Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


older | 1 | .... | 115 | 116 | (Page 117) | 118 | 119 | .... | 130 | newer

    0 0

    Manifestare de nivel academic desfăşurată, în condiţii excelente, prin grija Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei

    Sub egida Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, reprezentată de instituţia sa specializată - Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu-Gheorghe, a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” Sfântu-Gheorghe, Asociaţiei „Ştefadina” Bucureşti, Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni Sfântu-Gheorghe şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Covasna, Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, Asociaţiei de Tineret GRIT Covasna, Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” Covasna şi Hotelului „Bradul” Covasna, s-a desfăşurat în oraşul-staţiune Covasna, în zilele 29-30 septembrie a.c., cea de-a XXIII-a ediţie a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”, manifestare dedicată împlinirii a 100 de ani de la glorioasele lupte desfăşurate în timpul Războiului de Reîntregire Naţională şi al apropiatului Centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Devenită tradiţională, de înaltă recunoaştere ştiinţifică pentru valoarea comunicărilor prezentate, rezultat al acribiei cercetătorilor din domeniile istoriei, arhivisticii, sociologiei, culturii şi spiritualităţii româneşti, Sesiunea a fost onorată de participarea unor recunoscute personalităţi ale cercetării istoriei şi culturii naţionale, precum: Ioan Scurtu, Petre Ţurlea, Corneliu-Mihail Lungu, Alexandru Porţeanu (Bucureşti), Catinca Agache (Iaşi), Costin Scurtu (Constanţa), Vasile Şt. Tutula, Vasile Lechinţan, Zeno Milea (Cluj-Napoca), Mihai Suciu (Târgu-Mureş), Anton Coşa (Bacău), Adrian Deheleanu (Timişoara), Ion Ciurea-Weidner (Koln, Germania), pentru a nu numi numai o parte din cei 32 de cercetători, doctori în specialităţile istorie, istorie militară, arhivistică, sociologie şi filologie care au prezentat comunicări la această manifestare şi de alţi 38 de participanţi - ofiţeri superiori, profesori, arhivişti, muzeografi şi teologi din întreaga Ţară.
    Deschiderea manifestării de către organizatori şi lucrările în plen au avut loc în sala mare de conferinţe a Hotelului „Bradul”, debutând prin urarea de bun sosit şi succes în desfăşurarea şi valorificarea comunicărilor şi dezbaterilor, în plen şi pe secţiuni, adresate participanţilor, rostite de Sebastian Cucu, prefectul judeţului Covasna, urmat de reprezentantul Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei - dr. Sebastian Pârvu, consilierul cultural al Eparhiei şi directorul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, şi de dr. Ioan Lăcătuşu, directorul ştiinţific al Centrului European de Studii Covasna-Harghita. Susţinerea lucrărilor în plen a debutat cu tema „1917 - preludii ale unirii Bucovinei cu România”, prezentată de ilustrul istoric prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru fondator şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologice a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Comunicarea sa a marcat etapele redeşteptării conştiinţei naţionale ale românilor basarabeni în condiţiile deosebite ale desfăşurării evenimentelor de pe frontul din răsăritul Europei în anii 1917-1918, a subliniat rolul înfiinţării Partidului Naţional Moldovenesc şi evoluţia obiectivelor politice a basarabenilor de la autonomie la autodeterminare şi independenţă, paralel cu crearea instituţiilor statale specifice - Sfatul Ţării şi Guvernul. Progresele în plan spiritual şi instituţional au avut drept rezultat firesc hotărârea Sfatului Ţării de a vota Unirea cu România, la 27 martie 1918, iar întreaga evoluţie - spunea istoricul - s-a constituit într-un adevărat model urmat şi de celelalte provincii româneşti aflate sub stăpânire străină: Bucovina şi Transilvania. Profesorul universitar a concluzionat prin a evidenţia „inteligenţa, curajul şi, trebuie să spun, patriotismul liderilor politici români de a acţiona şi realiza Marea Unire de la 1918. Este o lecţie!”. Desigur, lecţiile sunt destinate educării urmaşilor, care trebuie să audă şi să urmeze exemplul moşilor şi strămoşilor lor.
    Deosebit de interesante s-au dovedit a fi temele următoare comunicate de istoricii: dr. Alexandru Porţeanu - „Vicisitudini ale memoriei publice şi ale istoriografiei Marii Uniri”, tratând despre evoluţia şi involuţia aniversării şi semnificaţiei Marii Uniri, în condiţii istorice total nefavorabile Poporului Român, privind interpretările generate de evenimentele desfăşurate, punctate cronologic, cu exemplificări de fapte, nume, represiuni, motive de natură politică, religioasă, interese naţionale, relaţii internaţionale, în final revenind asupra enunţului „Ţineţi cu poporul că poporul nu uită!”, enunţată în partea introductivă a expunerii sale; prof. univ. dr. Petre Ţurlea - „Regionalismul românesc transilvănean la începutul perioadei interbelice în plan bisericesc”, comunicare pe care „Condeiul ardelean” a publicat-o în ediţia sa precedentă, nr. 341 (376) din 22 septembrie - 5 octombrie 2017; prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu - „Surse de arhivă privind salvarea fiinţei naţionale în 1917”, în esenţă o comunicare-răspuns dată „detractorilor” şi „demitizatorilor” Istoriei Naţionale, „care merg cu impertinenţa şi neruşinarea mult prea departe”, replică adresată, în mod deosebit, celui care este „mai mult eseist decât istoric”, autorului scrierii „Primul război mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, formulată, cum de altfel participanţii se şi aşteptau, pe bază de documente de arhivă, de această dată din arhivele străine, în primul rând documente diplomatice, din care am reţinut: Rapoartele întocmite de însărcinatul cu afacerile Elveţiei în România, din 17 iulie şi 1 septembrie 1917; Raportul legaţiei Belgiei către Ministerul de Externe expediat la 1 august 1917; Memoriul-raport al corespondentului militar american în România înaintat Guvernului Statelor Unite în august 1917 şi Informarea ataşatului militar sârb la Bucureşti din 1 august 1917. Localnicii au fost reprezentaţi în plen de cetăţeanul german din Koln, dar român, covăsnean neaoş, prof. univ. dr. Ion Ciurea-Weidner şi „moldoveanul” din Sfântu-Gheorghe dr. Valeriu Cavruc, directorul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, care au vorbit despre „Două etnii, un singur teritoriu, un singur viitor: împreună” şi respectiv, „Priorităţi ale Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni privind cercetarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural din estul Transilvaniei”.
    După o scurtă pauză, „de o cafea mică”, lucrările manifestării au fost reluate cu lansarea şi prezentarea de carte, constând din 15 apariţii editoriale ale anului 2017, cu autori sau teme din arealul transilvan sau limitrof acestuia. Pentru informarea publicului cititor, voi enumera numai titlul, autorul şi editura acestora: Subcetate-Mureş. Prezentare monografică, de Doina şi Vasile Dobreanu, Editura „Cezara-Codruţa Marica”, Târgu-Mureş; Poiana Sărată - un sat românesc din Carpaţi, în vâltoarea istoriei, de Ciprian Hugeanu, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe; „Noi şi maghiarii”. Câteva aspecte importante privind Revoluţia românilor de la 1848-1849 din Transilvania, intenţionat ignorate până acum, de Gelu Neamţu, ediţie îngrijită de Ela Cosma şi Vasile Lechinţan, Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca; Scriitori. Case memoriale, de Luminiţa Cornea, vol. II, Editura „Nico”, Târgu-Mureş; Sabin Gherman şi transilvanismul său şi Politice, ambele de Zeno Milea, Editura „Napoca Star”, Cluj-Napoca; Destine după destine..., de Ilie Şandru, Editura „Vatra veche”, Târgu-Mureş; Divizia a VI-a Infanterie. Jurnal de operaţiuni, vol. I, de Horia Dumitrescu, Marian Moşneaga, Cornel Ţucă, Dan Pintilie, Editura „Pallas”, Focşani; Mărcuş - Lada de zestre, de Ioan Stoica, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe; De vorbă prin Voineştii Covasnei, de Florentina Teacă, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe; Blocaţi în labirint, de George Simion, Editura „Timpul”, Chişinău; Revista Buzăul Ardelean, director Corina Sporea-Bărăgan, nr. 1-2/2017; Grai Românesc, periodic de spiritualitate ortodoxă al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, nr. 2(75)/2017; Buletinul Ligii Cultural-Creştine, nr. VI/2017. În finalul activităţii a fost lansată „regina” apariţiilor, socotită astfel după înfăţişarea grafică, volumul de informaţii, numărul colaboratorilor, importanţa socio-istorică a subiectului abordat şi contextul temporal. Este vorba de volumul cu numărul 22 al colecţiei „Profesioniştii noştri”, îngrijit de Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, tehnoredactat de Erich Mihail Broanăr şi corectat de Florentina Teacă, intitulat Ioan Lăcătuşu la 70 de ani. Documentar biobibliografic aniversar, apărut în cadrul Editurii „Eurocarpatica”, la Tipografia „Magic Print” din Oneşti, cu prilejul aniversării a 70 de ani a omului care a făcut istorie pe aceste meleaguri, arhivistul, sociologul şi istoricului Ioan Lăcătuşu. Lansarea, integrată aniversării omului şi prietenului Ioan Lăcătuşu a fost un dar omagial al prietenilor şi colaboratorilor apropiaţi domniei sale, pe lângă diplomele de excelenţă, sutele de scrisori, mesaje, răvaşe şi felicitări primite din întreaga Ţară şi din peste zece state ale lumii. La sfârşitul lansării, Ionică a ţinut să spună următoarele: „Vă mulţumesc din inimă pentru minunata seară pe care mi-aţi oferit-o, cu ocazia lansării volumului „Profesioniştii noştri 22. Ioan Lăcătuşu la 70 de ani”, şi sărbătoririi celei de a 70-a aniversare a zilei mele de naştere. M-aţi copleşit cu daruri, cu cuvinte de apreciere şi cu gânduri bune şi urări de sănătate şi prosperitate, pentru mine şi pentru familia mea. Dar cea mai mare bucurie o constituie trăirea în comuniune sufletească, satisfacţia de a ne regăsi ca într-o mare familie românească. Vă rămân profund îndatorat şi vă asigur de întreaga mea preţuire. Sincere mulţumiri!”. Cu acestea fiind zise, prima zi a manifestării s-a încheiat cu un sănătos „La Mulţi Ani!” dedicat sărbătoritului şi cântat cu însufleţire la un pahar de vin din excelentele podgorii ale Moldovei.
    A doua zi a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice a creat posibilitatea celor 63 de cercetători să-şi susţină comunicările şi să participe la dezbateri în cadrul a trei secţiuni: Istorie I, Istorie II şi Etnografie-Cultură Românească, activitate desfăşurată în sălile aceluiaşi primitor Hotel „Bradul”. Pentru a sublinia varietatea şi profunzimea cercetărilor istorice ale participanţilor, ţin să precizez câteva dintre comunicările susţinute la cele două secţiuni de Istorie, la care am participat.
    La Secţiunea Istorie I am remarcat temele: Unele aspecte cu privire la mobilizarea românilor ardeleni în armata austro-ungară între anii 1914-1918, susţinută de prof. Bogdan Tămaş, Sibiu; Amintiri din două armate - prof. Eugen Criste, Arad; Nicolae Samoilă, soldat-ţăran al Imperiului?! (Jurnal din cei trei ani de armată ai unui ţăran din Măieruş) - prof. dr. Luminiţa Cornea, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna; Acţiuni militare ale armatei române în sudul judeţului Covasna în timpul campaniei din toamna anului 1916 - prof. cercetător Traian T. Cepoiu, Ceraşu, judeţul Prahova; Cotidianul „Brassoi Lapok” despre intrarea României în Primul Război Mondial - dr. Ana Dobrean, Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita; Implicarea lui Octavian Codru Tăslăuanu în înfiinţarea Corpului voluntarilor ardeleni şi bucovineni (1917) - prof. Ilie Şandru, Topliţa, judeţul Harghita; Contribuţii privind activitatea Corpului Voluntarilor Români din Austro-Ungaria în perioada mai-decembrie 1917 pe frontul din Moldova - prof. drd. Dragoş Curelea, prof. dr. Ştefan Firu, Sibiu; Unele aspecte privind contribuţia voluntarilor transilvăneni şi bucovineni la afirmarea naţional-românească a Basarabiei între 1917-1918 - prof. Daniela Curelea, Sibiu; Eroi săceleni în marele război al reîntregirii Ţării (1914-1919) - prof. Corina Sporea-Bărăgan, Vama-Buzăului, judeţul Braşov; Transilvania şi problema maghiară în comunicatele oficiale ale Marelui Cartier General Român (octombrie-decembrie 1918) - drd. Daniel Nicolae, Bucureşti; Contribuţia trupelor române din Dobrogea la apărarea Marii Uniri de la 1918 - dr. Costin Scurtu, Constanţa; Consideraţii privind rolul preotului militar în Primul Război Mondial - prof. Ciprian Fărcaş, Topliţa; 100 de ani de la marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz - etapă importantă în declanşarea actelor Marii Uniri de la 1918 - dr. Vasile Şt. Tutula, Cluj-Napoca; Corespondenţa de război, mărturie a unei realităţi obiective şi expresie a sufletului românesc. Lumea satului reflectată în corespondenţă - prof. Maria Stoica, Sfântu-Gheorghe. În finalul manifestărilor, în şedinţa de plen, dr. Costin Scurtu, moderatorul Secţiunii alături de dr. Vasile Şt. Tutula, a caracterizat lucrările ca fiind la obiect, încadrându-se tematicii Sesiunii de comunicări, bine documentate şi emoţionante având în vedere dramele prin care au trecut militarii români din armata austro-ungară, în acest ultim caz cu trimitere directă la constituirea şi acţiunile desfăşurate de corpul voluntarilor ardeleni şi bucovineni, corespondenţa de război, memoriile şi amintirile scrise de participanţii la operaţiunile militare de pe fronturi, inclusiv de pe frontul românesc. O atenţie specială în cadrul dezbaterilor din secţiune a fost acordată contribuţiei militare a trupelor dobrogene la apărarea Marii Uniri şi marilor bătălii din vara anului 1917 de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, subliniindu-se şi slăbiciunile, ezitările, greşelile manifestate în rândul corpului ofiţeresc român.
    La Secţiunea Istorie II, interesante şi incitante la discuţii au fost pentru cercetătorii participanţi atât comunicările din domeniul arhivisticii, cât şi cele de istorie, heraldică, sigilografie şi sociologie: Actualitatea şi importanţa indexării documentelor digitale - Mihai Nicolae, Bucureşti; Valoarea documentar-istorică a Arhivei Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” - Cristina Lixandru, Carmen Bejgu, Bucureşti; Evenimentele anului 1918 oglindite în presa maghiară din Transilvania - ing. Ciprian Hugeanu, dr. Ioan Lăcătuşu, Sfântu-Gheorghe; Românii din America şi lupta lor pentru cauza românească în anii Primului Război Mondial - dr. Adrian Deheleanu, Timişoara; Reacţiile secuilor privind Hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia - 1 Decembrie 1918 - prof. Vasile Stancu, Sfântu-Gheorghe; Memoria istoriei. Martori şi înfăptuitori ai Marii Uniri din 1918 - prof. dr. Mihai Suciu, Târgu-Mureş; Stema României - simbol al Marii Uniri de la 1918 - dr. Anton Coşa, Bacău; Marele Război pentru reîntregirea Neamului în medalistică - prof. Vilică Munteanu, Bacău; Premise ale integrării judeţelor Covasna şi Harghita în România întregită - Pr. drd. Marius Banciu, Sărmaş, judeţul Covasna; Aspecte cinematografice privind instrucţia militarilor din Corpul 5 Armată, în anul 1928 - arhivist Elena Zîrnă, Piteşti; Protocolul proceselor verbale ale consiliului şi adunării Parohiei Ortodoxe Române Gheorgheni-Ciuc. Anii 1923-1940 - drd. Laurenţiu-Gabriel Panciu, Miercurea-Ciuc; File de istorie locală - Covasna între cele două războaie mondiale - prof. Florentina Teacă, Covasna, judeţul Covasna; Consideraţii privind relaţiile interetnice româno-maghiare în timpul Regiunii Autonome Maghiare - prof. dr. Costel Cristian Lazăr, Topliţa; Memorie, adevăr/minciună şi manipulare în discursul istoric contemporan - prof. univ. dr. ing. Doru Victor Iancu, Cluj-Napoca; Aspecte referitoare la starea cimitirelor şi monumentelor eroilor din Primul Război Mondial, din judeţul Covasna - col. (r) Ioachim Grigorescu, Sfântu-Gheorghe; Proiecte, acţiuni şi manifestări preconizate a fi organizate în judeţele Covasna şi Harghita pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri - dr. Sebastian Pârvu, dr. Ioan Lăcătuşu, Sfântu-Gheorghe. Sarcina de a caracteriza activitatea secţiunii a revenit dr. Ioan Lăcătuşu, care a subliniat: „Comunicările au generat dezbateri adevărate, cu argumente pro şi contra care au dat farmecul acestora. Realmente nu a lipsit informaţia inedită, nu au lipsit problemele care efectiv ne-au pus pe gânduri obligându-ne să medităm. Comunicările serioase, bine elaborate, concluziile pe măsură, conferenţiarii de foarte bună calitate au constituit caracteristicile activităţii din această secţiune”.
    Pentru Secţiunea Etnografie şi Cultură Românească detalii asupra desfăşurării lucrărilor ne-au fost puse la dispoziţie de dr. Catinca Agache, moderatoarea secţiunii, care în şedinţa finală de plen a spus: „Caracterizând valoarea lucrărilor prezentate, pot afirma cu sinceritate şi certitudine, că toate s-au ridicat la nivelul unei secţiuni a Academiei Române. Ele au abordat domenii variate, dar toate sunt tot atâtea argumente ale susţinerii identităţii naţionale româneşti pe meleagurile judeţelor Covasna şi Harghita şi a rolului important al Bisericii în acest sens. Individualizând autorii şi lucrările lor, încep de la faptele de cultură admirabile prezentate de poetul Ionel Simota (a susţinut comunicarea „Poezia în viaţa cetăţii. Repere din activitatea Cenaclului literar „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc” - n.n.), dar şi de profesoara Elena Mândru, inspector şcolar în judeţul Harghita, care a prezentat un admirabil proiect privind susţinerea intelectualităţii româneşti din acest spaţiu literar-cultural (un proiect în curs de finalizare: volumul „Ctitori de neam. Dascăli de ieri şi de azi” - n.n.). O altă lucrare, foarte bună, privitoare la istoria românilor în situaţie de minoritate, situaţie extrem de dramatică, cea de la Târgu-Secuiesc, este cea a tinerei poete Mihaela Aionesei, care m-a surprins prin exemplele concrete (consideraţii privind nevoia de unitate a românilor din medii multietnice - n.n.), dar şi cea a tinerilor entuziaşti care au înfiinţat „Alianţa pentru Centenar”, care ne-au invitat, pe toţi cei care gândim pentru acest Centenar, să le trimitem ideile noastre pentru a forma un proiect de ansamblu în vederea aniversării Marii Uniri („Alianţa pentru Centenar”, demers important al Mişcării unioniste, George Simion şi Cosmin Iosub - n.n.). Domnul Mihai Trifoi a venit cu surpriza unei reviste în a cărei redacţie se află („Clepsidra de Cristal” - revistă de cultură şi spiritualitate, Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş - n.n.), ca apoi prof. ing. Maria Peligrad şi domnul Marian Bobei să lanseze o idee extraordinară referitoare la susţinerea tradiţiei meşteşugăreşti, atât de necesară în aceste spaţii şi nu numai, deoarece se uită aceste meşteşuguri, cu excepţia puţinelor târguri de olărit care se mai desfăşoară la ora actuală, în acest sens fiind necesară o puternică susţinere morală şi administrativ-financiară (demersuri pentru înfiinţarea Asociaţiei Meşterilor Tradiţionali din judeţul Covasna - n.n.). Interesantă a fost şi comunicarea muzeografului Florin Herţeg, care a pledat pentru necesitatea de a nu uita nici de sporturile noastre tradiţionale, cum ar fi hoina (Oina din bătrâni - în comunităţile româneşti din Depresiunea Întorsurii-Buzăului - n.n.), urmată de şi mai interesanta comunicare a domnului Cătălin Vlădăreanu, care m-a surprins, în mod extrem de plăcut, cu referirile sale toponimice la oronimul „Ciucaş”, dar şi a altor toponime din zonă, argumentând ştiinţific provenienţa acestora din vechiul substrat românesc. Cunoscând marea calitate a toponimiei de a reflecta istoria unui neam şi aplecându-ne cu atenţie asupra toponimiei spaţiului de locuire, vom cunoaşte istoria oamenilor locului. Încă odată, felicitările mele din toată inima! Aşa cum am spus şi la început, toate comunicările prezentate s-au ridicat la un nivel academic, care, cu toată varietatea lor, au reuşit împreună să susţină ideea identităţii naţionale pe aceste locuri”.
    Un ultim cuvânt din partea organizatorilor, la închiderea celei de-a XXIII-a ediţii a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice, a fost exprimat de părintele consilier cultural al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, dr. Sebastian Pârvu, care a spus: „Este o mare bucurie sufletească pentru noi venirea dumneavoastră aici, la noi acasă. Dacă până de curând foloseam sintagma de „prieteni ai zonei”, astăzi, mulţi dintre dumneavoastră participând la un număr însemnat de ediţii, într-adevăr, ne îndreptăţeşte să vă considerăm a fi „membrii ai familiei noastre”. Chiar dacă, de mult timp, simţim lipsa unui proiect riguros de cercetare a istoriei zonei, proiect asumat de o instituţie de specialitate a României, deocamdată noi, aici, încercăm să facem ceea ce putem prin propriile forţe şi-n acest sens trebuie să vă mulţumim din toată inima că, din întreaga Ţară, veniţi la noi onorând astfel atât instituţiile ştiinţifice la care lucraţi, dar şi conştiinţa dumneavoastră „frăţească” de a fi ajutor al românilor de pe aceste meleaguri ale Ţării. Următorul pas pe care ni-l dorim este tocmai acela de a avea o asemenea instituţie de cercetare care să spună: acesta este proiectul şi acestea sunt obiectivele noastre de cercetare, egalând în acest sens armele intelectuale cu a acelora care au pretenţia de a ne face şi scrie istoria naţională. De asemenea, ţin să adaug şi mulţumirile noastre, ale organizatorilor, dar şi cele ale participanţilor, adresate Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, pentru binecuvântarea dată de a ne pune la dispoziţie pentru organizarea sesiunii a Hotelului „Bradul”, dovedind astfel valenţele sale ştiinţifice pe lângă partea de cult. Hotelul care tratează în special trupul, a devenit în aceiaşi măsură şi un sanatoriu al sufletului, cât şi al minţii, reuşind să se ridice la nivelul organizării unei sesiuni academice naţionale, chiar şi internaţionale. Mulţumim întregului personal al Hotelului „Bradul”, care s-a dovedit a fi o gazdă de „mai multe stele”. Tuturor participanţilor le urăm drum bun, călătorie plăcută spre casă şi vă invităm de pe acum să participaţi şi la cea de-a XXIV-a Sesiune Naţională „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”. Încă odată, vă urăm călătorie plăcută! La revedere pe anul viitor!”.

