilele care urmează conferenţiarii vor căuta răspunsuri la aceste întrebări - a declarat el. Tarnok Maria, preşedintele curatoriului Fundaţiei Pro Minoritate, organizator principal, a oferit informaţii practice celor prezenţi şi a spus că există două locaţii noi, cum ar fi cafeneaua Janos Pannonius, unde sunt aşteptaţi iubitorii de literatură, şi Cortul Kriza Janos, unde sunt aşteptaţi iubitorii muzicii populare. Toro T. Tibor, vicepreşedintele CNMT, i-a salutat pe cetăţenii liberi ai Republicii Tusvanyos, spunând că suntem acasă în Tusvanyos, pe Pământul Secuiesc, în Transilvania, în Bazinul Carpatic şi în Europa. Toro s-a referit la problemele importante: ar fi important de adăugat ceva la ideea transilvanismului, dat fiind faptul că viitorul maghiarilor din Transilvania are legătură cu cel al românilor, trebuie găsită calea comună, este nevoie de o schimbare de paradigmă, deoarece încercările de până acum au eşuat. Potrivit speranţelor sale, universitatea liberă din acest an poate contribui la acest lucru. Sandor Krisztina, preşedintele executiv al CNMT, a răspuns în calitate de organizator acelor politicieni români care nu au acceptat invitaţiile. Suntem acasă şi vom fii acasă în Transilvania. Conferenţiari români au fost invitaţi la toate expunerile politice şi regretă că nu am ajuns în situaţia ca aceştia să poată participa fără să fie stigmatizaţi de către presa bucureşteană. Mai există multe lucruri de făcut în această privinţă, mai există multe întrebări la care ediţia din acest an a universităţii caută răspunsuri. Trebuie să fim pregătiţi, trebuie să ştim care este imaginea noastră de viitor şi ce anume dorim să obţinem - a spus el. Albert Tibor, primarul staţiunii Băile-Tuşnad, a declarat că am primit Pământul Secuiesc de la strămoşii noştri ca să îl păstrăm şi să dăm mai departe viitoarelor generaţii. Nu dorim altceva decât să trăim ca şi minorităţile din zona mai occidentală.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Autodeterminarea regiunilor, viitorul Europei
În prima zi a ediţiei a 27-a a taberei Tusvanyos, la cortul principal, denumit după numele lui Lorincz Csaba, au fost susţinute expuneri sub titlul Ce fel de Europă ne-o dorim?, respectiv despre autodeterminarea naţiunilor. La cortul Banffy Miklos a avut loc un forum sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei. David Campanale, corespondentul din Londra al BBC, a încercat să argumenteze, prin exemple biblice, că creştinismul ar putea deveni limba comună a Europei, însă a invocat şi o zicală engleză, potrivit căreia gardul puternic reprezintă baza celor mai bune relaţii de vecinătate. Takacs Szabolcs, secretar de stat pentru afaceri europene al Oficiului Premierului, l-a citat pe unul din fondatorii Uniunii Europene, Robert Schuman: democraţia va fi una creştină, ori nu va fi. Takacs Szabolcs a arătat: poate fi remarcată existenţa unei linii de ruptură între ţările membre fondatoare şi elita politică din Europa Centrală. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei pentru probleme externe a Parlamentului Ungar, a menţionat: gardul ridicat la graniţa sudică a demonstrat că este funcţional, acesta constituind baza ideii pazei europene de frontieră (deşi nu prea se recunoaşte acest lucru). Politicianul a arătat: ideea privind Europa creştină nu este o noţiune religioasă, aceasta ar trebui percepută ca fiind o punte de legătură care este clădită, dintr-o parte, de biserica creştină, iar din cealaltă parte, de politica europeană. Peter Krajnak, secretar de stat în ministerul educaţiei din Slovacia, susţine că creştinismul ar trebui să se manifeste şi în viaţa politică, o obligaţie fundamentală a politicianului creştin ar fi întrajutorarea nevoiaşilor. În cadrul discuţiilor susţinute pe marginea intensificării la nivel european a conştiinţei regionale, Gunther Dauwen, director de partid al Alianţei Libere Europene (EFA), a arătat: mai multe regiuni din Europa insistă să-şi obţină o autonomie mai mare, mai mult de atât, aspiră la independenţă. Acest lucru poate fi sesizat şi pe Pământul Secuiesc - a spus politicianul -, confirmându-şi constatarea prin tricoul cu inscripţia Pământul Secuiesc, în proces de dezvoltare, purtat de el. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a apreciat: Uniunea Europeană ar trebui să recunoască faptul că, prin edificarea regiunilor, vom deveni cu toţii mai puternici. Întrebat fiind, Szilagyi a menţionat: România este un regim centralizat de jecmănire, unde se fură 24 milioane de euro din preţul fiecărui kilometru de autostradă, motiv pentru care ei luptă pentru autonomia regiunilor istorice. La cortul Banffy Miklos nu au mai venit jumătate din invitaţi, ca urmare, discuţiile purtate sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei au devenit puţin cam lipsite de conţinut în pofida importanţei pe care o prezenta tema respectivă. Andrej Cus, parlamentar sub culorile Partidului Democrat din Slovenia, plictisit de prea multe generalităţi, a adus un exemplu concret: pe parcursul războiului din Slovenia de Sud, Slovenia a acceptat 70.000 de refugiaţi, majoritatea lor fiind bosniaci. Aceştia au schimbat societatea, politica socială, sistemul educaţional, viaţa culturală şi sportivă. Construiesc moschee, derulează activităţi de misionariat, se ajunge treptat în situaţia în care ei îi vor integra pe sloveni - a spus politicianul. Vă asigur că refugiaţii nu intenţionează deloc să se întoarcă acasă, însă este clar şi faptul că Slovenia nu mai supravieţuieşte unui astfel de potop - a reflectat Andrej Cus asupra viitorului.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 139, 21.07.2016;
Semnează: Erdely Andras

Viitorul Pământului Secuiesc / Este nevoie de încredere şi colaborare
În cadrul discuţiilor purtate ieri, la Tusvanyos, sub titlul Autoguvernările locale de pe Pământul Secuiesc, după alegeri, Demeter Szilard, analist la Fundaţia Szazadveg, le-a adresat, în calitate de moderator, liderilor autoguvernamentali invitaţi, întrebări pe marginea a două tematici: La ce ne putem aştepta după alegerile parlamentare din toamnă? şi Dispun sau nu autoguvernările de pe Pământul Secuiesc de strategii de dezvoltare economică, socială şi culturală, care să poată fi incluse într-o strategie unitară vizând Pământul Secuiesc? Au fost prezenţi: Antal Arpad, primarul din Sfântu-Gheorghe, Galfi Arpad, primarul din Odorheiu-Secuiesc, Molnar Tibor, edilul din Vlăhiţa, Nagy Zoltan, edilul din Gheorgheni, Raduly Robert, primarul din Miercurea-Ciuc, Borboly Csaba şi Tamas Sandor, edilii judeţeni din Harghita şi Covasna, Soos Zoltan, candidatul la funcţia de primar din Târgu-Mureş, şi Zakarias Zoltan, consilier local, vicepreşedintele PPMT. Antal Arpad a semnalat: în cadrilaterul Ankara-Moscova-Bruxelles-Washington, Pământul Secuiesc se află într-o situaţie geopolitică deosebit de stranie, şi tocmai din acest motiv trebuie văzut ce se va întâmpla cu el. În zilele noastre, totul este analizat din punctul de vedere al politicii de securitate. În opinia edilului, în următoarele decenii, Pământul Secuiesc va fi supus unui proces de evaluare, şi vom reuşi să ne reprezentăm interesele, dacă vom adopta o poziţie unitară şi raţională. Este nevoie de încredere şi solidaritate în acest sens. Doar în felul acesta se vor obţine rezultate. În Trei Scaune, acestea au fost realizate, a fost demonstrată forţa acestora, şi le propune şi celorlalţi. Una din provocările din următorul an o reprezintă reorganizarea administrativă. Aceasta trebuie ori împiedicată, ori făcut în aşa fel încât noua structură să fie bună şi pentru noi. O altă problemă o constituie competitivitatea Pământului Secuiesc, iar o a treia: cum răspundem hărţuirilor din partea autorităţilor, ne continuăm drumul sau batem în retragere - a explicat Antal. Tamas Sandor a precizat: alegerile locale şi cele parlamentare sunt legate între ele. Există trei nivele: local, judeţean şi naţional. Dacă lipseşte vreunul, viitorul comunităţii maghiare se poticneşte - a spus Tamas. Alegerile parlamentare trebuie întâmpinate cu solidaritate, în mod raţional şi unitar - l-a citat pe Antal. Cea mai importantă este solidaritatea comunitară, aceasta trebuie realizată în primul rând de către politicieni. Raduly Robert, primarul din Miercurea-Ciuc, a menţionat: în ultimi trei ani, prea puţine legi au fost modificate, centralizarea s-a intensificat în România. A fost modificată o singură lege, cea vizând slăbirea puterii liderilor judeţeni: preşedinţii judeţeni sunt aleşi nu în mod direct, ci unul indirect, dacă acesta nu este pe placul cuiva, poate fi schimbat prin voinţă majoritară. Pentru această centralizare deosebit de josnică era nevoie de trei scaune, dar nu de Trei Scaune condus de Tamas - a precizat Raduly -, ci de curtea de conturi, procuratură şi curtea securiştilor. În urma conlucrării acestora s-a putut realiza restabilirea, pe care oamenii nici nu au sesizat-o, acum încep să remarce acest lucru, când pe faţada sediului primăriilor nu mai figurează inscripţia Varoshaza sau Kozseghaza. Sau decide curtea securiştilor cine să fie la conducere în Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Sfântu-Gheorghe sau Constanţa, Braşov etc.. Un astfel de proces este în curs de derulare. Mulţi au încercat ca lipsa statului secuiesc să fie compensată prin surplusul de sarcini asumate de autoguvernări. Era o muncă deosebit de grea, având în vedere că a trebuit contracarat nu un stat român neutru, ci statul român care, din 1920 încoace, urmăreşte filozofia puterii invadatoare. El însuşi şi-a depus eforturile în acest sens timp de 11 ani. Trebuie vorbit clar despre acest lucru - a spus Raduly. Acesta a adăugat: echipa maghiară prezentă în parlament a tolerat în linişte toate acestea. Nu spune că nu au existat tentative din partea a unu sau doi oameni. Însă, când cineva era în funcţie de minister sau secretar de stat, tremura de frică când va fi luat, motiv pentru care a preferat să tacă în parlament. Nu se pune problema că n-ar mai fi şi reprezentanţi maghiari în parlamentul român, pentru că vor fi, la fel cum s-a întâmplat şi până acum. Întrebarea este dacă va fi şi când va fi un grup în parlament care să reprezinte imaginea maghiaro-seuiască - a continuat Raduly Robert. Nu atribuţii vrem să obţinem din partea statului invadator, ci vânăm funcţii. Actuala mare întrebare este dacă continuăm să ne învăluim în tăcere sau vom fi capabili să ne arătăm o nouă imagine, una puternică. În politică trebuie să se ajungă în sfârşit până acolo încât prezenţa, forţa, puterea autoguvernamentală să fie mai importante decât cele parlamentare. În tematica vizând viitorul Pământului Secuiesc, Raduly Robert a precizat: în sfera menţinerii identităţii, sunt asumate o mulţime de sarcini în plus, sunt destinate fonduri în plus în scopul contracarării puterii române invadatoare. Aspectul cel mai îngrijorător este cel privind cunoştinţele - a atras atenţia Raduly. Stăm foarte prost în această privinţă. Dacă analizăm rezultatele de la examenul de bacalaureat, vedem nu faptul că tânărul în situaţie minoritară luptă din răsputeri să se evidenţieze, ci tocmai contrariul, sistemul educaţional în limba maghiară s-a integrat în sistemul de învăţământ în limba română, iar acest lucru nu este în ordine. Una din cauzele faptului că în multe ramuri nu există forţă de muncă locală este şi aceea că există probleme cu nivelul de cunoştinţe. Salariile sunt mici în Trei Scaune deoarece concurenţa nu permite mai mult. Tamas Sandor a întrebat dacă va exista vreodată Pământ Secuiesc. Rolul reprezentanţei parlamentare este unul important - a adăugat el. Se tot aude în ultimul timp că anul viitor va fi reluată problema privind regionalizarea, actualele regiuni de dezvoltare se vor transforma în regiuni administrative, judeţele fiind desfiinţate. Este vorba de un real pericol, în special dacă se va constitui marea coaliţie. Dacă Regiunea de Dezvoltare Centru va fi transformată într-un judeţ mare, acolo procentul maghiarimii va fi de 25%. Administraţiile judeţene vor fi desfiinţate, acestea constituind cadrul instituţional care asigură funcţionarea unor ateliere spirituale maghiare. Principala sarcină a viitoarei fracţiuni parlamentare este să împiedice acest lucru, ori să influenţeze lucrurile astfel încât să-i fie bine şi Pământului Secuiesc. Trebuie să participăm la guvernare, însă acest lucru nu este un scop, ci un instrument. Scopul este ca Pământul Secuiesc să fie menţinut cel puţin în forma sa actuală, sau, dacă regionalizarea va avea loc, viitorul Pământului Secuiesc să se îndrepte în direcţia bună. Antal Arpad a subliniat: este deosebit de important să existe colaborare şi strategie. Aşa simte că trebuia mult mai mult să ne gândim şi să acţionăm împreună. Domeniile de specialitate trebuie împărţite, şi să asigure profesionişti atât învăţământul profesional, cât şi instituţiile culturale sau mediul antreprenorial. Trebuie armonizate activităţile pe Pământul Secuiesc. Problemele noastre mici le putem soluţiona aici, acasă, însă dacă nu vom asigura reprezentanţa comunitară, nu vom reuşi ca problema privind Pământul Secuiesc s-o îndreptăm în direcţia bună în următorii patru ani. Esenţa este să existe o imagine asupra viitorului. Trebuie spus clar: nu există altă soluţie, decât autonomia - a subliniat Antal Arpad.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.854, 22.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Autonomie va exista doar dacă vom dori cu toţii acelaşi lucru / Este atmosfera duşmănoasă?
Situaţia maghiară în Bazinul Carpatic este nesoluţionată, există un mare regres în privinţa validării drepturilor minoritare, însă situaţia nu este lipsită de speranţe - astfel poate fi sintetizată imaginea prezentată de reprezentanţii maghiarilor din teritoriile rupte. Csoti Gyorgy, directorul Institutului de Apărare a Drepturilor Minorităţilor, a subliniat în mai multe rânduri că membrii comunităţilor maghiare ajunse în minoritate încearcă să obţină prin instrumente paşnice şi parlamentare asigurarea drepturilor lor, însă până în momentul de faţă, au puţine rezultate. El a subliniat că ar exista o singură soluţie liniştitoare: asigurarea autonomiilor pe diferite nivele. Csoti Gyorgy a sintetizat situaţia actuală aşa cum se vede ea de la Budapesta. În Slovacia, politica minoritară slovacă este brutal de discriminatorie. În Ucraina Subcarpatică, situaţia maghiarilor este diversă. Politica ucraineană se ocupă în primul rând de minoritatea rusă - zece milioane de persoane. Viitorul lor depinde în mare măsură de evoluţia situaţiei Ucrainei. Politica minoritară românească este mârşavă, mincinoasă şi făţarnică. În Voivodina există cele mai multe speranţe, autonomia culturală începe să se dezvolte şi deşi politica sârbă se străduieşte să o limiteze, aspiraţia privind obţinerea calităţii de membru UE poate aduce progrese. El a vorbit şi despre cei care nu au fost prezenţi: în Croaţia şi în Slovenia trăiesc foarte puţini maghiari şi, ca atare, se poate manifesta toleranţă faţă de ei. În Austria există un dublu etalon. În timp ce s-a luptat cu vehemenţă pentru germanii din Tirolul de Sud, nu există dispoziţie pentru asigurarea de drepturi colective maghiarilor din Burgenland. Noi trebuie să soluţionăm cauza maghiară. Europa nu consideră importantă această problemă - a declarat Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiarilor din Voivodina (VMSZ). Fiecare trebuie să îşi îndeplinească sarcina. Guvernul ungar are un rol important, ponderea economică şi politică a Ungariei este importantă. După alegerile din aprilie, VMSZ a reuşit să obţină un rezultat prin care a putut observa rolul ei de validare a intereselor. Serbia a deschis capitolul 23 al aderării la UE, care se ocupă de justiţie şi de drepturile fundamentale şi din care face parte şi planul de acţiune privind minorităţile. Şi VMSZ a participat la elaborarea acestuia şi au fost înregistrate progrese în legătură cu angajarea proporţională a membrilor minorităţilor naţionale în sfera publică şi a societăţilor în domeniul afacerilor publice. Acest aspect este deja parte a sistemului juridic sârb. În următorii trei ani trebuie să evalueze exact situaţia şi trebuie făcut în aşa fel încât locuitorii să fie reprezentaţi proporţional în sfera publică. Sunt conştienţi de faptul că pentru asta este nevoie de specialişti maghiari, iar acest lucru poate fi realizat prin elaborarea de strategii şi prin formarea unui sistem educaţional. Situaţia nu este lipsită de probleme, însă există speranţe. Maghiarii sunt acceptaţi de către societatea sârbă. Ungaria nu este văzută drept un adversar - a declarat în final Pasztor Istvan.

Ucraina nu este stat de drept
În Ucraina nu se poate vorbi despre validarea drepturilor minorităţilor, deoarece Ucraina nu este stat de drept - a declarat Darcsi Karolina, secretara Uniunii Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică. La nivel de normă juridică, lucrurile sunt în ordine, însă degeaba există legi dacă ele nu sunt aplicate, dacă nu există resurse în privinţa aplicării lor. Ea a dat ca exemplu legea electorală care a trecut prin multe schimbări. Raioanele maghiare au fost dezmembrate şi ajungerea în parlament a reprezentanţilor maghiari a devenit lipsită de şanse. În anul 2015, Porosenko a promis totul, norma juridică a fost schimbată însă nu au fost dispuşi să aplice noua lege. Situaţia este asemănătoare şi în privinţa descentralizării, în privinţa reformei în administraţie, sunt de ani de zile pe ordinea de zi. În anul 2014, parlamentul a adoptat legea privind unificarea voluntară a autoguvernărilor, însă ordonanţa de aplicare nu s-a referit la ceea ce s-a promis. Legea ucraineană a limbii este una din cele mai permisive, însă nu este pusă în aplicare. Nu există resurse, nu există un mecanism de aplicare, depinde de primari dacă o respectă sau nu, iar cei mai mulţi se tem şi nu o aplică. În mare parte este validat dublul etalon: faţă de ruşi sunt mai permisivi, maghiari sunt puţini, iar acest lucru reprezintă un mare dezavantaj în învăţământ. Constituţia garantează învăţământul în limba maternă. În perioada 2005-2012 nu se putea susţine examenul de bacalaureat în limba maghiară, ci doar în limba rusă, metoda de predare a limbii ucrainene este foarte proastă, este predată ca limbă maternă, iar copiii maghiari învaţă mai repede limba engleză decât limba ucraineană. Darcsi Karolina a vorbit şi despre aspectele pozitive. În cadrul alegerilor locale au obţinut rezultate bune şi a amintit de faptul că graţie sprijinului statului ungar, limba maghiară a devenit mai valoroasă. Mulţi ucraineni au început să o înveţe, în speranţa obţinerii de paşaport şi de sprijin economic. După cum a spus, situaţia nu este lipsită de speranţă nici la ei. Menyhart Jozsef, preşedintele Partidului Comunităţii Maghiare (MKP), a prezentat o imagine sumbră a situaţiei maghiarilor din Slovacia. Slovacizarea, migraţia amplifică pesimismul maghiarilor din Slovacia, regiunile maghiare s-au separat din punct de vedere economic, iar această slăbiciune materială a condus la o slăbiciune morală. Puterea politică a maghiarilor din Slovacia s-a divizat. MKP nu a intrat pentru a treia oară în legislativ, iar lipsa puterii lor politice a apărut şi în privinţa validării drepturilor. El a criticat Partidul Most-Hid. MKP este puternică încă în cadrul autoguvernărilor şi tocmai acolo încearcă să obţină valabilitate drepturilor lor, mai ales celor lingvistice. În 20 de ani, de la înfiinţarea Slovaciei independente, în privinţa drepturilor minoritare a fost construit un adevărat stat al lui Potemkin. Au fost acceptate toate acordurile şi prevederile internaţionale, există un tratat de bază maghiaro-slovac, există prevederi constituţionale numai că nu sunt respectate. Toate acestea sunt sabotate de stat - a declarat Menyhart Laszlo.

Validare a drepturilor maghiare în Bazinul Carpatic
Cu poliţia politică împotriva revendicărilor de drepturi
Situaţia maghiarilor din România a fost schiţată de Dabis Attila, însărcinatul Consiliului Naţional Secuiesc. El a prezentat evenimentele din ultimul an ale zilei libertăţii secuieşti, piedicile, amenzile aplicate şi a concluzionat: a devenit evident că România este o ţară în care oricare autoritate publică poate interveni ca poliţie politică. România se află undeva între democraţie şi dictatură - a subliniat el. El a mai spus că CNS priveşte către instituţiile internaţionale nu ca asupra unor instrumente de exercitare a puterii, ci ca asupra unor forumuri generatoare de dialog. Este conştient de faptul că autonomia poate fi obţinută doar prin dialog, iar în cazul României a devenit evident că este nevoie de un stimulent extern pentru a fi dispusă să poarte discuţii cu propriii săi cetăţeni.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Condiţia primordială a cuceririi autonomiei este să vrem cu toţii acelaşi lucru şi să ne facem cunoscută această atitudine şi la nivel internaţional - a spus Kalmar Ferenc, vineri, în cadrul celei de-a 27-a ediţii a Universităţii Libere de Vară şi Taberei Studenţeşti de la Balvanyos. Comisarul ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei a participat la dezbaterea intitulată Autonomiile noastre şi evoluţiile în planul politicii mondiale. În cadrul dezbaterii, preşedintele Institutului de Cercetare pentru Strategie Naţională, Szasz Jeno, a afirmat că Brexit-ul va duce la creşterea nivelului de apreciere a Europei Centrale şi de Est şi va urma perioada dialogului la un nivel mai înalt. Politologul catalan Marc Gafarot i Monjo, şeful cabinetului de politică externă al Partidului Convergenţa Democratică din Catalonia, i-a îndemnat pe maghiarii din România să nu utilizeze expresia minoritate, deoarece în felul acesta continuă să-şi diminueze propria importanţă. Expresia corectă ar fi comunitate naţională, deoarece 50 de milioane de oameni din uniune trăiesc într-un mediu lingvistic şi cultural diferit de cel al lor. Dacă eliminăm sloganul Uniunii Europene, Unitate în diversitate, UE s-a pierdut - a precizat politicianul, din păcate, încă tot spaniol. Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, a apreciat că este un pas înainte pozitiv faptul că judecătoria judeţului Mureş a anulat amenda pe care i-a aplicat-o jandarmeria. Este important ca oamenii să nu se teamă, pentru că, iată, nici în România nu pot fi îngrădite libertăţile fundamentale - a subliniat preşedintele CNS. Toro T. Tibor, vicepreşedinte PPMT pe probleme strategice, a spus că este un succes faptul că partidul său a reuşit să menţină chestiunea autonomiei pe ordinea de zi, iar pentru validarea acestui lucru este în continuare în căutare de parteneri strategici. Repassy Robert a atras atenţia asupra faptului că Ungaria are obligaţia constituţională de a sprijini strădaniile autonomiste ale maghiarilor de peste hotare. În opinia comisarului ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei, Kalmar Ferenc, nu este deloc sigur că urmează o perioadă a dialogului, dimpotrivă, în Europa se consolidează politica temerii, care ar putea suspenda atenţia acordată drepturilor minorităţilor. Însărcinatul premierului, Szili Katalin, a atras atenţia asupra importanţei consensului între organizaţiile de peste hotare, pentru ca maghiarimea să nu fie, în Europa secolului al XXI-lea, parte a problemei, ci a soluţiei. Într-un mod străin de spiritul de la Tusvanyos, Szili a criticat acea parte a presei care a perceput cu nedumerire faptul că în cadrul unei discuţii iniţiate de Szili Katalin, reprezentanţii organizaţiilor politice maghiare transilvane au adoptat o declaraţie conform căreia în campania electorală din 2016 din România, nu intenţionează să dezbată între ele detaliile autonomiei. Însărcinatul premierului a sugerat că absenteismul ridicat a fost generat de presă, nu de incompetenţa politicienilor.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 141, 25.07.2016;
Semnează: Erdely Andras

