Astăzi, noi, românii, înotăm în apele tulburi ale unei imense crize economice, dar mai ales morale şi în sânul societăţii noastre moderne tinde să se „încuibeze” o adevărată atmosferă de anarhie distructivă. Atentatele şi violenţele din Norvegia, Marea Britanie, Ungaria, care se apropie cu repeziciune de ţara noastră, ne neliniştesc profund.
Ne aflăm, mai mult ca niciodată, în faţa unui suflet românesc obosit şi dezorientat, lipsit de orice reazem şi chiar de simţul religios, văzând ce se întâmplă în faţa Mănăstirii Curtea de Argeş, unde „chiolhanurile” sunt reprezentative, chiar de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului.

Românii nu se mai regăsesc şi au nevoie de o „stâncă sigură” de care să se agaţe, de o zare luminoasă la care să spere în acest veac întunecat şi plin de violenţă.
Noi, românii de azi, am îngropat „marea operă naţională”, socială şi culturală pe care iluştrii noştri strămoşi au făcut-o cu preţul vieţii lor, jertfind pe altarul fiinţei naţionale toată bogăţia lor sufletească, ce nu o mai avem astăzi. Tinerii noştri plecaţi în alte ţări pentru a trăi mai bine cresc în spiritul unor culturi străine. Sunt români doar cu numele, pentru că, de fapt, ei nu mai simt româneşte.
Mi-e dor de trecutul nostru istoric, mi-e dor de Decebal şi Burebista, mi-e dor de Ştefan, Mircea şi Mihai, mi-e dor de corifeii Şcolii Ardelene, mi-e dor de Eminescu sau Coşbuc, dar mai ales mi-e dor de sunetul clopotelor mănăstirilor din Moldova, care ar trebui să bată şi să cheme tinerii români la iarba verde de acasă, fiindcă la noi este cel mai frumos răsărit şi asfinţit de soare, fiindcă izvoarele Carpaţilor noştri plâng de dorul lor, a celor tineri, rupţi de Patria-mamă pentru „un pumn de euro”. Tinere pribeag, nu uita că eşti român şi că neamul tău, din care faci parte, sângerează din mii şi mii de răni, când milioane de fraţi de-ai tăi de sânge gem sub povara sărăciei şi mizeriei, vino acasă şi clădeşte o lume mai bună, o lume care are nevoie de tine!
Aşa cum în fiecare fir de iarbă natura îşi concentrează puterea sa creatoare, aşa şi voi, tineri români pribegi care vă asemănaţi cu aceste fire de iarbă, veniţi acasă pentru a urni această muncă sfântă de reclădire a neamului românesc pentru voi şi pentru generaţiile viitoare. Tineri români, veniţi acasă, ţara vă aşteaptă! Tineri români, nu plecaţi de acasă, ţara are nevoie de voi! De toţi!

Dacă umanitatea mai are o speranţă de schimbare în bine, dacă România mai are o speranţă de a ieşi din criza economică, aceasta nu va veni nici de la americani, nici de la preşedintele Barack Obama, „Marele licurici”, nici de la Uniunea Europeană (UE), ci va veni din noi înşine.
David Rockefeller definea Noua Ordine Mondială ca un sistem complex de guvernare a lumii care să deservească elitele bancare mondiale, care să deservească în fond Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (FMI), care sunt conduse de 125 de oameni, cei mai bogaţi de pe planetă.