    Categorie:


    0 0
  • 10/08/17--21:47: Actualitatea Ardeleana
  • Autor:

    Covasna
    Ordin de încetare a mandatului primarului comunei Cernat, după condamnarea în instanţă

    Ordinul de încetare înainte de termen a mandatului primarului comunei Cernat, Boloni David, după ce acesta a fost condamnat de instanţă la un an şi patru luni de închisoare cu suspendare, într-un dosar ce vizează accesarea fondurilor europene, a fost semnat, marţi (3 octombrie 2017 - n.n.), de prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu.
    Sebastian Cucu a declarat că, în urma pronunţării sentinţei definitive de către Curtea de Apel Braşov, a primit un referat din partea secretarului Primăriei comunei Cernat în baza căruia a emis, conform procedurii, ordinul de încetare a mandatului.
    Prefectul a mai menţionat că atribuţiile funcţiei de primar vor fi îndeplinite de actualul viceprimar.
    „Deocamdată alegerile nu sunt pe tapet, să spunem aşa, pentru că există o perioadă de contestare a ordinului pe care noi l-am comunicat”, a spus Cucu.
    Primarul comunei Cernat, Boloni David, a fost trimis în judecată în luna decembrie a anului trecut de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, într-un dosar privind fraude cu fonduri europene.
    Acesta a fost acuzat că ar fi folosit sau prezentat cu rea-credinţă documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete.
    „În perioada 2008-2009, inculpatul Boloni David, în calitate de primar al comunei Cernat, judeţul Covasna, a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) mai multe documente în care se atestau date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a obţine în mod injust sume de bani în cadrul schemelor unice de sprijin pe suprafaţă, pentru o suprafaţă de 738,06 ha păşune, teren pe care nu l-a utilizat în realitate, acesta fiind încredinţat spre utilizare mai multor fermieri, care l-au folosit efectiv şi au plătit taxele de păşunat aferente. Primăria Cernat nu a notificat APIA cu privire la încheierea acestor contracte, aşa cum avea obligaţia”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurori.
    Potrivit sursei citate, cu ocazia procedurilor de control administrativ, pentru justificarea utilizării terenurilor în cauză, Boloni David a depus mai multe documente în care se arată, în mod nereal, că pentru suprafeţele pentru care a solicitat fonduri nerambursabile, în anul 2008 nu s-au încheiat contracte de arendă, concesiune, închiriere etc. şi nu s-au încasat taxe de păşunat.
    Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-a constituit parte civilă în cauza penală cu suma de 312.289,82 lei, care, ulterior, a fost achitată integral de partea responsabilă civilmente, respectiv Primăria comunei Cernat.
    Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Covasna, iar instanţa l-a condamnat pe Boloni David la un an şi 4 patru luni de închisoare cu suspendare, sentinţă fiind menţinută, în luna septembrie, de Curtea de Apel Braşov.

    Braşov
    Petre Daea: „Oamenii trebuie să fie ajutaţi, să fie stimulaţi pentru a duce mai departe tradiţiile”

    MinistrulAgriculturii, Petre Daea, i-a asigurat, duminică (1 octombrie 2017 - n.n.), pe crescătorii de ovine prezenţi la Festivalul Oierilor de la Tohanul Nou, în judeţul Braşov, că Ministerul Agriculturii şi Guvernul îi va ajuta şi îi va sprijini, pentru că a văzut la faţa locului că este o preocupare foarte serioasă pentru acest domeniu şi pentru continuarea tradiţiilor.
    Mai bine de o oră, Petre Daea a vizitat standurile crescătorilor de ovine din mai multe zone ale judeţului, care au prezentat diferite rase de oi, dar şi câinii care le păzesc şi măgarii care îi ajută pe crescători în activitatea de la stână.
    Crescătorii de animale i-au spus ministrului despre lipsa cronică a forţei de muncă în domeniu, despre ajutorul social acordat degeaba unui număr prea mare de oameni care ar trebui să muncească, despre situaţia păşunilor şi greutatea cu care îşi valorifică produsele, iar o parte dintre ele, cum sunt pieile sau lâna, sunt pur şi simplu aruncate.
    „Ceea ce spuneţi dumneavoastră aici este bine, dar când vine cumpărătorul la mine mă ia la mişto. Nu este corect”, i-a spus ministrului un crescător de ovine. „Din nefericire sunt şi asemenea cazuri şi nu sunt puţine”, i-a răspuns ministrul.
    „Sunt căutător de soluţii. I-am ascultat pe toţi cei cu care m-am întâlnit. Majoritatea dintre ei mi-au ridicat o serie de probleme pe care le ştiam în parte, dar trebuie rezolvate. Una dintre probleme este forţa de muncă, care devine cronică în domeniu şi sunt de acord cu dânşii faţă de măsurile pe care trebuie să le luăm şi vom căuta soluţii în Guvern, cu colega de la muncă, Olguţa Vasilescu, să promovăm acte normative care să vină în sprijinul crescătorilor de ovine şi nu numai, cum spunea cineva aici, să eradicăm lenea şi să punem oamenii la muncă, evident cei care au şi posibilitatea fizică să o facă. Măsuri trebuie luate în domeniu. (…)”, a declarat ministrul, după vizitarea standurilor cu animale.
    Ministrul Agriculturii a mai spus că a discutat cu crescătorii de animale şi în ceea ce priveşte rezolvarea, începând de anul viitor, a colectării lânii prin intermediul celor opt centre regionale care vor fi înfiinţate şi ajutorul de un leu pe kilogram de lână acordat de Guvern.
    „Am instituit prin Hotărâre de Guvern sprijinul de un leu pe kilogram de lână pentru a nu mai fi abandonată sau aruncată pe câmp, pentru a putea fi introdusă în circuitul economic. Urmează a fi preluată şi apoi valorificată aşa cum trebuie. Mai avem un drum lung, avem programele stabilite şi, în prima fază, vor fi opt centre regionale de prelucrare începând de anul viitor. Până acum nu s-a ocupat nimeni de preluarea lânii, este primul Guvern care face ceva concret. Oamenii trebuie ajutaţi, oamenii trebuie să fie stimulaţi, într-un cuvânt să fim toţi împreună pentru împlinirea binelui în România. Aveţi răbdare toţi, că este timp pentru fiecare”, a punctat Petre Daea.
    Referitor la problema păşunilor ridicată de majoritatea crescătorilor de animale, care au spus că primarii nu le acordă niciun sprijin şi nu îi ajută în acest sens, Petre Daea a subliniat că nu este corect să fie disensiuni între Primării şi crescătorii de animale şi dacă este nevoie va schimba legea pentru că animalelor trebuie să li se asigure suprafaţa necesară pentru păşunat. Ministrul i-a asigurat pe crescătorii de animale că subvenţiile vor fi acordate la timp, începând din 16 octombrie, iar, ca noutate, şi cei care lucrează în zootehnie vor primi un avans pentru anul 2017-2018.
    Ministrul Agriculturii a asistat în final la coborârea unei turme de oi de la munte însoţită de câini, măgari şi cai, dar şi de căruţe încărcate cu ustensilele necesare producerii brânzei la stâna din vârful muntelui, moment acompaniat de un grup de tulnicărese aflate pe scena amplasată în zonă.
    Numeroase sortimente de brânză, pastramă de oaie, preparate din carne de oaie au putut fi cumpărate la preţuri cuprinse între 20 şi 35 de lei/kg.

    Braşov
    Proiectul tehnic pentru Aeroportul Internaţional Braşov-Ghimbav a fost predat marţi Consiliului Judeţean

    Consiliul Judeţean (CJ) Braşov a primit, miercuri (27 septembrie 2017 - n.n.), Proiectul tehnic care vizează execuţia căii de rulare Alfa, a platformei de îmbarcare-debarcare şi extinderea reţelelor de canalizare şi drenaj aferente pistei de decolare-aterizare din cadrul obiectivului de investiţii „Aeroport internaţional Braşov-Ghimbav”.
    Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Braşov, Adrian Veştea, a declarat, într-o conferinţă de presă, că Proiectul Tehnic urmează să fie avizat de Comisia Tehnico-Economică a Consiliului Judeţean, după care va urma parcursul pentru avizare şi din partea altor autorităţi, conform procedurilor în vigoare, apoi urmând a fi iniţiată procedura de achiziţie publică în vederea selectării constructorului.
    „(…) Noi am fost la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), am stat de vorbă cu reprezentanţii acesteia, tocmai pentru a urgenta obţinerea avizului de la instituţia dânşilor. După obţinerea avizului de la AACR, vom iniţia procedura de achiziţie publică în vederea selectării constructorului care va executa proiectul. La nivelul bugetului judeţean dispunem de sumele necesare realizării acestor investiţii. Să nu uităm că, în bugetul pe acest an am alocat suma de 47,134 milioane de lei, adică peste 10 milioane de euro, pentru continuarea investiţiilor la aeroport. Valoarea totală estimată cu TVA inclus, pentru execuţia elementelor vizate de Planul Tehnic este de 42,283 milioane de lei. Practic, obiectivele cuprinse în Proiectul Tehnic vor fi primele elemente construite din ceea ce va însemna Aeroportul Internaţional Braşov-Ghimbav”, a subliniat preşedintele Consiliului Judeţean. (…)
    Reprezentantul firmei de proiectare, Florin Răducu, prezent la conferinţa de presă, a prezentat elementele care urmează să fie executate conform Proiectului Tehnic, care ar trebuit finalizate în termen de patru luni, de la începerea lucrărilor. Este vorba de realizare cale de rulare Alfa, realizare platformă de îmbarcare-debarcare, extinderea reţele de canalizare la calea de rulare Alfa plus platformă, reţea de canalizare pluvială zona pistă, colector descărcare ape pluviale râul Bârsa, sisteme de balizaj TCL+STB cale de rulare Alfa, iluminat platformă, instalaţii electrice de alimentare, separator hidrocarburi. (…)
    Preşedintele CJ Braşov, Adrian Veştea, a mai precizat că urmează să fie definitivate în următoarea perioadă şi celelalte documentaţii care nu au mai fost făcute până acum, proiectul fiind unul de importanţă maximă pentru Regiunea de Dezvoltare Centru.
    „Procedurile de zbor o să le avem în prima parte a lunii octombrie şi o să deschidem ofertele. Să dea Dumnezeu să nu existe contestaţii pentru că tot ceea ce urmează de acum încolo contează foarte mult. La Turnul de Control trebuie să ştim foarte exact ce echipamente trebuie, şi pot fi achiziţionate când ai procedurile de aterizare-decolare. De asemenea, este important să avem studiul de fundamentare, care este contestat în prezent. Este un obiectiv pe care ni-l dorim cu toţii, nu doar braşovenii, ci şi judeţele învecinate. Este un proiect de importanţă maximă pentru Regiunea Centru şi, în acest sens, s-a luat decizia în şedinţa Consiliului Regional de Dezvoltare Centru al ADR Centru, să înaintăm proiectul Guvernului şi să spunem că dorim să intre în Masterplanul General de Transport, aprobat în primăvara anului trecut la Bruxelles. Acest demers de includere în Masterplanul General de Transport va fi făcut de Guvern, dacă va considera de cuviinţă. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, am putea accesa fonduri europene sau am putea să obţinem fonduri de la Guvern”, a punctat Veştea.
    În acest moment, la Aeroportul Internaţional Braşov-Ghimbav este construită doar pista, în lungime de 2.850 de metri şi lată de 45 de metri, inaugurată în toamna anului 2014. Până acum, pentru construcţia pistei, a gardului de împrejmuire a celor 200 de ha, şi a altor documentaţii necesare s-a cheltuit suma de 24,7 milioane de euro. Costul total al investiţiei este estimat la 57 milioane de euro, potrivit preşedintelui CJ Braşov. Duminică, 24 septembrie, peste 150 de braşoveni au protestat în stradă cerând urgentarea construcţiei aeroportului.