Tusvanyos / Să spunem nu colonizării forţate,
Ieri reprezentanţii maghiarimii de peste hotare au semnat o declaraţie în care s-a stabilit că nu numai Ungaria, ci întreaga maghiarime din Bazinul Carpatic trebuie să transmită către Bruxelles mesajul că nu suntem de acord cu colonizarea forţată şi vrem ca noi să fim cei care decidem cu cine vrem să convieţuim. Unul dintre subiectele centrale ale dezbaterilor pe marginea politicii naţionale a fost migraţia, importanţa referendumului stabilit a avea loc în 2 octombrie împotriva cotelor obligatorii stabilite de Bruxelles. Documentul comun a fost prezentat de Repas Zsuzsanna, specialist în politică naţională, moderatorul dezbaterii. Prin intermediul acestui document, liderii aleşi ai maghiarimii din Bazinul Carpatic condamnă politica imigraţională greşită a UE şi colonizarea forţată. Este în curs de desfăşurare o migraţie modernă, Europa este în pericol, milioane de persoane au pornit la drum spre acest continent în speranţa unei vieţi mai bune. Europa se află în război, de la începutul crizei migraţionale a crescut numărul atentatelor teroriste. Liderii Uniunii Europene nu înţeleg încă problema, considerând că soluţia este colonizarea forţată a imigranţilor în statele membre, fără însă să se consulte cu parlamentele naţionale despre acest lucru. Birocraţii de la Bruxelles nu ar putea decide în locul nostru, avem dreptul să decidem în ceea ce priveşte viitorul nostru comun şi cu cine vrem să convieţuim - scriu liderii de peste hotare. Îi roagă pe toţi cetăţenii maghiari ca în 2 octombrie să participe la referendumul împotriva colonizării forţate. Declaraţia comună a fost susţinută de toţi liderii de peste hotare - din Transilvania, Slovacia, Ucraina Subcarpatică, Voivodina, Croaţia, Moravia - participanţi la dezbaterea privind politica naţională, în cuvântările lor toţi îndemnându-i pe maghiarii de peste hotare care dispun de cetăţenie să participe la vot. La această dezbatere, guvernul budapestan a fost reprezentat de Potapi Arpad Janos, secretar de stat pentru politică naţională. Acesta a accentuat: după 2010 au fost elaborate noi cadre privind politica naţională, până în prezent 850.000 de maghiari solicitând cetăţenia ungară. Programele privind dezvoltarea economică iniţiate de guvernul ungar sunt în beneficiul traiului pe pământul natal şi consolidarea comunităţilor maghiare. Brenzovics Laszlo, preşedintele Asociaţiei Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică, a declarat că luptele din Ucraina s-au mai domolit, însă linia de front a devenit permanentă. Guvernarea ucraineană nu este preocupată de probleme minoritare, deşi 1/5 din locuitorii ţării nu sunt ucraineni, iar pentru soluţionarea crizei trebuie să se confrunte şi cu acest lucru. De altfel, nu s-a întâmplat lucrul de care mulţi s-au temut, şi anume că din rândul maghiarimii din Ucraina Subcarpatică va porni un val de imigranţi, comunitatea a rămas acasă, asigurându-şi funcţionarea instituţiilor cu ajutor din partea Ungariei. Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiare din Voivodina, a vorbit despre faptul că au pierdut mandate la alegeri din cauza divergenţelor, însă au acţionat intrând în coaliţie cu Partidul Radical Sârb şi astfel vor încerca să obţină rezultate. Menyhart Jozsef, preşedintele recent ales al Coaliţiei Maghiare din Slovacia, a declarat că nu au intrat în parlament nici de această dată, însă şi-au păstrat baza, intenţionează să lucreze şi în continuare pentru consolidarea identităţii maghiarimii din Slovacia. Horvath Ferenc, preşedintele Comunităţii Autoguvernamentale Naţionale Maghiare din Moravia, a vorbit despre situaţia maghiarilor din Slovenia. Din punct de vedere numeric, este cea mai mică comunitate maghiară de peste hotare, iar pentru a-şi putea păstra identitatea sunt ajutaţi de sprijinele guvernamentale ungare, respectiv relaţiile regionale cu judeţele Zala şi Vas. Jankovics Peter, preşedintele executiv al Comunităţii Maghiare Democrate din Croaţia, a declarat că, cu toate că situaţia minorităţilor este în ordine din punct de vedere juridic, validarea lor practică este destul de greoaie. Este un semn îmbucurător că numărul elevilor înscrişi la şcolile maghiare nu a scăzut. Situaţia din Transilvania a fost prezentată de liderii UDMR, PCM şi PPMT. Biro Zsolt, preşedintele PCM, a declarat: organizaţia condusă de el consideră că una din sarcinile sale este să facă în aşa fel încât promisiunile de la Alba-Iulia să apară în politică. Mulţi consideră că la alegerile parlamentare din toamnă în mod sigur vor candida împreună cu UDMR, însă înainte de acordul final vor mai avea loc dezbateri serioase. În cadrul acestora, vor cere printre altele ca autoguvernările în a căror frunte se află primari PCM să nu fie tratate cu vitregie şi ca UDMR să-şi asume obiectivele din programul PCM. În procesul de modificare al constituţiei să includă garanţii în vederea protecţiei minorităţilor, să insiste asupra descentralizării şi să-şi asume cauza statului autonomist. Tanczos Barna, lider de fracţiune din senat, a vorbit despre faptul că în ultimul timp, majoritatea atacurilor antimaghiare au trecut pe un front pe care ne mişcăm cu greutate: totul este criminalizat, liderii autoguvernărilor sunt hărţuiţi, simbolurile noastre sunt atacate la tribunal. A accentuat şi importanţa alegerilor parlamentare din toamnă. În curând vor fi puse din nou pe ordinea de zi revizuirea constituţiei şi regionalizarea, iar noi trebuie să intervenim în aceste decizii, trebuie să negociem - a argumentat Tanczos. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a atras atenţia asupra faptului că la alegerile locale din acest an, numărul celor care au votat cele trei partide maghiare a fost mai mic cu 106.000 faţă de acum 4 ani. 60-70% din maghiarii din Transilvania nu vor să voteze, lucru care reprezintă o problemă reală. 10-15% din voturi au fost date pentru candidaţi români, care nu au avut nicio propunere pentru maghiari. Obiectivul PPMT este să mobilizeze cât mai multe persoane în vederea participării la referendumul împotriva cotei de imigranţi din 2 octombrie şi la alegerile parlamentare din toamnă. Fidesz salută declaraţia Maghiarii din Bazinul Carpatic spun da pentru Europa şi nu pentru colonizarea forţată - este concluzia lui Nemeth Zsolt pe marginea declaraţiei comune a liderilor de peste hotare, salutând-o în calitate de şef al cabinetului de politică externă al Fidesz. În opinia sa, maghiarii nu sunt eurosceptici, ci doar eurocritici, ei nu vor să destrame, ci să construiască Uniunea Europeană. Pasztor Istvan, preşedintele MVSZ, a concluzionat în numele tuturor liderilor de partide maghiare din Bazinul Carpatic: La prima vedere, pare că acest referendum este o problemă internă a Ungariei, însă deoarece suntem o naţiune, problemele interne ale Ungariei sunt problemele noastre, ale tuturor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.855, 23.07.2016;
Semnează: Farcadi Botond

De pe Pământul Secuiesc până la Bruxelles,
Ungaria să îşi asume statutul de putere protectoare faţă de maghiarii de peste hotare, faţă de Transilvania, aşa cum a procedat Austria în cazul Tirolului de Sud din Italia - a declarat Tokes Laszlo, sâmbătă, în apelul pe care l-a reiterat la Băile Balvanyos. Cuvintele sale au generat reacţii isterice în anul 2013 din partea politicienilor români, partidele din Bucureşti întrecându-se între ele în manifestări antimaghiare. Nu ştim care va fi de această dată reacţia Bucureştilor. Parcă până ieri am văzut o atitudine mai rezervată, poate din cauza week-end-ului estival. Ştim însă sigur că în locul vociferărilor naţionaliste, puterea de la Bucureşti ar trebui să iniţieze mai degrabă un dialog efectiv cu liderii comunităţii maghiare care trăiesc în România şi să încerce să creeze cele mai bune relaţii cu Ungaria vecină. Acest lucru ar fi necesar deoarece întreaga Europă se află în faţa unor provocări din ce în ce mai serioase, la care România nu poate oferi singură răspunsuri corespunzătoare. În perioada tulbure, în care criza ucraineană, criza refugiaţilor, pericolul terorismului şi evenimentele din Turcia înseamnă un risc major, interesul fundamental al Bucureştilor ar fi să adopte o atitudine comună împreună cu ţările din zonă. Despre aceste provocări a vorbit premierul ungar, Orban Viktor, care este acuzat de antieuropenism de către partidele ungare de opoziţie, de presa occidentală şi de liderii de la Bruxelles. Una din cele mai dificile sarcini ale politicii externe ungare este de a convinge celelalte ţări ale continentului în legătură cu faptul că critica Bruxelles-ului şi apărarea graniţelor nu înseamnă respingerea Europei.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016;
Semnează: Farcadi Botond

În interesul retrocedărilor ecleziastice din Transilvania, la Congresul Statelor Unite
Deputatul Korodi Attila şi Vincze Lorant, preşedintele Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene (FUEN), au participat la Congresul Statelor Unite pe tema blocării retrocedărilor imobilelor ecleziastice. În cursul vizitei efectuate la jumătatea lunii iulie au fost clarificate informaţiile Ministerului de Externe al SUA, care se afla departe de adevăr, şi au speranţa ca în privinţa punctului de vedere ferm al congresului să existe un răspuns pozitiv din partea Bucureştilor.
Interviu cu Korodi Attila:
- Cere a fost scopul călătoriei voastre în Statele Unite?
- Drumul către Washington a fost precedat de faptul că, pentru această perioadă, Institutul de cercetare al Partidului Popular European şi Centrul Wilfred Martens au organizat împreună cu Institutul Republican o călătorie de specialitate pentru politicienii europeni, în cadrul căreia am acordat o atenţie specială politicii din domeniul afacerilor externe şi armatei americane în oglinda campaniei. În cadrul UDMR există un grup de lucru, al cărui membri sunt colegi care au sarcini şi responsabilităţi în domeniul european sau al afacerilor externe. Am împărţit activitatea şi am decis ca în această călătorie să plec eu împreună cu Vincze Lorant. Am anunţat Fundaţia Maghiară pentru Drepturile Omului (HHRF) că mergem în Statele Unite şi, împreună cu preşedintele Hamos Laszlo, luăm legătura cu membri congresului interesaţi pe tema maghiarilor din Transilvania, pentru a le prezenta întâmplările din ultimele luni.
- Acest lucru a avut deja precedente, întorcându-ne chiar şi până la perioada anului trecut, la vizita efectuată de preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor. Care sunt cele mai recente evoluţii?
- Tema retrocedărilor bunurilor ecleziastice din Transilvania a fost o muncă pe întreaga perioadă a zilei, muncă ce s-a desfăşurat exclusiv în cadrul Congresului. Ne-am înţeles cu preşedintele HHRF şi am analizat evoluţiile din ultimele luni. Toate acestea au fost precedate de faptul că în iunie, episcopul reformat Kato Bela a participat la o serie de consfătuiri ale congresului, organizate tot de HHRF, în cadrul cărora a reieşit că Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite deţinea informaţii cu privire la evoluţiile din România, care erau departe de adevăr. Din acest motiv este foarte bine ca, urgent, la o lună de la vizita domnului episcop, să putem prezenta printre altele şi ordonanţele de urgenţă ale guvernului, sau să enumerăm câteva cazuri ale comisiei pentru retrocedări în care au corectat punctul de vedere total greşit al Ministerului de Externe al Statelor Unite.
- Care sunt acele argumente cu care, de aici, din Ţinutul Secuiesc, se poate atinge pragul de excitabilitate al membrilor Congresului Statelor Unite?
- Trei abordări sunt utile pentru reprezentarea problemei noastre. Prima este atunci când ne întâlnim cu un asemenea membru al Congresului, care are strămoşi maghiari. Al doilea caz: în circumscripţia electorală trăieşte o comunitate maghiară cu tradiţii - chiar şi din anii ’56 - care decide politica statului respectiv. Al treilea: dacă membrul respectiv are de asemenea strămoşi din Europa Centrală, şi înţelege ce înseamnă comunismul, cunoaşte efectele care le-a avut asupra acestor societăţi şi simte de ce este important într-un proces de democratizare de aici, modul în care se raportează democraţia faţă de tot ceea ce a fost normal înaintea dictaturii… Cum ar fi de exemplu dreptul la proprietate. În baza acestor trei abordări putem să începem un dialog. De altfel, este greu, pentru că societatea americană şi elita politică se leagă în mare parte de Europa, în schimb, trăiesc într-o lume atât de abstractă, care se află departe de realitatea europeană. Nu există puncte de legătură mai strânse şi nu pot să înţeleagă procesele de aici.
- Mai concret, cu ce poate să contribuie Congresul American la situaţia retrocedărilor din România?
- De exemplu, cu ceea ce s-a întâmplat în urma dezbaterii Congresului, la care a participat Kelemen Hunor în toamna anului trecut: în raportul privind drepturile omului, bisericii şi dreptul la libertate, Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite formulează clar faptul că România are lipsuri. În domeniul drepturilor minoritare şi al redării dreptului la proprietate nu au fost respectate asumările, iar România trebuie să vină cu răspunsuri. Există un parteneriat strategic româno-american, care uneori este considerat de către Bucureşti ca fiind mai important decât parteneriatul unional. Astfel este parteneriatul pentru stabilitate din regiunea Mării Negre, pentru că în această zonă, în care situaţia poate să degenereze până la conflicte între state, democraţia americană poate reprezenta o garanţie bună. Ca urmare a acestui lucru, este foarte important dialogul dintre guverne în domeniul democraţiei, drepturilor omului şi corupţiei, iar partea română acceptă acest lucru. După foarte mulţi ani, este acum o premieră faptul că Ministerul Afacerilor Externe din Statele Unite vine cu formulări foarte clare pe tema bisericii şi drepturilor minoritare şi se aşteaptă la progrese din partea părţii române. În răspuns, România a adoptat în primăvară o ordonanţă de urgenţă a guvernului, doar că aceasta nu face referire tocmai la bunurile ecleziastice. Unul din punctele importante ale negocierilor noastre din Statele Unite a fost acela de a convinge Congresul că evoluţia este într-adevăr pozitivă, dar numai pe o scară mai mică, iar bunurile ecleziastice sunt excluse. Ştim că statul român a respins chiar şi în cursul lunii iulie restituirea mai multor zeci de imobile ecleziastice, prin intermediul comisiei pentru retrocedări, şi a respins din nou şi cazul Colegiului Szekely Miko. Aceste argumente sunt înţelese în totalitate de Congresul american.
- Uniunea Europeană nu ar putea fi un partener mai eficient în acest domeniu?
- Uniunea Europeană nu este deocamdată un partener funcţional, pentru că până în perioada aderării a avut un sistem de criterii foarte serios, pe care trebuia România să-l îndeplinească. Acestea au fost îndeplinite de România, dar după o perioadă a pus frână. Congresul Partidului Popular European din anul 2012 de la Bucureşti a fost primul care a introdus în program politica minoritară. Până atunci nu au dezbătut pe această temă nici partidele de dreapta, iar din partea celor de stânga nici nu ne putem aştepta la acest lucru. În cadrul Congresului de anul trecut de la Madrid, acest lucru s-a intensificat şi mai mult şi, în prezent, au început şi formaţiunile politice ale Uniunii Europene să se preocupe de problemele minoritare, însă, UE este şi acum prea lentă. Din acest motiv, în acest caz, este mai avantajos să ne folosim de parteneriatul strategic american. De Consiliul European se leagă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde în numeroase cazuri România a fost condamnată din cauza înfrânării retrocedărilor. Şi din acest motiv, procesele de acolo au fost oprite, motivând faptul că România trebuie să elaboreze din nou legile. Legile au fost rescrise, prin asumarea răspunderii guvernul Boc le-a creat un drum, dar nu există efectele. Deci, rezultatul nu a adus o evoluţie pozitivă - putem observa acest lucru dacă ne uităm de exemplu la retrocedarea terenurilor. Revenind la imobilele ecleziastice, există un vid imens. Şi în acest caz nu este de ajuns UE, mai ales ştiind faptul că în parteneriatul strategic american reprezintă un rol important acele probleme, precum cea a rromilor, retrocedarea averilor comunităţii evreieşti sau problema drepturilor omului. Dacă vorbim de geopolitică sau de apărarea comună, atunci aici trebuie să fie inclus şi faptul că în societate să fie asigurate acele drepturi fundamentale, prin care devine sustenabilă societatea respectivă. În sens contrar, se intensifică tensiunile interne.
- Într-un context mai personal, în calitate de participant la călătoria de specialitate a Partidului Popular European, ce aţi observat, prin ce diferă politicianul american şi campania americană de cea europeană?
- Societatea Statelor Unite nu este atât de închegată, echilibrată în comparaţie cu ţările europene. La noi, fiecare comunitate îşi are propriul caracter, în schimb, societatea americană reprezintă un mediu eterogen, care se construieşte în baza concepţiei Americii. În America, excluzând armata, politica externă, justiţia şi dezvoltările economice interne, statele membre şi consiliile locale au un rol foarte important. Din acest motiv, atunci când americanul simplu alege un preşedinte, în realitate se gândeşte la alegerea preşedintelui unei mari puteri. Tot această gândire globală este caracteristică şi politicianului. Abordarea de la Washington este mult mai diferită faţă de cea din ţară sau din alte ţări ale Europei Centrale, sau chiar ale Europei Occidentale.
- Atunci când aţi spus că aţi sosit dintr-o ţară care se numeşte România şi sunteţi un membru al minorităţii maghiare, v-au considerat o raritate?
- Partenerii noştri din Congres - fie că sunt grupuri de specialitate ale Congresului sau angajaţi în domeniul politicii externe sau ai instituţiilor de cercetare - ştiu şi înţeleg de unde venim. Un om simplu însă, nu ştie unde este România. Pentru ei, această dimensiune este prea mică. În schimb, şi societatea americană se schimbă: în timp ce până acum, familiile politice de provenienţă europeană erau mai degrabă decisive, în prezent, Statele Unite se confruntă cu o imigrare foarte serioasă din America de Sud şi Mexic. Aceste comunităţi latino-americane s-au consolidat şi acest lucru va avea efecte serioase. Statele Unite vor avea din ce în ce mai puţine legături cu Europa, dar există şansa ca problemele globale - precum cea rusească, chineză sau a Orientului Mijlociu - să intensifice legăturile cu noi.
- Mergând mai departe: în funcţie de candidatul care va câştiga, ar putea exista vreun efect asupra maghiarilor din Transilvania? Pornind de exemplu de la problema retrocedărilor…
- În opinia mea, din acest punct de vedere, o guvernare Clinton este mai previzibilă. Trump a anunţat că nu doreşte să se implice în politica externă, intenţionează să reducă participarea Statelor Unite în cadrul NATO şi, se poate că punctul de vedere din ce în ce mai pozitiv al Washington-ului, să slăbească în acest domeniu. Acest lucru nu ar fi benefic pentru noi.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 143, 27.07.2016;
Semnează: Kovacs Hont Imre

Împlinirea a 167 de ani de la lupta de la Nyergesteto,
Ieri după-amiază, în cadrul zilelor satului Cozmeni a avut loc o festivitate de comemorare dedicată evenimentelor din urmă cu 167 de ani. Evenimentul a fost organizat de autoguvernarea comunei Cozmeni şi de organizaţia teritorială UDMR Ciuc. Manifestarea a început cu parada husarilor păstrători de tradiţii din judeţul Harghita. Printre aceştia s-a aflat Vass Laszlo, conducătorul Asociaţiei Păstrătoare de Tradiţii - Batalionul de Honvezi nr. 3 din Szeged. Consulatul Ungariei la Miercurea-Ciuc a fost reprezentat de consulul Csige Sandor Zoltan. În calitate de gazdă, Szanto Laszlo, primarul comunei Cozmeni, i-a salutat pe cei prezenţi. El a declarat: la fel ca şi cei care au apărat zona Nyergesteto, să apărăm şi noi acest pământ, pământul nostru natal. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean (Covasna - n.n.), a declarat: Noi cei care suntem adepţii libertăţii secuieşti, ne adunăm din când în când în diferite locuri şi alături de noi se află toţi iubitorii de libertate de pe Pământul Secuiesc. În momentul de faţă toată naţiunea maghiară ştie faptul că prin intermediul luptei pentru libertate din urmă cu 167 de ani am rescris istoria - a declarat Tamas Sandor, care le-a transmis tinerilor secui care lucrează în străinătate că merită să vină acasă. Manifestarea s-a încheiat cu depuneri de coroane şi cu intonarea imnului secuiesc.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.862, 01.08.2016;
Semnează: Iochom Istvan

Cine îi opreşte pe catalani?
În pofida interdicţiei impuse de Curtea constituţională din Spania, parlamentul catalan a adoptat o propunere care stabileşte demersurile scindării unilaterale de Spania. În proiectul de scindare, elaborat de către o comisie, se menţionează faptul că poporul catalan are dreptul de a iniţia un proces constituţional propriu. În legătură cu acest lucru s-ar organiza un referendum şi s-ar proclama scindarea, ar fi realizată constituţia republicii catalane care ar fi ratificată prin intermediul unui nou referendum. Este o zi tristă a democraţiei - a formulat Ines Arrimadas, conducătorul fracţiunii liberale Ciudadanos. Din momentul amplificării în urmă cu câţiva ani a aspiraţiilor catalane legate de independenţă, Catalonia înfruntă pentru prima dată în mod deschis Curtea constituţională din Spania, depăşind limita constituţionalităţii prin intermediul votului. Guvernul catalan a semnalat în trecut faptul că nu se supune deciziei justiţiei şi îşi continuă munca în vederea creării Cataloniei independente.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.862, 01.08.2016;

Independenţă catalană / Curtea Constituţională din Spania ameninţă cu amenzi în bani
Curtea constituţională spaniolă a suspendat ieri hotărârea de săptămâna trecută a Parlamentului catalan, care cuprinde paşii scindării unilaterale de Spania. Curtea constituţională i-a oferit 20 de zile lui Carme Forcadell, preşedintele parlamentului catalan, să explice de ce a făcut posibilă organizarea dezbaterii şi votului parlamentar, în timp ce organismul judecătoresc a calificat anterior aspiraţiile catalane de scindare ca fiind anticonstituţionale. Curtea constituţională a avertizat preşedintele legislativului catalan şi pe preşedintele catalan Carler Puigdemont, în legătură cu faptul că încălcarea deciziei sale ar putea avea consecinţe. În proiectul parlamentului catalan privind scindarea se stabileşte faptul că dreptul poporului catalan este iniţierea unui proces constituţional propriu.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.863, 02.08.2016;

Bucureştii îi criminalizează fără probleme pe autonomiştii maghiari din Transilvania / Reînvierea lumii securiste
Începând de la Trianon, scopul statului român este asimilarea şi dispariţia maghiarilor. Sub semnul acestui scop, Bucureştii şi-au dezvoltat politica de asimilare, politica care evocă perioada comunistă. În urma încercării de punere la cale a pogromului de la Târgu-Mureş din anul 1990, România deceniului a fost caracterizată de o atmosferă politică antimaghiară. În anul 2007, Tokes Laszlo, fost episcop reformat de pe lângă Piatra Craiului, a fost ales în funcţia de europarlamentar, prin intermediul solidarităţii dreptei maghiare din Transilvania. Tabăra autonomistă s-a dezmembrat în urma confruntărilor interne purtate de liderii PCM, avântul maghiar s-a diminuat, iar şovinismul român s-a amplificat. Se pare că au avut dreptate cei care au afirmat că a fost un gest neserios din partea parlamentului ungar faptul că a votat în anul 2005, fără condiţii, aderarea României la UE. Cel mai nou val al antimaghiarismului s-a amplificat cu ocazia ajungerii la putere a premierului Victor Ponta, în anul 2012. De atunci statul român i-a privat pe compatrioţii noştri de o serie de drepturi, începând de la excluderea studenţilor maghiari (din cadrul UMF) de pe locurile finanţate de stat, continuând cu campania împotriva drapelului secuiesc şi renaţionalizarea Colegiului Szekely Miko. Ce înseamnă un pericol terorist? Intimidarea privind procedurile penale reprezintă o armă veche şi nouă a şovinismului român. DNA a trimis în ultimii ani la închisoare o serie de foşti şi actuali politicieni. În urma vânătorii şi maghiarii au ajuns în foc încrucişat, însă în mod surprinzător nu este vorba despre cei care sunt consideraţi de opinia publică maghiară din Transilvania corupţi şi necinstiţi. Aspectul comun în privinţa celor acuzaţi este faptul că reprezintă mai mult sau mai puţin interesele comunităţii lor şi în calitate de edili ai oraşelor secuieşti au arborat primii drapelul secuiesc, în localităţile lor. Anul trecut a ajuns la cunoştinţa opiniei publice strategia ministerului de interne, referitoare la perioada 2015-2020, în care printre pericolele care îi pândesc pe cetăţeni se aminteşte de toate formele rasismului, xenofobiei şi extremismului, care vizează obţinerea autonomiei etnice în unele regiuni. Statul român criminalizează mişcarea autonomistă. Acest lucru nu a fost schimbat nici de faptul că în noiembrie 2014, Klaus Johannis a fost ales în funcţia de preşedinte al României. În pofida faptului că Victor Ponta a demisionat în urma incendiului de la Colectiv, guvernul condus de Dacian Cioloş, fost comisar UE în probleme de agricultură, continuă campania sa antimaghiară.