Aceşti oameni construiesc o falsă realitate percepută de masele populare „ca o minune”, pentru ca lumea nouă pe care o construiesc cu grijă şi cu multă viclenie să adere de bună voie la Noua Ordine Mondială. Noţiunea aceasta este, de fapt, o sintagmă mult mai plăcută a Imperiului anglo-american şi este o dominaţie planetară a Washington-ului şi a Londrei, conduse de „preşedintele providenţial”, Barack Obama, ales de către poporul american pe cinstite, dar ales pe post de „marionetă” de elitele băncilor şi corporaţiilor mondiale. Dacă va fi marionetă sau nu, vom trăi şi vom vedea. Mass-media deţinută de bancheri şi corporaţii ar dori să convingă că oamenii de pretutindeni, cum ar fi cei din India, China, UE, chiar şi România, ar avea loc în această mega structură, ceea ce nu este deloc adevărat. Oamenii toţi, şi românii, în general bine informaţi, ştiu foarte bine că lupta pe care o duc Statele Unite ale Americii de a scăpa de criză „pe umerii altor naţiuni” nu este decât lupta corporaţiilor şi băncilor de a se îmbogăţi cu orice preţ. Puterea banilor dă bătăi de cap chiar şi naţiunii celei mai puternice, cea americană, atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război. Puterea banilor este mult mai despotică decât monarhia, mult mai insolentă decât autocraţia, mult mai egoistă decât birocraţia. Puterea banului va încerca să-şi prelungească domnia prin schimbarea prejudecăţii oamenilor, prin ridicarea unei megaconstrucţii - guvern mondial - care va subordona suveranitatea naţională. Naţionalismul şi naţiunea vor fi noţiuni desuete şi anacronice. Se va induce cu orice preţ supranaţionalismul faţă de naţionalism, care este depăşit.
Tot mai multe minţi luminate şi cinstite din mass-media şi din anumite elite intelectuale demască existenţa unui guvern mondial care nu numai că este real, dar şi criza economică mondială pare a fi opera acestuia. Acest colaps mondial economic „indus” este o bună oportunitate de introducere a Noii Ordini Mondiale. Creatorii şi managerii acestui megasistem sunt Banca Mondială, Grupul Bilderberg şi Comisia Trilaterală, care preia agenda grupului şi o execută. Grupul Bilderberg a fost înfiinţat de fostul nazist, prinţul Berhard de Olanda, cuprinde 156 de oameni, cei mai bogaţi de pe planetă, bancheri ca D. Rockefeller, preşedinţi americani sau oameni importanţi cu funcţii de conducere din administrativul şi executivul american. Se afirmă de mass-media mondială antiglobalizare că aceste grupuri oculte au nevoie de o operaţie estetică importantă şi aceasta este „faţa neagră” a preşedintelui american Barack Obama. Este el Mesia sau Anticristul acestei noi lumi? Dacă vom trăi, vom vedea! Tot mass-media mondială antiglobalizare afirmă că în următorii ani se va introduce şi se va extinde taxa pe carbon în numele noţiunii de încălzire globală a planetei, care este o înşelătorie grosolană pentru a mai scoate un ban de la cetăţeni.
Ce se va întâmpla cu România membră NATO şi subordonată economic Băncii Mondiale şi FMI? Previziunile nu sunt atât de optimiste pe cât ar vrea guvernanţii noştri, iar preşedintele Traian Băsescu îndeamnă la seriozitate şi la prudenţă în afirmaţii.
Sistemul de sănătate este pe cale de a da faliment şi încet, încet va fi înlocuit cu sistemul privat de sănătate. Dacă ai bani să te tratezi, trăieşti, dacă nu, Dumnezeu cu tine. Sistemul de educaţie se va micşora şi se va privatiza şi el, diplomele vor conta din ce în ce mai puţin. Sindicatele vor fi lovite crunt şi, mai ales, liderii de sindicat cinstiţi, câţi au mai rămas, vor fi înlocuiţi cu oameni corupţi şi manevrabili. Poliţia va fi decimată şi va fi înlocuită cu patrule cetăţeneşti sau organizaţii de pază private. Evaziunea fiscală va exploda, iar marile companii se vor muta din România spre ţări cu impozite mai mici. Sistemul de pensii se va reduce considerabil, se va pune accent pe pensiile private, salariile minime pe economie nu vor mai fi asigurate de stat, iar nivelul de viaţă va scădea considerabil. Forţele globaliste se îndreaptă spre despotism absolut, spre o dictatură reală a Noii Ordini Mondiale. Umanitatea se află la o răscruce de vânturi.
Cetăţeni, veţi lăsa istoria să se repete sau vă opuneţi unei lumi dictatoriale? Aveţi curajul să spuneţi, nu!

În ziua de 29 august 2011, zi de sărbătoare, în loc să meargă la biserică, preşedintele Băsescu s-a dus la Roşia Montană (foto), în Munţii Apuseni, pentru a susţine interesele firmei străine Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Este pentru a doua oară, în decurs de numai o săptămână, când preşedintele Băsescu face looby în favoarea RMGC, căutând să dea undă verde pentru cel mai mare jaf împotriva Poporului Român şi pentru cel mai mare dezastru ecologic din Europa.
Preşedintele României a jurat să respecte Constituţia ţării şi să-şi dăruiască „toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român”...