    În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES

    Categorie:


    0 0

    EXCLUSIV

    Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins, pe 19 septembrie 2017, recursul declarat de Primarul municipiului Miercurea-Ciuc împotriva sentinței Tribunalului Harghita din luna martie a.c., prin care acesta a fost obligat de instanță să îndepărteze „steagul secuiesc” și steagul municipiului de pe domeniul public, de lângă Teatrul Municipal.
    Tribunalul Harghita a admis, în luna martie a.c., acțiunea Asociației Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC) și l-a obligat pe primarul UDMR din Miercurea-Ciuc, radicalul UDMR Raduly Robert Kalman, să îndepărteze „steagul secuiesc” și steagul municipiului de pe domeniul public, lângă Teatrul Municipal.
    Soluția, pe scurt, a Tribunalului Harghita: „Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, precum şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI MIERCUREA-CIUC şi de intervenientul FULEKI ZOLTAN LADISLAU. Respinge excepţia nulităţii acţiunii şi excepţia lipsei obiectului, invocate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI MIERCUREA-CIUC. Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAŢIA CIVICĂ PENTRU DEMNITATE ÎN EUROPA (ADEC), în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI MIERCUREA-CIUC, şi în consecinţă: Obligă pârâtul la îndepărtarea steagului Consiliului Naţional Secuiesc, cunoscut şi ca steagul secuiesc, arborat pe domeniul public al municipiului Miercurea-Ciuc, lângă Teatrul Municipal. Obligă pârâtul la îndepărtarea steagului alb, steagul oraşului Miercurea-Ciuc, arborat pe domeniul public al municipiului Miercurea-Ciuc, lângă Teatrul Municipal. Respinge cererea pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI MIERCUREA-CIUC pentru aplicarea unei amenzi judiciare pe seama reclamantei. Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul FULEKI ZOLTAN LADISLAU. Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul de depune la Tribunalul Harghita, sub sancţiunea nulităţii. Pronunțată, în condițiile art. 396 alin. 2 din Cod Procedură Civilă, azi, în data de 07.03.2017”.
    Primarul municipiului Miercurea-Ciuc a formulat recurs împotriva sentinței Tribunalului Harghita. Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins, însă, recursul.
    Soluția, pe scurt, de Curții de Apel Târgu-Mureș: „Respinge recursul formulat de Primarul municipiului Miercurea-Ciuc împotriva Sentinţei nr. 372/7.03.2017 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1040/96/2016. Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Asociaţia Civică pentru Deminitate în Europa. Definitivă”.
    Sentința Tribunalului Harghita a rămas astfel definitivă și irevocabilă și va trebui pusă în executare de primarul radical din Miercurea-Ciuc.
    Acțiunea înaintată de Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC) în acest caz ar fi trebuit să fie deschisă de către reprezentantul Guvernului României în județul Harghita, prefectul Jean Adrian Andrei.
    Prefectul județului Harghita, Jean Adrian Andrei, era obligat legal de prevederile Legii nr. 340/2004 și de prevederile Constituției României să se adreseze instanței de judecată cu privire la nerespectarea legii în cazul arborării unor steaguri pe domeniul public.
    (Articol preluat de pe www.dantanasa.ro, din 20 septembrie 2017)

    Categorie:


    0 0
  • 10/08/17--21:59: TRISTEŢI DE TOAMNĂ
  • Motto: „Toamnă, pentr-un strugure, cu aripi de fluture / Te-ai grăbit din nou să vii pe cărări de colilii”

    Sub un cer plumburiu, asemenea sufletul nostru trist şi îngândurat, printre picuri de ploi reci şi mărunte, zgribulită şi grăbită a trecut pe lângă noi, fără ca aproape să o vedem, TOAMNA. Şi nu ştiu cum se face, dar parcă de la o vreme nu-i mai simţim prezenţa în aromele-i grele şi parfumate din preaplinul roadelor sale, nu mai vedem cum pădurile au prins deja pete de culori multicolore, cum pe alei încep să se aştearnă încetul cu încetul covoare de frunze foşnitoare, cum mor florile câmpului care ne-au bucurat o vreme ochii şi sufletul, cum nu se mai aude ciripitul păsărilor plecate parcă pe furiş spre alte zări mai calde şi mai pline de soare şi câte alte ce ne făceau odată să aşteptăm cu emoţie toamna, cu toate bucuriile şi farmecele ei.
    Şi-apoi, câţi dintre domniile voastre v-aţi mai adunat într-o sâmbătă cu soare blând şi mângâietor, dimpreună cu neamurile, câte v-au mai rămas şi vă mai ştiţi între voi, ca să isprăviţi de cules cucuruzul, prunele, nucile şi via cea parfumată a părinţilor voştri cei grei de ani şi din zi în zi tot mai bătrâni şi mai neputincioşi, dar bucuroşi că v-au mai văzut încă odată în curtea casei lor, cuibarul cald care v-a legănat copilăria voastră cea plină de bucurii. Şi aşa, stând cu toţii dimpreună la aceeaşi masă veselindu-vă, să fiţi siguri că, fără să vă spună, în lăcrima sufletului lor voi ve-ţi fi boaba cea limpede şi curată, care le va umezi pentru o clipă tremurata pleoapă.
    Şi asta pentru că acum suntem cu toţii sub aceleaşi vremuri mucede şi mincinoase, tot mai triste şi mai grele, tot mai grăbite spre niciunde, vremuri care ne golesc şi ne seacă viaţa cea de toate zilele, simţămintele, nădejdea şi speranţele că ceva de bine o mai fi rămas şi pentru noi. Iar pentru că cineva se joacă cam de prea mult timp cu destinul nostru, vrând parcă să ne ia şi ultima speranţă şi să ne înnebunească de tot, mai deunăzi am aflat vestea că va urma o iarnă atât de grea, de lungă şi de friguroasă cum nu au văzut nici măcar moşii noştri cei buni şi răbdători, învechiţi în timpuri şi vremi de tot felul. Dacă la asta mai adăugăm câtă ură, minciună, furăciune, trădare şi deznădejde am strânsă între noi, de câtă vrajbă şi umilinţă avem parte de la vecinii şi „prietenii” noştri cei mari, tari şi „buni”, atunci chiar că nu mai avem nicio nădejde. Poate că ne merităm soarta, poate că ne merge încă „prea bine” şi n-am ajuns la „răul cel rău”, pragul de la care să nu mai putem coborî. Poate că doar de-acolo şi doar atunci ne vom trezi şi vom schimba lumea cu adevărat şi, odată cu ea ne vom schimba, poate, şi noi.
    Dar până atunci, toţi cei care mai pot simţi încă o-nfiorare la moartea unei frunze îngălbenite, la bobocul crizantemei care stă să crape dând la iveală tăinuitele culori ascunse încă sub obrocul timpului nevenit, la vălmăşagul de arome nedefinite ale unei gutui ce va sta la vreme de iarnă într-un colţ din cămara sufletului nostru chinuit, ar trebui să privească în jurul lor şi să descopere frumuseţile cele binefăcătoare de mari bucurii ale toamnei. Dacă nu veţi face aşa, iarna vieţii voastre va veni prea repede şi prea pe nesimţite peste voi, amărându-vă şi întunecându-vă sufletul vostru de-acum şi până-n ce-a îndelung aşteptată primăvară.
    Şi tot până atunci gândiţi-vă că natura moare în fiecare toamna atât de frumos, descompusă în mii de culori calde, dulci, şi pastelate, care sunt ca o mângâiere pe suflet înaintea unei lungi despărţiri între doi amanţi ce vor trăi cu speranţa că, după ce îşi vor aduna puterile, se vor dori şi se vor iubi iarăşi şi iarăşi cu aceeaşi patimă mistuitoare ca la-nceput, fiind mereu în aşteptarea unei clipe norocoase care să le răsplătească ruga lor tăinuită, gata oricând să plătească oricât şi oricui pentru păcatele lor cele dulci dar atât de îmbietore.

    CERŞETORII CEIA NOI

    Suntem toţi, din lumea asta, nişte jalnici cerşetori,
    Care stăm la colţul vieţii, ca milogi cu mâini întinse,
    Cerşind zilnic de la viaţă să ne scape de nevoi,
    Să ne deie sănătate, bani şi zile necuprinse.

    Noi ce-om face? Mai nimică, că e greu să te speteşti
    Pentr-un ban ce-abia ajunge ca să ai de vieţuit,
    Şi-apoi dacă şi-aşa pică, ai fi prost ca să munceşti
    Şi să-ţi pierzi cel timp cu truda, dacă-i loc de… ciugulit.
    *
    Mulţi din ăştia-mi are lumea, trântori, puturoşi, jigodii,
    Învăţaţi cu mâna-ntinsă şi prea mult cu nemuncitul,
    Că-i uşor să stai degeaba râncezând în trăndăvii
    Când, în umbră de biserici îţi faci veacul, cu cerşitul.

    Din cerşit se fac palate, bunăstare cât cuprinde,
    Că miloşi mai sunt pe lume încă mulţi şi peste tot,
    Tu-i îmbogăţeşti pe ăştia, ei doar mâna şi-or întinde
    Preaştiind că a ta milă, o să de-a din tine tot.

    Lumea asta nu-i făcută pentru leneşi cerşetori
    Ce mai sunt încă-n putere, şi pe care tu, smeritul,
    Îi tot ţii de-o vreme-n viaţă ca pe nişte lipitori,
    I-a vorbeşte-le de muncă, şi vei fi nenorocitul.

    Care încă milă n-are de un seamăn în nevoi
    Ce abia de-şi duce traiul dintr-o ziuă până-n alta.
    Eu, ţi-oi spune ceva Doamne, cerşetorii ăştia noi
    Pune-i la săpat de şanţuri, din Vaslui şi până-n Malta,

    Să înveţe gustul muncii şi-amăreala pâini albe,
    Să îmi simtă cum pe lume banul încă se câştigă,
    Nu să-şi numere dolarii, cocoşeii, zeci de salbe
    Pe la nunţi ca de poveste, ce pe toţi ne cam intrigă.

    Mircea Dorin Istrate

    Categorie:


    0 0

    Sâmbătă, 30 septembrie 2017, s-a desfăşurat în municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita, în sala mare a Casei de Cultură, Festivalul de Muzică „It Is Folk”, aflat la prima ediţie. Cu această ocazie, s-au adunat la evenimentul organizat de Asociaţia „Iuvenes et senes”, la iniţiativa preşedintelui acesteia, părintele Elisei Florin Vatamanu, parohul Bisericii Ortodoxe „Naşterea Maicii Domnului” din localitate, în colaborare cu Liceul Teoretic „Sfântul Nicolae” Gheorgheni, Consiliul Local Gheorgheni şi Societatea Profesională Notarială Dobrean, câteva nume mari ale folkului românesc, amintind aici pe Sidonia Prodan, alături de band-ul ei din Topliţa, Vlad Pârău, din Sibiu, cunoscut lumii muzicale cu pseudonimul de „Farmacia Muzicală”, tânăra trupă Versus din Gheorgheni, formată din cei doi membri adolescenţi Miruna Adam şi Sebastian Covrig. De asemenea, în deschidere i-am putut auzi pe tinerii chitarişti ai Liceului Teoretic „Sfântul Nicolae” din Gheorgheni, pregătiţi, cu mare devotament şi implicare, de profesoara de Limba Română, Simona Filip, care slujeşte comunitatea românească din Gheorgheni cu toată dragostea şi abnegaţia. Totodată, a onorat cu prezenţa trupa Flok Călimănel, din Topliţa, din partea Asociaţiei „A fi altfel”, condusă de părintele paroh Petru Cătinean.
    Astfel, publicul din Gheorgheni a putut descoperi frumuseţea şi autenticitatea muzicii folk româneşti, ascultând piese celebre precum „Floare de colţ” (Vlad Pârău), „Călugărul din vechiul schit” (Sidonia Prodan), „Nu visa la multe lucruri” (Folk Călimănel), Glossă de Mihai Eminescu (Liceul „Sfântul Nicolae”), „Preţul corect” (Versus).
    Finalul festivalului a fost unul apoteotic. Invitaţii speciali - trupa Arhaic din Alexandria -, cu o experienţă în muzica folk de peste 30 de ani, a ţinut publicul în priză timp de peste o oră. În acest timp, cantautorul Nicolae Doboş, acompaniat la chitară de Nicu Lina şi de Alex Antonescu la percuţie, au adus în auzul publicului piese originale a căror muzică este compusă de însuşi solistul grupului. Pisele care i-ai făcut celebri precum „Nu mor caii când vor câinii”, „Pohta lui Mihai” sau „Să taci”, pe versuri ale unor poeţi români de suflet, au mobilizat publicul care a aplaudat în ritmul muzicii pe întrega durată a recitalului, iar piesa „Treceţi Batalioane române Carpaţii” a fost cântată în picioare de către toţi cei din sală, care nu i-au lăsat pe artişti să plece înainte de a mai cânta măcar o piesă. În încheiere, Nicolae Doboş le-a declarat dragostea şi aprecierea sa celor din Gheorgheni, numindu-i fraţi: „Când voi ajunge la Alexandria şi voi fi întrebat pe unde am umblat, le voi răspunde că am cântat pentru fraţii mei de la Gheorgheni”.
    Sincere felicitări organizatorilor, şi la mai mare!

    Categorie:


    0 0

    Mai deunăzi circula un zvon, mai ales sub acea pecete a tainei, cum că, pentru aurul Roşiei Montane s-ar duce o luptă surdă, dar secretă, între miliardarii Soros şi Steinmetz. Deloc întâmplător, unele ziare au prins, totuşi, din zbor ştirea, venind şi cu anumite amănunte aduse la zi, privind disputa actuală în jurul Roşiei Montane, care a aprins atâtea ambiţii, plecând, bineînţeles, numai din interes. S-a mers până acolo cu suspiciunile, încât, la un moment dat, cică în această mare bătălie, într-o lume nebună, plină de bâlbâieli, Soros intenţiona să-l „racoleze” chiar pe preşedintele României, Klaus Iohannis, care neagă orice legătură cu miliardarul american de origine ungurească.
    Aşa cum spuneam, ştirea a înflăcărat imaginaţia unor gazetari, porniţi pe săpat, să afle amănunte. Iar adevărul are o cu totul altă implicare, vizându-l, în primul rând, chiar pe premierul României, Mihai Tudose, aflat în surdă bătălie cu fostul prim-ministru tehnocrat - Dacian Cioloş. Ce-l preocupă pe Mihai Tudose? Într-un interviu acordat unui post de televiziune, el critica aspru decizia Guvernului tehnocrat al lui Cioloş, pentru că a solicitat UNESCO, iniţiativă logică şi firească, să declare întreaga zonă Roşia Montană „arie naţională protejată”, avându-se în vedere o istorie de peste 2000 de ani, cu galerii, vestigii unice, situându-se printre monumente precum bisericile cu pictură exterioară din Moldova, Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, urmele dacice din munţii Orăştiei, Centrul din Deal al Sighişoarei, bisericile de lemn din Maramureş, Delta Dunării, toate monumente aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Apoi, ar fi o mare greşeală, dacă nu am avea în vedere şi importantul potenţial turistic al zonei! Despre „Oraşul subteran al zeilor”, din Roşia Montană, circulă chiar legende. Legende şi adevăr despre descoperirea unui mare oraş subteran, întins pe mai bine de 200 de kilometri pătraţi, „foarte bogat în aur”, tuneluri până sub sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, semne ale unui centru mega-oraş predacic, despre o ciudată lespede de aur, de aproximativ 1.700 de tone, cu mult mai mare decât cea de la Baalbek, chiar despre un schelet al unui uriaş. Câtă legendă? Cât adevăr?
    Tudose se supără, la culme, că acel Cioloş, la 4 ianuarie 2017, în ultimele clipe ale guvernării, ca „şef la tribul de tehnocraţi”, a făcut ce a făcut, „încât nici să sapi o gropiţă acolo, nici să sapi după râme” nu poţi, deoarece el, adică Cioloş, „nu ştia ce se întâmplă pe acolo”.
    Numai că Tudose se află, din păcate, într-o mare eroare pentru un premier. El confundă, regretabil, Ministerul Mediului cu Ministerul Culturii. Nu Cioloş, ci Corina Şuteu, ministrul Culturii de atunci, a trimis, la 4 ianuarie 2017, la UNESCO, dosarul „Peisajul Cultural Minier Roşia Montană”. Într-adevăr, un peisaj cultural unic, românesc! Corina Şuteu şi-a asumat singură decizia!
    Pe această bază, experţii UNESCO au anunţat vizita lor în România. Numai că Guvernul Tudose „nu doreşte ca Roşia Montană să fie inclusă în patrimoniul UNESCO”. De ce, oare? Cică Statul Român „nu va mai putea exploata resursele minerale din zonă!”. Ceva nu-i chiar clar: Statul Român, sau alte persoane care, cu sume uriaşe, stau la pândă, să pună mâna pe Roşia Montană?! „Vom încerca - spunea premierul cu prilejul acelui interviu televizat - să scriem că nu ne mai menţinem acel punct de vedere. Acolo sunt zăcămintele noastre!”
    Apusenii, pământ al Iancului nostru, pământ care face parte din suferinţele românilor înaintemergători prin timp, din memoria istorică a fiinţei noastre, cuprind şi Roşia Montană, pe care hoţii au pus ochii într-o „horă a frăţiei”, mulţi dintre foştii guvernanţi fiind prinşi direct în iţele scandalului de acolo, interesaţi unii în această afacere. Ne întrebăm acum: ce rol au avut în scandalul de atunci miniştrii Radu Berceanu şi Adriean Videanu din Guvernul Boc? Dar şi un alt ministru - Dan Ioan Popescu? De ce - ne întrebăm - până acum n-a fost organizat un referendum naţional în privinţa Roşiei Montane, ştiut fiind că-i vorba despre cel mai mare zăcământ de aur din Europa? Oare de ce documentul despre Roşia Montană a fost „securizat”, în anul 2000, de ministrul Radu Berceanu? Care să fi fost motivul real al enigmaticei secretomanii?
    De ce se zbătea, cu atâta zel, chiar academicianul Răzvan Theodorescu, care, ca ministru PSD, era obedient la comandă politică, apărător al celor de la Gold Corporation, prin acea pledoarie suspectă în toate privinţele? Chiar şi unii localnici, cu moşi-strămoşi la Roşia Montană, şi-au trădat, din păcate, rădăcinile, lacomi la arginţii Iudei.
    Erau vremurile unor manipulări penibile, moment al derapajelor periculoase ale guvernanţilor români, iar o televiziune gras plătită îi sfătuia pe „eroii patriei”, luaţi în băşcălie, „să se mai lase de patriotism”. Era lovită tocmai o vatră a vechii Europe, prin cele patru tone, zilnic, de cianuri care urmau să fie folosite acolo, pentru extragerea marilor cantităţi de aur. Ce va mai rămâne acolo, peste 15-20 de ani? Pustiu! Cu ce scop se punea la cale nelegiuirea? Ştergerea dovezilor arheologice de acolo! Iar ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, udemeristul Kelemen Hunor, dădea atunci, într-un fel, „undă verde” întregului proiect de exploatare cu cianuri, într-o clară ilegalitate, fiind sfidate o sentinţă, definitivă, irevocabilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi o rezoluţie a Uniunii Europene, care interzice exploatarea minereului cu cianuri. Un rău care „valida”, cu slugărnicie şi obedienţă politică, acţiuni împotriva României, sub acel blestemat colb al lăcomiei şi îmbogăţirii! Or, „Acolo, la Roşia Montană - spunea o ziaristă cu excelent condei -, nu-i doar aurul obişnuit! Acolo-i aurul istoriei româneşti!”.
    Într-un necesar scurt istoric al unei tradiţii multimilenare, sunt cuprinse cele mai vechi podoabe din aur, descoperite la Moigrad (Sălaj), cu o vechime de peste 6.000 de ani, dovadă că strămoşii noştri cunoşteau prelucrarea aurului. Conform istoriei străvechi a aurului munţilor noştri, cei dintâi s-au situat dacii liberi, care, sub ameninţarea romană - spune legenda - şi-au ascuns râvnita, fabuloasa comoară din aur, sub cursul unui râu.
    De ocupaţia romană se leagă cei 140 de kilometric de galerii de la Roşia Montană. Din cele 7.070 de tone, din totalul aurului extras din minele Apusenilor, 10% revin perioadei preromane, dinainte de anul 106, 24% celei romane, 24% - Evului Mediu, 27% - Imperiului Austro-Ungar, 4% - perioadei interbelice (1918-1945), 9% - celei comuniste (1945-1989) şi doar 2% postcomunismului (1989-2000). Avem cel mai preţios zăcământ de aur din Europa, România situându-se pe locul al cincilea în lume, după Africa de Sud (48.339 de tone), Canada (8.165), SUA (7.823), Australia (6.071). După anul 1989, a devenit cel mai râvnit zăcământ de aur, de către toţi şmecherii, de „vânătorii de comori dacice”. „În zăcământ - spunea un mare specialist în zăcăminte de aur, prof. dr. Gheorghe Popescu - se află de trei ori mai mult aur decât până acum exploatat!” Adică, vreo 6.000 de tone, faţă de 2.069! Deci, o comoară tentantă! Cele 6.000 de tone însemnând vreo 250 de miliarde de euro. Ciudat! Din anul 2005, „România nu mai scotea nici măcar un gram de aur din minele ei”, deoarece guvernanţii susţineau că zăcămintele „sunt epuizate”, luându-şi, pur şi simplu, mâna de pe o comoară! Totuşi, se pune o întrebare: dacă acele zăcăminte aurifere erau atât de «epuizate», cum se face că „opt firme străine s-au grăbit şi au cerut, imediat, şi au primit deja licenţe de exploatare, tocmai în acele zone «epuizate»”? Zone care s-au dovedit foarte bogate! Unele conţinând aur în valoare de aproape 55 de miliarde de euro!
    Totuşi, cum se explică această ciudăţenie? Ce i-a determinat pe acei străini, cu un miros al aurului foarte dezvoltat, să se îndrepte spre Roşia Montană? Răspunsul e simplu, iar la timpul acela îl dădea un alt specialist în domeniu, dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, realizator al minelor din perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna, Baia de Arieş: „În anul 1968, toate datele au fost introduse într-un calculator adus din America. (…) Pe baza datelor, sub Ceauşescu s-a făcut un plan de extracţie a aurului, până în anul 2050! Ulterior, după 1990, imobilul, în care se afla calculatorul, a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşura activităţi tocmai în domeniul prospecţiilor geologice”. Să ne mai mirăm cum au ajuns acele hărţi secrete, din strada Coralilor, în mâinile unor străini atât de interesaţi de aurul românesc al Apusenilor?
    În 1992, după dispariţia tuturor „profilelor geologice”, aflate în strada Coralilor, a izbucnit un monstru scandal. Cele opt firme străine, cu hărţile geologice ale Statului Român în mână (fiecare hartă cumpărată cu 10.000 de euro!), au cerut şi au primit licenţe de exploatare, în valoare de 54 de miliarde de euro! Mai intervine un moment destul de ciudat. În anul 2000, Banca Naţională, condusă de Mugur Isărescu, refuză să mai cumpere aur de la minele româneşti, motivând că banca „nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios, decât 15% din tot ce înseamnă rezerva valutară”. Dar, ciudat, aceste mine „nu aveau voie să vândă aur decât Băncii Naţionale”. Iar minele româneşti au dat faliment! Un faliment premeditat, dinainte calculat. Dar firmele străine mergeau la „punct ochit, punct lovit”, obţinând licenţe pentru zonele cele mai bogate. Ciudat! Rezervele de aur de pe teritoriul României mult timp au fost ţinute la secret, în vremuri postdecembriste, în care preţul aurului atingea recorduri. Din partea companiilor străine, în anul 2000, România primea, din ce se extrăgea, o redevenţă de doar 4%. Un jaf! În timp ce, în Africa de Sud, care deţine recordul aurului extras, redevenţa, la aur, este de 20%! În jurul Roşiei Montane erau şi sunt destule jocuri de culise. Dar, pe la noi, comisioanele sunt grase. Cele mai mari interese în zonă erau cele ale Gold Corporation, nu acel firesc şi necesar interes naţional!
    Din păcate, Mihai Tudose, cel care nu vede pe-acolo decât „gropiţe”, „râme”, „libelule”, greşeşte amarnic! O listă a UNESCO, pe care s-ar afla Roşia Montană, ar fi o garanţie sigură împotriva unor interese şi tentaţii. Doar el ştie ce se ascunde în spatele acestor negaţii, atât de vehemente. „Sunt aberaţii” - spune parlamentarul Mihai Goţiu (USR) -, care, înainte de accederea în Parlament, ca ziarist s-a ocupat tocmai de această problemă a Roşiei Montane. El consideră că „Tudose minte, habar nu are el de lege!”.
    Ce-i destul de ciudat este tocmai faptul că Tudose lansează aceste aberaţii, într-un moment în care Gabriel Resources, a deschis, în SUA, un proces, prin care pretinde Statului Român 4,4 miliarde de dolari. Hoţii ăştia sunt obişnuiţi să ceară! Cine le va da? Vorba românului: nu-i prost cel care mănâncă şapte pâini, ci acela care i le dă! Oare, toate acestea nu au nicio legătură cu „măreaţa gândire” a lui Tudose?