Acuzaţii imposibile
Bomba a explodat anul trecut în decembrie, cel puţin din punct de vedere politic. Sub acuzaţia privind pregătirea unui act terorist, doi lideri din Târgu-Secuiesc ai HVIM au fost arestaţi, fiind puşi sub acuzaţie de DIICOT. Cei doi tineri s-au aflat luni de zile în arest preventiv la Bucureşti. Acuzaţiile sunt slabe. Absurditatea acuzaţiilor este dovedită de faptul că în timp ce Beke Istvan a fost arestat în data de 1 decembrie, colegul său acuzat, Szocs Zoltan, a fost arestat doar în 30 decembrie, deşi s-a întors în ţară în 20 decembrie. Oare este normal ca o persoană implicată într-o problemă legată de terorism, aflând de arestarea prealabilă a colegului său, să nu încerce să se ascundă, să dispară, ci se întoarce acasă? Este normal ca în măsura în care acuzaţia de terorism este serioasă, autorităţile să îl aresteze doar după 10 zile de la întoarcerea în ţară? În centrul acţiunii bizare se află nu numai cei doi tineri secui, ci întreaga tabără autonomistă maghiară transilvăneană. Nu putem face altceva decât să sperăm că dacă vreodată echipa de fotbal a Barcelonei va juca la Bucureşti, Mesi şi ai lui nu vor fi consideraţi elemente suspecte sosite din regiuni cu probleme, împovărate de terorist şi extremism.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 147, 02.08.2016;
Semnează: Magyar Demokrata - Agoston Balazs

Multiculturalitate la Târgu-Mureş
Ministerul educaţiei verifică documentele gimnaziului romano-catolic din Târgu-Mureş devenit independent anul trecut, după ce şcoala confesională cu predare în limba maghiară a ajuns într-un conflict cu Gimnaziul Unirea, cu care împarte clădirea confesională. Valentin Bretfelean, comandantul poliţiei orăşeneşti, care reprezintă primăria în cadrul consiliului director al şcolii, a declarat agenţiei de ştiri: inspectoratul şcolar a acordat în mod legitim şcolii catolice mai multe clase de la Unirea, pentru a creşte numărul elevilor la peste 300. În opinia lui Bretfelean, din această cauză se află în pericol existenţa liceului Unirea. Gimnaziul Unirea speră că prin desfiinţarea şcolii catolice problema sălilor să fie soluţionată. Tocmai din această cauză a trimis ministerului o plângere în care reclamă legitimitatea existenţei şcolii confesionale - a declarat agenţiei MTI, Tamas Zsolt, directorul Liceului teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureş.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.865, 04.08.2016;

Târgu-Secuiesc / Drapelele secuieşti trebuie îndepărtate,
Potrivit sentinţei definitive a Curţii de Apel Braşov, adoptate în data de 26 mai, primarul localităţii Târgu-Secuiesc, Bokor Tibor, a trebuit să dispună îndepărtarea - la sfârşitul săptămânii trecute - a celor două drapele secuieşti, arborate în data de 26 iulie 2014, în prezenţa vicepremierului Semjen Zsolt şi a consulului general din Miercurea-Ciuc, Zsigmond Barna Pal, lângă monumentul Eroilor din oraşul breslelor. Tijele drapelelor rămân deocamdată la locul lor. În data de 30 mai 2013, prin intermediul unei sentinţe judecătoreşti definitive, primarul oraşului a fost obligat să retragă de pe Piaţa Gabor Aron drapelele secuieşti arborate în data de 15 martie 2013. S-a împlinit visul reclamantului de serviciu Dan Tanasă. Prin intermediul sentinţei definitive şi irevocabile a trebuit îndepărtat pentru a doua oară, dintr-un loc public, simbolul secuimii. Conducerea oraşului caută terenul privat sau cel confesional, unde ar putea arbora din nou drapelele secuieşti îndepărtate de puterea română. Graţie lui Dan Tanasă, drapelul oraşului trebuie îndepărtat de pe faţada primăriei şi din sala de şedinţe.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.868, 08.08.2016;
Semnează: Iochom Istvan

Ridicarea unei statui în memoria lui dr. Benedek Geza
Asociaţia Culturală Korosi Csoma Sandor (5252200, Covasna; Strada Petofi nr. 59; conducător: Gazda Jozsef) şi-a fixat între altele ca scop ocrotirea amintirii personalităţilor însemnate din microregiunea Covasna şi tocmai din această cauză propune Primăriei Covasna amplasarea - cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui dr. Benedek Geza - unei statui dedicate fondatorului spitalului de cardiologie. Primăria a fost de acord cu iniţiativa, iar procedura de autorizare se află în curs de desfăşurare. Artistul Vetro Andras a realizat statuia. Cheltuielile sunt ridicate, iar asociaţia este săracă. Se aşteaptă donaţii pentru acoperirea cheltuielilor. Lista celor care vor oferi donaţii va fi publicată pe www.benedekdoctor.eu. Informaţii suplimentare: benedekdoktor.eu şi la numărul de telefon 0722369104 sau pe Facebook-Benedek Geza.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.869, 09.08.2016;

Libertatea este un lucru atât de mare
Libertatea noastră poate fi validată prin acţiuni ferme împotriva hărţuirilor nedrepte, libertate pentru care în urmă cu 60 de ani oamenii s-au răsculat la Budapesta şi a cărei ideal nu s-a pierdut nici în prezent - au afirmat vorbitorii în cadrul deschiderii de ieri a celei de-a 12-a ediţii a Taberei EMI. Tema principală a universităţii de vară din acest an, de lângă municipiul Gheorgheni, este revoluţia din ’56, în continuare cadrul de probleme privind autodeterminarea Ţinutului Secuiesc, validarea drepturilor şi privarea de drepturi, respectiv maghiarii din Transilvania şi serviciul secret. Membri Tineretului Maghiar din Transilvania (EMI) s-au întors ca şi păsările călătoare acasă, lângă Gheorgheni, la tabăra care se organizează în fiecare an - s-a auzit ieri în deschiderea taberei. Motto-ul din acest an al taberei formulează o întrebare, la care trebuie să răspundă toţi participanţii - a făcut trimitere Nagy Zoltan, primarul municipiului Gheorgheni, la citatul lui Marai (Libertatea este un lucru atât de mare?), care este de altfel sloganul din acest an. În calitate de edil al oraşului şi de simplu cetăţean din Gheorgheni răspunsul meu este: da, e un lucru atât de mare. În fiecare zi observ că nu apreciem cu adevărat libertatea, şi am mai observat şi faptul că am devenit comozi - a afirmat edilul, potrivit căruia, hărţuirile suferite în ultimii ani ne-au amintit de importanţa elementară a libertăţii. În multe cazuri am devenit nesiguri, ne-am temut să îi susţinem pe oamenii hărţuiţi, iar această teamă a slăbit comunitatea noastră. Este important să ne trezim: nu este încă nimic pierdut. Doar acela poate fi liber, care îşi trăieşte cultura, vorbeşte şi poate vorbi limba lui maternă, se roagă şi poate să se roage. Sorban Attila Ors, preşedintele EMI, organizatorul principal al taberei, pe lângă hărţuirea actorilor din viaţa publică maghiară din Transilvania, a vorbit şi împotriva interdicţiei în România a anumitor cetăţeni ungari. În 1956 oamenii s-au răsculat împotriva tuturor lucrurilor, care şi în prezent ne ciuntesc conştiinţa, ne oprimă, şi ne alungă în prezent de acasă, cu toate că e fără violenţă. Pe lângă aceasta, în decembrie anul trecut a început un proces alarmant. Conaţionalilor noştri li se pune la întâmplare interdicţia de a intra în ţară, iar acest proces trebuie să îl oprim ca şi comunitate - a afirmat în discursul de deschidere a taberei Sorban, referindu-se la punerea sub acuzare a lui Petras Janos, solistul formaţiei Karpatia, şi în consecinţă, formaţia care venea în fiecare an, nu poate să fie prezentă la această manifestare. Ştim ce lucru mare este libertatea, şi folosindu-ne de acest lucru, va exista şi de acum încolo Tabăra EMI - a declarat Sorban. În ceea ce prieşte locaţia festivalului naţional, schimbarea este de altfel una permanentă: Anul trecut ne-am mutat înapoi în locaţia veche şi am început să o modificăm, dar nu a fost potrivită acea amenajare. Acum am încercat să rezolvăm astfel încât, într-un spaţiu mare să fie amplasate corturile pentru prelegeri şi locaţiile diferitelor activităţi, un alt spaţiu imens să fie destinat locaţiei concertelor, şi un al treilea spaţiu să fie folosit pentru corturile din tabără - a declarat redacţiei organizatorul principal. Tabăra EMI durează până duminică, iar informaţiile referitoare la program şi biletele de intrare pot fi accesate pe site-ul www.emitabor.hu.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 154, 11.08.2016;
Semnează: Kovacs Hont Imre

Un nou nu în privinţa poligonului
Fostul poligon militar din Sfântu-Gheorghe nu poate ajunge în proprietatea autoguvernării deoarece conform ministerului apărării, armata are nevoie de un poligon. Autoguvernarea oraşului Sfântu-Gheorghe cere de ani de zile ca statul să-i cedeze poligonul care se află la marginea oraşului şi care se întinde pe o suprafaţă de 70 ha. Oraşul ar dori să creeze acolo cimitire şi ar dori să construiască aşezăminte sociale şi medicale. Primarul Antal Arpad a declarat ieri că a primit miercuri o nouă adresă din partea ministerului apărării. Ministerul recunoaşte că aşezământul nu are autorizaţie pentru organizarea unor exerciţii de tragere, însă se subliniază că terenul este potrivit pentru instrucţii. Vor să desfăşoare instrucţii pe 70 ha în Sfântu-Gheorghe, dar nu ştiu cine şi ce fel de instrucţii efectuează acolo - a spus Antal Arpad.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 155, 12.08.2016;

Drapelele secuieşti vor ajunge pe teren confesional
În cursul acestei săptămâni, Peter Janos, vicepreşedintele CNS a înregistrat la parohia reformată din Târgu-Secuiesc, cererea în care CNS şi Consiliul Secuiesc din Târgu-Secuiesc solicită autorizarea de către consiliul prezbiterial a arborării celor două drapele secuieşti, îndepărtate de către autoritatea română din faţa fostei şcoli de aprozi, lângă statuia - Kolonics, dezvelită în 16 noiembrie 2013, din faţa bisericii reformate. Respectivul teren se află în proprietatea bisericii reformate, astfel nu poate interveni nici puterea şi nici justiţia. În cazul aprobării cererii, festivitatea de arborare a drapelelor va avea loc în toamnă.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.873, 13.08.2016;
Semnează: Iochom Istvan

Statul român mizează pe intimidare / Este vorba despre o problemă comunitară
În cadrul celei de-a XXII-a ediţii a EMI, o temă specială a evenimentului a fost cazul lui Beke Istvan şi a lui Szocs Zoltan. În data de 13 august, Toke Ervin şi Sorban Attila Ors, preşedintele EMI, au discutat cu reprezentaţii HVIM. Toth Balint, purtătorul de cuvânt al filialei HVIM Transilvania, a declarat că atunci când a început valul de teroare împotriva membrilor HVIM, nu aveau o imagine de ansamblu, însă în momentul de faţă o au şi ea reprezintă un exemplu viu al modului cum funcţionează împreună SRI şi mass-media. Pe termen lung, însemnătatea cazului poate fi faptul că atunci când problema autonomiei ajunge la un nivel mai ridicat, aceasta să poată fi măturată cât mai repede de pe masa discuţiilor, invocându-se faptul că nu se discută despre cerinţele secuilor terorişti. Szocs Csongor a vorbit doar despre situaţia fratelui său, Zoltan, dat fiind faptul că el este martor în procesul lui Beke Istvan. El a subliniat că iniţial nici măcar nu a fost audiat. Au fost audiaţi doar cei de la care sperau să obţină informaţii care să susţină acuzaţiile. Cum este posibil ca astfel de terorişti adevăraţi să fie lăsaţi în arest la domiciliu? - a întrebat Szocs, care a mai informat: în istoria domeniului juridic din România nu s-a întâmplat ca suspecţii să fie lăsaţi să plece acasă în această etapă a procesului. Nouă ni s-a permis să intrăm la trei înfăţişări. Oamenii de acolo, în afara procurorului şi a judecătorului, toţi râdeau de acuzaţie. Căutarea unui avocat nu a fost nici ea simplă: mulţi au invocat existenţa unor programe cu familiile, dar au existat cazuri când li s-a spus în faţă că nu se angajează deoarece se tem. În final Rozsnyai Sandor s-a angajat să se ocupe de această muncă.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 156, 16.08.2016;

A meritat şi în acest an să se organizeze Tabăra EMI - a meritat chiar şi prin sângerarea mai multor răni,
Soarta celei de-a 12-a ediţii a Taberei EMI din acest an nu a fost una blândă: formaţia din Ungaria, Karpatia, care beneficiază de cea mai mare popularitate, nu a avut posibilitatea să cânte la Gheorgheni şi, pe lângă toate acestea, şi vremea nefavorabilă a împuţinat mult numărul participanţilor. Chiar şi în pofida acestui lucru a meritat şi va merita şi de-acum încolo să se organizeze festivalul naţional - a afirmat organizatorul principal. Justiţia şi vremea neprielnică au împiedicat profund desfăşurarea taberei naţionale, organizată anual de Tineretul Maghiar din Transilvania (EMI). În cadrul festivalului organizat în apropierea municipiului Gheorgheni, atât partea publicului interesată de concerte, cât şi cea interesată de prelegeri, a fost ţinută departe de lipsa formaţiilor şi de vremea nefavorabilă. Locaţia reamenajată a taberei s-a dovedit totodată a fi funcţională, unele programe nu s-au deranjat reciproc. Formaţia favorită a publicului, Karpatia, nu a avut posibilitatea să concerteze, deoarece solistul acesteia, Petras Janos, a fost pus sub acuzare pentru instigare la ură, motiv pentru care nu poate să intre pe teritoriul României. Neparticiparea formaţiei Karpatia s-a simţit din toate punctele de vedere. Din punct de vedere material şi din punct de vedere al numărului participanţilor, dar mai ales din punctul de vedere că cei care lucrează împotriva noastră şi-au atins obiectivul. În lipsa formaţiei Karpatia, care ne ajută material şi spiritual, au crezut că, totodată, nu se va putea organiza tabăra din acest an - a declarat Sorban Attila Ors, preşedintele EMI, organizatorul principal al taberei. Celălalt impediment enorm l-a reprezentat vremea nefavorabilă. Timp de trei zile ne-a udat ploaia şi am fost nevoiţi să oprim concertul de joi al formaţiei Kowalsky meg a Vega. Duminică a fost singura noastră zi bună. Referitor la numărul participanţilor doar marţi o să avem un calcul mai exact, dar potrivit estimărilor mele, numărul participanţilor a scăzut la două treimi. Din fericire avem mulţi fanatici ai Taberei EMI, şi din acest motiv nu este atât de drastică scăderea la chiriile săptămânale - a afirmat organizatorul principal. Sorban consideră regretabil faptul că nici în acest an nu a venit nici un invitat în reprezentarea UDMR. Precum a declarat, Uniunea nu acordă nici în prezent atenţie unei părţi însemnate de alegători, preşedinţii celorlalte două partide maghiare participând totodată la dezbaterea destinată celor trei partide. Tabăra EMI din acest an mi-a transmis două mesaje importante. Unul dintre acestea este că, oricât de puternică este presiunea, nu avem voie să cedăm. Celălalt însă, că în România, libertatea nu este neapărat un drept pe care îl dobândim din naştere şi trebuie să luptăm pentru obţinerea lui - a afirmat Sorban Attila Ors. În pofida oricărei greutăţi el recunoaşte că a meritat să se organizeze şi în acest an Tabăra EMI, şi chiar şi anul viitor va merita să fie atraşi participanţii cu sentimente naţionale la tabăra organizată la kilometrul 3 din apropierea municipiului Gheorgheni.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 156, 16.08.2016;
Semnează: Kovacs Hont Imre

Proiectul autonomist pe masă, nu în sertar,
Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, a susţinut o expunere în cadrul SIC FESZT, eveniment desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute, pe tema problemelor politice actuale, a colaborării cu PCM. Kelemen ne-a declarat că în prima săptămână a lunii septembrie, fracţiunea parlamentară a UDMR va discuta despre priorităţile sesiunii de toamnă. Există câteva probleme precum utilizarea limbii maghiare în domeniul sănătăţii. La întrebarea noastră dacă proiectul de lege privind autonomia Pământului Secuiesc va fi scos din sertar, Kelemen a declarat: nu se află în sertar, se află pe masă. Noi trebuie să decidem ideea ca atunci când îl vom înainta, ce fel de şanse vom avea pentru derularea unor discuţii inteligente şi dacă există măcar o majoritate teoretică în această privinţă.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 156, 16.08.2016;
Semnează: Kiss Edit

De ce ne temem de autonomie?
Presa română şi opinia publică resping cu fermitate dreptul comunităţii noastre la autodeterminare. Ştim de ce: deoarece nu cunosc conceptul şi se tem. Problema este că nici noi nu dăm dovadă de unitate în această temă. Şi printre noi există radicali, sceptici şi moderaţi. Să vedem de ce. Am discutat cu mulţi oameni pe această temă şi am citit multe articole pe internet şi în presa scrisă. În sfera celor care sunt împotriva autonomiei există diferite idei. Prima idee am putea-o numi principiu de ghetou sau principiul scindării şi am fi separaţi în mod ermetic de corpul ţării. A doua idee este principiul recolonizării: dacă ar exista autonomie, ar începe desfiinţarea cât mai eficientă şi mai exactă a diasporei, în ideea să îi adunăm la un loc pe cei care vorbesc aceeaşi limbă. A treia idee se referă la principiul micilor baroni. Dacă va exista autodeterminare şi vom ieşi din vizorul puterii centrale, vom putea trăi după cum doresc micii baroni şi nimeni nu se va interesa de noi. A patra idee se referă la principiul naţiunii, potrivit căruia secuii nu există, doar maghiari de pe Pământul Secuiesc care sunt parte a naţiunii maghiare unitare. Am fi separaţi în mod conştient de naţiunea-mamă, deoarece astfel putem fi desfiinţaţi mai uşor. Cel de-al cincilea contraargument este cel prin care invocăm faptul că autonomia nu va soluţiona problemele noastre existenţiale. În opiniile autonomiste un factor comun este temerea. Trebuie să discutăm cu concetăţenii noştri şi să le spunem cu argumente - şi nu pe un ton dispreţuitor - cine suntem, încotro ne îndreptăm. Trebuie să comunicăm. Sarcini există din belşug.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.875, 17.08.2016;
Semnează: Matekovics Janos Zoltan

Tabăra - EMI / Este nevoie de lideri adevăraţi
În pofida vremii nefavorabile, cea de-a XXII-a ediţie a taberei - EMI, organizată în perioada 10-14 august, a fost una reuşită - s-a spus în cadrul conferinţei de presă a organizatorilor. La evenimentul de lângă Gheorgheni au participat 5.000 de persoane. În cadrul conferinţei de presă, preşedintele EMI şi organizatorul principal al taberei, Sorban Attila Ors, a declarat că în cadrul taberei au fost abordate teme actuale precum autodeterminarea Pământului Secuiesc şi problemele legate de politica naţională maghiară din Transilvania. În legătură cu masa rotundă la care au participat PPMT şi PCM, Sorban a menţionat că partidul care se bucură de cea mai mare popularitate, UDMR, s-a distanţat, şi între cele două alegeri nu este dispus să participe la o manifestare apolitică. Atrocităţile care i-au afectat în ultimii ani pe maghiari - intervenţia în timpul concertului formaţiei Ismeros Arcok, problema privind drapelele, cazul lui Beke Istvan şi al lui Szocs Zoltan - conturează o imagine deosebit de dezavantajoasă în privinţa respectării drepturilor maghiarilor din Transilvania. Clarificarea acestor probleme ar intra în sarcina partidelor maghiare, mai ales în cea a UDMR, dat fiind faptul că ele dispun de cele mai multe instrumente - a spus conducătorul EMI. Din partea reprezentanţei maghiare este nevoie de lideri adevăraţi, în spatele cărora maghiarii pot obţine drepturile lor privind limba lor natală, cele legate de utilizarea simbolurilor, pot soluţiona cazul universităţii maghiare. Organizatorul principal a adresat mulţumiri pentru contribuţia sponsorilor, subliniind în mod aparte sprijinul moral şi cel material al formaţiei Karpatia.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.876, 18.08.2016;

Maghiarii fură Transilvania
Prin intermediul unor retrocedări ilegale, românii sunt excluşi din centrele istorice ale marilor oraşe ale Transilvaniei, iar cele două partide române mai importante concurează care îngenunchează mai bine în faţa UDMR. Într-un astfel de context nu este surprinzător faptul că Transilvania este prădată - astfel de afirmaţii au fost rostite în cadrul celei de-a XVI-a ediţii a Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului, în cadrul tradiţionalei taberei a românilor de pe Pământul Secuiesc. Dezbaterea temei a început cu declaraţiile profesorului universitar Ioan Pop Sabău, care a prezentat proiectul - Transilvania Furată. Au înfiinţat mişcarea în anul 2013 împreună cu jurnalistul Marcel Bărbătei, deoarece în opinia lor foarte multe clădiri şi teritorii - şi păduri - au fost retrocedate ilegal unor composesorate-fantomă, unor aşa-numite biserici care dispun de tradiţii maghiare.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.877, 19.08.2016;

Un nou eşec privind protecţia minorităţilor,
Politica din ţară privind minorităţile sângerează din o mie de răni. Pe de o parte sunt cunoscute măsurile care afectează dezavantajos maghiarii din Transilvania, de pe Pământul Secuiesc, iar pe de altă parte românii care trăiesc în afara graniţelor ţării sunt nemulţumiţi acum de faptul că simt că sunt abandonaţi de către Bucureşti. Reprezentanţii românilor care trăiesc în afara hotarelor au vorbit despre acest lucru în cadrul Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului. Reprezentantul lor din Valea Timocului din Serbia a spus clar faptul că diplomaţii români mai mult le dăunează decât să le aducă vreun beneficiu. În mod excepţional, valul de plângeri din partea celor de peste hotare atenuează plângerile obişnuite din partea românilor de pe Pământul Secuiesc. În urma situaţiei tragice prezentate de Pedrag Balasevici, reprezentantul vlahilor, fostul preşedinte de stat Traian Băsescu a simţit potenţialul politic care se ascunde în această situaţie deplorabilă şi şi-a formulat de îndată criticile, mai exact propunerea sa. Conform propunerii sale, România poate să nu ratifice acordul de intrare a Serbiei în UE. Cu greu poate fi crezut faptul că factorii de decizie vor lua în considerare avertismentele lui Băsescu. Guvernul de specialişti nu are nici timp şi nici putere de a schimba situaţia, iar după alegeri nu acest lucru va fi primordial. Nu este în totalitate surprinzător faptul că Bucureştii sunt insensibili faţă de problemele grave ale românilor care trăiesc în alte ţări, probleme care vizează identitatea lor naţională. Există temerea că indiferenţa din partea statului naţional va exista în continuare, iar una din consecinţe va fi faptul că românii privaţi de drepturi din Valea Timocului vor fi uitaţi.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.877, 19.08.2016;
Semnează: Mozes Laszlo