Contrar Constituţiei României, preşedintele Băsescu s-a implicat, acum, pe faţă, pentru susţinerea proiectului celor de la RMGC şi începerea exploatării la Roşia Montană în anul 2012.
În săptămâna trecută, preşedintele Băsescu a declarat public că trebuie renegociat contractul cu RMGC şi să crească cu 100 tone de aur rezerva Băncii Naţionale a României, de numai 104 tone aur. În aceiaşi săptămână, premierul Emil Boc a susţinut la radio şi televiziune că nu este „un fan al proiectului de la Roşia Montană”; proiectul RMGC are două mari probleme, una de mediu şi alta economică; contractul de concesionare este defavorabil Statului Român.
Se ştie că România este pe locul întâi în Uniunea Europeană din punct de vedere al bogăţiilor naturale şi pe ultimul loc în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei. Bunul Dumnezeu a dăruit Poporului Primordial în Dacia Edenică numeroase bogăţii, inclusiv cel mai mare zăcământ din lume de aur, argint şi metale rare, cel de la Roşia Montană. Din acest zăcământ s-au extras cantităţi uriaşe de aur şi argint, cu mii de ani înainte de cucerirea romană a circa 20 la sută din Dacia lui Decebal. După războiul din anii 105-106 d.Hr., împăratul Traian a dus din Dacia, ca pradă de război, 1.640.000 kg aur şi 3.310.000 kg argint. Aceste cantităţi uriaşe au fost extrase din galeriile dacice de la Roşia Montană (Alburnus Maior), una dintre cele mai vechi localităţi din lume. Exploatarea aurului şi argintului la Roşia Montană s-a făcut fără întrerupere, de mii de ani, până când, în anul 2006, Regimul Băsescu-Tăriceanu a închis mina şi a disponibilizat ultimii 500 de mineri, din cei peste 2.000 care au existat în timpul Regimului Constantinescu. Ca urmare, în 29 august a.c., la Roşia Montană, preşedintele Băsescu nu s-a întâlnit cu minerii, ci cu cei pe care i-a disponibilizat şi i-a lăsat fără locuri de muncă. Acum, preşedintele Băsescu declară că susţine proiectul RMGC pentru a asigura circa 300 de locuri de muncă la Roşia Montană, pentru cel mult 17 ani. Preşedintele Băsescu a uitat, deliberat, să amintească la Roşia Montană despre faptul că s-a concesionat acest uriaş zăcământ în anul 1997, în timpul Regimului Constantinescu-Ciorbea, cu contribuţia ministrului Radu Berceanu. Licenţa de exploatare nr. 47/1999 dată pentru fosta exploatare Roşia Montană (care s-a închis în anul 2006, fiind chipurile nerentabilă) a rămas fără obiect. În perioada 1997- 2011, RMGC nu a reuşit să obţină certificatele, autorizaţiile şi acordurile prevăzute de lege pentru începerea exploatării. Multe dintre cele obţinute, cu încălcarea prevederilor legale, au fost anulate de către instanţele judecătoreşti. În loc să spună aceste adevăruri, preşedintele Băsescu a declarat că „proiectul RMGC este blocat de laşitatea politicienilor”.
După vizita din 29 august a.c. a preşedintelui României la Roşia Montană, este necesar ca Regimul Băsescu-Boc să dea răspunsuri la cel puţin următoarele întrebări:
1. De ce susţine interesele RMGC împotriva Poporului Român şi a României?
2. De ce preşedintele Băsescu cere urgentarea începerii exploatării de la Roşia Montană atât timp cât:
a) Contractul de concesionare a zăcământului este secret şi se refuză aducerea lui la cunoştinţa Poporului Român.
b) Contractul de concesionare nu a fost renegociat.
c) Redevenţa obţinută de Statul Român este de numai 4 la sută, cea mai mică din lume, pentru cel mai mare şi cel mai bogat zăcământ din lume de aur (800-4.000 tone), argint (peste 2.360 tone) şi metale rare, inclusiv uraniu (peste 300 tone). La Roşia Montană se află cel mai mare zăcământ de wolfram din lume.
d) În structura acţionariatului la proiectul RMGC, ca urmare a majorării de capital, s-a redus participaţia Statului Român de la 19,3 la sută la numai 0,6 la sută. Deci, din profitul pe care îl va declara RMGC va reveni Statului Român numai 0,6 la sută. Cu toate acestea, preşedintele Băsescu a declarat la Roşia Montană că susţine „un proiect al României”. În cel mult 17 ani, România va fi jefuită de cel mai mare zăcământ din lume de către asasinii economici şi politici străini în complicitate cu cei din România, iar preşedintele Băsescu susţine public proiectul RMGC.
e) Se va recurge la o exploatare de suprafaţă, prin folosirea a 150 milioane kg dinamită şi 200 milioane kg cianură. Vor fi dinamitate 9 biserici, 8 cimitire, 4 munţi, zeci de km de galerii din perioada dacică şi romană, unice în lume, zeci de clădiri monumente istorice. La Roşia Montană, preşedintele Băsescu a declarat că: „Istoria nu ne aduce nimic”. Este evident că nu l-a citit pe Eminescu, Densuşianu, Iorga, Pîrvan, Prodan. Preşedintele Băsescu nu a aflat că Poporul Dac a dat Europei cea mai veche civilizaţie în Dacia Mare, cu 10.000-12.000 ani î.Hr. Adevăratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu are cea mai veche istorie din lume, aici în Dacia Edenică, în Grădina Maicii Domnului. Roşia Montană este una dintre cele mai vechi localităţi din lume şi este foarte bogată şi în vestigii istorice.
f) Nu sunt cunoscute, ci păstrate la mare secret, rezultatele stabilite după cele 1.200 de foraje executate de RMGC la Roşia Montană. Cele 50 tone de minereu obţinute după foraje au fost trimise în Australia, spre a fi analizate. Pe surse, s-a aflat că după aceste analize a crescut de peste 10 ori cantitatea estimată de aur, argint şi metale rare, faţă de cea înscrisă în contractul de concesiune.