    Categorie:


    0 0

    Primim pe internet

    Poza 1
    Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României stabileşte următoarele în punctul 9 al art. II:
    Articolul 21 va avea următorul cuprins: „Art. 21 Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă din bugetul Secretariatului General al Guvernului”.
    Ordonanţa de Urgenţă nr. 26/2012 a fost semnată de prim-ministrul Victor-Viorel Ponta şi contrasemnată de secretarul general al Guvernului, Ion Moraru, ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, Mircea Duşa, şi viceprim-ministrul, ministru al finanţelor publice, Florin Georgescu.
    Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, care a prevăzut pentru prima oară în istoria postcomunistă a României că „Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară” (art. 18) a fost semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, şi preşedintele Senatului, Ulm Spineanu.
    Legea nr. 202/1998 prevede, în articolul său 5, următoarele: „În Partea I se publică următoarele categorii de acte: A. actele juridice ale Parlamentului: a) legile, hotărârile şi moţiunile; b) hotărârile şi moţiunile celor două Camere ale Parlamentului; B. actele cu caracter politic ale Parlamentului şi ale celor două Camere; C. actele birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, potrivit legii; D. decizii ale preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului; E. actele Preşedintelui României: a) decretele; b) mesajele şi alte acte adresate Parlamentului; F. actele Guvernului: a) hotărârile, cu excepţia celor care au caracter militar; b) ordonanţele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare; c) ordonanţele de urgenţă; d) declaraţiile de politică generală şi alte asemenea declaraţii; G. deciziile prim-ministrului, potrivit legii; H. actele normative ale organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, potrivit competenţei lor stabilite prin lege, adoptate în vederea organizării executării legii; I. actele normative adoptate de autorităţile administrative autonome şi de alte autorităţi publice, potrivit competenţei lor conferite prin lege, în vederea organizării executării legii; J. deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale; K. acte ale plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit legii; L. deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a soluţionării recursurilor în interesul legii; M. deciziile şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în cazurile în care statul român are calitatea de pârât; N. actele normative adoptate de persoane juridice - altele decât autorităţile publice - care au fost abilitate prin lege să asigure executarea unor legi; O. alte acte care, potrivit unor dispoziţii legale, se publică în Partea I a Monitorului Oficial al României”.
    Potrivit datelor furnizate oficial de către Secretariatul General al Guvernului, în perioada 2013-2016, pentru editarea, în traducere, în limba maghiară a Monitorului Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), s-au cheltuit următoarele sume (suportate din bugetul acestei instituţii - n.n.), repartizate pe ultimii patru ani, astfel:
    Anul 2013 - 299.950 lei
    Anul 2014 - 233.380 lei
    Anul 2015 - 206.640 lei
    Anul 2016 - 201.670 lei
    TOTAL - 941.649 lei.
    Potrivit Secretariatului General al Guvernului, tirajul anual cumulat al publicaţiei Monitorul Oficial al României, Partea I, în traducere, în limba maghiară (Románia Hivatalos Közlönye) a fost următorul:
    Tiraj anual cumulat pe 2013 - 33 exemplare
    Tiraj anual cumulat pe 2014 - 30 exemplare
    Tiraj anual cumulat pe 2015 - 28 exemplare
    Tiraj anual cumulat pe 2016 - 25 exemplare.
    Cheltuielile bugetare pentru editarea Monitorului Oficial al României, Partea I, în traducere, în limba maghiară (Románia Hivatalos Közlönye), după cum a comunicat Secretariatul General al Guvernului României, ca finanţator, au fost per exemplar (lei şi echivalent euro la cursul actual), următoarele:
    Anul 2013 - 9089,39 lei sau aproximativ 1976,68 euro
    Anul 2014 - 7779,33 lei sau aproximativ 1691,78 euro
    Anul 2015 - 7380,00 lei sau aproximativ 1604,94 euro
    Anul 2016 - 8066,80 lei sau aproximativ 1754,30 euro.
    Astfel, Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, este, pe de o parte, publicaţia cu cel mai mic tiraj pe ediţie şi anual din România şi din lume, şi, pe de altă parte, publicaţia care implică per exemplar cele mai mari costuri bugetare, făcând dovada ineficienţei financiare şi a risipei nejustificate a resurselor bugetare ale statului. O adevărată publicaţie de lux şi o ultrararitate editorial-poligrafică pe glob. Este de mirare că Guiness Book nu s-a sesizat sau nu a fost sesizat până acum asupra acestui record cu totul inedit al României plătitoare (şi Ungariei beneficiare).
    Publicaţia Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, a apărut şi în anii anteriori, începând cu 1998. Pagina oficială de internet a Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, precizează următoarele: „Data primei apariţii: 20 noiembrie 1950, în temeiul Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1155 din 20 octombrie 1950” (semnată de Petru Groza, Partidul Muncitoresc Român), făcând trimitere la epoca stalinistă şi sugerând o continuitate a politicilor publice ale statului în raport cu politicile impuse ţării din exterior, în perioada prezenţei militare sovietice în România.
    Poza 2 si 3
    Preţul de vânzare pentru un exemplar al publicaţiei Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, a fost, bunăoară, în anul 2016, de doar 24 de lei.
    Veniturile totale din vânzarea microtirajului anual de 25 de exemplare au constituit 600 de lei, în timp ce cheltuielile s-au ridicat la 201.670 de lei.
    Trăgând linia, avem un mare minus. La un simplu calcul aritmetic constatăm că diferenţa dintre cheltuieli şi venituri pe anul 2016 a fost de -201.070 de lei.
    În ultimii 20 de ani situaţia este aceeaşi la acest capitol, pierderile bugetare totale fiind estimate la peste -4 milioane de lei sau -870.000 de euro pentru un număr de beneficiari finali care nu au depăşit niciodată cifra de 33 de persoane, acestea nefiind de regulă cetăţeni români.
    Poza 4
    Microtirajul ridicol, ca şi preţul de vânzare, necorelat cu cheltuiala bugetară, ne conduc la concluzia că editarea publicaţiei Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară, nu este o măsură de protecţie a minorităţii maghiare din România, total indiferentă faţă de această trăsnaie editorial-poligrafică de lux, ci are cauze politice exterioare intereselor statului român şi necesităţilor minorităţii maghiare din ţară, explicaţia reală regăsindu-se mai degrabă pe zona activităţilor de spionaj cu mijloacele celui spionat.
    Parlamentul României (Camera Deputaţilor şi Senatul), Guvernul României, prefecturile judeţene şi Prefectura municipiului Bucureşti, administraţiile publice locale din România nu figurează printre ridicol de puţinii abonaţi ai publicaţiei Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye), în traducere, în limba maghiară.
    Niciun cetăţean de rând din România nu şi-a perfectat vreodată abonament la publicaţia Románia Hivatalos Közlönye.
    Există presupunerea că singurii beneficiari ai tirajului respectivei publicaţii, cea mai scumpă din istoria tipăriturilor periodice din România, sunt reprezentanţii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Ungariei, precum şi ai altor structuri maghiare din România sau Ungaria care au drept sarcină monitorizarea procesului legislativ de la Bucureşti pe cheltuiala Bucureştilor însăşi.
    De formă, pagina de internet a publicaţiei Monitorul Oficial al României, Partea I (Románia Hivatalos Közlönye) ne anunţă că face publicitate Monitorului Oficial al Ungariei în baza unui acord de colaborare reciprocă, din noiembrie 2006, afişând linkul ediţiei electronice a acestuia.
    Poza 5
    Consultând pagina de internet a Monitorului Oficial al Ungariei am putut constata că povestea cu reciprocitatea este doar o poveste. Monitorul Oficial al Ungariei nu afişează linkul ediţiei electronice a Monitorului Oficial al României şi nici nu publică o ediţie a Monitorului Oficial al Ungariei în limba română. Ajungem tot acolo: potrivit gramaticii budapestane, se scrie reciprocitate, dar se citeşte tot monitorizare şi spionaj.

    Categorie:


    0 0
  • 10/08/17--22:12: Un senator nu doarme!
  • Marius Paşcan: „Ministerul Afacerilor Interne confirmă justeţea solicitării mele, ca Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş şi Primăria şi Consiliul Local Târgu-Mureş să urmeze căile de atac în justiţie în ceea ce priveşte Colegiul Naţional «Unirea»”

    Ministerul Afacerilor Interne a răspuns, recent, demersului meu privind solicitarea revizuirii, în cazul imobilelor Colegiului Naţional ,,Unirea”.
    La jumătatea lunii august, am iniţiat un demers către Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş şi Primăria şi Consiliul Local Târgu-Mureş, prin care solicitam, pe baza ordonanţei DNA, asumarea căilor legale extraordinare de atac la nivelul instanţelor de judecată pentru o revizuire în cazul retrocedării către Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba-Iulia a imobilelor în care funcţionează Colegiul Naţional „Unirea”.
    Ministerul Afacerilor Interne confirmă justeţea solicitării mele şi consideră că este obligatoriu din partea Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş şi Primăriei şi Consiliului Local Târgu-Mureş să urmeze căile de atac pe calea justiţiei.
    Iată pe scurt principalele concluzii ale MAI:
    Potrivit Ordonanţei de clasare, „în cauză există indicii că respectiva Comisie specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a procedat, în mod nelegal, la această retrocedare a imobilului situat în Municipiul Târgu-Mureş, str. Mihai Viteazul 15-17, către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia, ceea ce a creat un folos necuvenit entităţii religioase beneficiare şi o vătămare a intereselor legitime ale Municipiului Târgu-Mureş şi ale Colegiului Naţional „Unirea”… Precizăm că procurorul, prin Ordonanţa de clasare după începerea urmăririi penale din data de 17.05.2017, a omis să sesizeze judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare a Deciziei nr. 378/20.09.2004, în conformitate cu prevederile art. 315, alin. (2) lit. D) Cod Procedură Penală. Astfel, acesta, deşi a avut indicii potrivit cărora retrocedarea s-a realizat în mod nelegal, nu a dispus nicio măsură de înlăturare a efectelor unui act juridic pretins falsificat în parte sau în integralitatea sa, deşi avea această obligaţie.
    Considerăm că este posibilă formularea unei noi plângeri penale cu privire la infracţiunile mijloc, respectiv acelea de fals intelectual, uz de fals şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Pentru a sintetiza, opinăm ca formularea unei plângeri penale cu privire la infracţiunile mijloc menţionate mai sus se impune a fi un prim pas în demersul dumneavoastră, iar ulterior, în funcţie de modul de soluţionare a acesteia, să se întreprindă şi alte măsuri… Se impune analiza formulării unei cereri de revizuire a Deciziei civile nr. 5874/09.12.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 3697/1/2005, de către Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş şi, totodată, formulării unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a Deciziei 378/20.09.2004 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România… Menţionăm că mijloacele de probă administrate în Dosarul penal 150/P/2015, care au condus la concluzia procurorului că în cauză există indicii conform cărora Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a retrocedat nelegal imobilul în cauză, reprezintă o eventuală cauză de nulitate absolută sens în care este imperios a se administra aceste mijloace de probă în cadrul acţiunii în constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 378/20.09.2004 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România”.