Premii pentru maghiarii de peste hotare / Distincţii acordate primarilor oraşelor de pe Pământul Secuiesc
Patru edili de pe Pământul Secuiesc - Antal Arpad, primarul oraşului Sfântu-Gheorghe, Mezei Janos, edilul oraşului Gheorgheni, Raduly Robert Kalman, primarul oraşului Miercurea-Ciuc, şi Szocs Domokos, viceprimarul din Miercurea-Ciuc - au primit Premiul pentru Maghiarimea de Peste Hotare. În cadrul festivităţii organizate ieri, la Budapesta, cu ocazia zilei sărbătorii naţionale, au fost înmânate zece astfel de premii, acordate de premierul Ungariei, la propunerea vicepremierului responsabil de politica naţională, pentru activităţi depuse în interesul comunităţilor maghiare de peste hotare, în domeniul autoorganizării vieţii publice, învăţământului, culturii, confesional, ştiinţific şi economic. Distincţia conferită cu ocazia sărbătorii naţionale are trei mesaje: înseamnă aprecieri la adresa unor oameni de valoare, recunoaşterea părţii de naţiune în cauză, un semnal al faptului că statul ungar le acordă atenţie şi îi consideră parte definitorie a naţiunii maghiare universale - a declarat vicepremierul Semjen Zsolt. Mesajul politic al distincţiei este că nu îi abandonăm pe maghiarii noştri persecutaţi. Mesajul politic al distincţiei de acum este intenţionat şi conştient dat fiind faptul că le este adresat unor prieteni transilvăneni care au fost persecutaţi în baza unor născociri. Aceşti oameni suferă de persecuţii din cauza faptului că sunt maghiari şi se procedează astfel cu ei pentru a-i intimida pe maghiari să nu îşi asume un rol în viaţa publică - a subliniat Semjen Zsolt. Le transmitem clar prietenilor şi adversarilor că nu îi abandonăm pe maghiarii persecutaţi. Semjen Zsolt a subliniat că dăinuirea există dacă fiecare parte de naţiune maghiară există, iar dacă vreuna din ele dispare, maghiarimea universală va fi trunchiată. În cadrul festivităţii, pe lângă menţionarea activităţii celor patru politicieni transilvăneni, s-a mai spus să DIICOT a iniţiat o anchetă penală împotriva lui Antal Arpad Andras din cauza declaraţiei sale politice din decembrie 2014. Împotriva lui Mezei Janos, ancheta DIICOT a fost demarată în ianuarie 2015, dar presupusele sale fapte nu au putut fi demonstrate nici în ziua de azi. DIICOT a demarat în aprilie 2015 o anchetă împotriva lui Raduly Robert Kalman şi Szoke Domokos. Cele patru persoane care au primit distincţii nu au putut fi prezente la festivitate şi îşi vor prelua distincţiile ulterior. Acestea au fost acordate de Semjen Zsolt şi de Potapi Arpad Janos, secretar de stat responsabil cu politica naţională. În opinia primarului oraşului Sfântu-Gheorghe, acordarea distincţiei indică o confirmare a convingerii lor potrivit căreia se află pe drumul cel bun şi că Budapesta acordă atenţie activităţii lor şi o apreciază. Antal a mai menţionat că în ultimii ani, împreună cu ceilalţi trei edili, au lucrat ca regiunea să devină competitivă, Pământul Secuiesc şi secuii să simtă dezvoltarea, ca obiectivele politico-naţionale să poate fi realizate. Un rol important în acest proces îl are convingerea lor că pe lângă calitatea de primari, sunt şi edili ai comunităţilor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.878, 20.08.2016;

Vâltoarea mureşeană / România ar putea recunoaşte şi ea: maghiarimea este un aliat
După Serbia, România ar putea recunoaşte şi ea că, pentru ea, maghiarimea transilvană este nu o sursă de pericol, ci o rezervă de energie, iar Ungaria este nu duşman, ci aliat într-o comunitate de valori şi interese - a afirmat Kover Laszlo ieri, la Târgu-Mureş. Preşedintele Parlamentului Ungar şi-a rostit cuvântarea la festivitatea de deschidere a seriei de manifestări culturale din cadrul evenimentului intitulat Vâltoarea Mureşeană, derulat sub înaltul său patronaj. Kover Laszlo a constatat: fiecare al doilea membru al comunităţii maghiare din 1990 lipseşte astăzi din Târgu-Mureş. În opinia politicianului, această cifră vorbeşte în mod acuzator despre antimaghiarismul ce pătrunde în pătura politicienilor lideri români şi guvernelor din România, însă reflectă şi asupra rezultatelor sau mai degrabă a lipsurilor din politica naţională din Transilvania şi Ungaria. În opinia preşedintelui parlamentului, în toiul jocurilor geopolitice, este periclitat dreptul fiecărui cetăţean european la propriul pământ natal, şi fiecare cetăţean european va împărtăşi soarta maghiară mureşeană, va avea parte de speranţele şi temerile maghiare din Târgu-Mureş. Kover Laszlo a adăugat: mai devreme sau mai târziu, vor fi nevoiţi şi românii să se confrunte cu faptul că sunt bântuiţi şi ei de destinul maghiar mureşean, transilvănean: există forţe şi interese în lumea largă, care urmăresc să-i înstrăineze şi pe români de pământul lor natal, să le distrugă identitatea naţională. În aprecierea lui Kover, situaţia maghiarimii din Târgu-Mureş ar putea lua o întorsătură favorabilă dacă România va recunoaşte că, pentru popoarele din regiune, ocrotirea pământului natal, a Bazinului Carpatic şi a Europei Centrale reprezintă o provocare comună. Reprezentanţii vieţii politice maghiare din Transilvania ar putea ajuta, prin încheierea unor acorduri reale, validarea interesului maghiar. În parlamentul din Bucureşti, nimeni în afara maghiarilor nu va reprezenta interesele maghiare, totodată, prezenţa maghiară eficientă în politica română poate ajuta şi îmbunătăţirea pe viitor a relaţiilor dintre Ungaria şi România. Tocmai din acest motiv, îi rog pe toţi cetăţenii maghiari cu drept de vot din România ca la alegerile parlamentare din toamnă să edifice prin voturile lor politica maghiară transilvăneană. Portik Vilmos, unul din organizatorii principali, i-a mulţumit primarului Dorin Florea pentru faptul că anul acesta a asigurat, pentru prima oară, posibilitatea ca manifestarea să se mute în inima oraşului. Soos Zoltan, celălalt organizator principal, a menţionat: apreciază gestul, însă îi aminteşte edilului că maghiarii din Târgu-Mureş au drepturi ce trebuie acordate. Exemplul adus în acest sens l-a reprezentat amplasarea statuii lui Bethlen Gabor şi executarea hotărârii consiliului orăşenesc adoptate în acest scop. Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), a atras atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă integrarea Pământului Secuiesc, în urma reorganizării administrative a României, într-o regiune cu populaţie majoritar română. Liderul CNS a precizat: este convins că Ungaria va valida paragraful din tratatul de bază româno-ungar, potrivit căruia unităţile administrative nu vor fi modificate în defavoarea maghiarimii. În aprecierea lui Zatyko Gyula, vicepreşedintele PPMT, zilele maghiare organizate în diferitele oraşe transilvănene contribuie la edificarea comunităţii. În opinia lui Peter Ferenc, preşedintele consiliului judeţean Mureş - care a luat cuvântul în numele lui Kelemen Hunor, preşedintele UDMR -, prin Vâltoarea mureşeană comunitatea îşi arată forţa. Biro Zsolt, preşedintele PCM, susţine că maghiarimea trebuie să arate că oraşul regal liber de 400 de ani este al nostru nu doar pentru patru zile.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.882, 25.08.2016;

Vor organiza un congres ştiinţific secuiesc
În aprilie 2017 va fi organizat un congres ştiinţific secuiesc, găzduit de Universitatea Maghiară de Ştiinţe din Transilvania (EMTE) Sapientia - au anunţat organizatorii ieri, la Târgu-Mureş. David Laszlo, rector EMTE, a precizat: Sapientia va găzdui manifestarea în calitate de coorganizator. Rectorul a menţionat: instituţia pe care o conduce sprijină iniţiativa Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) pentru că sarcina universităţii o reprezintă, pe lângă obţinerea rezultatelor ştiinţifice, şi slujirea regiunii în care funcţionează ea, şi a populaţiei de acolo. Conferinţa internaţională se va derula în trei limbi: maghiară, română şi engleză. Izsak Balazs, preşedintele CNS - coorganizatorul evenimentului -, a afirmat: Pământul Secuiesc dispune de suficiente resurse spirituale ca să-şi soluţioneze propriile probleme. În opinia sa, Sapientia este atelierul ştiinţific care ar putea reuni aceste resurse. Bakk Miklos, politolog, docent al extensiei din Cluj a Universităţii Sapientia, organizatorul principal al congresului secuiesc, a precizat: vor organiza o conferinţă ştiinţifică secuiască în sens clasic. Congresul secuiesc din 1902 a fost convocat tot din motivul că în cadrul Monarhiei Austro-Ungare, Pământul Secuiesc era o periferie în desprindere, perspectivele sale fiind definite prin imigrare şi regres. În opinia lui Bakk, şi în zilele noastre, printre regiunile istorice transilvănene, Pământul Secuiesc este un ţinut care mai degrabă se desprinde în loc să se alinieze, iar pentru stoparea acestui proces este nevoie de fundamentarea, în orice domeniu, al ideilor regionaliste moderne.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.883, 26.08.2016;

Colina rămâne
Având unele probleme de rezolvat zilele acestea, a intrat la prefectură, ocazie cu care a constat cu regret că mormanul de pământ este tot acolo şi e păcat, pentru că strică imaginea pieţei centrale cu adevărat frumoase. Până când? - a întrebat Rodica Pârvan, consilier social-democrat, în cadrul şedinţei de ieri a administraţiei locale din Sfântu-Gheorghe. La îngrijorarea exprimată de consilier a răspuns primarul Antal Arpad. Nu numai noi, care stăm aici în sală, ci inclusiv majoritatea localnicilor din oraş au o părere asemănătoare. Într-adevăr, este păcat de piaţa centrală, însă dacă nu am fi obstrucţionaţi, nu ar trebui să ne ruşinăm din cauza acestui lucru - a explicat primarul. Populaţia oraşului ar trebui poate informată prin afişe cu privire la motivul pentru care piaţa centrală nu poate fi finalizată: nu este vorba despre faptul că oraşul ar avea stăpâni incompetenţi, motivul este acela că unii funcţionari desemnaţi revizuiesc decizia adoptată de cei aleşi, deşi cei 21 de consilieri locali şi primarul, aleşi direct de populaţie, ştiu ce îi trebuie oraşului mai bine decât prefectul, dirijat de la Bucureşti - a spus Antal Arpad. Edilul a amintit că proiectul privind amenajarea parcului, care include şi construirea colinei sub formă de balaur, a obţinut votul majoritar al consiliului local, şi nu vor renunţa la executarea proiectului, deoarece în caz este vorba de mai mult de o simplă polemică juridică: este o chestiune de principiu să se decidă cine conduce de fapt oraşul. Conform legii, aceasta este sarcina consilierilor locali aleşi şi a primarului, şi nu-i revine unui funcţionar desemnat de la Bucureşti, însă legile sunt interpretate pe la noi altfel decât la Caracal. Legile vor trebui să funcţioneze odată şi la noi, până atunci, mormanul de pământ rămâne în faţa prefecturii - a afirmat primarul, adăugând că eventual în timpul iernii, cu ajutorul tunurilor de zăpadă va fi schiţată colina sub forma de balaur, ca să vadă toţi care este ideea conducerii oraşului.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.883, 26.08.2016;
Semnează: Vary O. Peter

Şi învingătorii ar trebui să-şi asume crimele de război
Până când învingătorii nu îşi asumă păcatele de război, până când prefecţii români nu depun coroane de flori la Aiud, Abrud, Aita-Seacă, Sândominic sau Atid şi Siclod, până când nu se vorbeşte clar despre trecut - nu se poate vorbi de o conciliere reală - a declarat europarlamentarul Sogor Csaba, adăugând că, prelucrarea comună a trecutului este de actualitate la comemorarea centenarului intrării în război - la 27 august 1916 - a Regatului Român şi invadării Ungariei. Politicianul a declarat că stră-străbunicul său, Hegyi Sandor a fost unul dintre cei 15 civili care, în urmă cu 100 de ani, în octombrie 1916, a fost împuşcat de soldaţii români. - Nouă nu ni s-a spus acest lucru, mă gândesc, pentru a nu ne afecta emoţional. Şi aşa am primit destule palme, având în vedere că mi-am petrecut copilăria în diasporă. Aveam în jur de 25 de ani când m-am gândit că şi strănepotul acelui soldat, care l-a fărâmiţat cu toporul pe bunicul meu, se poate afla în Parlament… Este foarte greu să se pună punct celor întâmplate până când evenimentele de atunci nu sunt prelucrate, până când, după cei învinşi, şi învingătorii nu-şi asumă crimele de război, până când trecutul nu are o prelucrare comună. Nu întâmplător a fost inventată comisia mixtă ungaro-sârbă sau ungaro-română, deoarece până când nu vor avea loc comemorări comune, este nevoie de multă răbdare şi comemorări. Sogor Csaba a prezentat ca exemplu o localitate-martiră din Franţa - Oradour-sur-Glane, a cărei locuitori au fost ucişi fără milă la 10 iunie 1944 de germani. A trebuit să treacă 70 de ani până când, la începutul lunii septembrie 2013, Joachim Gauck, preşedinte german, şi Francois Hollande, preşedinte francez, să comemoreze împreună victimele. Cu acest prilej, Gauck le-a mulţumit francezilor în numele tuturor germanilor, pentru faptul că, în pofida ororilor din cel de-al II-lea Război Mondial, s-au întors către Germania în spiritul concilierii. - Românii ne impută de fiecare dată evenimentele tragice de la Ip şi Treznea, dar nici nu doresc să audă de locurile sângeroase - 1848-1849 - de la Aiud, Abrud, Sard, de atrocităţile comise de gardiştii - Maniu la Aita-Seacă şi Sândominic sau aş mai putea aminti localităţile Atid, Tărcaia sau Siclod. Atunci va începe încheierea trecutului când prefectul va veni să depună coroane de flori la Sândominic sau Aita-Seacă. Dar până atunci este nevoie de multă răbdare, perseverenţă şi muncă comună pe calea concilierii. Nu doar pentru ruperea rănilor este nevoie de comemorare, ci şi pentru a începe confruntarea şi concilierea reală. În opinia europarlamentarului, până când românii nici nu ştiu ceea ce s-a întâmplat în această ţară, degeaba aşteptăm să îşi asume confruntarea. Nu au aflat de aceste evenimente, nu înţeleg care este problema comunităţii maghiare. - Şi comemorarea de la Atid programată pentru luna octombrie poate fi parte a acestui proces. După monumente, depuneri de coroane de flori, dezbateri istorice comune ne aşteaptă încă multă muncă (vezi postul de televiziune comun germano-francez), deoarece multiculturalitatea reprezintă întâlnirea culturilor. Adevărata conciliere începe acolo unde nu numai învingătorii scriu istoria. În acelaşi timp, consider că aceste orori de război trebuie să ne atenţioneze că UE poate fi apostrofată, iar faptul că, în prezent, este pace, se datorează tocmai războaielor şi victimelor civile, deoarece şi învingătorii au recunoscut că altfel nu se poate construi o Europă paşnică - a adăugat Sogor Csaba.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 164, 26.08.2016;
Semnează: Daczo Katalin

Târgu-Secuiesc / Românii au sărbătorit separat
În cadrul Zilelor Oraşului, întreprinzătorul Constantin Pătru, consilier local, preşedinte al Asociaţiei de Dezvoltare Locală şi Culturală Târgu-Secuiesc, a organizat duminică în faţa sălii sporturilor, ziua târgului de toamnă românesc. Târgul de fructe şi legume, anunţat prin afişe publicitare, nu a mai avut loc, însă, în cursul după-amiezii, pe scena în aer liber au evoluat ansambluri de dansuri şi cântece populare din Bucureşti, Cluj, Zăbala, Covasna şi Sfântu-Gheorghe. Constantin Pătru, organizatorul evenimentului, ne-a precizat: prin această manifestare a vrut să-şi îndeplinească promisiunea electorală faţă de românii din localitate. Manifestarea s-a bucurat de sprijin financiar şi din partea consiliului local.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.886, 30.08.2016;

Cazuri de lezare a drepturilor maghiare, la Strasbourg
Două cazuri cu incidenţă maghiară au ajuns în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, după ce instanţa din România a pronunţat hotărârile împotriva reclamanţilor de naţionalitate maghiară. În ambele cazuri, dosarele depuse la Strasbourg au fost întocmite, gratuit, de juriştii de la Asociaţia Drepturile Noastre din Transilvania. Arus Zsolt, preşedintele Consiliului Secuiesc din scaunul Gheorgheni, a depus plângere la instanţa din Strasbourg, deoarece judecătoria şi tribunalul din România i-au respins, în lipsa unor investigaţii de fond, reclamaţia. Arus a sesizat instanţa din România, în mai 2015, cu privire la scrisorile anonime răspândite la Gheorgheni şi pe internet, care urmăreau compromiterea mai multor demnitari din cadrul Consiliului Naţional Secuiesc. Conform reclamaţiei, scrisorile conţineau şi informaţii care puteau fi accesate doar prin căi specifice serviciilor secrete. Reclamaţia a fost respinsă de judecătorie şi de tribunal, fără a fi efectuate investigaţii de fond, motiv pentru care preşedintele i s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Celălalt caz, care continuă tot la Strasbourg, vizează proprietarul unui mic restaurant din Gheorgheni, care fusese amendat de cei de la protecţia consumatorului din cauza afişului publicitar din faţa restaurantului, pe care meniul zilei era inscripţionat doar în limba maghiară. Autoritatea a aplicat amenda în baza articolului de lege care vizează etichetarea produselor şi nu materialele publicitare, însă cu toate acestea, cererea de anulare a procesului verbal contravenţional a fost respinsă atât de judecătoria din Gheorgheni, cât şi de tribunalul judeţean Harghita. În urma plângerii depuse de proprietarul restaurantului, cazul a fost investigat şi de consiliul naţional pentru combaterea discriminării, care a stabilit că activitatea publicitară desfăşurată exclusiv în limba maghiară nu este discriminatorie.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.887, 31.08.2016;

Ilie Şandru: „ANI DE ZBUCIUM”

0
0

Se spune că o carte importantă este o rebeliune a spiritului împotriva barbariei cotidiene. Dacă credem în această reflecţie, atunci romanul istoric „Ani de zbucium” al lui Ilie Şandru, apărut la Editura „Vatra veche” din Târgu-Mureş, în colecţia 100 de cărţi pentru Marea Unire - 1918-2018, este o carte importantă, pentru că trezeşte spiritul. Ea şi-ar putea lua oricând drept motto cuvintele unui personaj din proza lui Mircea Eliade, care, la un moment dat, exclamă: „Am ieşit din labirint!”, după ce realizează că şi-a trezit propriul spirit. Acţiunea aceasta de trezire a spiritului, în opinia marele Titulescu, nu trebuie să întârzie. Este şi mesajul romancierului. Şi atunci, unde să-l căutăm mai bine pe Ilie Şandru? Poate în publicistica lui Eminescu, în pagina în care spunea: „Ei slabi, eu tare, ei mint, eu adevărul îl spun”.
Cărţile lui Ilie Şandru sunt cărţi ale adevărului. Mereu scriitorul îl are pe Dumnezeu în suflet, dar, în acelaşi timp, poartă adevărul în minte. Romanul „Ani de zbucium” mai poate fi numit şi călăuză, după un nume inspirat pe care l-a dat romanului, ca teritoriu de recucerit, regretatul Mihai Sin, urmărind în eseul „Marea miză” creşterea şi descreşterea romanului românesc, deschizându-i romanului o şansă, spunând că acesta va ieşi din fundătura în care a intrat, va redescoperi omul, îl va scoate din stupizenie, acceptând mize majore, între care tragicul. Ce face romanul pe care îl analizăm? Aduce tragicul în prim-plan. Bunăoară Reghinul anului 1848, devastat şi incendiat de nebunia secuiască, cuprins parcă de flăcările iadului şi patima răzbunării, apare în pagini de un tragism inimaginabil, dar şi în aura demnităţii prin eforturile de apărare ale Regimentului II de grăniceri români din Năsăud, comandat de colonelul Urban. Oraşul e prins în „ruguri imense” şi ordine ca cel al descreieratului maior Zeyk Dominic, care striga în piaţa publică: „Unde n-aţi prădat, prădaţi! Unde nu arde, aprindeţi!”. Aceleaşi lovituri ale furiei se revărsau asupra românilor prin „tribunalele de sânge” care au condamnat mii de români la moarte prin spânzurătorile înălţate la marginea satelor. „Terorismul sălbatic” promovat de Kossuth şi Csany, şi dorinţa de exterminare a românilor au cuprins, cum reiese din succesiunea secvenţelor epice, şi Valea Mureşului Superior, cu Dumbrava, Lunca Bradului, Ciobotani, Topliţa Română, Sărmaş, Varviz şi Valea Gurghiului, la Ibăneşti, Orşova, Caşva şi Hodac.
Povestirea în roman trebuie reinventată, susţine academicianul Eugen Simion, pentru că romanul a fost prea mult timp o aventură, o confesiune prin tot felul de „tehnici îmbârligate”. Romanul lui Ilie Şandru reinventează povestirea, am spune istorisirea. Astfel, avem mizele romanului, timpul tragic şi istorisirea.
Autorul rememorează istoria românilor până la 1918, o istorie tragică, cu momentul înfricoşător al anului 1848, când barbariile şi nemerniciile întrec orice imaginaţie. Este cutremurătoare ziua de duminică pe care o trăieşte satul Hodac, cu părintele Toader Lupu, care, cu blândeţea sa apostolică, citeşte Evanghelia în faţa altarului, într-un inefabil al sfinţeniei, când călăii dezlănţuiţi intră cu brutalitate în biserică, îi închid preotului cartea sfântă, lovindu-l peste gură şi legându-i mâinile, curmând lumina cuvântului divin şi instituind întunericul diavolesc. Autorul prezintă, astfel, evenimentele declanşate de avertismentul lui Kossuth, de moţiunea semnată la Budapesta de „unire a Transilvaniei cu Ungaria”, preluată în lucrările Dietei de la Cluj, sau pătimaşa Adunare de la Lutiţa, timp al cruzimii fără de margini, al suferinţelor şi al morţii nevinovate la care erau supuşi românii transilvăneni. „Ani de zbucium” s-ar mai putea numi, după o sintagmă subliniată în desfăşurarea epică, „Flăcări şi sânge” sau „Vremuri de osândă”, după cartea scrisă, pornind de la cronica preotului Branea, de avocatul-scriitor Alexandru Ceuşianu, o carte pe care o ştie pe de rost autorul romanului de care vorbim, căci atât de dureros ne pune într-un unghi de reflecţie asupra vremurilor ce „s-au perindat de-atunci plinind decenii de pacinică refacere. Ranele s-au încortoşit, suferinţele s-au uitat, crucile de lemn s-au putrezit”. „Anii de zbucium” ai lui Ilie Şandru, într-o abordare demnă, lucidă şi coerentă, apără numele neuitării, „viermele urii” anului 1848 reverberându-şi în timp ameninţările. De aceea, autorului i se înfioară sufletul şi romanul „Ani de zbucium” e şi avertisment la destinul Transilvaniei, amintindu-ne de scrierile lui Vasile Netea, în care cărturarul vorbeşte despre Transilvania cu strigăt, cu patos şi cu disperare. Aşa este scris şi romanul lui Ilie Şandru, cu strigăt, cu patos şi cu disperare, Transilvania înfiorând fiinţa personajelor. Personajul generic poate fi Transilvania, apărându-se de „viermele urii” şi de aşa-zişii „vânători de români”, poate fi şi Bărnuţiu, şi Constantin Romanu-Vivu cu a sa Legiune a XII-a, şi Alexandru Papiu Ilarian, şi Avram Iancu. Ce caracterizează aceste bătăi sacre ale conştiinţei transilvănene, e puterea de sacrificiu, ceea ce Titulescu numea „forţa civilizatoare a jertfei”. „A nu pune problema Transilvaniei - susţinea ilustrul diplomat într-un discurs din 1915 - este umilitor până la durere şi absurd până la nebunie”, Transilvania fiind „sugrumarea care cere libertatea, românismul în restrişte”, „întărirea care depărtează vrăjmaşul”, „viaţa care cere viaţă”. Romanul „Ani de zbucium” al lui Ilie Şandru este romanul jertfei întru îndepărtarea vrăjmaşului, al vieţii care cheamă viaţa, al trezirii conştiinţelor ce devin forţe civilizatoare, amintindu-ne şi de „Imnele Transilvaniei” ale lui Ioan Alexandru: „Nu-i destul să rabzi şi să trudeşti, / Când buhele se încuibează în mălai, / Din pod se cere coasa s-o ridici”! Lui Vasile Cristea din Potoc, arogantul Kemeny, stăpânul Castelului feudal din Ieci (Brâncoveneşti) îi pregăteşte moartea sub pretextul că i-a îndemnat pe români la răzmeriţă: „- Luaţi-l pe acest nemernic, porunci el cenderilor. Puneţi-l în lanţuri şi aruncaţi-l acolo jos, în întunecimile castelului. Să stea acolo împreună cu şobolanii. Apoi să moară în grapele de coase…”. Cristea e surghiunit din leagănul natal spre necunoscut, într-un dureros şi prelung cântec al înstrăinării, simbolizând atâtea destine tragice ale Transilvaniei. Numai că forţa spiritului e invincibilă. Izgonirea din sat şi drumul spre necunoscut se încarcă şi în taina păsării Phoenix, viaţa renăscând şi împlinindu-se, prin vlăstarele familiei Cristea, până la sublimul rangului Preafericitului Părinte Elie Miron Cristea. Sunt pagini ce-i atestă romancierului harul epic şi poematic, după cum şi capitolul trăit de Elie Cristea, dascălul, la Orăştie, devenind, contrapondere, romanul de dragoste al fiinţei umane în romanul zbuciumului istoric, într-o sugestivă simbolistică. Înscrisul de pe frontispiciul clădirii şcolii din Orăştie, „Luminează-te şi vei fi, voieşte şi vei putea!”, rezumă sensul vieţii şi destinul dascălului ce luminează minţile copiilor, luminându-şi propria fiinţă. Cel care va fi întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române avea nevoie de desluşiri şi fundamente ale trăirilor umane ce devin trăiri superioare, încredinţate planului divin. Este desprinderea de efemer, de contingent şi trecerea de la cercul strâmt spre veşnicie. Romanul etalează şi asemenea peisaje sufleteşti memorabile integrate unor peisaje ale armoniilor naturii, dovezi ale vieţii care cheamă viaţă, ale jertfelor preschimbate în temeinicia vieţii. Când preotul Fulea şi tânărul George Cristea reuşesc să scape de sub escorta care-i ducea, peste munţi, la Târgu-Mureş, „totul în jurul lor era scufundat în liniştea nopţii de iarnă. Deasupra, printre brazi, se vedeau doar stelele jucăuşe şi brâul aurit al Căii Lactee”. Sau, drumul de întoarcere a celor doi din Munţii Apuseni, după încetarea luptelor: „Păşeau întins, tăcuţi, gânditori. Deasupra lor puzderia de stele împodobea bolta senină a cerului…”.
Romanul se înscrie în tradiţia prozei ardeleneşti, cu accente rebreniene, prin apelul la simetria şi rotunjirea acţiunii, începând cu soarele ce se ridică deasupra zidurilor înnegrite ale vechiului castel din Ieci şi încheindu-se cu imaginea soarelui veşniciei, cu trecerea în eternitate a Patriarhului Miron Cristea: „Era luni, 6 martie 1939, ora 21.45, când întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi al României, Dr. Elie Miron Cristea s-a mutat de pe pământ la cer. Avea 70 de ani, 7 luni şi 17 zile”.
Critica literară vorbeşte despre amurgul romanului istoric, comparat cu un muzeu. Romanul lui Camil Petrescu „Un om între oameni” a fost considerat astfel, imputându-i-se că nu are destul nerv. Susţinătorii acestui gen romanesc pledează pentru romanul istoric ca o călătorie în timp. Parcurgând romanul lui Ilie Şandru, ai sentimentul că faci o călătorie în timp, amintind de un alt roman inspirat de anul 1848 în Europa, „Rug şi flacără” de Eugen Uricaru.
În încheierea acestui semnal editorial, revin la Nicolae Titulescu, care spunea: „Dacă nu voi fi far, voi fi candelă. Dacă nu voi fi candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina”. Aşa a făcut şi Ilie Şandru, acum şi în celelalte scrieri ale sale, s-a străduit să aprindă lumina.