g) Parlamentul European a adoptat o Rezoluţie privind interzicerea cianurii în minerit. De asemenea, este în pregătire o Directivă privind interzicerea folosirii cianurii în minerit în Uniunea Europeană. Presa susţine că proiectul RMGC prevede folosirea unor cantităţi foarte mari de cianură, de 13 ori mai mari decât cele utilizate în alte ţări din Uniunea Europeană.
h) Ungaria se opune proiectului RMGC, deoarece a realizat proporţiile dezastrului ecologic pregătit la Roşia Montană.
i) Nu au fost obţinute toate aprobările legale, inclusiv acordul de mediu, iar licenţa legală de exploatare nu există.
3. De ce nu ţine seama de părerile specialiştilor de la Academia Română, Academia de Studii Economice, ale celor din domeniul istoriei, geologiei şi mineritului?
4. De ce sfidează Biserica Ortodoxă Română, care s-a pronunţat împotriva proiectului RMGC, a dinamitării bisericilor din Roşia Montană şi a folosirii cianurii?
5. De ce nu face o informare corectă a Poporului Român în legătură cu istoria Roşiei Montane, conţinutul şi valoarea zăcământului de peste 100 miliarde euro, din care Statul Român va obţine câteva sute de milioane euro?
6. De ce nu se admite, pentru corecta informare a opiniei publice, ca opozanţii proiectului RMGC, din ţară şi din străinătate, să apară la posturile publice de radio şi televiziune?
7. De ce nu se ţine seama de opoziţia numeroaselor ONG-uri care se pronunţă împotriva proiectului RMGC şi a dezastrului ecologic generat de acesta?
8. De ce nu este informat Poporul Român despre clauza secretă din contractul de concesionare a zăcământului de la Roşia Montană care prevede că în cazul în care proiectul RMGC va fi blocat, toate cheltuielile făcute de firmă, începând cu anul 1997, inclusiv cele pentru coruperea unor importanţi politicieni şi pentru mediatizarea agresivă, vor fi suportate de Poporul Român?
9. De ce, după ce la cererea RMGC s-a închis mina de la Roşia Montană în anul 2006, Statul Român nu a acţionat pentru a combate poluarea mediului?
10. De ce nu a fost redeschisă mina de la Roşia Montană şi de ce nu există din partea Guvernului României nicio preocupare pe această temă, mai ales acum când mina ar fi deosebit de rentabilă şi nu ar avea nevoie de subvenţii, ca urmare a creşterii preţului aurului, argintului şi metalelor rare?
11. De unde va avea Guvernul României, în plină criză internaţională, peste 5 miliarde euro pentru a cumpăra de la RMGC cele 100 tone de aur necesare pentru rezerva Băncii Naţionale? Prin contractul cu RMGC s-a prevăzut că Statul Român dă aproape gratuit la o firmă străină cel mai mare zăcământ din lume de aur, argint şi metale rare şi apoi are dreptul să cumpere, la preţul pieţei mondiale, până la 100 tone din aurul extras de la Roşia Montană.
12. De ce, spre finalul ultimului mandat prezidenţial, preşedintele Băsescu se lasă şantajat de asasinii politici şi economici străini şi a acceptat să fie vectorul de imagine al RMGC şi nu acţionează pentru ca bogăţia uriaşă şi istoria unică în lume de la Roşia Montană să rămână urmaşilor, urmaşilor noştri?
13. Ce moştenire lasă generaţiilor următoare de români cei care s-au aflat la Putere după anul 1997 şi care susţin ca în cel mult 17 ani să fie extras şi furat din România cel mai mare şi mai bogat zăcământ din lume de aur, argint şi metale rare?
14. De ce a acceptat Statul Român, prin contractul de concesionare cu RMGC să fie scoasă din ţară bogăţia uriaşă de la Roşia Montană, sub forma concentratului minier, care să fie prelucrată şi valorificată în străinătate? Ce control are Statul Român şi cum îl exercită?
15. De ce nu susţine demersurile pentru înscrierea Roşiei Montane în patrimoniul cultural mondial UNESCO, aşa cum recomandă Comisia Naţională a Monumentelor Istorice?
16. De ce nu ţine seama de Raportul Comisiei prezidenţiale privind patrimoniul de la Roşia Montană?
17. Care sunt motivele reale pentru care susţine proiectul unei firme private străine (RMGC) la care Statul Român are o participare de numai 0,6 la sută şi pierde cea mai mare bogăţie strategică a sa, urmând ca zeci de ani să cheltuiască multe miliarde euro pentru combaterea poluării cu cianuri? De ce nu se învaţă nimic din experienţa negativă a Canadei în acest domeniu?
18. De ce se opune la desecretizarea tuturor documentelor legate de afacerea Roşia Montană împotriva prezentului şi viitorului Poporului Român?
19. De ce nu susţine suspendarea oricăror proceduri în care este angajată RMGC, inclusiv în privinţa obţinerii acordului de mediu, până când nu se desecretizează toate documentele legată de această afacere, până nu se clarifică toate problemele controversate pe tema proiectului în cauză şi până nu este renegociat contractul?
20. De ce este ignorată Recomandarea Parlamentului European pe tema interzicerii cianurii în minerit?
21. De ce, de şapte ani, nu este chemat Poporul Român la un Referendum Naţional în legătură cu Roşia Montană şi cu exploatarea zăcământului în Interes Naţional, de către o firmă de stat românească?
Opinia publică aşteaptă cu mult interes, din partea Regimului Băsescu- Boc, răspunsuri la cel puţin aceste întrebări şi, în primul rând, să fie desecretizat contractul de concesionare încheiat cu RMGC şi să afle cine l-a semnat. Între timp, cu toate că au avut şi au loc acte de mare corupţie şi numeroase alte fapte penale în legătură cu Roşia Montană atât Parchetul, cât şi ANI fac nani!