    Categorie:


    0 0

    (Internet 22 octombrie 2014, Aquincum Pannonia)

    În presa de limba maghiară, Ministerul de Externe din România este acuzat că „se străduiește să decredibilizeze UDMR, revendicările maghiarimii” („Condeiul ardelean”, nr. 341 (376), 22 septembrie - 5 octombrie 2017, p. 14). Citind multe alte acuzații care tot curg neîncetat în presa lor, te întrebi dacă nu este posibil ca în rândurile componenților acestei comunități hunice de câteva sute de descendenți maghiari să găsești un individ care să se oprească din mersul politic al enclavizării României și să recunoască adevărul că aici politica minoritară a Statului Român are „valoare de model”. Să cerceteze dacă în celelalte fragmente de țări din fostul imperiu austro-ungar mai există vreo cloacă de asociații de politicieni maghiari cărora să li se permită să intre în Parlament în regim de partid politic. Aceasta dovedește nu numai că suntem model în tratamentul minorităților, ci că suntem și cei mai toleranți față de huliganismul acestei haite asiatice, ajunsă la stadiul intenției de a-și impune voința unde nu are drept, de a-și manifesta disprețul față de tot ce este sacru pentru români.
    „De când o minoritate de 5%, pe cale de dispariție, poate decide soarta unei țări de 20 milioane de locuitori?”, întreabă, se pare, revoltat, autorul comentariului de pe Intrenet cu referire la relațiile dintre români și maghiari. Și tu, ca român, să stai cuminte când în magazinul din pământul Țării tale ți se cere să te adresezi în limba minorității, să privești cu calm atunci când steagul veteranilor români este îndepărtat de pe instituția administrativă a unei localități din Țara ta, să tratezi cu indulgență atitudinea de brutalitate a maghiarilor față de tinerii români înfășurați în Tricolorul Românesc, să privești pasiv când Orban Viktor intră în România, ca târgovețul la piață, și afirmă cu aceeași consecventă obrăznicie, la congresul minorităților, că totuși „viitorul este în limba maghiară”. Dacă mai continuăm așa, s-ar putea spune că suntem o nație de îngeri care populează un spațiu de rai în care permit printre ei și niște diavoli.
    Este nefiresc ce vor ungurii, atâta vreme cât reiese din dovezi vechi că ei ne-au ocupat pământul și ne-au distrus Neamul Românesc din Panonia. Există multe mărturii că Panonia era dacică, româno-valahică, locuită de olahi, strămoșii românilor care trăiau și acolo. Numele de localități dacice distruse de barbarii asiatici înlătură orice drept istoric al maghiarilor asupra teritoriului Ungariei. Cu atât mai puțin pretenția de autonomie în Transilvania nu se poate satisface acestui grup de sălbatici, care cer tribalizarea Țării, deși sunt tolerați cu cea mai înaltă omenie, de 100 de ani. Așa că viața locuitorilor din acest spațiu o hotărâm noi, românii, și respingem cu autoritate și fermă hotărâre tribalizarea etnică teritorială sau vreo formă de federalizare pentru ambițiile câtorva sute de venetici.
    „Nu există granițe în interiorul României!” „Enclavizarea și recesiunea minorității maghiare, respectiv expansiunea frontierei ungare în interiorul teritoriului României ar putea constitui un model exploziv, un precedent susceptibil a pulveriza stabilitatea întregii Europe. Majoritatea statelor sunt plurietnice, multiconfesionale și pluriculturale. În consecință, acceptarea enclavizării, a fărâmițărilor ar distruge bazele juridice ale statelor suverane” - deci este un concept devastator cel al enclavizării.
    Cum să-ți arogi moftul de nație superioară într-o asemenea comunitate de state, când ești o minoritate „pe cale de dispariție”? Știindu-li-se, în întreaga lume, „prestigiul” de criminali feroce, maghiarii nu se mai pot bucura de sprijinul vreunei nații din conjunctura actuală a Europei, și nu numai. De aceea, aspirația de un secol a maghiarilor de a rupe din nou din România, e învăluită într-un dezacord total, pentru că „Nu este consfințită nicăieri printr-un document internațional autonomia pe baze etnice, iar conceptul de drepturi colective nu are nicio legitimitate. În Europa este respinsă ideea etnonaționalismului și a autonomiei ca scop în sine, ca expresie a unei ideologii de factură ultranaționalistă și etnocentristă. Procesul integrării europene are ca pivot tocmai factorul statal”.
    Românii i-au eliberat de două ori pe maghiari, dar nu s-au consemnat crime asupra populației maghiare pașnice. Le-am dat doar de veste, la sfârșitul Primului Război Mondial, că ne-am instalat stăpânirea în Transilvania, afișând pașnic opinca românească pe forul lor legiuitor. Acesta era simbolul păcii, declarația că robul de până atunci al Transilvaniei își comunică libertatea și avertizează că nu doar glumim cu foștii noștri înrobitori, ci ținem cu demnitate să ne apărăm ceea ce am câștigat prin mari sacrificii. Și, dacă de 100 de ani ne păstrăm jurământul, cum consideră acești debusolați ai populației maghiare că am accepta hotar în mijlocul Țării?!
    Într-o altă secvență de pe Internet, este plesnită și mai drastic impertinența maghiarilor, care devin ridicoli prin îndrăzneala de a manifesta autoritate aici și în celelalte țări din fostul imperiu. Iată o listă de personalități istorice „maghiare” perindate drept conducători în Ungaria și spațiile cucerite:
    - Matei Corvin, rege, naționalitate - român;
    - Șandor Petofi, poet revoluționar 1848, naționalitate - sârbo-slovac;
    - Lajos Kossuth, revoluționar, naționalitate - slovac;
    - Janos Zapolia, rege, naționalitate - croat;
    - Ștefan Bathori, prinț al Transilvaniei, naționalitate - suedezo-polonă;
    - Francis Racokzi, faimos revoluționar, naționalitate - slovac;
    - Gabriel Bethlen, prinț al Transilvaniei, naționalitate - francez;
    - Iancu de Hunedoara, rege al Ungariei, naționalitate - român;
    - Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei, naționalitate - francez.
    Cum au ajuns acești remarcați intruși străini în derularea istoriei maghiare, o poate lămuri conjunctura vremurilor, dar e slobod să medităm asupra nevoii de luciditate în complicata diriguire a treburilor statului Ungariei, care, după cum se vede și astăzi, lipsea cu desăvârșire.
    Și ca să-i punem fes, precum turcul, iată ce se vehiculează pe ecrane - în final, autorul acestui comentariu afirmă curajos: „Națiunea maghiară nu există... ADN-ul asiatic e aproape inexistent în Ungaria”. Și, cu același curaj, întreb și eu: cu ce se identifică națiunea maghiară în Europa? Cu acei criminali ale căror statui sunt presărate pe pământul celor două județe, Covasna și Harghita, și în alte locuri? Aceasta este pecetea lor ca nație!

    Categorie:


    0 0

    De Acoperământul Maicii Domnului,
    Praznic la Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc

    La deosebitul eveniment din viaţa Eparhiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei au fost prezenţi şase ierarhi, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

    Duminică, 1 octombrie 2017, a fost o zi de mare sărbătoare şi de aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioşii ortodocşi din Episcopia Covasnei şi Harghitei. Aceasta deoarece la micuţa şi deosebit de frumoasa noastră Catedrală Episcopală din municipiul Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, românii din localitate şi cei veniţi din întreaga Eparhie au sărbătorit cel de-al doilea hram al sfântului lăcaş - Acoperământul Maicii Domnului.
    Dis de dimineaţă, românii, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în tradiţionalele straie populare, culese din lada cu zestre a moşilor şi strămoşilor, au venit la Sfânta Catedrală Episcopală cu hramurile „Sfântul Nicolae” şi „Acoperământul Maicii Domnului” pentru a-i primi, aşa cum se cuvinte, pe cei şase ierarhi care au participat la această sărbătoare: Înaltpreasfinţitul Laurenţiu - Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului (cel căruia i-a aparţinut protia liturgică), Preasfinţitul Andrei - Episcopul Covasnei şi Harghitei (chiriarhul locului), Preasfinţitul Nicodim - Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Gurie - Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Siluan - Episcopul Ortodox Român al Ungariei şi Preasfinţitul Damaschin Dorneanul - Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. De asemenea, la Sfânta Liturghie Arhierească a fost prezent un numeros sobor de preoţi şi călugări din Eparhia Covasnei şi Harghitei, şi nu numai.

    PS Siluan: „Aici, în inima Ţării şi în mijlocul acestor judeţe, Harghita şi Covasna, Neamul şi Credinţa sunt foarte importante”

    După citirea Sfintei şi Dumnezeieştii Evanghelii, cu privire la Pericopa zilei a făcut vorbire Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox al Românilor din Ungaria:
    „Iată, dragii mei, că ne aflăm împreună în această frumoasă Catedrală a Neamului Românesc din Miercurea-Ciuc, aici, în inima Ţării, unde românii sunt numeric inferiori. Dar, dumeavoastră, venind constant la Sfânta Biserică, arătaţi că ştiţi ce înseamnă credinţa, că ştiţi cât de mare şi de bun este bunul Dumnezeu, că el ne întăreşte şi ne ajută pe fiecare dintre noi în tot ce înseamnă fiecare clipă a vieţii noastre. (…) Totuşi, iată că trăim într-o lume care nu este deloc uşoară, şi nu este sigură. Ne este destul de greu astăzi, adesea chiar din cauza propriilor păcate, din cauza orgoliului şi a slăbiciunilor omeneşti, care ne şi fac, iată, să trăim în permanenţă cu spectrul războiului deasupra noastră. Ne ameninţă ţări mari şi puternice, dintr-o parte sau din alta, ţări care cred că atunci când vor cumpăra mai mult armament, se vor putea apăra mai bine; ele ne arată, aşadar, cât de fragilă este lumea aceasta. Am auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi că dacă iubim doar pe cei care ne iubesc pe noi - ce răsplată putem avea, că doar acelaşi lucru îl fac şi păcătoşii? Noi facem bine numai celor care ne fac şi ei bine, şi dăm cu împrumut numai acelora de la care nădăjduim să primim şi noi înapoi. Păi acelaşi lucru îl fac şi păcătoşii. Şi atunci ce mulţumire putem avea? Iată numai câteva dintre lucrurile care îl pot diferenţia pe creştin, pe omul credincios, de cel păcătos. Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi că Hristos Domnul a venit în lume arătându-ne mai întâi prin propriul său exemplu cum ar trebui să fie omul cel adevărat şi ce ar trebui să facă faţă de aproapele său. Omul credincios trebuie să le arate semenilor propriul său exemplu, căci nici Hristos nu a făcut parte dintre stăpânitorii şi mai marii lumii acesteia, nu a fost înarmat cu niciuna dintre armele atotputernice la care visează mai marii de azi. Hristos Domnul nu că nu a avut nimic din toate cele ce le au mai marii conducători de astăzi, dar El n-a avut nimic, n-a avut nici măcar unde să-şi plece capul. (…) Şi dincolo de toate învăţăturile folositoare, Hristos a răbdat pentru noi oamenii toate răutăţile lumii, şi invidia, biruind toate aceste adversităţi şi răstignindu-Se pentru noi pe Crucea Golgotei. (…)
    Bineînţeles că şi neamurile sunt importante şi familia este importantă. Te simţi mai apropiat de cel din familia ta, din satul tău, din oraşul tău, din neamul tău, de oamenii cu care ai ceva în comun. Hristos, însă, ne arată că a venit pentru mântuirea tuturor popoarelor pământului şi a tuturor oamenilor care cred în El şi şi-a dat viaţa ca drept de răscumpărare pentru cei mulţi, adică pentru toţi. Aici, în inima Ţării şi în mijlocul acestor judeţe în care românii sunt numeric inferiori, Neamul şi Credinţa sunt foarte importante. Chiar dacă aveţi de întâmpinat greutăţi şi bucurii, să ştiţi că mai mare decât toate este Credinţa. Dumnezeu ne-a dăruit multe daruri, dar mai înainte de toate trebuie să-I dăm ascultare Lui, asemenea Mariei din Evanghelia a doua pe care am auzit-o citindu-se astăzi, şi să mergem la sfintele biserici, împreună cu copiii şi nepoţii noştri. Ascultând cuvântul lui Dumnezeu, citind sfintele scripturi şi Sfânta Evanghelie, vom vedea cine are dreptate, cei care nu ne suportă şi nu ne rabdă, sau cei care avem libertatea deplină a conştiinţei şi vieţii noastre. Noi trebuie să cercetăm sfintele scripturi şi îi vom înţelege şi pe vrăjmaşii noştri, şi tot atunci vom înţelege şi cuvintele acelea pe care le-a spus Hristos Domnul când era răstignit: „Doamne, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!”. Să ne ajute, aşadar, bunul Dumnezeu şi Maica Domnului, pe care astăzi o sărbătorim la Sfântul Său Acoperământ, care este şi hramul Catedralei Episcopale de aici din Miercurea-Ciuc. Să îl ajute şi pe Preasfinţitul Părinte Episcop Andrei, care mult se străduieşte şi multe lucruri frumoase a făcut şi aici, şi la Centrul Eparhial, şi peste tot pe unde a mers, la fel ca şi păstorul dumneavoastră pe care l-aţi avut înainte, Înaltpreasfinţitul Ioan, care vreme de două decenii mult s-a străduit pentru dumneavoastră şi pentru binele acestei Eparhii. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi, să avem inimile cât mai larg deschise pentru ca dragostea Mântuitorului să se reverse în ele ca un izvor, ca să putem trece peste neputinţele, durerile şi încercările care vor veni peste noi”.

    IPS Laurenţiu: „Mesajul pe care l-a transmis Biserica astăzi este să ne iubim vrăjmaşii; cel mai greu lucru de făcut”

    Apoi, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a rostit un bogat cuvânt de învăţătură prin care a amintit poporului dreptcredincios despre importanţa cinstirii Maicii Domnului şi despre nevoia şi obligaţia de a ne iubi vrăjmaşii:
    „Ne-a ajutat bunul Dumnezeu ca să fim din nou împreună la o sărbătoare deosebită, la această Catedrală, o sărbătoare a întregii dumneavoastră Eparhii. Fiecare lăcaş de închinare are un protector, un mijlocitor, noi îl numim praznic, sau hram. De fiecare dată, întreaga comunitate se bucură de acest eveniment în chip deosebit. Aici, la această Catedrală, primul ocrotitor este Sfântul Ierarh Nicolae, iar la acesta s-a adăugat şi una din sărbătorile care o cinstesc pe Maica Preacurată, şi anume Acoperământul Maicii Domnului. Ocrotitorul acesta este cel care mijloceşte întotdeauna pentru noi. Pentru că la fiecare slujbă, la încheiere, în formula de încununare a slujbei, pomenim mereu pe sfântul sau ocrotitorul acestui aşezământ, acestei Sfinte Biserici. Preasfinţitul Siluan a vorbit despre Evanghelia care s-a citit în Duminica aceasta, mesajul pe care ni l-a transmis astăzi Sfânta Biserică fiind să iubim pe vrăjmaşii noştri, cel mai greu lucru de făcut. Dintre toate, noi alegem să ne iubim pe noi înşine şi ne iubim până la desfiinţarea noastră, până la divinizarea noastră, iar iubirea aceasta de sine se numeşte egoism. Ţinem foarte mult la noi înşine. Dar să ştiţi că există şi un egoism sfânt, adică să ţin la mine ca să nu păcătuiesc, să nu cad în mocirla păcatelor aşa încât să nu mă mai pot ridica. Restul, le las toate în seama Domnului, pentru că Cel care m-a zidit va avea grijă şi de mine şi de nevoinţele mele. Iată de ce rugăciunile pe care le facem noi cu mintea noastră le facem mereu cu cerere: „Dă-mi, Doamne!”. Abia după ce primesc zic: „Mulţumesc, Doamne!”, şi aproape deloc: „Slavă Ţie, Doamne!”. Ei bine, în Biserică avem o altfel de ordine a rugăciunilor: întâi Îl preamărim pe Dumnezeu, apoi Îi mulţumim şi numai la sfârşit adăugăm şi cererea pentru trebuinţele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos a adus prin întruparea sa legea iubirii depline, a schimbat toată filosofia antică. Şi iată că vine Mântuitorul şi spune: „Să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi bine celor ce vă urăsc, să binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă”. Oare e aşa de uşor? Întâi de toate, când ne considerăm totdeauna îndreptăţiţi, iar pe alţii, potrivnici şi vrăjmaşii noştri, noi ne facem rău înşine. Cel mai mare duşman al nostru este diavolul, care ne urăşte. Pe Hristos nu L-a iubit, ci s-a înfricoşat de El. Pe diavol nu trebuie niciodată să-l cinstim, să îi dăm lui ce îi convine, ca să ne acapareze întreaga fiinţă. De diavol trebuie să ne păzim, noi având împotriva lui o armă: Sfânta Cruce. Când faceţi Sfânta Cruce, fuge vrăjmaşul. Mântuitorul ne-a învăţat rugăciunea „Tatăl nostru”, deci dacă facem primul pas şi iertăm pe cei care ne greşesc, ne-am apropiat de împlinirea prorocirii. Nu e încă deplină, dar iertare înseamnă a tolera - în momentul în care îţi este milă, te uşurezi deplin. Iertarea vrăjmaşului, este legea iubirii depline. Dacă aceasta ar fi împlinită între fiii lui Dumnezeu, între oameni n-ar mai fi nevoie de nimic, ar fi o ordine deplină. Oamenii sunt supuşi greşelii. Nu ne putem considera drepţi şi sfinţi, ci pe drumul desăvârşirii. Să încercăm fiecare dintre noi, în conştiinţa noastră, între rugăciunile noastre să-i amintim pe toţi cei care nu sunt în comuniune cu noi. (…)
    Biserica, în preacinstirea pe care i-a acordat-o, a rânduit patru sărbători în cinstea Maicii Domnului. Şi aceste patru mari praznice sunt trecute în rândul praznicelor împărăteşti: Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Buna Vestire. Pe lângă aceste evenimente, mai sunt şi alte sărbători mai mici, cum sunt Brâul Maicii Domnului şi sărbătoarea de astăzi - Acoperământul Maicii Domnului. Dar de fapt noi prăznuim astăzi tot ajutorul pe care Maica ni-l oferă nouă prin Acoperământul său. (…) Evanghelia care s-a citit la această sărbătoare este cunoscută de noi şi o mai întâlnim şi la alte sărbători ale Maicii Preacurate, pentru că ea se încheie după prezentarea ospitalităţii deosebite pe care a primit-o Mântuitorul Iisus Hristos în casa lui Lazăr, de la cele două surori ale lui, Marta şi Maria. Una l-a cinstit ca pe Fiul lui Dumnezeu, Maria; aceasta este slujirea pe care o împlineşte Biserica, de aceea Evanghelia aceasta se citeşte la sfinţirea bisericii, în dreptul altarului, arătând că Biserica are ca primă slujire pe care trebuie să o împlinească slujirea liturgică, sacramentală. (…) Evanghelia se încheie cu o proclamare, cu un strigăt din mulţime, adică întreaga Biserică, reprezentată prin acea persoană, o cinsteşte pe Maica Preacurată. Şi ce a spus vocea din mulţime către Mântuitorul: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care Tu ai fost alăptat”, adică Maica Preacurată. Mântuitorul proclamă, recunoaşte, dar mai adaugă ceva: „Fericit este şi cel care împlineşte voia Tatălui ceresc”. Iată câtă bucurie ne transmite nouă Biserica şi câtă bucurie primim toţi, mai ales astăzi, o bucurie adâncă, bucuria iertării, bucuria iubirii vrăjmaşilor, apoi bucuria Maicii Preacurate, care este prăznuită astăzi şi cinstită, cinstire exprimată prin cele trei diademe, şi anume că ea este Născătoare de Dumnezeu, este Pururea Fecioară şi, cea de-a treia, este mai cinstită decât toţi sfinţii, decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii.
    În sfârşit, o altă bucurie cu care plecăm noi de aici este bucuria de a fi împreună la cel de-al doilea hram al Catedralei Episcopale, unde am slujit împreună cu părinţii aici de faţă, cu acest numeros cler. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Să îl întărească pe Preasfinţitul dumneavoastră Episcop Andrei şi pe fiecare dintre preoţi. Părinţilor, dacă noi nu vă putem aduce recompensa cuvenită pentru jertfelnicia voastră, să ştiţi că Dumnezeu nu uită pe nimeni, şi cu fiecare dintre noi are plan al lui. Suntem datori să ne împlinim misiunea, pentru că dacă o împlinim cum se cuvine, împlinim voia Tatălui ceresc. Ne rugăm cu toţii împreună ca să puteţi să daţi hrană sufletelor credincioşilor care vă sunt încredinţaţi. Şi, în acest sens, există un cuvânt biblic: «Nu te teme, turmă mică»”.