Categorie:

Actualitatea Ardeleană

0
0

Autor:

Covasna
Miting pentru susţinerea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureş, la Sfântu-Gheorghe

Aproape o mie de persoane de etnie maghiară au participat, sâmbătă după-amiază (12 noiembrie 2016 - n.n.), la un miting organizat în municipiul Sfântu-Gheorghe de Biserica Romano-Catolică, pentru susţinerea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureş, care face obiectul unei anchete a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).
Episcopul onorific Szabo Lajos a declarat în faţa mulţimii că fiecare popor trebuie să îşi apere libertatea, cultura şi limba maternă şi şi-a exprimat speranţa că lucrurile se vor rezolva într-un mod pozitiv.
Primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, a menţionat, la rândul său, că viitorul unei comunităţi depinde de şcoală, iar „cine atacă şcoala, atacă viitorul comunităţii”.
El a mai spus că membrii comunităţii maghiare nu se vor lăsa intimidaţi şi vor da dovadă de unitate pentru apărarea idealurilor şi valorilor care îi reprezintă. În context, a amintit că la acest miting au fost prezenţi reprezentanţii tuturor forţelor politice maghiare, demonstrând astfel că „în cazurile de forţă majoră îşi pot uni forţele”.
Participanţii la miting au adus cărţi pe care la final le-au donat în beneficiul liceelor maghiare din Transilvania. Manifestaţia a avut loc, în mod simbolic, în faţa Colegiului „Szekely Miko” din municipiu, care în urmă cu câţiva ani a făcut obiectul unui alt dosar anchetat de DNA, privind retrocedarea ilegală a imobilului către Eparhia Reformată din Ardeal.

Cluj
Kovacs Peter (UDMR): „Nu DNA trebuie să decidă dacă avem voie să învăţăm în limba maghiară”

Preşedintele executiv al UDMR, Kovacs Peter, a declarat, sâmbătă (12 noiembrie 2016 - n.n.), că nu DNA trebuie să decidă dacă maghiarii din România pot să înveţe în limba maternă, făcând referire la situaţia de la Liceul Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureş.
„Nu putem să ne jucăm cu soarta a 400 de copii. Acum ne gândim dacă şcoala în sine poate să funcţioneze sau nu, dacă bacalaureatul lor are o putere sau nu. Asta vrem, ca nu DNA să decidă dacă avem voie să învăţăm în limba maghiară sau nu. Credem că pentru o problemă administrativă - se pare că a fost o problemă administrativă -, nu trebuie închis nimeni, nu trebuie desfiinţată o şcoală”, a spus Kovacs Peter.
El a fost prezent, în calitate de simplu participant, la o acţiune de protest organizată, sâmbătă, la Cluj-Napoca, de Fundaţia Statusul Romano Catolic.
Kovacs Peter a mai spus că protestul este faţă de ceea ce se întâmplă la liceul din Târgu-Mureş. (…)
Peste 300 de persoane au protestat, sâmbătă, în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, faţă de situaţia de la Liceul Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureş, unde DNA a început urmărirea penală în cazul directorului Tamasi Zsolt-Jozsef şi a şefului Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Mureş, Ştefan Someşan, în legătură cu modul de înfiinţare a respectivei unităţi de învăţământ.

Covasna
Propunere pentru deblocarea proiectului „Balaurul”, avansată de consilierii români din Sfântu-Gheorghe

Consilierii de naţionalitate română din cadrul Consiliului Local Sfântu-Gheorghe propun reducerea de la 5 metri la 1,5 metri a nivelului colinei de pământ pe care municipalitatea doreşte să o ridice în faţa Prefecturii şi Consiliului Judeţean Covasna, în cadrul unui proiect de reamenajare urbanistică şi extindere a spaţiilor verzi.
Aceştia consideră că propunerea lor este „echilibrată şi raţională”, întrucât colina nu va mai obtura vizibilitatea Grupului Statuar „Mihai Viteazul”, iar proiectul, care stagnează de câteva luni, ar putea fi deblocat.
„Noi, consilierii locali Rodica Pârvan, Andrei Chochior, Mirela Bucur şi Liviu Comăneci, dincolo de apartenenţa noastră politică, suntem convinşi că această soluţie de compromis poate pune capăt falsului scandal interetnic generat de iniţiativa primarului municipiului Sfântu-Gheorghe de a obtura cel mai important reper statuar românesc din municipiu şi locul de desfăşurare a manifestărilor româneşti prilejuite de diferitele sărbători naţionale. Solicităm primarului municipiului Sfântu-Gheorghe să accepte această soluţie de compromis, să dispună înlăturarea de îndată a molozului din centrul municipiului, menţinut ostentativ în vederea ridicării formei artificiale de relief, în fapt un zid al ruşinii, al discriminării şi simbol al segregării pe criterii etnice a zonei Pieţei Mihai Viteazul de Piaţa Libertăţii”, se arată într-un comunicat de presă remis vineri (11 noiembrie 2016 - n.n.). Consilierii menţionează că propunerea lor „are suportul societăţii civile româneşti din judeţul Covasna”.
Proiectul de reamenajare a zonei centrale a municipiului Sfântu-Gheorghe, întocmit de Primărie, prevede crearea unei esplanade pietonale şi extinderea spaţiilor verzi prin amenajarea unei colinde de pământ de aproximativ cinci metri înălţime în faţa Prefecturii şi Consiliului Judeţean Covasna, care să simbolizeze „trupul pietrificat al balaurului” răpus de patronul spiritual al oraşului. Lucrările începute anul trecut nu s-au finalizat pentru că Prefectura a chemat în instanţă Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, cerând anularea Planului Urbanistic Zonal, pe considerentul că nu are avizele necesare de la SRI şi Ministerul Apărării Naţionale.
În vara acestui an, primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, a fost amendat contravenţional de către Inspectoratul de Stat pentru Construcţii pentru mormanul de pământ lăsat în faţa celor două instituţii publice după finalizarea esplanadei, iar luna trecută conducerea Prefecturii Covasna a depus şi o plângere în instanţă împotriva municipalităţii, cerând eliberarea terenului.
Primarul Antal Arpad a declarat în repetate rânduri că autorităţile locale nu renunţă la acest proiect, prin urmare degajarea acelui spaţiu ar fi o mutare „absurdă”, care implică nişte cheltuieli în plus.

Covasna
Horia Grama (PSD): „Dorim să fim votaţi şi de comunitatea maghiară; vrem bunăstare pentru toată lumea”

Preşedintele PSD Covasna, deputatul Horia Grama, a afirmat, joi (3 noiembrie 2016 - n.n.), că social-democraţii doresc să fie votaţi la alegerile parlamentare din 11 decembrie şi de membri ai comunităţii maghiare, pentru că formaţiunea politică pe care o reprezintă vrea „bunăstare pentru toată lumea'”.
„Noi ne luptăm pentru electoratul românesc şi comunitatea românească şi sperăm că membrii acesteia vor şti să discearnă cine are capacitatea să facă ceva pentru interesele ei. (…) Dorim să fim votaţi şi de comunitatea maghiară, pentru că noi dorim bunăstare pentru toată lumea, bineînţeles nu doar pentru români, vrem o bună convieţuire şi pace socială (…), dar experienţa ne spune că maghiarii votează cu formaţiunile maghiare”, a declarat Horia Grama, într-o conferinţă de presă.
El a susţinut că spre deosebire de „partea maghiară”, unde UDMR nu are concurenţă, în „partea românească” există un aflux de partide care şi-au depus liste cu candidaţi „fără şanse de câştig”, care vor „disipa voturile şi aşa puţine ale românilor din judeţ”.
Primele locuri pe listele PSD Covasna pentru parlamentare sunt ocupate de actualul deputat Horia Grama, respectiv de interpreta de muzică populară Ionela Prodan Tănase.
Liderul PSD Covasna a spus că Ionela Prodan, care a fost propusă pe lista pentru Senat de către conducerea centrală a partidului, este o persoană cu notorietate, are o prodigioasă carieră profesională şi „poate sprijini cultura românească şi Biserica Ortodoxă din judeţul Covasna”.
Ionela Prodan, prezentă la conferinţa de presă, a declarat că a intrat în PSD în anul 1996, iar în ultimii 20 de ani a ocupat funcţii importante în Ministerul Culturii şi Ministerul de Externe, printre preocupările sale primordiale numărându-se promovarea culturii tradiţionale româneşti în Ţară şi în străinătate.
Ea a afirmat că a absolvit două facultăţi - Istorie-Geografie şi Istorie-Filosofie, că crede în ideea de unitate naţională, menţionând totodată că „românii ar trebui să fie mândri de patrimoniul lor cultural”.
Ionela Prodan a mai spus că se consideră un om împlinit atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, că nu este în căutarea „gloriei” şi vrea să candideze pentru Parlamentul României din dorinţa de a se implica şi a încerca „să facă ceva bun” pentru oameni.
Pe lista PSD Covasna pentru Senat se mai regăsesc profesoara Florentina Teacă, primarul comunei Barcani, Gheorghe Marin, şi juristul Vasile Neagovici, liderul Sindicatului Sanitas Covasna, iar pentru Camera Deputaţilor, inginerul Cătălin Morar, doctorul Nicoale Enea, profesoara Rodica Pârvan, economista Gabriela Mike şi primarul comunei Dobârlău, Bogdan Barbu.
Zece formaţiuni politice şi-au depus liste cu candidaţi în judeţul Covasna şi vor concura pentru patru mandate de deputat şi două de senator.

Caraş-Severin
Victor Ponta: „Cei de acum nu guvernează pentru români, ci pentru a fi lăudaţi la Bruxelles”

Fostul premier Victor Ponta a afirmat marţi (16 noiembrie 2016 - n.n.), la Reşiţa, că actualul Guvern condus de Dacian Cioloş nu guvernează pentru români, ci pentru a primi laude de la Bruxelles, în timp ce PSD vrea să continue lucrurile bune pe care le-a început.
„Vor fi ameninţări, presiuni, dar e important să mergem în Parlament, să ne batem până la capăt, pentru că noi am fost întotdeauna cei buni, care am întors şi obrazul celălalt. Acum nu mai cedăm, vrem să respectăm votul românilor. Trebuie să continuăm lucrurile bune pe care le-am început şi să le facem pe cele pe care nu le-am făcut. Din greşelile mele eu am învăţat cel mai mult. Cred în România şi în români, şi când ne-au votat şi când ne-au criticat. Cei care sunt acum nu guvernează pentru dumneavoastră, ci pentru cei de dinafară, să-i laude la Bruxelles, să-i laude Comisia Europeană sau alţii. O să ne facă multe probleme, dosare, ne vor spune că suntem răi, că suntem vânduţi. Da, eu sunt vândut românilor! Nu vreau ca pensionarii de la noi să moară de foame ca să-i iasă deficitul domnului Cioloş. Noi nu trăim pentru deficit, pentru raportări sau pentru ambasadori. Noi trăim pentru oamenii din Ţara asta, pentru bătrânii care au muncit şi-şi merită pensia, pentru ca cei ce muncesc acum să o facă pentru România. De aceea m-am hotărât să fac din nou campanie electorală. Oamenii au dreptul să încerce să-şi facă o viaţă mai bună aici”, a afirmat Victor Ponta, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, unde s-a întâlnit cu membri şi simpatizanţi ai partidului.
La rândul său, preşedintele PSD Caraş-Severin, deputatul Ion Mocioalcă, aflat pe prima poziţie la Camera Deputaţilor la alegerile din 11 decembrie, a susţinut că Victor Ponta a lăsat în urma sa o guvernare extrem de performantă, el fiind catalogat chiar şi de adversarii săi ca fiind cel mai bun prim-ministru pe care l-a avut România.
'A fost o guvernare pe care au simţit-o românii în buzunarele lor, în viaţa de zi cu zi, iar acum avem cu ce compara, cu acest Guvern de tehnocraţi, de care PNL s-a lipit ca marca de scrisoare. Eu vreau să vă spun că acum venim dintr-o întreprindere fanion a judeţului nostru - Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa. Şi cred că din ce în ce mai puţini lideri ai vreunui partid au curajul să intre într-o întreprindere aşa cum este UCM Reşiţa. Am fost primiţi cu căldură. Am văzut feţe triste, extrem de îngrijorate, care uşor-uşor au început să se lumineze în timp ce Victor Ponta le vorbea. Pentru că aici este vorba de credibilitatea liderilor noştri, vizavi de credibilitatea PNL în general şi a liderilor săi”, a spus Ion Mocioalcă. (…)

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES

Categorie:

MAGHIAROCENTRISM

0
0

Pagini regăsite

Mentalitatea maghiară se caracterizează printr-o trăsătură ce poate fi urmărită pe parcursul secolelor şi care constă într-o falsă superioritate faţă de popoarele vecine, născută din statutul ungurilor de cuceritori ajunşi dintr-un incert spaţiu asiatic în centrul Europei. În perioada medievală, expediţiile militare sângeroase au extins „spaţiul vital” al unui neam, redus numeric, în regiunile locuite de slavi şi de românii transilvăneni. Ungurii vor deveni un vârf de lance ai papalitaţii şi ai catolicismului în răsăritul european, iar factorului militar i se va asocia celui religios în supunerea şi deznaţionalizarea altor popoare.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, aşa-zisa ascendenţă maghiară asupra celorlalte etnii se axează pe factorul politic. Manevrele politice - inteligente, trebuie să o recunoaştem - ale Budapestei au vizat impunerea intereselor sale pe această falie politico-militară între occidentul şi orientul european. Nereuşind revolta împotriva Imperiului Habsburgic în anul 1848, maghiarii se adaptează situaţiei şi vor continua oprimarea naţiunilor „de mână a doua”, după instaurarea dualismului austro-ungar, în 1867.
Jocul politic „la două capete” e prezent de la sfârşitul Primului Război Mondial şi până astăzi. Refacerea utopicei Ungarii Mari a fost încredinţată bolşevicului Bela Kun, iar după reprimarea „republicii sfaturilor” de către Armata Română, în 1919, Ungaria a sărit în „barca” extremismului de dreapta a nazismului german. Zadarnice au fost ploconelile în faţa lui Stalin, după aAl Doilea Război Mondial, de „recuperare” a Transilvaniei; în aceeaşi dualitate se înscrie şi mişcarea din 1956, când Ungaria a avut iluzia unei intervenţii vestice, dar şi jocul pe muchie de cuţit între Uniunea Europeană şi Rusia lui Putin, de acum.
Atunci când nu au funcţionat celelalte pârghii, propaganda şi „cântecul de sirenă” cultural, de atragere a intelectualilor altor naţiuni la „idealul” maghiar au încercat să le suplinească. În acest context mai larg trebuie încadrat articolul care are titlul de mai sus, nesemnat, dar aparţinând scriitorului Cezar Petrescu, apărut în revista „Gândirea”, An III, Nr. 7 (iulie) 1924, p. 166-167, pe care vi-l propunem spre lectură, păstrând ortografia timpului.
„E o credinţă hrănită din vajnicul temperament al rasei: maghirocentrismul, pe care noi l-am cunoscut pe câmpul luptelor politice sub forma celui mai cerbicios şovinism. Un temperament de tinereţe în care intră şi o considerabilă doză de naivitate. Căci a crede că soarele răsare pe lume numai de dragul tău, a te vedea numai pe tine însuţi, şi, cu orice preţ, deasupra tuturor, lucrul acesta presupune ignorarea raporturilor reale de cantitate şi de calitate, dintre tine şi restul popoarelor. Ca expresie a unei stări culturale, maghiarocentrismul corespunde vârstei de fericită copilărie ştiinţifică a omenirii, caracterizată prin credinţa că bolta universului îşi rostogoleşte zodiile de lumină în jurul pământului fix, numai aşa, ca să-i facă placere.
Politic, el a dus, prin contele Tisza, Ungaria la ruină. Iar astăzi continuă să trăiască nu numai în spiritul legitimismului feudal care crede orbeşte în restaurare, dar - ceea ce pare paradoxal - în esenţa însăşi a democraţiei maghiare care face exerciţii de resemnare şi caută să se deprindă a oferi creanga de măslin. În ultima lui formă, maghiarocentrismul se înfăţişează cultural, adică în perspective culturale. L-am regăsit ca răspuns la o «anchetă internaţională» de care am pomenit în numărul trecut al revistei noastre. Scrie d-l Aszlany Dezso: «Budapesta e azi un focar sufletesc al Europei, în care toate Statele existente îşi au năzuinţele lor. Budapesta este astăzi centrul mondial spre care se îndreaptă interesele tuturor popoarelor; ea nu-şi vădeşte propriul său suflet, ci sufletul agitat al popoarelor din lume; prin evoluţie logică, se va evidenţia şi mai mult această iradiere centrală a spiritului cultural universal». Formularea d-lui Aszlany e tipică. Am găsit-o aproape cu aceleaşi cuvinte în cele mai duioase cărţi de propagandă ungurească cum e aceea, frumos scrisă şi ipocrit cugetată, a d-lui baron L. Hatvany, «Das verwundete Land» [ţara rănită]. Şi, ziceam, acelaş spirit se furişează pe după proiectele de împăcare ale celei mai înaintate şi mai binevoitoare democraţii maghiare. Nimeni nu reprezintă azi cu mai seducător talent şi cu mai fierbinte cugetare această democraţie ca d-l Oskar Jaszi, fostul ministru al naţionalităţilor în cabinetul republican al lui Mihail Caroly. Sociologul şi luptătorul dela revista «Secolul al XX-lea» e cunoscut românilor ardeleni îndeosebi ca judecător nemilos al şovinismului politic. Cunoaştem din cartea sa «Magyariens Schuld Ungarns Suhne» [Vina ungurilor, ispăşirea Ungariei] cuvintele de osândă sdrobitoare a regimului Tisza şi a legitimismului horthist. Ascuţimea criticii sociale şi politice se îngemânează în personalitatea d-lui Oskar Jaszi cu o impresionantă putere de a construi, peste stările actuale teoretic dărâmate, viziunea teoretică a unor aşezări noi de pace şi de înfrăţire a popoarelor, calificată drept utopie de adversarii săi. Nu se uită uşor ceasurile petrecute lângă acest vulcan în veşnică erupţie, acolo, într'o cafenea vieneză dosnică, între ochii negri de tristeţi adânci ai exilaţilor maghiari. D-l Jaszi ne vorbia, şi din logica fierbinte a viziunii sale se desfăcea, rotund şi pacific, planul confederaţiei economice a popoarelor din bazinul dunărean. Valuri grele ca nisipul cădeau peste trecutul care ne desparte şi, în clipele acelea, licăreau dincolo de fumul cafenelei, departe, oazele de floare albă ale viitorului. În pregătirea lui, propunea fermecătorul vorbitor o ligă culturală a intelectualilor din ţările dunărene, în care orice creer frământat de destinul «bazinului» să lupte pentru aceste realizări pacifice care-l vor salva şi vor da popoarelor noastre, în sfârşit, odihna. Inimile tuturor tremurau aripi în văzduhul bucuriilor viitoare. Deodată vorbitorul se opri iluminat. Şi după o clipă: - «Ady Endre se va chema liga noastră!» - liga culturală a popoarelor din Europa centrală! Pentru noi, ceilalţi, a fost deajuns. Filmul viziunii, colorat şi tremurător, se stinse. Prin întuneric nu desluşiam decât un păienjeniş de amăgiri întins peste întreg bazinul Dunării şi, în mijlocul lui, păianjenul însuşi la pază: Budapesta. Prea frumoasă fusese vedenia ca să n'o alunge, apărut ca din senin, poate nevoit, poate negândit, maghirocentrismul cultural.
Şi atâta vreme cât se va crede că soarele politicii şi stelele culturii nu primesc lumina decât din sfetnicul Budapestei, problema apropierii sufleteşti se va reduce la o frumoasă încondeiere a desnadejdii.”

Are Braşovul astăzi reviste literare?

0
0

Din culisele vieţii literare din sud-estul Transilvaniei
sau
Are Braşovul astăzi reviste literare?