dr. Gheorghe Funar
(Cluj-Napoca)

În Constituţia României există următoarele prevederi încă neabrogate de trădătorii portocalii- roşu-alb-verzi:
1. România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil (art. 1, al. 1);
2. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie (art. 1 , al. 5);
3. Suveranitatea naţională aparţine poporului român care o exercită, prin organele sale reprezentative ... (art. 2, al. 1);

4. Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu (art. 2, al. 2);
5. Teritoriul României este inalienabil (art. 3, al. 1);
6. Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme, general admise, ale dreptului internaţional (art. 3, al. 2);
7. Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe... (art. 3, al. 3), (aşadar nu există regiuni, nu există ţinuturi cum ar fi „Ţinutul Secuiesc” şi există un judeţ numit Covasna, nu “ Trei Scaune”);
8. Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi (art. 4, al. 1);
9. România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie... (art. 4, al. 2);
10. Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând mionorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase (aşadar nu este vorba despre criterii etnice de organizare administrativ teritorială), (art. 6, al. 1);
11. Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români (se exclude, aşadar, segregarea pe criterii etnice), (art. 6, al. 2);
12. Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice (art. 12, al. 4);
13. În România, limba oficială este limba română (art.13);
14. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (art. 16, al. 1);
15. Nimeni nu este mai presus de lege (art. 16, al. 2);
16. Fidelitatea faţă de ţară este sacră (art. 54, al. 1);
17. Cetăţenii, cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege (art. 54, al. 2).
Jurământul de credinţă depus şi de cei doi segregaţionisti de la IPJ Covasna, comisarii- şefi de poliţie Ioan Aron şi Jakab Albert-Toth, care au iniţiat trădarea, supunând- o spre aprobare lui Traian Igaş, dar şi de către Traian Igaş, care a consfinţit-o prin ordin, este următorul:
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” (art. 82, al. 2).
Toate aceste articole din Constituţie şi multe altele au fost încălcate deliberat de cei doi comisari-şefi de poliţie, secesionişti, de la Covasna, care au propus schimbarea stemei IPJ Covasna, prin înlocuirea stemei României cu stema în limba ungară HAROMSZEK (Trei Scanue) din vremea ocupaţiilor austroungară şi horthystă.
În cadrul procesului de distrugere prin „reformă şi rebrenduire” a MAI, Traian Igaş a emis Ordinul nr. 126/17.06.2011, prin care a completat ordinul anterior nr. 490/2008, privind însemnele heraldice ale structurilor MAI, consfinţind trădarea. Avem, aşadar, „poliţie secuiască” în Covasna. Nu ne interesează dacă numitul Traian Igaş este trădător sau doar, pur şi simplu, mărginit şi incult. În ambele situaţii, cerem demisia şi arestarea lui imediată, sub acuza de înaltă trădare. De asemenea, solicităm arestarea imediată a celor doi comisari- şefi segregaţionişti de la Covasna. În caz contrar, vom acţiona în baza art. 55, al. 1 din Constituţia României, care prevede: „Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România”!