    Generalul Marius Giurcă şi prefecţii Sebastian Cucu şi Adrian Jean Andrei, decoraţi de IPS Laurenţiu cu „Crucea Şaguniană”

    În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a rostit o rugăciune de binecuvântare a lucrărilor care s-au efectuat la Sfânta Catedrală şi a acordat, la propunerea Preasfinţitului Andrei, distincţia „Crucea Şaguniană pentru mireni” generalului de brigadă (în rezervă) Marius Giurcă, fost comandant al Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea-Ciuc, prezent la eveniment, şi, în absenţă, din pricini binecuvântate, prefectului judeţului Covasna, Sebastian Cucu, şi prefectului judeţului Harghita, Adrian Jean Andrei.
    A venit apoi rândul Preasfinţitului nostru Părinte Episcop Andrei să mulţumească, „din cer până-n pământ”, distinşilor oaspeţi, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, clerului, obştii monahale, autorităţilor, precum şi poporului dreptcredincios, din judeţele Harghita şi Covasna, pentru prezenţa la acest deosebit eveniment al Eparhiei noastre.
    În final, ar mai fi de adăugat că, la Sfânta Liturghie Arhierească, răspunsurile de la strană au fost date de Corala „Psalmodia Transylvanica”, a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din municipiul Cluj-Napoca.

    Categorie:


    0 0

    În mod perfid şi viclean se încearcă acoperirea, camuflarea şi „răstignirea”… Crucii. Bisericile romano-catolice, inclusiv cea de la Vatican, sunt postate pe internet şi fotografiate într-o astfel de manieră încât nu se vede Crucea de pe ele. Ştim că dacă lipseşte Crucea, nu mai este nici Domnul Iisus Hristos acolo. Deci se urmăreşte să fie scoasă din sufletele oamenilor şi a creştinilor - în special - Sfânta Cruce, adică Dumnezeu-Cuvântul.
    Pentru ortodocşi, Crucea este lumina sau nădejdea ultimă în salvarea şi nemurirea sufletului. Fără Cruce nu putem cere iertarea păcatelor şi a fărădelegilor săvârşite şi nu avem nicio speranţă în dobândirea vieţii veşnice.
    Se vede aici lucrarea Satanei, care urmăreşte desfigurarea noastră spirituală.
    Cei care nu suportă Crucea nu au nicio înrudire cu Dumnezeu. Musulmanii dărâmă şi rup toate crucile care le întâlnesc în cale. Creştinii înşişi au renunțat la Sfânta Cruce şi am în vedere aici cultul creştin al protestanţilor, care au aşezat în vârful bisericilor o stea în locul Crucii. Dar auzim şi pe ortodocşi cum înjură şi blasfemiază Crucea, de mama focului.
    Şi totuşi, românii care n-au înnebunit de tot, apelează, cel puţin… către sfârşitul lor, când le zbiară moartea în urechi, la Sfânta Cruce.
    Îmi amintesc de un coleg care, muncitor fiind la Tractorul Braşov, a inspirat prea multă pilitură de fier şi a dezvoltat un cancer galopant la plămâni. Când m-am dus să-l văd, alături, pe pernă avea o Cruce, construită cu mânuţa lui. Aşa mi-au povestit sătenii. Şi nu fusese creştin practicant. Nici nu ştiu dacă mergea duminicile la Sfânta Liturghie!!! Sfânta Cruce i-a adus curaj şi linişte. Crucea i-a mângâiat tâmplele şi suferinţa îngrozitoare, pe care nu i-o potolea nici morfina. Deşi eu am fost îngrozit şi nu am reuşit nici să mă apropii de mâncare o zi sau două, când am văzut cum arătăm când moartea stă lângă noi şi nu mai vrea nicicum să cedeze. Toţi mi-au spus că a murit în linişte. Cum aduce Crucea linişte?! Toţi ştim cu certitudine că este o taină. Satana prin oamenii lui vrea să întemniţeze Crucea şi să aducă haosul, războiul, ura, babilonul şi toate cele care le are iadul. Se cuvine să mărturisim şi noi cumva. Altminteri vor spune duşmanii Crucii că şi noi, cei botezaţi în Cristelniţa sfinţită cu ajutorul Crucii şi a Sfintei Treimii, ne-am lepădat de Hristos. Să nu fie! „Crucea este arma prin care Hristos l-a biruit pe diavol şi-l biruieşte şi astăzi”, ne învaţă cuviosul nostru părinte Ilie Cleopa. Crucea este lumina care ne depăşeşte pe noi, este un fel de antimaterie, care prin strălucirea sa covârşeşte neutralizează toate aceste atacuri cibernetice, mediatice, prin care mai marii lumii contemporane cred că nu le mai poate sta nimeni în faţă. Toate sufletele oamenilor au fost răscumpărate prin sângele vărsat pe Cruce atunci când Dumnezeu-Cuvântul a fost răstignit. Atunci Crucea nu este sfântă? Prin urmare, de ce este hulită şi iarăşi răstignită în mintea creştinilor!!!
    Milioane de Sfinţi au urcat din iubire pentru Hristos pe Cruce şi au fost răpiţi în lumina neapropiată. Sectarii urăsc de moarte Crucea. Musulmanilor li se întunecă mintea când văd Crucea şi au jurământ sfânt să extermine toate ţările creştine. Apoi evreii deloc nu primesc Crucea în mintea şi inima lor.
    Să mergem la rugăciune, smerenie şi post, şi Domnul ne va lumina. Vom afla atunci că fărădelegile noastre, ale creştinilor, sunt prima cauză pentru care celelalte credinţe urăsc şi aduc hulă Sfintei Cruci.

    Categorie:


    0 0

    EXCLUSIV

    Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins miercuri, 4 octombrie 2017, recursul în dosarul în care Tribunalul Harghita l-a obligat pe primarul UDMR din comuna Racu, judeţul Harghita, să îndepărteze inscripţia în limba maghiară „CSIKRAKOS KOZSEGHAZA” de pe faţada Primăriei Racu

    În luna februarie a.c., Tribunalul Harghita a admis acţiunea Asociaţiei Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC) şi l-a obligat pe primarul UDMR al comunei Racu, Csaszar Attila, să îndepărteze inscripţia în limba maghiară „Kozseghaza” amplasată nelegal pe faţada Primăriei şi să plătească cheltuieli de judecată. În dosar a intervenit de partea primarului Vizoli Miklos, viceprimarul UDMR din localitate, care a încercat să oprească acţiunea ADEC.
    Soluţia pe scurt a Tribunalului Harghita: „Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului PRIMARUL COMUNEI RACU, invocată de această parte. Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAŢIA CIVICĂ PENTRU DEMNITATE ÎN EUROPA (ADEC) în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI RACU, şi, în consecinţă: Obligă pârâtul PRIMARUL COMUNEI RACU la îndepărtarea de pe sediul Primăriei comunei Racu a inscripţiei „CSIKRAKOS KOZSEGHAZA”. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI RACU, invocată de această parte, şi, în consecinţă: Respinge acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI RACU, ca fiind intentată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul VIZOLI MIKLOS. Obligă pârâtul PRIMARUL COMUNEI RACU să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 25 lei. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Harghita sub sancţiunea nulităţii. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2017”.
    Primarul UDMR al comunei Racu nu a formulat cale de atac împotriva sentinţei Tribunalului Harghita, refuzând astfel să se apere. Recursul a fost formulat însă, nelegal, de intervenientul Vizoli Miklos.
    Decizia pe scurt a Curţii de Apel Târgu-Mureş: „Respinge, ca neavenit, recursul declarat de Vizoli Miklos (cu datele de identificare) împotriva Sentinţei civile nr. 288/21.02.2017, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr.1732/96/2015*. Obligă recurentul la plata către intimata Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa (cu datele de identificare) a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în recurs. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 octombrie 2017”.
    Sentinţa Tribunalului Harghita a rămas astfel definitivă şi irevocabilă şi trebuie pusă în executare în termen de 30 de zile.
    Acţiunea înaintată de Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa în acest caz ar fi trebuit să fie deschisă de către reprezentantul Guvernului României în judeţul Harghita, prefectul Jean Adrian Andrei.
    Prefectul judeţului Harghita, Jean Adrian Andrei, era obligat legal de prevederile Legii nr. 340/2004 şi de prevederile Constituţiei României să se adreseze instanţei de judecată cu privire la nerespectarea caracterului de limbă oficială de stat a limbii române.

    Categorie:


    0 0

    Autor:

    Ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a susţinut introducerea unui tren de mare viteză care să lege Budapesta de Bucureşti, prin Cluj-Napoca, şi a afirmat că acest proiect ar trebui să fie o prioritate
    Peter Szijjarto (foto) a declarat, luni (2 octombrie 2017 - n.n.), la Cluj-Napoca, într-o conferinţă de presă comună cu ministerul de Externe al României, Teodor Meleşcanu, că în Europa infrastructura de transport se dezvoltă mai ales pe căile ferate.

    „O ştire bună este că până în anul 2020 vom dubla numărul conexiunilor prin autostrăzi dintre Ungaria şi România, acum avem una, vom avea două. Acesta nu este o situaţie demnă de mândrie a noastră, dar sperăm că dintre cele 10 puncte de frontieră provizorii două să le avem puncte de trecere oficiale în viitor. În Europa, infrastructura de transport se dezvoltă mai ales pe căile ferate. Considerăm că proiectul unui tren de mare viteză care să lege Budapesta prin Cluj de Bucureşti trebuie să fie o prioritate. Deci, probabil, într-o primă fază se va realiza conectarea Budapestei cu Clujul, şi într-o a doua etapă cele două capitale să fie legate printr-un tren de mare viteză”, a spus Szijjarto.
    Potrivit acestuia, se află în desfăşurare şi un proiect privind securitatea energiei între cele două ţări, astfel încât în 2022 va fi posibil transportul a 4,4 miliarde de metri cubi de gaz între România şi Ungaria.
    „Datorită cooperării operatorilor noştri de sistem, în 2019 deja vom avea posibilitatea de a transporta gaze naturale dinspre România spre Ungaria, iar în 2022 va fi posibil să transportăm între Ungaria şi România 4,4 miliarde de metri cubi de gaz. E bine să avem poveşti de succes”, a mai spus ministrul ungar de Externe.

    Categorie:


    0 0
  • 10/22/17--10:58: Actualitatea Ardeleana
  • Autor:

    Harghita
    Prefectul atenţionează primarii în legătură cu obligativitatea reproducerii stemei pe actele oficiale

    Prefectul Harghitei, Jean-Adrian Andrei, a atenţionat, marţi (17 octombrie 2017 - n.n.), primarii din judeţ asupra obligativităţii reproducerii stemei României pe actele oficiale ale autorităţilor publice locale, după ce a constatat că există, în continuare, încălcări ale legii în domeniu.
    „Constat, în continuare, cu surprindere, că cei care sunt reprezentanţi ai statului în comunităţi nu respectă Constituţia şi legile Ţării şi, poate din omisiune, dar poate şi din desconsiderare faţă de simbolurile naţionale, nu aplică pe actele oficiale stema României. Nu voi accepta niciodată ca un primar sau un Consiliu Local să nu respecte legea şi să se erijeze în altceva decât reprezentanţi ai statului”, a declarat prefectul Harghitei.
    Jean-Adrian Andrei a punctat că, în caz contrar, va lua măsurile legale care se impun, „până la amenzi contravenţionale sau acţiuni în justiţie”.
    Potrivit sursei citate, Legea 102/1992 privind stema şi sigiliul statului prevede că „sigiliul autorităţilor publice cu stema României se aplică pe actele specifice autorităţilor de stat de către persoanele conducătoare, acestea fiind răspunzătoare şi de păstrarea şi utilizarea legală a sigiliilor cu stema României”.
    De asemenea, prefectul a atras atenţia că această problematică este prevăzută şi în HG 1157/2001 pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului naţional, intonarea imnului şi folosirea sigiliilor cu stema României, care stipulează clar că „pe corespondenţa oficială, precum şi pe alte acte emise de către autorităţile şi instituţiile publice se va folosi, obligatoriu, sigiliul cu stema României (…)”.

    Braşov
    Consens între autorităţile locale, parlamentari şi reprezentanţii ADR Centru privind Aeroportul

    Autorităţile locale, parlamentari de Braşov şi reprezentanţi ai ADR Centru au ajuns, vineri (13 octombrie 2017 - n.n.), la un consens privind susţinerea proiectului Aeroportului Internaţional Braşov-Ghimbav, convenind ca, în următoarele două săptămâni, să se întocmească un memoriu care va fi înaintat ministerului de resort, pentru ca proiectul să fie inclus în Master Planul General de Transport al României.
    „Din punctul meu de vedere, a fost o întâlnire foarte bună cu parlamentarii Braşovului, cu preşedintele Consiliului Judeţean, cu primarul municipiului Braşov şi cu reprezentanţii ADR Centru. A fost o discuţie extrem de elaborată şi de bună, atât din punct de vedere tehnic, cât şi în ceea ce priveşte perspectiva acestui proiect extrem de important pentru dezvoltarea judeţului Braşov şi a zonei în general. Am stabilit, împreună cu reprezentanţii ADR Centru, care au participat la întâlnire, că, în două săptămâni, vom avea un document de susţinere a proiectului”, a declarat prefectul Marian Rasaliu, după încheierea întâlnirii care a avut loc la Prefectură şi la care presa nu a avut acces.
    Primarul municipiului Braşov, George Scripcaru, a precizat, la rândul său, că întâlnirea a fost una foarte bună, în care s-au clarificat foarte multe lucruri.
    „Întâlnirea a fost una foarte bună, s-au clarificat foarte multe lucruri, colegii au aflat detalii despre acest proiect din partea Consiliului Judeţean (CJ), pentru că s-a prezentat situaţia la zi. Am discutat şi pe marginea Masterplanului de transport şi am convenit că în următoarele două săptămâni, ADR Centru va înainta documentaţia Ministerului Transporturilor, urmând să fie prezentată şi celor care ne-au uitat pentru cuprinderea în Masterplan. Colegii parlamentari, dar şi noi, autorităţile locale, vom lua legătura cu parlamentarii din Harghita şi Covasna, pentru ca şi ei să facă acelaşi lucru ca şi parlamentarii de Braşov. În două săptămâni, vom prezenta materialul celor cu care ne-am întâlnit vineri, apoi vom merge la Ministerul Transporturilor”, a subliniat primarul Braşovului.
    Preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Veştea, a declarat că scopul întâlnirii a fost de a finaliza ceea ce s-a hotărât în urmă cu două săptămâni de către ADR Centru, care sprijină realizarea proiectului, urmând ca acesta să fie inclus în Masterplanul de Transporturi, demers pe care îl vor face, mai departe, parlamentarii de Braşov.
    Deputatul PSD Roxana Mînzatu a explicat că au fost discuţii cu fostul ministrul Răzvan Cuc, dar şi cu directorul general al Autorităţii de Management din minister, urmând să aibă loc alte discuţii cu noul titular al portofoliului de la Transporturi.
    „Am agreat cu toţii, la această întâlnire, că vom susţine în faţa Guvernului şi în relaţia cu Comisia Europeană ca acest proiect să fie prioritar. Chiar am discutat cu ministrul Cuc şi cu directorul general al Autorităţii de Management care se ocupă de astfel de proiecte. Mi-aş dori, desigur, să avem discuţii cu aceeaşi persoană cu care le-am început, dar vom vedea dacă titularul de la Transporturi va înţelege destul de bine demersul nostru de la Braşov. Important este că suntem uniţi cu toţii în acest demers, că dăm un semnal puternic şi că şi celelalte judeţe din Regiunea Centru au înţeles cât de importantă este realizarea acestui aeroport”, a spus deputatul PSD.
    Deputatul independent Remus Borza a susţinut că era nevoie de o astfel de discuţie a autorităţilor locale cu parlamentarii. „Există un consens politic important şi cu toţii am fost de acord să agreăm un grafic de execuţie şi să finalizăm până în 2020 această investiţie. Acest proiect este vital”, a punctat Borza.
    La rândul lui, deputatul USR Tudor Benga a menţionat că includerea proiectului în Masterplanul de Transport este un proces de durată. (…)
    Pe de altă parte, Radu Hossu, activist civic, s-a arătat dezamăgit că nu a putut participa la întâlnire. „Societatea civilă din Braşov este dezamăgită de această întâlnire pentru că a fost aproape invitată şi cumva a fost amăgită că va fi ascultată. Bineînţeles, acest lucru nu s-a întâmplat. Noi am prevăzut acest lucru, dar am încercat să fim naivi, pozitivi ca să zic aşa. După cum vedem, transparenţa nu este pentru politicienii braşoveni. Ei preferă să vorbească cu uşile închise (…)”, a arătat Radu Hossu.