Nu am făcut un secret, dimpotrivă, un titlu de mândrie, din a vorbi despre minunatele locuri unde am văzut lumina zilei, Ţara Bârsei, şi, mai cu seamă, unde mi-am petrecut copilăria, oraşul Braşov. Sunt acele locuri natale şi oameni de care mă leagă cele mai trainice sentimente de dragoste, exprimate prin ataşament şi iubire faţă de tot ce poartă amprenta acestui oraş recunoscut unanim pentru frumuseţea sa, dar şi pentru viabilitatea sa economică, social-culturală şi spirituală, atât la nivel naţional, cât şi european. Oriunde mi-am desfăşurat activitatea, timp de peste 50 de ani, ca student la Bucureşti sau ca profesor la Întorsura-Buzăului şi Sfântu-Gheorghe, viaţa mea a fost strâns legată de acest mare oraş, de membrii braşoveni ai familiei mele, de oamenii şi preocupările lor, mai cu seamă pe plan didactic, ştiinţific şi cultural-spiritual, aflându-mă permanent în orbita de influenţă a urbei braşovene, ca de altfel tot ce mişcă în Ţara Bârsei de peste opt secole încoace. Veştile sau informaţiile pozitive despre Braşov sau faptele oamenilor săi îmi produceau bucurii, aş putea spune chiar că, îmi provocau un sentiment asemenea realizărilor personale. Desigur, au fost de-a lungul timpului, dar mai cu seamă în ultima perioadă, şi veşti proaste, care m-au întristat. O astfel de veste, care, iniţial, m-a descumpănit, am auzit-o în această vară (sâmbătă, 2 iulie 2016), la un eveniment cultural-literar devenit tradiţional în cadrul Zilelor „Andrei Şaguna”, intitulat „La umbra nucului bătrân”, desfăşurat în satul Araci, judeţul Covasna. Cu uimire am aflat, din spusele domnului profesor Ion Popescu Topolog, fostul secretar al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Braşov şi director fondator al revistei braşovene de literatură „Dealul Melcilor”, faptul că Braşovul nu mai are nicio revistă de literatură.
Aşezat în amfiteatrul Casei Memoriale „Romulus Cioflec”, în stânga domnului George Echim, redactorul-şef al revistei trimestriale de poezie „Claviaturi” din municipiul Braşov, am infirmat spusele domnului Topolog solicitând cuvântul. Asemenea şi domnul George Echim. Organizatoarea, doamna Luminiţa Cornea, a îngăimat ceva din care s-a desluşit cuvântul „calitate”, trecând cu nonşalanţă peste incident. Abia în finalul manifestării i s-a permis redactorului-şef George Echim să-şi susţină, „în scurt timp”, punctul de vedere şi să vizualizeze numărul 2 (14), iunie, 2016, al revistei, recent apărut pe piaţa literară braşoveană. La sfârşitul activităţii, domnul Topolog a venit să-şi ceară scuze domnului George Echim pentru că „nu l-a văzut” la manifestare. Această întâmplare am considerat-o a fi cu totul accidentală, generată de „programul foarte încărcat al manifestării”, după cum mi-a explicat doamna Luminiţa Cornea, cu câteva zile mai înainte, când am rugat-o să introducă în program şi prezentarea revistei braşovene de poezie, rugăminte însă refuzată categoric.
Că actualele reviste literare braşovene „Claviaturi” şi „Ritmuri braşovene” (apărute la 1 martie 2013, respectiv 1 septembrie 2014), deranjează unele „elite din zonă”, şi nimic nu este întâmplător, o demonstrează interviul Dialog despre Romulus Cioflec şi Revista „Caietele de la Araci”, acordat la numai o săptămână de la acest incident, doamnei Maria Creţu Graur, directoarea cotidianului „Mesagerul de Covasna”, de prof. dr. Luminiţa Cornea, redactor-şef al revistei de cultură „Caietele de la Araci”. Revista, relata dânsa, şi-a propus drept obiectiv principal „cercetarea vieţii, activităţii şi operei scriitorului Romulus Cioflec, la care adăugăm cercetări de asemenea natură privitoare şi la celelalte personalităţi născute în Araci, şi, în general, în zona noastră, cum ar fi mitropolitul Nicolae Colan, familia Nistor, episcopul Justinian Teculescu”, continuând prin a-şi exprima dorinţa, cât se poate de legitimă de altfel, de a edita „o revistă de excelenţă, chiar dacă, sau mai ales de aceea, este singura revistă literară din zonă. Când spun „zonă”, am în vedere sud-estul Transilvaniei, inclusiv Braşovul”.
Deci, cititorul ziarului „Mesagerul de Covasna”, de luni, 11 iulie 2016, înţelegea cu uşurinţă că nu există o „ierarhie” a revistelor literare pentru că satul Araci, are singura revistă literară, de excelenţă, din sud-estul Transilvaniei, care poate acoperi prin tematica sa toată problematica literară a zonei, bineînţeles revista fiind, conform spuselor sale, „strict de literatură, respectiv cercetări de istorie literară, critică literară, muzicologie şi creaţie literară originală, poezie, proză, teatru”, care, repet, are ca obiectiv: „cercetarea vieţii, activităţii şi operei scriitorului Romulus Cioflec, la care adăugăm cercetări de asemenea natură privitoare şi la celelalte personalităţi născute în Araci, şi, în general, în zona noastră, cum ar fi mitropolitul Nicolae Colan, familia Nistor, episcopul Justinian Teculescu”. Mai simplu spus, Braşovul nu are personalităţi literare care merită a fi promovate de „excelenta” noastră revistă „Caietele de la Araci” şi braşovenilor le este suficient ce le dăm noi „cu linguriţa”, într-un număr de pagini „restrâns la 20 sau 24”, deci o adevărată chintesenţă a literaturii naţionale sau poate sud-est europene. Sau, nici mai mult, nici mai puţin, revista „Caietele de la Araci” reprezintă „o capodoperă”, o „operă majoră” sau o „operă artistică de valoare excepţională”. care a reuşit, în cele 100-120 de pagini, elaborate în cei patru ani de la prima apariţie a revistei (decembrie 2013), să satisfacă totalitatea pretenţiilor braşovenilor privind „istoria literară, critica literară, muzicologia şi creaţia literară originală, poezia, proza, teatrul”, având în vedere că: „Până acum - după cum ne mai informează doamna Cornea în interviul acordat - (revista - n.n.) a apărut de două ori pe an, în iunie şi în decembrie, începând din decembrie 2013, deci ne aflăm în anul IV de apariţie, cu cinci numere la activ. Preconizăm ca, în continuare, perioadele de apariţie să fie primăvara, probabil, luna aprilie, când îl aniversăm pe scriitorul Romulus Cioflec, şi toamna, probabil, luna octombrie sau noiembrie, când îl comemorăm pe scriitor. Oricum, vor fi tot două numere pe an”. „O revistă e bună dacă ai ce citi în ea, afirma scriitorul braşovean Ion Popesu Topolog la lansarea nr. 2-3 al revistei „Caietele de la Araci”. În clipa în care ai început să o răsfoieşti şi ai găsit nişte materiale interesante, merită toată atenţia. Eu vă fac o mică demonstraţie, în revista aceasta sunt lucruri bune care trebuie citite şi îi felicit pe cei care au întocmit materialul”. Şi, demonstraţia domnului Topolog a continuat prin recitarea unor foarte bune creaţii ale domnilor Nicolae Băciuţ şi Ionel Simota, membrii ai USR - filial Braşov. La lansarea primului număr al revistei „Ritmuri Braşovene”, la care am participat, în septembrie 2014, discursul aceluiaşi scriitor a fost asemănător, dânsul adăugând felicitările sale pentru varietatea genurilor literare cuprinse în revistă, după care a dat citire unor texte. Mai mult, iată ce spunea domnul Ion Popescu Topolog la lansarea reviste braşovene de poezie „Claviaturi”, anul III, nr. 4 (12), decembrie, 2015, deci cu şase luni înainte de incidentul de la Araci: „Acest număr al revistei „Claviaturi” este extraordinar de bogat, domnule, şi văd că vă îmbunătăţiţi de la număr la număr compoziţia, să spun aşa, a revistei. O revistă este bună atunci când ai ce citi în ea. Când începi să o răsfoieşti…, ca şi în „Ritmuri Braşovene” şi în „Claviaturi” ai ce citi. Ce am selectat în faza iniţială? De la Theodor Echim eu m-am oprit la poezia Ţăranul”. Urmează citirea şi apoi următorul comentariu: „Este un fel de testament al unui om care trăieşte departe şi mereu îşi caută viaţa de acasă. Deci, să transmiteţi că noi de la Braşov îl felicităm că stă bine înfipt în cuibul acesta de acasă. Şi, am mai selectat, îmi cer scuze pentru ceilalţi, am deschis la întâmplare, cum fac de obicei, am mai selectat o poezie care merge tot în linia aceasta, şi pentru că numărul, am observat că e direcţionat, să spun aşa, pe evenimentele legate de anul nou, văd şi rememorarea lui Eminescu, a stat în atenţie, apropo, felicitări pentru grupajul de traduceri din poeţii străini care începe cu doamna Cella (Nadia-Cella Pop - n.n.) şi continuă cu traducători remarcabili. Deci am mai luat poezia Iubirea de ţară… V-a plăcut? Autoarea este Mariana Popa”. Prin prisma celor afirmate de reputatul scriitor, îmi pun firesc întrebarea: care este deosebirea între cele trei reviste, cu atât mai mult cu cât sunt numeroşi scriitorii, membrii ai USR, care semnează în toate?
Pentru informarea corectă a publicului cititor, se mai impun câteva întrebări a fi adresate doamnei redactor-şef Luminiţa Cornea: Unde se difuzează, la Braşov sau în „sud-estul Transilvaniei” revista „Caietele de la Araci”? Câte exemplare apar pe piaţă şi câte abonamente aveţi în rândul publicului braşovean sau din „sud-estul Transilvaniei”? Ce personalităţi braşovene din domeniul literaturii şi culturii vor apare în viitoarele numere ale revistei? După părerea dumneavoastră, se poate ca o revistă literară braşoveană să fie cunoscută şi recunoscut valoric în îndepărtata Chină şi la Araci, lângă Braşov, nu?
Pentru justa informare a cititorilor noştri, a colaboratorilor celor două reviste literare braşovene, cât şi a „modestei” profesoare-doctor Luminiţa Cornea, ţin să prezint o scurtă cronică a acestora, începând cu revista de poezie „Claviaturi”, care, în decembrie 2016, împlineşte 4 ani de apariţie trimestrială. Cronica conţine şi numărul 16 al revistei care va fi lansat pe piaţă la Biblioteca „George Bariţiu” din Braşov, la începutul lunii decembrie 2016. Un calcul sumar al celor şaisprezece numere apărute cu regularitate, în cei 4 ani de la prima apariţie, ne pune în faţă performanţele obţinute de vrednicul şi talentatul Colegiu de Redacţie format la ora actuală din: av. George Echim - redactor-şef, prof. dr. Elena Vieru - secretar de redacţie, Mircea Brenciu, Mircea Doreanu, Nadia-Cella Pop, Cristian Petru Vieru, Iulian Cătălui şi Gheorghe Oprea Holbavianu, membrii. Nu trebuie uitaţi, în momentele de bilanţ, şi cei care au merite în iniţierea şi promovarea primelor numere ale revistei „Claviaturi”: prof. Constantin Bihara - redactor-şef, Cornel Vlad - secretar de redacţie, George Savin, Narcisa Ciohodaru, Irinel Merluşcă, Ioana şi Daniel Todor. Cele 16 numere cuprind 231 materiale în proză (articole, recenzii, încrustaţii, opinii, referinţe critice, biografii, consemnări, texte speciale, semnale), reprezentând aproximativ o treime din întinderea revistei, 1.432 de poezii, 227 imagini, toate cuprinse într-un spaţiu tipografic de 2.546 de pagini, sub semnătura a 188 de autori, în rândul cărora demn de reţinut sunt: George Echim cu 133 creaţii poetice şi în proză; Constantin Bihara - 101; Gheorghe Oprea Holbavianu - 132 (73 poezie, 7 proză, 52 grafică); Theodor Echim - 74; George Savin - 63; Constantin Mănuţă - 67; Viorica Popescu - 60; Cornel Vlad - 49; Mariana Popa - 47 şi Mircea Doreanu - 47. Din rândul colaboratorilor revistei „Claviaturi”, în timpul celor 4 ani de existenţă, şi-au încredinţat creaţiile pentru a fi publicate următorii membri ai USR: Ioan Suciu, Ioan Gliga, Anthonia Amatti, Mircea Brenciu, Al.I. Brumaru, Mircea Doreanu, Constantin Mănuţă, Vasile Oltean, Ioan Popescu Topolog şi majoritatea membrilor, din cei peste 40, ai Ligii Scriitorilor Români - filiala Braşov. Din cei 188 de autori, un număr de 52, care au publicat cel puţin 5 creaţii poetice sau proză în revistă, au reuşit să-şi vadă tipărite şi difuzate publicului larg 447 de titluri de cărţi, în medie 8,60 cărţi/autor. De asemenea, în paginile revistei au debutat în literatură, în cei 4 ani, 12 autori: Adrian Bogdan Blaj, Andreea Gabriela Brătfălean, Petru Catană, Antonia Cojocaru, Sandra Corina Dragomir, Ioan Friciu, Augustin Noagy, Iulia Pintilie, Livia Rusu, Mircea Simulea, Mihai Sorea, Ioan Suciu Şcheianu. La rubricile: Poeţii din „Claviaturi”, Serie Veche, şi Marea poezie, din paginile Seriei Noi, şi-au găsit locul câteva dintre marile condeie ale Ţării noastre şi din lume: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Virgil Carianopol, Vania Gherghinescu, Barbu Brezeanu, Ştefan Augustin Doinaş, Adrian Păunescu, Emil Micu, D. Călugăru, Lucian Valea, Vintilă Horia, Grigore Vieru, Wiliam Shakespeare şi Rudyard Kipling.
În medie, fiecare revistă are 159 de pagini, în care sunt publicate, în medie: 103 creaţii în proză şi poezie (din care 89 de poezii şi 14 materiale în proză), 14 imagini (grafică şi fotografie) sub semnătura a 40 de autori. Majoritatea acestora sunt braşoveni şi din zona limitrofă Braşovului, dar şi din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Buzău, Vaslui sau alte 19 ţări ale lumii: Germania, Ţara Galilor, Malta, China, Cipru, Grecia, Serbia, SUA, Canada, Spania, Mongolia, Rusia, Brazilia, Italia, Franţa, India, Cuba, Chile şi Republica Dominicană.
Răsplata firească a talentului şi muncii Colegiului de Redacţie şi a colaboratorilor săi, în anul 2014, a fost obţinerea Certificatului de premiere al Centrului Internaţional de Traducere şi Cercetare a Poeziei (IPTRC), din Chongqing, China, unde revista „Claviaturi” a fost aleasă Cea Mai Bună Revistă Internaţională de Poezie apărută în anul 2014, cât şi numeroase premii şi diplome individuale obţinute de autorii săi la diverse concursuri naţionale şi internaţionale, aspecte despre care am mai relatat în ediţiile anterioare ale publicaţiei regionale „Condeiul ardelean”.
La aceste fapte ale concetăţenilor mei braşoveni, pe care cu mândrie le consemnez, trebuie să adăugăm un vlăstar mai tânăr al revistelor literare din urbea de la poalele Tâmpei, revista „Ritmuri braşovene”. Apărută la 1 septembrie 2014 sub egida Ligii Scriitorilor Români - filiala Braşov, sub conducerea Colegiului de Redacţie format din: Viorica Popescu - director, Nicoleta Drăgan-Bucşă, Corina Bărăgan, Eugenia Hariga, Mihaela Antonesei, Mariana Popa, George Echim - redactori şi Irinel Merluşcă - tehnoredactor, revista a ajuns, la doi ani de la înfiinţare, la numărul 7. Cele şapte numere conţin 168 de pagini (nr.I - 20 p; II - 20; III - 24; IV - 24; V - 24; VI - 24; VII - 32), în care au publicat 112 autori (nr. I - 20 autori; II - 30; III - 29; IV - 31; V - 36; VI - 33; VII - 39 autori), în care s-au tipărit un număr de 383 de creaţii literar-artistice, din care: 178 poezii; 18 haiku; 36 epigrama; 20 recenzii de carte; 7 medalioane literare; 111 alte scrieri în proză (portrete, biografii, interviuri, eseuri, documente literare, zile festive, sărbători creştine, fragmente de roman) şi 13 creaţii plastică-grafică (autori Gheorghe Oprea Holbavianu, Aurelia Stroe Mărginean, Daniela Moga). Din rândul poeţilor şi scriitorilor au semnat în paginile revistei Cezarina Adamescu, Mircea Doreanu, Ioan Gliga, Constantin Mănuţă, Constantin Mironescu, Vasile Oltean, Ionel Simota şi Ion Popescu Topolog, pentru a evidenţia doar pe câţiva dintre membrii Uniunii Scriitorilor din România.
Oare o fi destul pentru ca aceste reviste să fie socotite reviste literare şi să intre în competiţie cu faimoasele 5 reviste intitulate „Caietele de la Araci”?
Închei prin îndemnul, plin de bun simţ şi înalt fair-play al poetului George Echim, redactorul-şef al revistei „Claviaturi”: „Deie Dumnezeu cât mai multe şi cât mai valoroase reviste, fiind suficient loc pentru toate în cultura română şi aşa destul de văduvită în vremurile de ieri, de azi şi cine ştie dacă nu şi de mâine…”.
Fair-play-ul nu înseamnă negare, ci competiţie cinstită, stimată doamnă!

Categorie:


„Muza veselă” - un eveniment inedit la Topliţa, dedicat marelui compozitor George Sbârcea

0
0
La începutul lunii noiembrie, a avut loc un eveniment de seamă pentru zona de nord a judeţului Harghita, este vorba despre spectacolul muzical „Muza veselă”, desfăşurat la Topliţa. Evenimentul a fost activitatea propusă de un proiect finanţat, în proporţie de 90 la sută, de Primăria Municipiului Topliţa. Iniţiatorul este Fundaţia Culturală „Miron Cristea” Topliţa, care a construit un frumos parteneriat cu Centrul Cultural Topliţa, Asociaţia „Friedrich Schwartz”, Casa de Cultură Municipală, Centrul de Informare Turistică şi Biblioteca Municipală „George Sbârcea”. Vorbim, în acest caz, despre un proiect ce coagulează eforturile mai multor oameni de cultură din localitate, dar nu numai, răspunzând astfel unui deziderat mai vechi, acela de unificare a forţelor în slujba stimulării şi redescoperirii valorilor noastre culturale.
Toate acţiunile evenimentului au fost dedicate evocării personalităţii marelui muzicolog George Sbârcea, topliţean de origine.
Pentru prima parte a zilei de 4 noiembrie s-au înscris mai multe personalităţi ale zonei noastre, precum: Ioan Lăcătuşu, Constantin Secară, Valentin Vasile, Valentin Marica, Nicolae Bucur, Stelian Busuioc, Nicolae Balint, Alexandru Ciubîcă, Maria Peligrad, Alin Negrea, Blănaru Szucs Amalia, Luminiţa Cornea, Savu Cătană, Costel Cristian Lazăr , care au participat cu lucrări ştiinţifice şi prezentări în programul Simpozionului numit „George Sbârcea sau armonia pe note”. Comunicările prezentate au fost adunate într-un volum dedicat lui George Sbârcea, acest demers fiind o premieră în materie de lucrări dedicate acestei personalităţi locale. Primele 11 dintre acestea sunt (în ordinea în care au fost enumeraţi şi autorii): „Publicistul George Sbârcea, participant activ la un episod din războiul undelor, pe frontul anti-Dictatul de la Viena”; „Muzica jocurilor populare româneşti din Gălăuţaş”; „Documente cu parfum de amintiri”; „G. Sbârcea în arhivele securităţii”; „George Sbârcea în taina păsării Phoenix”; „George Sbârcea, un creator la temperatura înaltă a entuziasmului”; „Valori nepieritoare ale culturii şi artei harghitene”, „George Sbârcea, o personalitate plurivalentă”; „Trei personalităţi emblematice ale muzicii naţionale româneşti din secolul al XIX-lea evocate de George Sbârcea”; „Festival coral „George Sbârcea” la Sfântu-Gheorghe”; „George Enescu, Raspodia română nr. 1, op. 11”; „George Sbârcea, un european de vocaţie”.
Celelalte lucrări înscrise, dar neprezentate vor putea fi citite în volumul care va apărea în curând. Au mai luat cuvântul: dr. Nicolae Băciuţ, dr. Costel Cristian Lazăr şi prof. Ilie Şandru. A moderat, într-un mod elevat şi deosebit, poetul mureşean Valentin Marica. Au participat, de asemenea, Margareta Puşcaş - reporter la Târgu-Mureş, Zorel Suciu - grafician din Topliţa şi Maria Panaiotu - din Sfântu-Gheorghe.
În cadrul Simpozionului s-au dezbătut caracteristicile operei pe care ne-a lăsat-o moştenire marele muzician, scoţându-se în evidenţă elementele cheie şi traseele pe care acesta le-a conturat în timpul activităţii sale de cronicar muzical, de scriitor, compozitor, interpret, dar şi membru în juriile naţionale şi internaţionale. Fără a face vreo legătură cu ce se întâmpla la nivel politic în Ţară, căci era comunism, despre muzică putem spune că se intrase într-o vârstă de aur, asta în bună măsură datorându-se bunei pregătiri pe care o aveau cei ce au fost educaţi în perioada interbelică. Acordurile din muzica românească nu ar fi sunat azi la fel de frumos, fără contribuţia lui George Sbârcea. Vă amintim aici câteva piese din repertoriul său muzical:
MUZICĂ DE TEATRU: ROMANŢĂ DE IUBIRE / SZERELEMRE ITELEM (1936), operetă în 3 acte, libretul de Aurel Gredinar; FRUMOS EŞTI, CLUJUL MEU (1954), revistă muzicală; TREI SURORI (1955), muzică de scenă la piesa lui Cehov; DĂNILĂ PREPELEAC (1956), muzică de scenă la piesa lui M. Sedana după Ion Creangă; NATALIA VALDES (1958), muzică de scenă la piesa lui Casona; MAREA AVENTURĂ (1962), muzică de scenă la piesa lui Alecu Popovici; CLUJULE, CE DRAG ÎMI EŞTI (1962), revistă muzicală, libretul de Ilie Balea; VULPEA ŞI STRUGURII (1963), muzică de scenă la piesa lui G. Figuiredo; O NOAPTE FURTUNOASĂ (1965), muzică de scenă la piesa lui Caragiale; NU SUNT TURNUL EIFFEL (1965), muzică de scenă la piesa Ecaterinei Oproiu.
MUZICĂ VOCALĂ: LA CĂSUŢA DE SUB PALTINI (1936), voce şi pian, zece cântece româneşti din Ardeal, versuri de Octavian Goga, Otilia Cazimir, Elena Farago, Teodor Murăşanu. Bucureşti, Editura Armonia, 1936 (Odeon Jo-3502): TREI CÂNTECE PENTRU VOCE ŞI ORCHESTRĂ DE CAMERĂ PE VERSURI DE GEORGE TOPÂRCEANU (1953); CINCI CÂNTECE PENTRU VOCE ŞI PIAN PE VERSURI DE A. TOMA (1954); PATRU LIEDURI PENTRU BARITON ŞI PIAN PE VERSURI DE GEORGE BACOVIA (1955); OVIDIU (1980), bariton şi pian, versuri de Ion Pillat.
MUZICĂ UŞOARĂ: NANA (1933), voce şi pian, versuri de Claude Romano. Bucureşti, Editura Armonia, 1933; ANIŞOARA (1934), voce şi pian, versuri de Claude Romano. Bucureşti, Editura Armonia, 1934 (Columbia DR-16; HMV-Jb 15; 45 EDC 709); DE CE-AI PLECAT (1934), voce şi pian, versuri de Claude Romano. Bucureşti, Editura Armonia, 1934; NU VREAU SĂ ŞTII CÂT TE-AM IUBIT (1934), voce şi pian, versuri de Ionel Fernic. Bucureşti, Editura Ţicu Eşanu, 1934 (Columbia DR-24); INIMIOARĂ, INIMIOARĂ (1935), voce şi pian, versuri de Claude Romano. Bucureşti, Editura Armonia, 1935; FIR-AI TU SĂ FII DE DRAGOSTE (1935), voce şi pian, versuri de G.[eorge] S.[bârcea]. Bucureşti, Editura Ţicu Eşanu, 1935 (45 EDC 709); UN TANGO DE ADIO (1937), voce şi pian, versuri de Claude Romano. Bucureşti, Editura Ţicu Eşanu, 1937 (Columbia DR-155; 45 EDC 709); IONEL-IONELULE (1937), voce şi pian, versuri de Nicuşor Constantinescu şi Claude Romano. Bucureşti, Editura Armonia, 1937; idem, Paris, Munchen, New York. Editura Eddie Barclay, 1937 (Cristal 393; Melody N-155; Odeon Jo-2356; 45 EDC 809; HMV-Jb 171); ŞI EU AM FOST STUDENT ODATĂ (1937), voce şi pian, versuri de G.[eorge] S.[bârcea]. Bucureşti, Editura Armonia, 1937 (Columbia DR-155); MELODII ALESE DE CLAUDE ROMANO. Bucureşti, Editura Muzicală, 1982 (Cuprinde: IONEL-IONELULE; VIOARĂ; ŞTIA BUNICA CE DANSA; O MELODIE CU PARFUM DE AMINTIRI etc.).
(Sursa: http://www.ucmr.org.ro/)
Revenind la proiectul „Muza veselă”...
Viaţa lui George Sbârcea, înnegurată şi plină de piedici, de asemenea, a fost în vizorul dezbaterilor de pe urma prezentărilor participante la Simpozion.
Volumul Simpozionului „George Sbârcea sau armonia pe note” cuprinde comunicările ştiinţifice şi critice despre care am pomenit, pe circa 140 de pagini, fiind editat la Editura „Eurocarpatica” Sfântu-Ghorghe, sub îngrijirea a trei persoane: Ioan Lăcătuşu, Erich Broanăr şi subsemnata. De asemenea, tot pentru acest eveniment, un DVD de prezentare şi promovare a marelui muzicolog, conţinând informaţii şi melodii, a fost alcătuit de Ovidiu Svart, preşedintele Asociaţiei Culturale „Friedrich Schwartz” din municipiul Suceava.
La Biblioteca Municipală Topliţa a avut loc şi o deosebită Şezătoare, unde, într-un spaţiu relativ mic, s-au desfăşurat evenimente artistice deosebite: proiecţia filmului documentar, prezentarea unor dansuri cu un minunat grup de copii (Grupul de dansatori coordonaţi de Nicu Cif, „Topliţana”) şi un teatru scurt al unor elevi din clasa a V-a de la Şcoala „O.C. Tăslăuanu”, evoluând în piesa „5 o’clock”, după I.L. Caragiale. Totul s-a încheiat cu recitalul de folclor al Ansamblului Rapsodia Bucovinei, într-o maniera adaptată unei astfel de săli.
În partea a doua a evenimentului, spre seară, a avut loc un elegant recital de romanţe, cu multe melodii care aduc aminte de cel care a fost Claude Romano, un alter ego al renumitului compozitor, muzicolog şi scriitor George Sbârcea. Prezentatoarea Andra Pui, ca de obicei, a prezentat cu stil şi eleganţă.
Recitalul a început cu o surprinzătoare „înscenare” a unei atmosfere de epocă, aşa cum puteai găsi în anii interbelici în cafenelele din Bucureşti. Oameni frumoşi la mese, bucurându-se de muzică live, de dans, de spiritul viu al artei, toate la un loc au făcut să învie mari personalităţi ale muzicii româneşti: George Sbârcea, Maria Tănase, Dimitrie Popovici, Enescu şi alţii, nume care au conturat, după cum arată George Sbârcea în scrierile sale, tot ce înseamnă muzica uşoară românească de calitate. Dansatorii Centrului Cultural Topliţa au creat mai ales atmosfera vie a unor vieţi care au trăit şi simţit muzica, poate chiar mai pregnant decât o face generaţia de azi. De asemenea, interpreţii, atât cei ai Centrului Cultural Topliţa, Carmen Antal Cujbă (foto, în recital), Livia Harpa, Alexandru Oltean, Ciprian Ilie, Dragomir Raita, precum şi artiştii Ansamblului Rapsodia Bucovinei, Ovidiu Svart şi Mihaela Svart, au dat tonul celei mai antrenante seri care a rememorat melodiile cântate altă dată de Claude Romano, precum şi cele mai renumite şlagăre pe care le-a dat muzica românească. Ansamblul Rapsodia Bucovinei şi Ansamblul Rapsodia Călimanilor au fost gazdele unei seri în care instrumente, voci şi istorie au devenit vase comunicante pentru spiritualitatea românului de la munte. S-a cântat romanţă, dar s-a şi tactat şi aplaudat pe ritmurile de dans ale muzicii universale, toate acestea făcând din spectacolul „Muza veselă” o simfonie de suflete bucuroase că nu au rămas acasă cu telecomanda în mână, ci au participat la ceva inedit, ceva care, cel puţin pentru o lună, va avea să le ţină mintea şi inima în registrul pur al cântecului şi al bucuriei.
În urma acestui proiect rămân, deci, frumoasele amintiri ale unei seri de neuitat, un DVD de promovare a marelui compozitor şi cronicar muzical George Sbârcea, precum şi un inedit volum de lucrări. Tot ce s-a întâmplat în 4 noiembrie 2016 a fost un model de implicare!
Echipa de proiect (Viorica Lazăr, Costel Cristian Lazăr, Aurica Ujică, Aurora Paşcan, Doina Ţifrea, Minodora Vîlcan, Adelina Ichim) mulţumeşte tuturor celor care s-au implicat cu suflet în acest proiect!
director Biblioteca Municipală „George Sbârcea” Topliţa, prof. Viorica Lazăr