Honor et Patria! Vae Victis!

Preşedintele SCMD,
col. (r) dr. Mircea Dogaru
04.08.2011

Participanţii la adunarea dedicată comemorării a 71 de ani de la Dictatul de la Viena, ale cărui consecinţe a îndoliat întreaga românime prin atrocităţile comise de administraţia horthyistă în cârdăşie cu şovini maghiari localnici şi prin pierderea unui important teritoriu naţional românesc, protestăm împotriva tuturor acţiunilor revizioniste şi revanşarde concertate ale Ungariei şi ale liderilor extremişti maghiari din România, sub orice formă se manifestă:

planuri de reîmpărţire teritorială a României pe criterii etnice, sfidarea şi batjocorirea simbolurilor naţionale româneşti, separatism şi enclavizare în şcoli şi în alte instituţii ale statului, eliminarea românilor de la viaţa administrativă municipală şi comunală din Sfântu-Gheorghe, Miercurea- Ciuc, Odorheiu-Secuiesc, Târgu-Secuiesc şi din alte localităţi din Harghita şi Covasna, amestecul repetat al oficialilor din Ungaria în probleme sensibile ale relaţiilor interetnice, chiar pe teritoriul României, folosirea de către oficiali şi funcţionari de etnie maghiară a funcţiilor lor în administraţia publică şi în organismele europene pentru a lovi în siguranţa şi stabilitatea Statului Român (cazul lui Laszlo Tokes şi al altora), ridicarea de monumente şi cultul unor criminali de război unguri în România.
Solicităm autorităţilor statului să acţioneze cu fermitate conform Constituţiei pentru stoparea acestor acţiuni antiromâneşti, să vegheze la respectarea statutului de limbă oficială al limbii române pe întreg teritoriul României.
Solicităm ca, începând cu noul an şcolar, să se anuleze separatismul pe criterii etnice al grădiniţelor, şcolilor generale şi liceelor de stat şi să primeze un cod de convieţuire european, al dialogului, acceptării alterităţii etnice, ieşirii din ghetoizarea populaţiei maghiare făcută de către proprii lideri.
Reprezentanţii extremismului şi iredentismului maghiar trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că România este stat naţional, unitar şi indivizibil, şi că experienţele de tristă amintire ale administraţiei de tip bolşevic maghiar de după cel de-al doilea război mondial şi din timpul Regiunii Mureş Autonome Maghiare, cu umilirea, discriminarea şi marginalizarea românilor, a limbii române şi a simbolurilor româneşti în astfel de autonomii nu mai pot fi repetate.

Cluj-Napoca, la 30 august 2011

La Vodă vine un secui,
Cu o pălincă şi un pui.
„Nu sunt, mărite, neam de dac
Nici de maghiar, dar tot un drac,
Eu asta vrei să spui.

Secuii toţi la mine vrut
Să vin la Bucureşti marşrut,
Că la Harghita şi Covasna
S-aude c-ai luat-o razna
Şi asta m-ai durut.

Eu pentru tine ai votat
De zece ori in a mea sat
Şi de cinci ori in sat vecin,
Am vrut să fac o urnă plin,
Dar n-ai mai apucat.

Ai mei secui nervoşi un pic,
Să potoleşti la ei eu zic
Şi nu mai spune că, mort-copt,
Tu faci judeţe doi plus opt,
Că nu rezolvi nimic!

Ei dat la tine şi palinca
Şi un pui fript, dar nu bei inca,
Eu vrei la tine mintea trează.
Mai stai un pic, nu ospătează
Sau joacă huţulinca!”