    Mureş
    Marius Paşcan (PMP): „Propun un proiect de lege pentru obligarea mass-media să promoveze mesaje cu caracter patriotic”

    Deputatul Partidului Mişcarea Populară (PMP) Marius Paşcan a anunţat joi (12 octombrie 2017 - n.n.), într-o conferinţă de presă, la Târgu-Mureş, că va propune un proiect legislativ pentru obligarea mass-media să promoveze mesaje cu caracter patriotic, de susţinere a produselor româneşti.
    „Voi promova, în cursul săptămânii viitoare, un proiect de act legislativ privind obligarea mass-media să promoveze mesaje cu caracter patriotic, naţional, de susţinere a produselor româneşti. Nu ne poate obliga nimeni să nu facem acest lucru. În acest fel, am putea materializa pragmatic ceea ce se numeşte patriotism şi naţionalism, naţionalism în sensul de iubire de naţiune, nu cum vor alţii să îl ducă în derizoriu, în extrem. Avem, zi de zi, pe canalele media mesaje gen: „Consumaţi zilnic peste 2 litri de apă!”, „Nu consumaţi sare şi zahăr în exces!”. De ce să nu promovăm şi mesaje de genul „Consumaţi produse româneşti!”, fără să facem reclamă nimănui, să le branduim, să le promovăm ca atare, iar acele firme să se dezvolte şi să genereze venituri la bugetul de stat, care să rămână în România. Acest lucru mă preocupă şi îl voi promova ca act normativ (…)”, a arătat Marius Paşcan.
    Parlamentarul PMP a subliniat că, aşa cum se vorbeşte despre sănătate şi se promovează mesaje pentru sănătate, pot fi promovate şi mesaje pentru „sănătatea economică a Ţării, pentru viitorul ei sănătos din punct de vedere economic”.
    Paşcan a spus că iniţiativa sa vine după ce a constatat că peste 70% din existenţa zilnică a românilor este asigurată cu produse din import.

    Covasna
    Rodica Pârvan, consilier local la Sfântu-Gheorghe, cere mai multă disciplină - fără chiul şi fără pantaloni scurţi la şedinţe

    Disciplina, conduita şi vestimentaţia aleşilor locali au suscitat, miercuri (11 octombrie 2017 - n.n.), dispute în cadrul şedinţei Consiliului Local Municipal Sfântu-Gheorghe, după ce unul dintre reprezentanţii PSD le-a cerut membrilor forului să dea dovadă de mai multă corectitudine şi rigoare.
    Consilierul PSD Rodica Pârvan, aflată la cel de-al patrulea mandat, s-a arătat nemulţumită de faptul că unii consilieri părăsesc şedinţele înainte de terminarea acestora, motiv pentru care a propus ca prezenţa să se facă la sfârşitul întâlnirilor, şi nu la început.
    Aceasta s-a declarat deranjată şi de faptul că unii consilieri nu respectă „bunele maniere”, dovadă că, pe timpul verii, au venit la şedinţe îmbrăcaţi în pantaloni scurţi.
    „La finalul ultimei şedinţe am rămas numai şase oameni. Eu cred că acum, că avem şi o indemnizaţie onorantă, ar trebui să stăm până la sfârşitul şedinţelor, pentru că şi la punctul „Diverse” tot problemele oraşului se discută. (…) Cei care nu pot sta, din motive obiective (…), merg şi se învoiesc de la preşedintele de şedinţă, pentru că avem un regulament. De aceea, eu propun ca prezenţa să se facă la sfârşitul şedinţelor, şi nu la început. Din 17 consilieri să ajungi la şase e cel puţin jenant. (…) Ca să nu mai spun că unii au venit în pantaloni scurţi. (…) Cred că ar trebui să dăm dovadă de mai mult respect faţă de colegi şi faţă de cei care ne-au ales. Decenţa ar trebui să primeze. (…) Am luat cuvântul pentru că e vorba şi despre prestigiul Consiliului Local în faţa celor care ne-au ales, a cetăţenilor oraşului”, a declarat profesoara Rodica Pârvan.
    Primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, nu a fost întru totul de acord cu tema adusă în discuţie, menţionând, printre altele, că nu „haina îl face pe om”.
    „Cât priveşte şedinţele, durata acestora este destul de greu de estimat. Ultima dată a durat aproape două ore, iar eu a trebuit să plec, pentru că eram aşteptat la un eveniment. (…) Cât priveşte ţinuta, se poate discuta. (…) Ne uităm la lungimea părului, la cum e îmbrăcat omul, dar nu la ceea ce gândeşte şi ce face. Sunt persoane care aparţin altor generaţii, gândim diferit, avem gusturi diferite, alt comportament, alte puncte de vedere. Trăim într-o societate extrem de fragmentată şi poate că cel cu pantaloni scurţi reprezintă un anumit segment. (…) Noi îi reprezentăm pe toţi cetăţenii din acest oraş, şi pe cei cu pantaloni scurţi, şi cred că toleranţă înseamnă inclusiv acest lucru. Eu cred că e mai important ce au oamenii în cap, cum se comportă şi ce pun pe masă”, a replicat primarul Antal Arpad. (…)
    Dezamăgită de răspunsul primit, Rodica Pârvan a concluzionat că o astfel de mentalitate nu face decât să încurajeze indisciplina, adăugând că, în atare condiţii, există riscul ca pe viitor consilierii să vină în costum de baie la şedinţe.

    Categorie:


    0 0

    COMUNICAT DE PRESĂ

    Filiala judeţeană a PNL Covasna a organizat miercuri, 4 octombrie 2017, o donaţie de carte românească în localitatea Belin. La iniţiativa secretarului executiv, Robert Radu, şi cu participarea membrilor filialei, s-a reuşit colectarea a aproximativ 350 de cărţi, care au fost donate copiilor din această localitate.
    În cadrul acestei acţiuni am fost sprijiniţi de părintele Atanasie, preotul ortodox din localitate, şi cu această ocazie s-au pus bazele înfiinţării unei biblioteci de care să beneficieze toţi copiii localităţii, indiferent de confesiune. Această bibliotecă va funcţiona pe lângă Biserica Ortodoxă din localitatea Belin.
    Acţiunea noastră a fost bine primită de copii, care au apreciat faptul că pot avea acum acces la cărţi şi s-au arătat interesaţi chiar din prima zi să împrumute unele din cărţile donate.
    Acesta este începutul unei colaborări care sperăm să fie de lungă durată. De aceea, şi pe această cale, facem o invitaţie către cei care doresc să participe, alături de noi, la înfăptuirea acestui proiect.

    Preşedinte PNL Covasna,
    Olimpiu Floroian

    Categorie:


    0 0

    „Pe plan social, la temelia Statului stă familia. Pe plan spiritual, Credinţa…”

    „Familia românească, cheia de boltă a rezistenţei şi a prosperităţii neamului nostru. Iar la temelia familiei, vă cer să fiţi voi femei române de pretutindeni. Căci numai în familie puteţi cuprinde taina adâncă a vieţii; şi numai prin familie puteţi fi înconjurate de adevărata dragoste şi respectul ce vi se cuvine. Cel mai preţios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare îngrijire. Oricum va fi: bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat, paşii lui trebui îndreptaţi pe acelaşi drum - lupta continuă către cinste. Să fie cinstit în toate. Din cinste se naşte: munca, bunacuviinţă, dragostea, cumpătarea, voioşia, seninătatea, bunătatea, jertfa şi chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire, în care impresiile capătă ecouri uriaşe, ce se transformă în înclinări pentru o viaţă întreagă. Să-i deprindeţi să creadă în Dumnezeu şi Biserica Lui. Să se închine cu tăria cu care Biserica era iubită de strămoşii noştri. Să se deprindă să-şi apropie sufletul de Dumnezeu şi să-i feriţi de trufia deşertăciunilor. Să le spuneţi că Neamul Românesc, în înţelesul nesfârşit al generaţiilor, cuprinde toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor. Că aceste morminte trebuie cinstite. Prin cultul morţilor vor avea totdeauna sprijinul sufletelor care s-au jertfit pentru neam. Tot prin cultul morţilor şi mormintelor strămoşilor îi veţi face să iubească pământul Ţării. Să le şoptiţi zilnic că prin ecoul şi îndemnul care vine din morminte, a trăit şi trăieşte neamul acesta. Cunoscând oricâte limbi străine să iubească un singur grai, acela al strămoşilor noştri. Adâncul firii româneşti nu poate fi cuprins decât prin graiul românesc. Să-l cinstească, să-l păstreze şi să-l lase moştenire nepătată.
    Să-i creşteţi luptători, dar să-i deprindeţi să fie blânzi. Blândeţea este o podoabă unică a sufletului românesc. Blândeţea, oriunde vor găsi germeni de viaţă. Să le îndreptaţi zilnic mâna să ajute pe cel în nevoie. Să le răspundeţi totdeauna şi la toate întrebările. Să le cetiţi şi să cetească. Astfel îi veţi deprinde să aibă pasiunea de a se cultiva. Şi mai ales, învăţaţi-i să muncească. Munca să o iubească şi să o respecte, pentru că totdeauna înnobilează. Faceţi-i să înţeleagă cât de greu trece vieaţa fără muncă. E groaznic să te simţi trăind ceas cu ceas şi să nu foloseşti nimănui. Iar faţă de copii, căsătoria voastră să fie o taină. Să nu lăsaţi niciodată ca vălul să fie rupt de asprimea unor cuvinte sau fapte nesocotite. Certurile dintre părinţi aruncă nesfârşită uscăciune în sufletele lor crude. Neînţelegerile voastre, păstraţi-le şi feriţi-le de ochii şi urechile lor. În alt fel le pustiiţi sufletul pentru totdeauna. Gândiţi-vă şi înţelegeţi că nu puteţi fi înlocuite şi că nimeni nu ar putea face nimic din toate acestea în locul vostru.
    *
    Nu există putere în lume care să poată opri biruinţa lui Dumnezeu şi a celor care au crezut şi cred în El.”
    (www.ioncoja.ro, 8 octombrie 2017)

    Categorie:


    0 0

    Interviu cu primarul comunei harghitene Sărmaş, Valentin Mândru

    Comuna Sărmaş, cea care este poarta de intrare în zona judeţului Harghita locuită preponderent de români, este situată în Depresiunea Giurgeului, într-un spaţiu montan mirific, şi are în componenţa sa cinci sate, respectiv Platoneşti, Runc, Fundoaia, Hodoşa şi Sărmaş, ultimul fiind şi centrul de comună. Localitatea, una destul de mare, se întinde pe Drumul European 578, pe o lungime de aproximativ 11 km, de-a lungul cursului superior al Râului Mureş.
    Limita administrativă a comunei Sărmaş se întinde: spre vest până pe creasta Dealului Filpea, continuându-se, apoi, pe Valea Cicicului şi pe Valea Pârâului Fagul Rusului; spre est până dincolo de culmea munţilor Bania, Negara, Gruieţ şi Orosbic; spre nord până la Valea Secu; spre sud până dincolo de culmea Dealului Hodoşa, prelungindu-se pe Valea Pârâului Jolotca.
    În partea de nord, comuna Sărmaş se învecinează cu municipiul Topliţa, în partea de est cu oraşul Borsec şi comuna Ditrău, în partea de sud cu comunele Ditrău şi Subcetate, iar la vest cu comunele Subcetate şi Gălăuţaş.
    Cele mai apropiate centre urbane sunt municipiile Topliţa, la 10 km spre nord, şi Gheorgheni, la 26 km spre sud, iar capitala judeţului, municipiul reşedinţă Miercurea-Ciuc, se află la o distanţă de 80 km. Cele mai apropiate mari oraşe ale Ţării sunt, însă, la distanţe considerabile: Târgu-Mureş la 115 km, Braşov la 180 km şi Piatra-Neamţ la 115 km.
    Comuna Sărmaş este, aşa cum am mai descris-o de-a lungul anilor în publicaţia noastră, liantul dintre cele două zone distincte ale judeţului Harghita, respectiv cea cu populaţie preponderent de etnie maghiară şi cea cu populaţie în majoritate de naţionalitate română.
    Primar al acestei frumoase comune situată la intrarea în zona de nord a judeţului Harghita este Valentin Mândru, un edil aflat la cel de-al doilea mandat, dar care lucrează de ani mulţi în Primărie, având până în anul 2012 inclusiv trei legislaturi în calitate de viceprimar.
    *
    - Bună ziua, domnule primar Valentin Mândru. Care sunt noutăţile din comuna dumneavoastră?
    - Avem, este adevărat, şi noutăţi, dar şi lucruri mai puţin noi. Ne continuăm zilnic munca în comună, pentru că din acest motiv ne-au ales cetăţenii, ca să lucrăm pentru dezvoltarea şi înfrumuseţarea localităţii. În această vară, am reabilitat şcoala de la Hodoşa sat şi, odată cu începerea noului an şcolar, am redat-o în funcţiune pentru ţinerea cursurilor. Am depus un proiect pentru extinderea reţelei de apă-canal, tot în Hodoşa sat, un proiect pe care l-am început, acum doi ani, de la zero, pentru că noi nu am avut la nivelul comunei nici apă, nici canal. Dar acum ne extindem, încet-încet, şi în Sărmaş, Fundoaia şi Platoneşti. Ne-am asociat cu comunele învecinate dinspre sud - Lăzarea, Ditrău şi Remetea -, pentru că am considerat că aceasta este cea mai buna soluţie pentru comuna Sărmaş, întrucât ei aveau deja o societate constituită, ceea ce nu se întâmpla de la noi în sus, în partea de nord a judeţului. După cum ştiţi şi dumneavoastră, la noi în Ţară lucrurile, hârtiile merg foarte greu, birocraţia este una foarte mare, şi câteodată mă gândesc că nu vom reuşi să scăpăm niciodată de ea. Sperăm totuşi, mai ales noi primarii, că va veni o zi când măcar parţial se va reglementa această problemă, pentru că, vă spun sincer, puteţi discuta şi cu alţi colegi, tare ne încurcă birocraţia.
    - Pentru că am început să vorbim direct despre infrastructura locală, pentru că - nu-i aşa? - acesta este realmente subiectul care îi doare cel mai tare pe edili, spuneţi-ne în continuare care este starea actuală a şcolilor, a căminelor pe care le aveţi în grijă…
    - Şcolile le avem pe toate reabilitate, acum inclusiv pe cea de la Hodoşa sat, lucru care mă bucură foarte mult. Ceea ce mă întristează însă, este faptul că noi am reabilitat toate aceste unităţi de învăţământ, iar ele peste câţiva ani vor rămâne goale, şi singura şcoală care va mai funcţiona în comună va fi cea din centrul de comună - „Sfântul Andrei”.
    - Trebuie să vă întrerup. Dar de ce spuneţi una ca asta?
    - Ştiu că este trist. Credeţi că mie îmi convine situaţia? Numai că privind realitatea în faţă, trebuie să vă spun că asta ne arată situaţia deja drastică în care ne aflăm. Dacă acum câţiva ani, şi nu demult, ne aflam binişor la o cifră de peste 4.000 de locuitori, acum am scăzut sub, iar această scădere este tot mai dramatică. Mor 30-35 de oameni într-un an şi se nasc 10-12 copii. Aşa să vă imaginaţi că în anul 2000 erau în toate şcolile din comuna noastră, cinci la număr (Platoneşti, Fundoaia, Hodoşa gară, Hodoşa sat şi Centru, fiecare cu grădiniţa ei), 627 de copii, iar acum mai sunt 370!! Ei, acum înţelegeţi de ce vă spun că, în timp, doar şcoala din centru va mai funcţiona ca şcoală, iar noi va trebui să gândim de aşa fel încât celorlalte şcoli pe care le-am reabilitat, ca şi construcţii, să le dăm alte utilităţi?! Cât despre Şcoala „Sfântul Andrei” din centru, pe aceasta vrem să o dotăm suplimentar, cu toate cele necesare desfăşurării cursurilor în condiţii moderne.
    - Înţeleg din tot ceea ce mi-aţi spus că nici pe dumneavoastră nu va ocolit flagelul plecării tinerilor în străinătate, la muncă printre străini, unde sigur duc dorul de casă şi de părinţi, dar unde câştigă bine şi nu îşi fac planuri să revină definitiv prea curând.
    - Aşa este. Aceasta este o mare tristeţe a vremurilor pe care le trăim, iar acest lucru se răsfrânge în toate domeniile de activitate şi, dacă nu vor fi luate măsuri urgente, ne vom autodistruge ca naţiune. Pentru că tinerii noştri nu mai aleg să se întoarcă, deşi nici acolo unde sunt nu câştigă la nivelul localnicului, dar câştigă mai bine decât aici. Acasă, să fim sinceri, nu au la ce să vină, aşa că vin acasă şi investesc în case. Nu le poţi oferi un loc de muncă, iar o garanţie că afacerea pe care vor, eventual, să şi-o deschidă va merge, nu le-o poţi da. După cum vă spuneam şi mai la începutul discuţiei, pe noi ne omoară birocraţia, şi nu avem certitudinea zilei de mâine.
    - Cei, puţini, care totuşi aleg să rămână, cu ce ocupă?
    - Cu agricultura, cea mai mare parte a lor. Mai sunt şi cei care lucrează la cele două unităţi de prelucrare a lemnului, şi cei care lucrează la cele câteva locuri de muncă de stat ori la puţinii agenţi economici. Şi, din păcate, cam atât. Revin, totuşi, la cei care au fermele de animale spunându-vă că şi dintre aceştia rezistă doar cei care au efective mari, ceilalţi dispărând încet-încet. Dacă acum câţiva ani cât de cât agricultura şi creşterea animalelor mai mergeau, acum din păcate iarăşi ne află în descreştere. Fermierii nu mai găsesc oameni care să le lucreze, iar pe aceia puţini pe care îi mai au, imediat nu îi mai pot plăti, atât de puţin câştigă din contravaloarea produselor animale.
    - Discutam mai înainte despre infrastructură dar, din cauza acestei tristeţi, acestei tragedii pe care o trăieşte astăzi România, am deviat de la subiect.
    - Da, aş mai fi avut şi eu multe de adăugat, dar acum voi încerca să rezum măcar această parte, legată de infrastructură. Avem un singur Cămin cultural în localitate, în centru, care este reabilitat, mai vrem doar să îl extindem cu o terasă în faţă şi să rezolvăm situaţia grupurilor sanitare, ca să aibă intrare din interior. Proiectarea anul acesta, execuţia anul viitor. Cât despre starea drumurilor din comună, în proporţie de 70 la sută ele sunt asfaltate, iar celelalte pietruite cu macadam. Dar, adevărul este că n-am mai prea lucrat la drumuri ca să trecem acum, cum vă spuneam, cu canalizarea. Noi sperăm că anul viitor în primăvară va începe lucrarea, dacă la iarnă vom reuşi să facem achiziţiile; este totuşi un proiect important, de 7 milioane de lei.
    - De instabilitatea aproape permanentă de la nivelul guvernării ce ziceţi? Ca primar, simţiţi că ceea ce s-a promis începe să se facă, sau dimpotrivă?
    - Începe să se facă. Dar nu prea bine şi nu prea repede. Vă spuneam şi mai înainte că în România nu ştim astăzi ce se va întâmpla mâine, iar asta nu este în regulă. Să ajungă Consiliul Local să stabilească salariul primarului şi aparatului Primăriei…, apăi asta este, spre exemplu, o aberaţie.
    - Domnule primar, vă mulţumesc mult pentru amabilitate!
    - Şi eu vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm pe la noi, ca de fiecare dată!