Categorie:

Cine este proprietarul de drept al clădirii Liceului „Unirea” din Târgu-Mureş

0
0

Conform ultimei menţiuni din Cartea Funciară, de dinainte de aşa-zisa „retrocedare”, menţiune din anul 1906, proprietare ale clădirilor Liceului „Unirea” din Târgu-Mureş sunt „Fondurile de Studii şi de Burse ale Statusului Romano-Catolic Ardelean” - traducere din limba maghiară a denumirii proprietarului de către subsemnatul, deoarece din 1906 până în anul 1947 nu s-a mai făcut nicio inscripţie în Cartea Funciară a acestor imobile, deşi trebuia să se facă o inscripţie de către Statul Român în perioada interbelică şi să se menţioneze proprietarul în limba română, conform cel puţin DECRETULUI-LEGE Nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. Aşadar, proprietare sunt, conform inscripţiei din 1906 (!), „Fondurile de Studii şi de Burse ale Statusului Romano-Catolic Ardelean” şi nicidecum Episcopia Romano-Catolică de Alba-Iulia şi nici Statusul Romano-Catolic Ardelean. Denumirea din Cartea Funciară o putem raporta, prin analogie, cu aceea a celebrei fundaţii româneşti de la Budapesta de dinainte de Marea Unire din 1918 (nerestituită nici acum de statul ungar), numită - conform testamentului marelui Mecena Emanoil Gojdu - „Fundaţiunea lui Gojdu”, înfiinţată în 1869, cu o avere uriaşă. „Fundaţiunea lui Gojdu” nu era nicidecum proprietatea fondatorului Emanoil Gojdu, nu era înscrisă în Cartea Funciară pe numele fondatorului, deşi în titlul fundaţiei se scria pronumele posesiv LUI. Această fundaţie avea deja personalitate juridică proprie, nu era proprietatea nimănui, proprietar era chiar fondul, iar administrator - conform statutului - era o reprezentanţă formată din Mitropolitul ortodox român al Ardealului şi toţi episcopii ortodocşi români din Ungaria şi Transilvania, alături de „încă trei bărbaţi civili”.
În cazul proprietarului numit „Fondurile de Studii şi de Burse ale Statusului Romano-Catolic Ardelean”, situaţia este identică cu „Fundaţiunea lui Gojdu”, articolul posesiv ALE nu indică nicidecum că aceste fonduri sunt/erau proprietatea Statusului Romano-Catolic Ardelean, şi nicidecum nu erau înscrise în Cartea Funciară a acestei organizaţii laico-religioase pe care nu a recunoscut-o în 1932 nici statul Vatican, zicându-i „aşa-zisul Status Romano-Catolic Ardelean”. Deci fondurile nu erau decât proprietate publică, cu statut juridic propriu.
Rămâne în istoria României de după 1989 una dintre cele mai mari enigme modul cum comisia guvernamentală de retrocedare şi justiţia română nu i-au cerut Episcopiei Romano-Catolice de Alba-Iulia dovada proprietăţii asupra acestor fonduri publice mari create de Maria Tereza. Şi dovada proprietăţii se face pe baza Cărţii Funciare a Episcopiei sau a Statusului Romano-Catolic Ardelean şi nu după după Cartea Funciară a fondurilor, după denumirea acestora, care este cu totul altă problemă. Este una dintre cele mai mari curse în care au căzut „retrocedatorii”, de fapt împroprietătorii - ca să folosim un termen nou -, ieşind astfel din legalitate, nemaivorbind de cei care au reclamat proprietatea.
De ce s-a scris, totuşi, în denumire - bineînţeles abuziv, pentru că fondurile/fundaţiile amintite nu s-au constituit nicidecum cu acest apendice - „ale Statusului Romano-Catolic Ardelean”? Pentru că au fost, o perioadă, într-adevăr ale Statusului Romano-Catolic Ardelean, dar nicidecum în proprietate, ci în administrare. Şi una este proprietatea, alta administrarea unui bun, a unei averi.
Într-o veselie exuberantă, de mari ctitori ai reaşezării dreptului istoric de proprietate după comunism, comisia guvernamentală de retrocedare de la Bucureşti şi justiţia română au împroprietărit - acesta este termenul exact - Episcopia Romano-Catolică de Alba-Iulia cu numeroase imobile în nume propriu sau/şi al Statusului amintit, atât în Cluj-Napoca, cât şi în Târgu-Mureş, Miercurea-Ciuc, Odorheiu-Secuiesc, Alba-Iulia şi în alte centre ale Transilvaniei, jignind astfel profund pe românii transilvăneni, confiscându-le dreptul la nişte averi istorice comune ale românilor, maghiarilor, saşilor etc. şi luându-le dreptul la istorie şi reaşezând în drepturi constituţia medievală a Transilvaniei prin aceste împroprietăriri a unor bunuri la care ei, românii, să nu mai aibă niciun drept.
Nu ne rămâne poate decât să „mulţumim” acestor instituţii ale Statului Român pentru că abia acum s-a legitimat groaznicul sistem medieval al Transilvaniei, de la 1437 la 1848, apoi al Ungariei şovine de la 1867 la 1918 şi de la 1940 la 1944 - din cauza opresiunii căruia şi acum suferim -, fiindu-i legalizat acestei entităţi statale jaful pe care l-a făcut asupra românilor.
În urma acestor legalizări, copiii români au fost scoşi din centrele oraşelor transilvane, cei de la Odorheiu-Secuiesc şi Miercurea-Ciuc au fost alungaţi primii, apoi treptat purificarea continuă şi putem aştepta Centenarul Marii Uniri cu aceste evenimente „minunate”, mai bine zis de minunea lumii civilizate. Urmează acum să ni se interzică până şi iubirea noastră faţă de trecutul acestor imobile - averi comune tuturor etniilor -, unde au învăţat un Şincai, un Maior, un Avram Iancu şi alţi mari reprezentanţi ai istoriei noastre naţionale.
Faptul că la Târgu-Mureş a început să se mişte justiţia este salutar.

DECLARAŢIA Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş cu privire la Marşul Unionist din Piaţa Victoriei şi la propaganda electorală deşănţată a UDMR

0
0

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), având reprezentarea legitimă a organizaţiilor şi populaţiei româneşti, integrate în misiunea Forumului, se alătură îngrijorărilor întregii societăţi româneşti faţă de cele două evenimente.
1. Participanţii la marşul anual „Luptă pentru Basarabia”, cu mesaj unionist, care s-a desfăşurat sâmbătă, 24 octombrie 2016, în Capitală, au manifestat paşnic, reamintind tuturor românilor despre năzuinţa unei patrii întregite privind întoarcerea Basarabiei la trupul Ţării-mamă, România.
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş consideră că reacţia violentă a Jandarmeriei a fost disproporţionată faţă de marşul paşnic al unioniştilor; jandarmii, prin intervenţia lor în forţă, au compromis idealul unionist şi au străpuns adânc visul de unitate naţională al Poporului Român. Modul cum a înţeles să acţioneze Jandarmeria a produs emoţie şi confuzie în rândul românilor, producându-se şi încălcări grave ale dreptului democratic la liberă întrunire.
Considerăm că sunt vinovaţi cei care, aflându-se la comandă, au împins pe acei militari spre violenţă, dovadă că Statul Român este acaparat şi cei aflaţi în fruntea lui sunt trădători străini de interesele cele mai naturale ale Poporului Român, acţionând împotriva aspiraţiilor Ţării.
Ecoul negativ al acţiunii iresponsabile a Jandarmeriei Române cu efect descurajator pentru curăţenia sufletească a tinerilor unionişti, care s-au exprimat civilizat în toţi aceşti ani, cât şi acum, nu poate să fie trecut cu vederea.
Mai mult de atât, reacţia publică întârziată a ministrului de Interne, premierului şi preşedintelui întăreşte convingerea trădării şi ezitarea penibilă a asumării celor întâmplate.
Nouă românilor ni s-au produs prejudicii de imagine şi morale irecuperabile şi s-a dat un mesaj descurajator fraţilor basarabeni de peste Prut, într-un moment când speranţa lor este îndreptată spre consolidarea aproprierii de România şi de Uniunea Europeană odată cu alegerea în Moldova a unui preşedinte pro-european şi stabilirea de relaţii fireşti cu Ţara-mamă, România. Cu alte cuvinte, s-a deschis calea spre încurajarea forţelor care ne sunt ostile de veacuri.
Noi, românii ardeleni care cunoaştem jugul milenar al asupririlor străine, negarea noastră ca naţiune şi limbă printr-un genocid de stat sistematic, de veacuri la rând, suntem sensibili şi alături de fraţii noştri basarabeni, le cunoaştem durerea şi rezistenţa în faţa cnutului rusesc, unde nu-i chip să se mai întoarcă.
În acest ultim ceas cerem autorităţilor Statului Român să-şi ceară scuze şi să îndrepte lucrurile, înainte de toate prin demiterea responsabililor din conducerea Jandarmeriei, care aplică unităţi de măsură diferite, dacă facem comparaţia cu atitudinea jenantă a jandarmilor la Târgu-Mureş, în martie 2015 şi 2016. (…)
2. Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş constată cu îngrijorare escaladarea şi îndemnul la încălcarea Constituţiei pe care îl face UDMR prin afişele electorale răspândite în oraşele din Transilvania, însoţite de mesaje iredentiste şi revizioniste ale celor care se declară conducătorii maghiarimii.
Ştim cu certitudine că aceste acţiuni duşmănoase sunt dirijate din Ungaria neîmpăcată cu istoria de după Trianon (4 iunie 1920), însă, noi românii, ne simţim marginalizaţi, dacă nu chiar abandonaţi de factorii de autoritate, de decidenţii Statului Român, de la prefecţii din judeţe, Guvern şi până la preşedinte, că aşteptăm la nesfârşit măsuri legale şi constituţionale.
Laşitatea tradiţională a partidelor româneşti nu se dezminte, având însă grijă să facă ample manifestări, să fie prezente în mass-media şi în alte împrejurări care să îi ademenească pe alegători, dar nu se poziţionează ferm şi să combată decisiv aceste manifestări şovine, antistatale şi antiromâneşti.
Este ridicol că o asociaţie, denumită UDMR, care se afişează ca un ONG (ceea ce se traduce în organizaţie non-guvernamentală sau neguvernamentală), participă la alegeri pentru a acapara tocmai puterea guvernamentală, iar pe de altă parte partidele româneşti stau îngenuncheate, cerşindu-i efectiv alianţa şi fiind dispuse la orice compromis, lăsând sub tăcere şi ignorând pericolul intenţiilor tot mai evidente de a destrăma România ale acestei organizaţii.
Întrutotul neadevărate şi jignitoare afişele electorale, continuate cu afirmaţiile făcute în aceste zile de conducătorii UDMR, aplaudaţi frenetic la Cluj-Napoca prin refuzul lor de a recunoaşte cum se cuvine veacul împlinit la 1 Decembrie 1918 şi semnificaţia Marii Uniri a Naţiunii Române. Se încearcă impunerea unui tip de regionalism identitar prin folosirea instrumentului ideologic politic, sub falsa definiţie a dreptului la identitate ca un fenomen care a mai existat de destrămare a naţiunilor şi statelor naţionale, ignorând în ce priveşte România, că a fost constituită în sorgintea unui proces de îndelungată evoluţie istorică obiectivă.
Alimentarea atitudinilor segregaţioniste şi separatiste care nu folosesc nici măcar maghiarilor obişnuiţi trebuie să înceteze, fenomenul a devenit primejdios şi este de datoria urgentă a autorităţilor şi a partidelor româneşti să îşi clarifice public şi fără echivoc poziţia în faţa alegătorilor cărora le cer votul.
Este deosebit de periculos şi îngrijorător pentru noi locuitorii din cele trei judeţe că autorităţile române nu au luat măsuri legale împotriva celor care încearcă să intimideze justiţia statului de drept, în cazurile de încălcare flagrantă a legilor siguranţei naţionale, din care exemplificăm: demonstraţiile de la Târgu-Secuiesc, unde se anchetează acte de terorism; cazul de la Sântu-Gheorghe, unde deputatul maghiar Marko Attila se sustrage de la răspundere, aflat sub protecţia Guvernului Ungariei; cazul de la Târgu-Mureş, al Colegiului Naţional „Unirea”. Dacă autorităţile rămân în letargie, totul se escaladează şi provocările se amplifică; aşa cum s-a întâmplat zilele trecute la Târgu-Mureş, la lansarea candidaţilor UDMR, acolo unde discursurile au fost provocatoare şi şovine, şi au avut menirea de a incita populaţia maghiară la încălcarea legislaţiei şi perturbarea procesului de învăţământ la Colegiul Naţional „Unirea”, unde nu are ce căuta politica, propaganda electorală şi extremismul deşănţat pro-hungarist.
În această problemă nu mai este loc pentru demagogie ieftină. De aceea, repetăm, se impune ca cele două mari partide româneşti să îşi clarifice declarativ şi prin fapte poziţia faţă de acest fenomen dăunător, iar autorităţile statului să stăvilească prin acte de autoritate legale trufia nemeşistă, jignirea românilor şi, în fine, psihoza hungaristă deja atât de deşănţată.

Sfântu-Gheorghe - Miercurea-Ciuc - Târgu-Mureş,
8 noiembrie 2016
Consiliul Director

Categorie:

Primăria Sfântu-Gheorghe respinge ideea reducerii colinei de pământ de la 5 metri la 1,5

0
0

Autor:

Conducerea Primăriei Sfântu-Gheorghe respinge ideea avansată de consilierii români din municipiu de a reduce de la 5,5 metri la 1,5 metri nivelul colinei de pământ pe care autorităţile locale doresc să o ridice în faţa Prefecturii şi Consiliului Judeţean Covasna, în cadrul unui proiect de reamenajare urbanistică şi extindere a spaţiilor verzi.
Primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, a declarat că regretă faptul că o problemă de natură urbanistică a fost transferată în plan politic şi etnic de către consilierii români, care sunt de părere că scopul acestei coline uriaşe este de a obtura vizibilitatea statuii voievodului Mihai Viteazul, aflată în piaţa învecinată.
„Eu nu cred că este un lucru sănătos să discutăm despre urbanism în termeni politici. (…) Un lucru e cert, nimănui şi nici mie nu îmi place că această piaţă nu e finalizată (…) şi îmi pare extrem de rău că şi această chestiune a fost dusă într-o direcţie româno-maghiară. (…) Eu îmi doresc să depăşim aceste momente”, a spus primarul Antal Arpad.
El a mai menţionat că „logica” acestui proiect este de a extinde spaţiul verde şi de a delimita Piaţa Libertăţii de Piaţa „Mihai Viteazul” prin această colină de pământ care, în viziunea arhitecţilor, simbolizează „trupul pietrificat al balaurului” răpus de Sfântul Gheorghe, patronul spiritual al oraşului.
Potrivit primarului, delimitarea pieţelor este necesară şi pentru că au stiluri arhitecturale diferite.
„Observăm că în toată Transilvania (…) fiecare oraş a încercat să recupereze ceva din punct de vedere urbanistic din timpurile vechi, nu din nu ştiu ce nostalgii politice sau etnice, ci pur şi simplu din motive urbanistice, pentru că ce s-a construit în secolele al XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea în Transilvania are o valoare extraordinară şi fiecare a încercat să vindece cât mai mult rănile urbanistice făcute de comunism. (…) Trebuie să recunoaştem că în Sfântu-Gheorghe, toată zona de blocuri şi Casa de Cultură a Sindicatelor din Piaţa „Mihai Viteazul” este o rană urbanistică făcută de comunism şi delimitarea celor două pieţe, între care există o stradă, trebuie rezolvată şi din punct de vedere urbanistic, ca să câştigăm cât mai mult. (…) Arhitectul a spus că nu are logică propunerea de reducere de la 5,5 metri la 1,5 metri a colinei, nu are sens pentru că există o diferenţă foarte mare de nivel între cele două pieţe. (…) Deci nu suntem de acord cu propunerea”, a mai spus primarul Antal Arpad.
Săptămâna trecută, câţiva consilieri de etnie română au lansat ideea reducerii nivelului colinei, considerând că propunerea lor „echilibrată şi raţională” va duce la deblocarea acestui proiect care stagnează de mai multe luni.
Proiectul, care prevedea crearea unei esplanade pietonale şi ridicarea colinei, nu s-a finalizat pentru că Prefectura a chemat în instanţă Consiliul Local Sfântu-Gheorghe, cerând anularea Planului Urbanistic Zonal, pe considerentul că nu avea avizele necesare de la SRI şi Ministerul Apărării Naţionale.
În vara acestui an, primarul municipiului Sfântu-Gheorghe a fost amendat contravenţional de către Inspectoratul de Stat pentru Construcţii pentru mormanul de pământ lăsat în faţa Prefecturii şi a Consiliului Judeţean Covasna după finalizarea esplanadei din Piaţa Libertăţii, iar luna trecută, conducerea Prefecturii Covasna a depus şi o plângere în instanţă împotriva municipalităţii cerând înlăturarea acestuia.
Primarul Antal Arpad a declarat, în repetate rânduri, că autorităţile locale nu renunţă la acest proiect, prin urmare degajarea acelui spaţiu ar fi o mutare „absurdă”, care implică nişte cheltuieli în plus.

Categorie:

Consilierii locali români din Sfântu-Gheorghe vor înlocuirea colinei de 5 metri cu una de 1,5 metri

0
0

Consilierii locali români din cadrul municipiului Sfântu-Gheorghe, indiferent de apartenenţa politică şi având întregul suport al societăţii civile româneşti din judeţul Covasna, au iniţiat, în deplin consens, un proiect de modificare a Planului Urbanistic Zonal / Zona central.
Prin acest proiect se propune ca în Planul Urbanistic în vigoare, să se modifice limita maximă a colinei artificiale ce urmează a fi construită în faţa Instituţiei Prefectului - Judeţul Covasna de la 5 metri la 1,5 metri.
În această soluţie echilibrată şi raţională nu se mai obturează Ansamblul Statuar „Mihai Viteazul”, locul de desfăşurare a ceremoniilor oficiale organizate cu ocazia sărbătorilor naţionale româneşti, inclusiv a Zilei Naţionale a României, precum şi sediul Instituţiei Prefectului - Judeţul Covasna, instituţie care reprezintă Statul Român în teritoriu. În acelaşi timp, se asigură extinderea spaţiului verde şi ridicarea formei artificiale de relief care să reprezinte „balaurul ucis de Sfântul Gheorghe”.
Voce a românilor din Sfântu-Gheorghe, dar şi a maghiarilor care au identificat o alternativă politică la UDMR, PCM, PPMT în partidele noastre, în fapt voce a locuitorilor municipiului Sfântu-Gheorghe care doresc pace interetnică şi nu permanente inovaţii şi proiecte culturale sau de aşa-zisă dezvoltare a municipiului care au ca finalitate promovarea unor acţiunii extremiste, xenofobe şi şovine antiromâneşti, noi, consilierii locali - Rodica Pârvan, Andrei Chochior, Mirela Bucur şi Liviu Comăneci, dincolo de apartenenţa noastră politică, suntem convinşi că această soluţie de compromis poate pune capăt falsului scandal interetnic generat de iniţiativa primarului municipiului Sfântu-Gheorghe de a obtura cel mai important reper statuar românesc din localitate şi locul de desfăşurare a manifestărilor româneşti prilejuite de diferitele sărbători naţionale.
Solicităm primarului municipiului Sfântu-Gheorghe să accepte această soluţie de compromis, să dispună înlăturarea de îndată a molozului din centrul oraşului, menţinut ostentativ în vederea ridicării formei artificiale de relief, în fapt un zid al ruşinii, al discriminării şi simbol al segregării pe criterii etnice a zonei Pieţei „Mihai Viteazul” de Piaţa Libertăţii.
Ne exprimăm convingerea că stă în mâna primarului Antal Arpad şi a consilierilor săi deblocarea situaţiei existente, absolut inacceptabilă, de menţinere a unei grămezi de moloz în centrul municipiului Sfântu-Gheorghe, cu unicul scop de a masca un ansamblu statuar şi o instituţie statală românească atât în prezent, cât şi în viitor prin finalizarea colinei artificiale.
Solicităm public autorităţilor municipiului Sfântu-Gheorghe să iniţieze proiecte culturale şi de dezvoltare care să consolideze armonia interetnică şi nu să altereze climatul interetnic. Primăria municipiului Sfântu-Gheorghe trebuie să privească în mod egal pe cetăţenii municipiului şi nu să se manifeste, prin diferitele sale iniţiative, ca o primărie cu veleităţi exclusiv monoetnice sau vădit antiromâneşti.
Sfântu-Gheorghe,
11 noiembrie 2016
Consilierii locali români din cadrul municipiului

Categorie:

Societatea civilă susţine demersul consilierilor locali de la Sfântu-Gheorghe

0
0

Comunicat

Luând act de proiectul de hotărâre iniţiat de cei patru consilieri locali români din Consiliul Local Sfântu-Gheorghe prin care se propune modificarea Planului Urbanist Zonal (PUZ) central în sensul modificării limitei de înalţime a „formei artificiale de relief, întruchipând balaurul ucis de Sfântul Gheorghe” de la 5 la 1,5 m, astfel încât să nu se mai obtureze Ansamblul statuar „Mihai Viteazul” şi ceremoniile oficiale organizate în Piaţa „Mihai Viteazul”, cu prilejul sărbătorilor naţionale ale Statului Român, conducerea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), transmite următorul comunicat:
Se solidarizează cu iniţiativa celor patru consilieri români şi susţine pe deplin, în numele comunităţii româneşti, demersul iniţiat de aceştia;
Felicită pe cei patru consilieri români pentru iniţiativa avută şi pentru faptul că au dat dovadă de solidaritate, dincolo de apartenenţa politică, în faţa acestei noi agresiuni imagologice şi simbolice şovine şi antiromaneşti;
Solicită celor patru consilieri locali români să rămână solidari în continuare şi să nu cedeze eventualelor atacuri, manipulari, sau altor acţiuni subversive ale primarului Antal Arpad şi ale alianţei antiromâneşti UDMR-PCM.
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş solicită candidaţilor principali la Camera Deputaţilor şi Senat: Agrigoroaie Gică şi Popica Aneta (PRU), Bote Corina şi Tabalai Gheorghe (PNL), Goga Octavian şi Baciu Gheorghe (PMP), Grama Horia şi Tănase (Prodan) Ionela (PSD), Miklos Mark şi Mihai Lucian (USR), Platon Ştefan şi Nasta Nicolae (ALDE), Robescu Florentin şi Vartic Camelia (ANR):
a) să condamne public demersul antiromânesc, extremist şi şovin deopotrivă al primarului Antal Arpad şi al UDMR de obturare a Ansamblului Statuar „Mihai Viteazul” printr-o movilă monstruoasă şi ridicolă;
b) să promită până la 1 Decembrie 2016, Ziua Naţională a României că vor lupta prin toate mijloacele pentru îndepărtarea molozului depozitat ostentativ în faţa ansamblului statuar şi, în final, pentru blocarea acestei iniţiative şovine a Primăriei Sfântu-Gheorghe;
c) să nu participe la ceremoniile prilejuite de Ziua Naţională a României, din Piaţa „Mihai Viteazul” în prezent obturată de molozul depozitat cu reacredinţă chiar în faţa locului de desfăşurare a ceremoniei, dacă nu vor exprima o poziţie tranşantă faţă de această nouă provocare extremistă şi antiromaânească.
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş îndeamnă alegătorii români să nu voteze candidaţii care refuză să promită că vor face tot ce le stă în putinţă pentru împiedicarea construirii uriaşei movilei de înălţimea unui bloc cu două nivele, aceştia arătându-se din start laşi, obedienţi UDMR, trădători ai alegătorilor români şi incapabili să susţină, cu demnitate, interesele naţionale ale românilor covăsneni.
Conducerea Forumului va semnala Ministerul Culturii cu privire la avizul acordat proiectului de reamenajare a Pieţei centrale din Sfântu-Gheorghe cu încălcarea prevederilor art. 46 şi 59 din Legea 422 din 2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Având în vedere faptul că Mihai Viteazul a fost primul întregitor de Ţară, conducere FCRCHM solicită tuturor ONG-urilor şi instituţiilor de cultură din întreaga Românie să se solidarizeze cu demersul nostru, menit să apere imaginea şi memoria domnitorului Mihai Viteazul - simbol al Unităţii Naţionale.
Biroul de presă
15 noiembrie 2016

Categorie:

În veci, ortodocşi

0
0

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.

Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.

Şi ‘Noul Testament de la Bălgrad’
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut că să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Şi-am fost convins că nici un leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o dată ce mi-e dat să simt?
A început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.

E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
‘Ortodoxia naşte comunism!’
Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.

Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.

Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

Categorie:


Masoneria

0
0

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori).
Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.
Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.
Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sunt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!
Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.
E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple - nu Biserici, ce vreţi mai direct?
Cui jură credinţă, lăcrimând pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.
Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.
Funcţii şi onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din Ţară.
N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bârfă, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare
Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie
Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sunt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.
Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.
Sunt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?
Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.
Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate - doar nişte şabloane.
Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.
N-au zidit o casă toţi aceşti „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.
Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

Pamflet de Corneliu Vadim Tudor
(13 septembrie 2014)

Categorie:

CONTRIBUŢII DOCUMENTARE PRIVIND ISTORIA ROMÂNILOR TRANSILVĂNENI

0
0

O nouă apariţie editorială în ciclul „CENTENARUL MARII UNIRI”

În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri, distinşii cercetători ai patrimoniului istorico-cultural al Neamului Românesc dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Vasile Stancu vin cu un dar de preţ la marea aniversare: „Contribuţii documentare privind istoria românilor transilvăneni”, un volum documentar din fondurile arhivistice şi lucrări editate despre românii transilvăneni.
Lucrarea „Contribuţii documentare privind istoria românilor transilvăneni” aduce un bogat material informativ privind sursele documentare din istoria Transilvaniei. Din aceleaşi surse avem informaţii preţioase şi despre ţările române extracarpatice în legăturile lor cu Transilvania.
Autorii Ioan Lăcătuşu şi Vasile Stancu, istorici remarcabili, cercetători cu multă experienţă, scriitori ai multor lucrări de referinţă şi un bogat material publicistic, au editat acest volum sistematizat riguros: pe fonduri arhivistice în succesiune cronologică pe teme de istorie locală sau naţională, sociologie, cultură sau spiritualitate, volumul fiind un ghid, o călăuză în activitatea de documentare a celor interesaţi, pe perioada secolelor XVI-XIX.
Din interes major pentru istoria românilor din sud-estul Transilvaniei, autorii au catalogat fondurile din Arhivele Naţionale Covasna, menţionate chiar în prefaţă, astfel: „Momente din istoria actualului judeţ Mureş (1526-1906); Păstoritul transhumant din sud-estul Transilvaniei practicat în Moldova şi Ţara Românească; Fluxurile migratorii dintre Transilvania şi Moldova în perioada secolelor XVII-XIX; Pandemiile din ţările române în secolele XVII-XIX: Atribuţiile locuitorilor din Breţcu şi Târgu-Secuiesc privind întreţinerea şi folosirea Pasului Oituz în secolele XVII-XIX; Documente din secolele XVI-XIX emise de Domnii Ţărilor Române sau referitoare la aceştia; Sarea şi contrabanda cu sare în scaunul Kezdi (Târgu-Secuiesc) la începutul secolului XIX; Deda - aspecte demografice (1850-2011); Noi contribuţii privind cunoaşterea unor realităţi basarabene din perioada interbelică” etc., documentele fiind prezentate cu cotele de arhivă. Tematica prezentă o găsim în cele 24 de studii din volum sub diferite titluri, extinse pe 480 de pagini.
Pe lângă fondurile documentare, lucrarea de faţă prezintă o varietate de teme, în articole şi studii susţinute la simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, la Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Centrul Cultural Topliţa, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” şi la alte instituţii sau asociaţii culturale. Volumul prezintă studii editate sau în curs de cercetare, pentru a fi cunoscute şi a da posibilitatea valorificării lor în istoria locală şi naţională.
Cele 24 de studii cuprinse în volum aduc o contribuţie deosebită în cercetarea şi elucidarea unor probleme majore din istoria românilor. Spaţiul nu ne permite o analiză amănunţită, ci doar una de ansamblu a întregului material, şi doar unele articole care îmbogăţesc informaţia despre unele evenimente sau teme din istoria Transilvaniei. Spre exemplu, studiul: Documente din Arhivele Naţionale Covasna referitoare la momente din istoria actualului judeţ Mureş (1526-1906). Extinderea materialului pe patru secole şi poziţia geografică a judeţului suscită un interes deosebit pentru acest fond documentar, care provine nu numai din Arhivele Naţionale Covasna, dar şi din fonduri administrative ale oraşelor şi scaunelor din teritoriu, fonduri familiale şi colecţii particulare. În acest capitol găsim documente valoroase emise de Cancelaria Principatului Transilvania şi de Cancelariile Domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti. Predomină înscrisuri comerciale, reglementări legate de păstorit şi transhumanţă, migraţiile din Transilvania în Principate, reglementări la frontiere în special privind carantina, pentru a preveni extinderea epizotiilor prin turmele de animale aduse din ţările române.
Nu lipsesc informaţiile despre iobagi, posesiuni materiale, litigii între persoane private, ca şi despre frământările sociale din Ardeal. Documentele nr. 58 (1784 ianuarie 2) şi 59 (1784 noiembrie 22), din fondul familiei Kalnoki, arată teama nobilimii din zonă, să nu se extindă răscoala lui Horea, şi cer comitelui suprem al comitatului Turda Kalnoki Ludovic, ajutor în oameni, arme şi întreprinderea unor măsurile de siguranţă.
Documentul nr. 8 (noiembrie 18, 1599, Alba-Iulia) ne informează cum Mihai Viteazul dă poruncă oraşului Târgu-Mureş să confecţioneze steaguri pentru Armata Română. Autorii extind cercetarea despre marele „Voievod Unificator” şi ne dau informaţii preţioase despre domnia lui Mihai Viteazul, comentând titulatura Domnului. În ţările române Domnul se intitula „Domn din mila lui Dumnezeu”, iar în corespondenţă cu Rudolf al II-lea, Mihai se intitula „Consilier şi locţiitor al împăratului”. Prin acest comentariu autorii ne dovedesc statutul Domnului Român în faţă imperialilor, acela de Guvernator, nu de Domn Suveran. După anexarea Moldovei la 27 mai 1600, Domnul se intitula „din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei”. Indiferent cum era titulatura lui Mihai Viteazul, acesta era „stăpânul Transilvaniei şi putea da porunci oricăror instituţii politico-administrative şi judecătoreşti, asemenea celor adresate celor de la Târgu-Mureş” (conf. autorilor).
Sunt prezente în volum surse documentare care tratează structura etnică în acest spaţiu: „Secuii şi relaţiile lor cu românii în presa de altădată”. Această temă a relaţiilor interetnice este adusă până în secolul XX, în contextul istoric al anilor 1940-1944, după aplicarea Dictatului de la Viena, cu informaţii despre soarta românilor din teritoriul ocupat şi expulzarea lor.
Nu lipsesc din volum nici surse documentare existente în Arhivele Naţionale Covasna despre Basarabia, în perioada interbelică.
Autorii volumului evidenţiază, în mod deosebit, personalităţile româneşti din sud-estul transilvan implicate în istoria, cultura sau spiritualitatea românească, care au contribuit la afirmarea şi păstrarea identităţii naţionale. Sunt prezentate sursele informative despre Veniamin şi Pompiliu Nistor din fondurile arhivistice de la Muzeul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Scheii Braşovului.
Un loc aparte este alocat prezentării unor studii importante despre marii ierarhi Mitropolitul Andreiu Baron de Şaguna şi primul Patriarh al României Miron Cristea.
Personalitatea complexă a ierarhului vizionar Mitropolitul Andrei Şaguna este evocată şi cinstită cum se cuvine în activitatea lui ecleziastică, cultural-istorică mesianică a marelui cărturar, în studiul intitulat „Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna în mentalul colectiv românesc”.
Autorii, pentru prezentarea cât mai fidelă a personalităţii Sfântului Andrei Şaguna, citează lucrări valoroase ale biografilor marelui ierarh, ale istoricilor, citează din documentele bisericeşti şi din presa vremii, ca şi părerile contemporanilor, precum Simion Bărnuţiu, Nicolae Popeea, George Bariţiu, Mihai Eminescu etc..
Prezentăm doar câteva din studiile citate de autori considerate cele mai semnificative, ca lucrările monografice de referinţă ale celor doi biografi ai Mitropolitului: Nicolae Popeea, cel mai apropiat colaborator al său, şi Ioan Lupaş.
Nicolae Popeea, Arhimandrit şi Vicar Arhiepiscopesc, viitor Episcop de Caransebeş, membru al Academiei Române, la 1879 editează prima biografie sub titlul „Arhiepiscopul şi Mitropolitul Adreiu Baron de Şaguna”, în care este bine evidenţiată personalitatea ierarhului, a omului de cultură, rafinat diplomat, a unui mare vizionar încrezător în viitorul Poporului Român din Ardeal, căruia i s-a dedicat: „Poporului Român pre care l-a iubit Şaguna mai mult decât pre sine însuşi … Mitropolitul Andrei Şaguna este omul istoriei … Istoria Mitropolitului Şaguna este aproape istoria Popoului Român însuşi”, spunea Nicolae Popeea. Cele afirmate în biografie de autorul Nicolae Popeea sunt întărite chiar de Mitropolitul Andrei Şaguna, în cuvântul său la „ungerea” ca Episcop: „Tu Doamne şti, că cătră scopul meu a alerga doresc: pe românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deştept şi cu voie către tot ce e adevărat, plăcut şi bun să-i trag!”. Cuvântul marelui ierarh, citat cu discernământ, atât de autorul biograf ca şi de autorii actualului volum, defineşte pe sacerdotul în slujba poporului în epoca sa şi misia spre împlinirea căreia alerga acest „APOSTOL” al românilor ardeleni, un adevărat „sfânt” al lor, cum spune Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu în volumul omagial la 200 de ani de la naştere „Mitropolitului Andrei Şaguna - Creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania”.
Autorii volumului documentar au un mare merit, că au urmărit şi reuşit să aducă în prim plan rolul şi locul avut de Mitropolitul Andrei Şaguna în istoria Bisericii Ortodoxe şi în istoria Poporului Român; „Apostolul” care a intuit forţa şi valoarea culturii şi credinţei pentru ridicarea românilor unde le era locul în evoluţia istorică. Mare cărturar şi înţelept diplomat, Andrei Şaguna, a lucrat pentru emanciparea naţională, pe calea cea mai sigură de luminarea românilor prin cultură şi credinţă, spre unitate prin înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român – ASTRA, la 1861.
Dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Vasile Stancu, prin argumentarea în acest articol a valorii Mitropolitului Ardealului Andrei Şaguna, argumentează, motivul sanctificării Marelui Ierarh. De asemenea, sunt activi susţinători ai acţiunilor culturale în Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” şi a Zilelor „Andrei Şaguna”, de la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna.
La întregirea portretului Mitropolitului Andrei Şaguna contribuie şi Poetul Naţional Mihai Eminescu; contemporani fiind, îl definea pe Mitropolitul Andrei Şaguna astfel: „Destoinic diplomat, Şaguna a fost un om politic din creştet până-n tălpi, cum n-a fost vreunul din conducătorii noştri bisericeşti”.
Ca omagiu adus Marii Uniri, autorii volumului aduc informaţii despre locul şi rolul primului Patriarh al României în făurirea României Mari: „Episcopul de Caransebeş Miron Cristea, apărător al unităţii Banatului (1918-1920)”. Prezentarea acestui material arată atât poziţia de apărător a unităţii neamului şi a gliei străbune de către Episcopul din Topliţa Română, cât şi cultura, civismul şi patriotismul fierbinte al Vlădicii senator al României, aspecte reliefate prin prezentarea Discursului în Senatul României de către Miron Cristea în apărarea Banatului şi a Unităţii Naţionale.
Aducem gânduri de recunoştinţă celor doi autori care nu au uitat să prezinte surse documentare, inedite ca şi editate despre o zonă mai puţin studiată, chiar neglijată de istoriografie, zona Buzăului Ardelean, situată la graniţa de sud-est a Transilvaniei cu ţările române. Această sursă documentară este foarte importantă, pentru a dovedi existenţă românilor pe văile din bazinul superior al Buzăului la sânul Carpaţilor de Curbură, pe valea Buzăului şi a Teleajenului, căi care au fost cele mai circulate artere comerciale ca şi cele mai penetrate căi de trecere a armatelor duşmane sau aliate din vechime între Transilvania şi exteriorul arcului Carpatic.
Sincere mulţumiri şi urări de succese viitoare aducem autorilor, care prin strădanii în cercetarea istorică competentă şi dăruire patriotică contribuie la o mai bună cunoaştere a istoriei locale şi naţionale. Prin toate mijloacele documentare ştiinţifice cei doi istorici fac dovada existenţei românilor în spaţiul sud-est transilvan, din vechime până astăzi, un adevăr istoric de necontestat, dar care nu este considerat de duşmanii Neamului Românesc. De aceea actualul volum este o treaptă de temelie al edificiului istoric.

Ioan Lăcătuşu, Vasile Stancu
prof. Corina Bărăgan Sporea
(Vama-Buzăului, jud. Braşov)

Categorie:

ALTAR DE LIMBĂ

0
0

Vatra e altar de limbă
Şi de datini şi de slovă,
Transilvanie durută,
Dar ea este şi Moldovă.

Ţara Românească, iară,
Şi urcuşul înspre creste,
Vis rotit de primăvară,
Cu meleaguri de poveste.

Vatra este râu şi floare,
Curcubeul peste grindini.
Ea ne este sărbătoare
La români de pretutindeni.

Ştefan - dreptul ne priveşte
Pe când tulnicul cutează,
La hotar de-nţelepciune,
Ochiul Iancului, veghează.

Ea e binecuvântarea,
Ce ne-a dat-o Dumnezeu,
La răscruci de fum şi vânturi,
Pentru bun, poporul meu.

Vatra este zbor şi zare,
Rod nepreţuit al mâinii
Niciodată, niciodată,
N-o să ne-o sfâşie câinii.

Categorie:

ONOR DACILOR!

0
0

Dacă simţi că tu eşti dac,
Să nu uiţi asta în veac!
Din adânc neamul tău vine
Şi tare mândru se ţine!

Din trecutul tău se ştie
C-ai luptat cu vitejie
Şi nicicând n-ai acceptat
De străin să fii-mpilat.

Din istorii toţi te ştiu
Devotat Daciei fiu,
Strâns legat de munţi Carpaţi,
Scut puternic, braţ de fraţi.

Cu dreptate scriu istorii
Că ai dărâmat imperii,
Fiindcă nu ţi-a convenit
Trai de „câine-nlănţuit”.

În orice dacică davă,
Precum şi în Piatra Craivă,
Sunt dovezi cu crezământ,
C-ai fost stâncă pe pământ.

De la Herodot se spune -
Şi o ştie-ntreaga lume -
Că ţi-au fost strămoşii daci
„Cei mai viteji dintre traci”.

Sunt mărturii prin milenii,
Că-n momentul greu al vremii,
Tu mereu ai dovedit
Că Herodot n-a greşit.

Că suntem dacilor urmaşi,
Iubim pământul pătimaş.
Onor lui Burebista în tărie!
Onor lui Decebal pentru mândrie!

Categorie:

FALSIFICAREA STATISTICILOR

0
0
Pagini regăsite

- O ALTĂ METODĂ DE MAGHIARIZARE ÎN TRANSILVANIA PÂNĂ LA MAREA UNIRE DIN 1918

În anul 1921, la Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, de la Cluj-Napoca, apărea Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi a celorlalte ţinuturi alipite, avându-i ca autori pe Constantin Martinovici şi N. Istrati. Între secţiunile acestuia, una era consacrată situaţiei demografice din Transilvania, conform căreia - comparativ cu rezultatele ultimului recensământ austro-ungar din regiune, cel din 1910 - ponderea maghiarilor a scăzut, în timp ce numărul românilor a crescut semnificativ. Acest fapt se explică prin mai multe aspecte. La respectivul recensământ s-a făcut o confuzie intenţionată între limba utilizată mai frecvent şi etnie: limba maghiară fiind obligatorie în relaţiile publice, mai ales în mediul urban, românii sau evreii erau înscrişi la rubrica „maghiari”. Tot unguri erau catalogaţi, automat, toţi funcţionarii publici. Nu trebuie uitate presiunile pentru declararea unei anumite naţionalităţi sau, pur şi simplu, falsificarea datelor, efectuată de recenzenţi, pe care o vom ilustra în articolul de faţă. În sfârşit, scăderea numărului cetăţenilor români de etnie maghiară, după 1918, se explică şi prin plecarea în Ungaria a celor care nu au dorit să se integreze în noul stat unitar român.
Un oarecare domn Jakabfi, de la publicaţia „Glasul Minorităţilor”, a încercat să conteste seriozitatea ştiinţifică a lucrării. Mai întâi, acesta a „vânat” cele câteva greşeli gramaticale şi de tipar. Însă încercării de contestare a valorii ştiinţifice a lucrării i se răspunde în Gazeta Oficială a Oraşului Târgu-Mureş, „ORAŞUL”, Anul II, Nr. 2, p. 15-17, într-un articol intitulat Statistica din 1910, semnat sub pseudonimul Vozarescu. Reproducem câteva fragmente semnificative:
„Un păcat al Dicţionarului ar fi, după Glasul D-sale autorizat, minoritar, că acolo evreii nu sunt încorporaţi în «maghiari», cum a făcut statistica ungurească dela 1910. Păcatul şi mai mare i-l află însă în faptul că, faţă de statistica maghiară din 1910, Dicţionarul arăta la români un spor de 130.047 suflete, până [sic!] când la unguri o scădere de 399.050 suflete. În urma acestora D-sa constată apodictic că statistica noastră nu face două parale; ea ar fi fost „corijată” în dauna maghiarilor, căci numai aşa putea D-sa înţelege că rezultatele nu sunt identice cu celea a[le] statisticei maghiare care «servea doar date cu valoare ştienţifică». […]
Într'adevăr, dacă ar fi lăudat o altă instituţie din Ungaria care ar fi meritat aceasta cât de puţin, nu am avea nimic de zis. Însă a lăuda şi numai pentru că e unguresc ceeace se poate închipui mai neserios şi mai abuziv, adecă statistica maghiară - aceasta denotă lipsa totală de cel mai elementar respect nu numai faţă de ţara în care trăieşte Dl. Jakabfi, azi şi de aici în colo, - dar şi faţă de dreptate.
Iată cum a fost compusă statistica maghiară de pe vremuri, înzestrată de Dl. Jakabfi cu «valoare ştienţifică». Din lucrările şi instrucţiunile acelei statistici să poate constata oficial că nu numai evreii, dar şi „indivizii” cari fac parte din cadrele honvezimei şi jandarmeriei, funcţionarii de stat şi judeţeni, apoi toţi aceia cari vorbesc mai „bucuros” ungureşte, aceia cari nu[-şi] declară precis naţionalitatea, cei cari nu'şi ştiu naţionalitatea - au fost conscrişi ca unguri sigur[i], întru gloria „ştientiţificităţii” acelei statistice. Mai caracteristic este că Dl. Jakabfi a cunoscut acele ordine şi procedee [=proceduri], deci îi lipsea şi buna credinţă”.
Pentru a ilustra felul în care, într-un mod grosolan, erau falsificate statisticile în vremea stăpânirii ungureşti în Ardeal, autorul acestui material de presă adaugă, ca o anexă, un articol din ziarul „Românul”, condus de Octavian Goga, numărul din 10 iulie 1913, scris în urma unei anchete făcute cu ocazia înfiinţării episcopiei maghiarizante Hajdudorog. Această episcopie „ortodoxă”, în care se oficia în limba maghiară, devenea un eficient mijloc de deznaţionalizare a românilor şi ea se constituia prin trecerea samavolnică a credincioşilor şi a unor parohii întregi la noua structură bisericească inventată de autorităţile maghiare. Reluăm articolul, deoarece este un document concret a ceea ce a însemnat procesul oficializat de maghiarizare în Transilvania.
„Statistica maghiară - o minciună
Sătmar, 6 Iulie 1913
Perfidia guvernului maghiar iese tot mai mult la iveală, cum cercetezi mai în adânc lucrurile. Încetul cu încetul sfynxul va fi dat de gol…
De ani de zile guvernul pregăteşte terenul pentru o episcopie maghiară - chibzuită întâi ca bună apucătură [=atitudine, manifestare] de „corteş” [=agent electoral] de câte-ori era nevoie de a abate atenţia opoziţiei şi a „naţiunii” din dorul [=năzuința] acesteia. Spre acest scop statistica s-a falsificat fără cel mai mic scrupul.
Numărătoarea din 1910 s'a făcut, în ce priveşte conscripţia naţionalităţilor, cu premeditare, fals. Cei 73.225 credincioşi, răpiţi din parohiile noastre, figurează în statistici drept maghiari, cu toţii, de şi sunt între ei peste 14.000 cari ştiu numai româneşte!
Numărătoarea s'a făcut astfel:
Agentul încredinţat cu conscripţia a fost notarul comunal, unealta solgabiraelor [=preturilor, prefecturilor] şi învăţătorul dela şcoala de stat. Agentul mergea din casă în casă cu buletinul şi întreba:
«Mama ta vorbeşte ungureşte?»
- Vorbeşte.
«Da tu ştii?»
Şi io ştiu.
Iute nota în buletin: limba maternă - maghiară. El însuş, agentul, nota, deşi cel ce ştie scrie şi citi trebuie să-şi facă el buletinul. Puţini oameni nu ştiu scrie în satele de pe-aci. [zona Oraşului - n.n.]
George Pal, ţăran din Sanislau, ştia ceti chiar de tot bine şi văzu ce face dascălul şcolii de stat. Nu putu suferi batjocura ce i-se făcu şi ceru bărbăteşte să scrie el în hârtia tipărită, ce vrea el. Sanislaul odată cu capula nu-i ungur.
Atât i-a trebuit bietului om. Proces criminal, cităţii în dreapta, cităţii în stânga, şicane peste şicane. În 20 ianuarie 1911 judecătoria din Carei îl osândi (1910. B.680) la 60 Cor.[oane] amendă pentru «forţa făcută unei autorităţi».
George Pal îşi zicea ca moţul: «paguba ca paguba, dar'mi plăcu cum marsă», şi nu mai apelă sentinţa. Ce folos. Deadreptul din Pesta fură trimişi doi detectivi să adulmece, poate vor găsi pe «instigatorul». Dar ei înşişi au rămas indignaţi de cele ce au aflat.
Acuma, în cursul investigaţiilor, s'a întâmplat că la Moftin pretorele se adresează unei copiliţe de 7 ani:
«Ştii tatăl nostru ungureşte?»
Copiliţa îi recitează fără greş.
«Histen ezek mind magyarok!» Aceştia cu toţii-s maghiari! - exclamă pretorele cu convingere, mirat până din colo, de ce se împotrivesc «maghiarii» lui să fie introdusă «limba lor proprie» în biserică…
Cu actele oficiale statistice, falsificate tendenţios, în modul arătat, - a înşelat apoi guvernul lui Lukacs, şi pe Regele, şi pe Papa.”
Asemenea fără comentar, D-lor husari…
Vozarescu.”

Viewing all 3150 articles
Browse latest View live