El dă biroului ocol,
Cu ochii trişti, cu pas domol
Şi pune, lângă telefon,
Împăturit într-un tifon,
Un şip de monopol.

Lui Vodă ochii i s-aprind,
Nu de la puiul aromind
Se lasă dus, cuprins de vrajă,
Ci la împăturita glajă
Priveşte el cu jind.

„Ţinutul Secuiesc primeşti?”
„O, Vodă, chit de darnic eşti!
Mai mult dechit ai cerut Bela
Sau Hunor, tinerul acela
Cu care tu tocmeşti”.

Secuiul ia, cu ochi hapsâni,
Decretul şi îl strânge-n mâini.
De-acum, de-acum ei sunt bogaţi,
Vor fi stăpâni peste Carpaţi,
Nu slugă la români!

Va fi ţinutul lor de vis,
Au pentru asta şi zapis,
Un El Dorado mult visat
E visul lor adevărat,
Cum Vodă le-a promis!

Strânge decretul mai cu foc
Şi, copleşit de-atât noroc,
Spre poartă dă să se îndrepte,
Dar, după trei sau patru trepte,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Priveşte-n jur cam voalat,
Alături vede un gealat
Ce-i face semne, chip şi fel,
Să se aţie după el,
Să iasă din palat.

În barba-i, lacrimi se preling
Şi ochii, doi cărbuni, se-ncing,
Strângând în fălci, ca într-un cleşte,
Deodată, cele zece deşte,
El se şi vede-n ring.

„Cum ai putut această brut
Să dai, ca Iuda, un serut,
Chind ştii chit ai stimat-o eu?
De ce n-a dat Ţinutul meu,
Pe care eu ai vrut?

Copiii mei de-acum inveţi
Tot limba de la daco-geţi
Şi steag al nostru, unguresc,
Chind, peste ani, copiii cresc,
Ei unde mai agheţi?

Şi Ildiko, nevasta mea,
La mine cum mai uite ea,
Chind eu acasă ai ajuns
Cu un asemenea respuns
Ce Vodă vrut să dea?

Şi la secui eu cum intorc,
Parche aud cum zice „Porc!
N-ai fost in stare tu te baţi
Pentru copii şi pentru fraţi
Şi faci acuma smiorc!”.

Se uită el la gărzi pieziş,
Că-i stau acestea curmeziş,
Deja văzându-se erou,
Se-ndreaptă spre acel birou
Şi intră repeziş.

„Tu crezi la mine prost secui,
Că nu văzut cum tu eşti... cui
Şi dai la mine un ucaz,
Aşa, doar ca să faci necaz,
Fără ştampil să pui?

Miroase-aici ca la tavern,
Aşa că eu la drum aştern,
Iau şi palinca, iau şi pui
Şi merg la Hunor iute spui
Să ieşi de la Guvern.”

col. (r) Ilie Bâtcă

Un adevăr incontestabil, cât se poate de clar şi edificator, nu poate fi ocolit, nici evitat, din 1989 încoace, de românii dispuşi să accepte o deducţie după o logică simplă: aceste minunate meleaguri din „Grădina Maicii Domnului”, cum numea România Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, au fost, ca întotdeauna, râvnite de toţi lacomii de azi, indiferent de numele şi de situarea lor de mari şmecheri, la vest, la est, la nord sau la sud.