    Categorie:


    0 0

    Fiecare om are o pasiune mare în viaţă, ceea ce în cazul meu de oier/profesor de facultate de Agronomie, se numeşte oieritul în Carpaţi. O astfel de pasiune m-a împins în ultimii 4 ani pe urmele din afara Ţării a oierilor plecaţi din Carpaţi.
    În articolul de faţă vă propun câteva imagini şi consideraţii pe care le-am surprins în călătoriile mele prin Carpaţii păduroşi din sudul Poloniei.
    Când spui astăzi Polonia mică, spui dacii liberi de la Izvoarele Vistulei, aşa cum se prezintă prietenii mei oierii vlahi polonezi pe la festivalurile pe care le organizează.
    Când spui Polonia mică, spui Papa Ioan Paul al II-lea (Pavel al II-lea în limbajul vlahilor), apărătorul de suflet al oierilor vlahi în timpul prigoanei comuniste în vremea în care era Cardinal al Cracoviei. De altfel, prenumele Pavel al Papei este cel mai frecvent prenume de băiat în această populaţie de peste un milion de vlahi din Polonia, Cehia şi Slovacia.
    În 2014, eram la un Festival al vlahilor la Lăpuşna (peste 500 de localităţi din Polonia mică au nume româneşti), în sudul Cracoviei, împreună cu un grup de 50 de români (1 prefect, 12 primari maramureşeni, muzicologi, etnologi, muzeografi, oieri, profesori etc.). Vizitând Muzeul Regilor de la Cracovia, în sala dedicată Papei Ioan Paul al II-lea ne-am apucat să facem fotografii cu veşmintele Papei, şi au rezultat instantanee fotografice foarte surprinzătoare, regăsite şi în fotografia de bază a acestui articol.
    Ce să caute tricolorul românesc alături de tricolorul polonez pe mitra Papei, i-am întrebat noi pe prietenii vlahi polonezi?! Poveşti de acest gen am văzut noi în ziarele din România, dar de aici până la explicaţiile fraţilor noştri am crezut că este drum lung.
    Ei bine, când s-au apucat să ne spună legăturile lor tainice cu Papa Ioan Pavel al II-lea (îi tot corectam noi cu Paul), am început să ne muşcăm limbile şi să devenim foarte atenţi la subiect. Între Papa născut Vojtilă (Voitilă) în satul de oieri vlahi Ţaniec (tată vlah şi mamă poloneză) şi comunitatea de oieri sunt legături profunde pe care urgia regimului comunist polonez le-a surprins şi sancţionat ani de zile.
    Aşa ni s-a explicat de către prietenii noştri vlahi polonezi, identitatea socio-culturală a Papei Ioan Pavel al II-lea, care a purtat ca Papă, o mitră dublu tricoloră (tricolor românesc în partea superioară, revendicându-şi astfel tatăl vlah, şi tricolor polonez în partea inferioară, revendicându-şi astfel mama poloneză).
    Am avut parte la acest festival la un dineu, la o discuţie despre Papa Ioan Paul al II-lea cu Preşedintele Poloniei, Bronislaw Komorowski (2014), aflat în campanie electorală. La masă alături de prefectul de Maramureş, Anton Rohian, preşedintele Komorovski ne-a povestit legăturile neştiute de mare public (clasificate într-o vreme) dintre Papa şi oierii Vlahi (Gorali) şi, în special, originea transilvăneană a strămoşilor Papei Ioan Paul al II-lea.

    Această poveste m-a incitat să căutăm bibliografie veche în limba poloneză aşa că astăzi după ani de cercetare suntem în posesia multor cărţi (poloneze, ceheşti, slovace) despre oierii vlahi (dacii liberi de la izvoarele Vistulei, cum se prezintă ei public).
    Una dintre acestea cântăreşte 5 kg, scrisă de Jiri Langher (profesor ceh de arhitectură la Universitatea din Brno, Cehia), şi surprinde în 10.000 de fotografii case de ţărani oieri din Rusia, Lituania, Letonia, Estonia, Bielorusia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Austria, Elveţia, Italia, Slovenia, Croaţia, Serbia, Bosnia, Grecia, Albania, Muntenegru, Bulgaria. Concluzia lui Jiri (l-am întâlnit, în 2014, împreună cu Mircea Groza şi Ioan Bejinariu, ca să ne ofere un exemplar cu autograf), după 50 de ani de muncă pentru această adevărată Biblie a oieritului din Carpaţi, este una singură: concepţia arhitecturală a acestor 10.000 de case de oier are un singur creator, acela al oierului din Transilvania.
    În 1970, celebrul arheo¬log şi profesor universitar Tadeusz Sulimirski, ulterior profesor de arheologie central şi est europeană, la Universitatea din Londra, o so¬mitate a istoriografiei poloneze, spunea despre lumea dacilor liberi de la Vistula:
    „Arealul format de Carpaţii de Nord din zona Poloniei şi colinele din jurul lor a fost locuit în pre¬istorie de triburi traco-dace!”
    Dacă povestea cu mitra Papei ne-a surprins extrem de mult, am început să ne obişnuim cu ideea Tricolorului Românesc, când l-am regăsit la festival pe coiful bucătarilor vlahi sau pe pipa oierilor vlahi de la Muzeul Vlah din Wisla, Polonia.

    Harta colonizării vlahe a Carpaţilor păduroşi aflată la loc de cinste în această lume (pe case, în cărţi, pliante, broşuri etc…) este un alt element de curiozitate pentru sute de mii de turişti europeni, ce descoperă traseul secular de transhumanţă de la Braşov, Sibiu, Gorj, Vatra Dornei, Năsăud, Maramureş până în sudul Cracoviei.

    Ce spuneţi dragi români, oare ce foc viu întreţine astăzi în Carpaţii Păduroşi o stare de spirit de dac liber?
    Când v-aţi putea petrece oare un sfârşit de săptămână în Carpaţii Păduroşi pe urmele dacilor liberi (7-9 ore de mers cu maşina de la Oradea)?
    Nota redacţiei: Acum, în urma acestui extraordinar pelerinaj al profesorului Avram Fiţiu, înţelegeţi, iubiţi cititori ai „Condeiului ardelean”, de ce atunci când, în 1999, a venit la Bucureşti într-o vizită istorică, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, bătrânul şi blândul Papă Ioan Paul al II-lea a sărutat pământul românesc şi a spus că „România este Grădina Maicii Domnului”?! Mai încape vreo îndoială? În nici un chip.

    Categorie:


    0 0

    Pe data de 8 octombrie, în Duminica a 20-a după Rusalii, de Sfânta Cuvioasă Pelaghia şi Taisia, credincioşii Parohiei Ortodoxe Covasna, în frunte cu păstorul lor, părintele paroh Ioan Ovidiu Măciucă, au avut bucuria de a-l primi pe întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din judeţele Covasna şi Harghita, Preasfinţitul Părinte Episcop Andrei. La Sfânta Liturghie Arhierească, poporul dreptcredincios din oraşul celor o mie de izvoare şi din împrejurimi a umplut frumoasa Biserică Ortodoxă cu hramul „Înălţarea Domnului”, alături de ierarh fiind prezent şi un sobor de preoţi în frunte cu părintele Ioan Bercu, protopop de Sfântu-Gheorghe, şi, în calitate de gazdă, părintele Ioan Ovidiu Măciucă, cel care, la 1 octombrie 2017, a împlinit 25 de ani de când slujeşte ca paroh al Covasnei.
    La finalul Sfintei Liturghii, chiriarhul locului l-a hirotonit întru diacon pe Sorin Buţu.
    Aflându-ne în Duminica învierii fiului văduvei din Nain, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a ţinut un rodnic cuvânt de învăţătură, din care, pentru dumneavoastră, fidelii cititori ai „Condeiului ardelean”, redăm:
    „În Duminica de astăzi Sfinţii Părinţi au rânduit ca la Pericopa Evanghelică să se citească textul de la Evanghelistul Luca, capitolul VII, versetele 11-16, în care se pomeneşte despre învierea tânărului văduvei din Nain. Mi-am început cuvântul meu cu definiţia femeii din Cetatea Nain. Ştim că una din cele trei minuni săvârşite de Iisus Hristos este legată de învierea morţilor. Iar versetul o defineşte foarte frumos pe femeia văduvă: avea un singur copil, era văduvă, dar trebuie să vedem că era foarte respectată de conaţionali. Ştim că cimitirele la poporul evreiesc erau scoase din cetate. Aşa se explică faptul că locuiau în morminte şi nu stăteau în cetatea în care erau. Ştim că Domnul Iisus a fost pe Muntele Taborului şi s-a schimbat la Faţă, iar când a coborât la poalele muntelui … a scos duhul necurat din copilul ofiţerului. (…) Mai ştim din Sfânta Scriptură că aceste minuni îl arată pe Domnul Iisus Hristos ca fiind învierea şi viaţa. Ştim din Evanghelia după Sfântul Ioan, din capitolul XI, versetul 25, că Domnul Hristos ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Şi ne mai spune că „Eu sunt Învierea”. Dragii mei, referatul biblic ne redă motivul morţii tânărului. Ştim din Sfânta Scriptură după Luca faptul că Domnul a intrat în Cetatea Nain după ce a săvârşit minunea şi mai ştim să ucenicii erau în preajma Lui. Gândiţi-vă ce bucurie au avut cei mari trei apostoli, Petru, Ioan şi Iacob, căci au şi exclamat: „Doamne, bine este să fim noi aici, hai să facem trei colibe, ţie una, lui Moise şi lui Ilie câte una”. Şi atunci, Domnul Iisus i-a luat pe Tabor, în frunte cu Petru, el având dreptul să vorbească în adunare fiindcă era cel mai în vârstă. Niciodată în adunările evreilor nu iau cuvântul tinerii, ci bătrânii poporului. Deci l-a luat pe Petru pe Tabor, dar i-a luat şi pe Iacob şi pe Ioan, care erau cei mai tineri. (…) Şi acum iată că cele două convoaie, cel care coboară de pe Tabor şi cel care iese din Cetatea Nainului, merg şi se întâlnesc cu Dumnezeu. Auziţi ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Mama tânărului era zdrobită de durere”; lacrimile sunt expresia unei dureri lăuntrice, modul de exteriorizare a unei întristări. Confruntarea cu moartea este drama vieţii omeneşti. Ce îi spune Dumnezeu femeii? „Nu mai plânge.” Cuvinte prin care Dumnezeu încearcă să tămăduiască durerea femeii. Ce am spune noi astăzi? Cum să nu plângi?!; când ai un singur copil şi ţi-l duci şi îl dai ţărânii din care a fost luat. (…) Şi ne spune Evanghelistul Luca faptul că I-a zis: „Tinere, ţie îţi zic, scoală!”. Domnul este stăpânul morţii şi al celor vii, sau stăpânul viilor şi al celor morţi. De aceea, a făcut dovada spuselor sale de mângâiere. A pus-o la încercare pe mamă să vadă dacă-L ascultă şi apoi a trecut în lumea de dincolo şi dă această poruncă tânărului. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei sale. Hristos transformă moartea în viaţă. Hristos, stăpânul vieţii veşnice, transformă viaţa noastră în raiul desfătării, pentru că moartea înaintea lui Dumnezeu nu este decât un somn. Cum am traduce noi cimitir din limba greacă? Nu putem să-l traducem decât dormitor. Pentru că avem temei al cimitirului în cartea lui Iov, în capitolul XIV, versetul 12, în care Dumnezeu ne spune aşa: „La fel şi omul se culcă şi nu se mai scoală. Şi cât vor sta Cerurile, el nu se mai deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul veşnic”. Cum scrie pe cruce? „Aici odihneşte…” Noi de multe ori facem tragedii când pleacă cineva drag de-al nostru, de nu se mai înţelege nici slujba preotului. Noi adormim întru Domnul spre nădejdea învierii. De aceea, spânzuraţii, sinucigaşii nu se înmormântează în cimitir, pentru că cimitirul este locul sacru al comunităţii euharistice, în care preotul face rugăciuni pentru cei mutaţi în lumea de dincolo. Aşa scrie pe cruce: „Aici odihneşte întru domnul robul lui Dumnezeu… Andrei”. Dragii mei, mormintele am putea spune că sunt sfinte, noi suntem păcătoşi pentru că nu avem grijă de ele.
    Mântuitorul l-a înviat şi l-a redat mamei sale, nu l-a luat în cetatea apostolică. Şi auziţi cum încheie evanghelistul Evanghelia de astăzi: „Frică mare i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, spunând „proroc mare s-a ridicat între noi”, şi Dumnezeu a cercetat pe poporul său. Dumnezeu cercetează pentru că minunea nu a avut loc decât datorită puterii Lui. Unde este harul lui Dumnezeu acolo este binecuvântare, iar unde nu este ascultare şi rânduială, acolo să ştiţi, aşa spune Sfântul Atanasie, că „este scaunul răzvrătiţilor”. Şi pe scaunul răzvrătiţilor nu poate sta decât satana. Mântutorul Hristos ne dă garanţia în înviere prin Evanghelia de astăzi. De aceea, „Hristos a înviat din morţi” - Troparul Învierii, se cântă pe un ton sacadat, ca şi când ar intra militari în cetate. Hristos învie şi intră în Cetatea Ierusalimului biruitor. Învie Hristos şi moartea se zdrobeşte, învie Hristos şi tot poporul se bucură, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur în cuvântul din noaptea de Paşti. Noaptea sfintei învieri să fie pentru noi credincioşii o noapte a învierii din păcate spre viaţa cea veşnică. Amin”.
    La sfârşitul deosebitului eveniment din viaţa comunităţii româneşti din Voineşti, părintele paroh Ioan Ovidiu Măciucă a ţinut să-i mulţumească bunului Dumnezeu pentru binecuvântările revărsate asupra noastră, a poporului dreptcredincios, şi Preasfinţitului Părinte pentru vizita pastorală pe care a făcut-o în Parohia Ortodoxă Covasna:
    „Sfântul Ignatie spunea că acolo unde este ierarhul, acolo este şi comunitatea, unde este Hristos, este şi biserica universală. De aceea se cuvine să ascultăm toate sfaturile pe care bunul nostru ierarh ni le dă adeseori. (…) Să păstrăm dreapta credinţă, dragi credincioşi, pentru că pentru păstrarea ei s-au jertfit înaintaşii noştri prin jerfă de sânge. Vă îndemn să fiţi prezenţi cât de des puteţi la Sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie, să fiţi alături de toţi cei care doresc binele acestei parohii”.
    Evenimentul s-a încheiat cu o frăţească agapă creştinească.

    Categorie:


    0 0

    În atenţia politicienilor ticăloşi şi trădători de Neam şi Ţară care au guvernat România în ultimii 27 de ani şi jumătate, nu vânzând-o ce-i drept, ci dând-o pe gratis, contra şpăgi de milioane şi milioane, umilind românii, sacrificând avuţia naţională şi pământul Ţării şi comiţând sacrilegiu după sacrilegiu cu memoria sfântă a moşilor şi strămoşilor care au plătit cu preţul vieţii pentru ca noi astăzi să trăim în Statul Naţional Unitar Român! X Atunci când situaţia a cerut-o şi inamicii au sărit calul cu tupeul lor mizerabil, «Doamna de Fier» a Australiei a făcut afirmaţii ferme, de o claritate nemaiîntâlnită, fără să îi fie teamă nici măcar pentru viaţa ei. Şi nu este singura, tot mai mulţi lideri ai lumii - ca Nicolas Sarkozy, Vladimir Putin, Donald Trump, şi lista poate continua - având frecvent, în ultimii ani, astfel de declaraţii care nu lasă loc pentru interpretări.

    Julia Gillard, fost prim-ministru al Australiei mai ieri, în perioada 24 iunie 2010 - 27 iunie 2013, nu acum 100 de ani:
    „AVEŢI DREPTUL DE A PLECA!”
    „IMIGRANŢII TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE. Este o problemă de tip „TAKE IT OR LEAVE IT”.

    Am obosit ca această naţiune să îşi facă atâtea griji dacă nu cumva ofensează unele persoane venite aici recent, sau cultura lor…
    Cultura noastră s-a dezvoltat timp de peste două secole, după atâtea zbateri, încercări şi victorii ale milioanelor de bărbaţi şi femei care au căutat libertatea.
    Vorbim engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau alta limbă. Deci, dacă doriţi să faceţi parte din societatea noastră, ÎNVĂŢAŢI LIMBA NOASTRĂ!!
    Cei mai mulţi australieni cred în Dumnezeu. Nu este vorba despre «dreapta creştină» sau «presiuni politice», este o realitate faptul că această naţiune a fost fondată de bărbaţi creştini şi femei cu principii creştine.
    Este, cu siguranţă, adecvat de a afişa această realitate pe pereţii şcolilor noastre!
    Dumnezeu vă deranjează? Dacă DA, vă sugerez să luaţi în considerare o altă parte a lumii pentru a trăi acolo, pentru că Dumnezeu este parte a culturii noastre.
    Acceptăm convingerile voastre, fără întrebări. Tot ce vă cerem este să respectaţi convingerile noastre, să trăiţi în pace şi în armonie cu noi.
    Aceasta este ţara noastră, pământul nostru şi stilul nostru de viaţă, de care vă oferim posibilitatea de a vă bucura. Dar, din momentul în care începeţi să vă plângeţi, să gemeţi şi să bombăniţi despre steagul nostru, angajamentul nostru, convingerile noastre creştine, sau stilul nostru de viaţă, vă încurajez să profitaţi de o altă mare libertate australiană: «DREPTUL DE A PLECA!».
    Dacă nu sunteţi fericiţi aici, ei bine, plecaţi! Noi nu v-am forţat să veniţi! Aţi venit de bună voie, atunci acceptaţi ţara care v-a acceptat aşa cum sunteţi!”
    Scurt, clar şi la obiect. Fără alte comentarii.

    Categorie:


older | 1 | .... | 115 | 116 | (Page 117) | 118 | 119 | .... | 130 | newer