Ca de obicei, străinii ăştia ştiau bine că noi, românii, n-am fost un neam cotropitor, nici lacom, nici acaparator, că noi, poporul- santinelă la Porţile Răsăritului, ne-am apărat mereu „nevoile şi neamul”, sărăcia şi bogăţia, după cum era cazul, că n-am năvălit peste vecinii noştri, ci doar am cerut să ni se înapoieze pământul furat şi bogăţiile luate cu anasâna, care ne aparţineau din moşi-strămoşi. Dar mai ştiau ei, şmecherii ăştia, că, printre minunatele noastre balade, avem şi una, „Mioriţa”, cu cei trei ciobănei. Unul dintre ciobanii mioritici, deşi avertizat de a lui mioriţă laie-bucălaie, că va fi omorât de cei doi tovarăşi ciobani, invidioşi că el „are oi mai multe, / mândre şi cornute”, n-a luat avertismentul în seamă. Şi a fost ucis!
Am considerat oportun - conform unui excelent text anonim, primit la redacţie, folosit ca pretext - să pornesc la alcătuirea acestui editorial tocmai de la „exemplul negativ” al arhicunoscutei balade propovăduind resemnarea, pentru că foarte mulţi dintre cei care au citit balada sau au auzit-o, nu prea i-au înţeles, cum trebuie, tâlcul. Să zicem că am actualizat o morală, adaptând-o zilelor postdecembriste din România. În rolul ciobanului ucis, pentru a-i fi furate oile, suntem, întreg neamul acesta românesc, ameninţat, dezbinat, hărţuit prin istorie, mereu prădat. „Oare cum este posibil - cităm din acel text anonim - să ştii că unii vin să te omoare, pentru a te tâlhări, şi să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca, după ceasul morţii, gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce sa fure mai mult şi mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte, trimiţându-i pe ei în mormânt (parcă unul dintre proverbele româneşti spune că «Paza bună trece primejdia rea»!).” Ţin minte cum mai ţipau unii când aminteam, de la tribuna Camerei Deputaţilor, mai ales în legislatura 1992-1996, că noi, urmaşii înaintemergătorilor noştri luptători, avem datoria sfântă să păstrăm tot ce ne-au lăsat ei moştenire, pământul acesta udat cu sânge, pentru a fi dat întreg generaţiilor viitoare. Ce mai băteau în pupitre, cum mai făceau spume la gură, mai cu seamă unul, Ioan Mureşan, devenit, mai apoi, chiar ministru al Agriculturii în guvernarea CDR: „Nu ne vindem ţara! Nu ne vindem ţara! Nu ne vindem ţara!”. Planul diabolic al unor conspiraţii diversioniste împotriva României nu era luat în seamă. Ce mai rânjeau cinicii trepăduşi politici din Parlament! Într-adevăr, ei nu au vândut-o, ei au dat-o, gratis, bucată cu bucată, primului venit, mai iute de picior şi de mână! Avuţia românească au cumpărat-o străinii pe nimic! Pe o întreagă economie, „echivalată, în 1990, la 800 de miliarde de dolari, România a obţinut câteva zeci de miliarde, fără a fi luate în calcul şi bogatele resurse ale solului şi subsolului”. Încet, dar sigur, au ajuns în mâna străinilor şi a unor lacomi ciocoi la vremuri noi, apăruţi peste noapte, Romtelecom-ul, gazul, petrolul, cimentul, aluminiul, sute de hectare din pădurile României... Băieţii deştepţi, cei care ne pândeau la cotitură, ne-au lăsat cu fundul gol. Ba, mai mult, ne-am trezit, şi cu bogăţiile furate, şi cu datorii înrobitoare! Frumoasă treabă! Păguboase şi „avantajoase” socoteli. Ce rea tocmeală într-o ţară bogată! Ei ne fură şi râd de noi, privindu-ne de sus. Aşa ne trebuie. Să ne fie ruşine! Nu ne-am apărat, din păcate, „dreptul pe care l-am primit, prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri, dreptul de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia”. Iar după ce am fost spoliaţi, am fost şi insultaţi. Cum a fost doveditorul moment, din seria jignirilor şi a insultelor, tocmai din partea unui prezentator la televiziunea franceză, care, în văzul tuturor, exersa acel „salut românesc”: mâna întinsă la cerşit! Uită dumnealui că „francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţii”? Problema este că datori nu suntem numai noi, cei de azi, ci toţi cei care vin după noi, cărora mai-marii zilei „le-au pregătit un viitor de sclavi”. Ei rămân datornici pe viaţă!
Aleşii poporului s-au dovedit nişte lupi la stână, şacali, nu păstori ai turmei, cum ar fi fost firesc. Pentru a se menţine la putere, în schimbul păstrării sau al obţinerii scaunului, toţi puternicii zilei, din 1990 încoace - „Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, Marko Bela, Verestoy Attila - şi-au permis, fiecare în felul lui, să vândă bogăţiile din «Gradina Maicii Domnului»”.
Ar mai fi, apoi, o întrebare: cine se află în spatele instituţiilor financiare ale lumii care ne-au împovărat cu datorii? Aceiaşi care au pus la cale şi evenimentele din decembrie 1989, şi planurile diversioniste, diabolice, împotriva României şi a românilor. Oare românii care pleacă din ţară, strâmtoraţi de sărăcie, nu sunt ei goniţi prin politica ce descurajează instituţia familială şi scade rata natalităţii, influenţând negativ situaţia demografică? Starea de sănătate precară, destinul ei periculos, creşterea mortalităţii, slăbirea sistemului naţional de educaţie, desconsiderarea valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori ca „modele”, distrugerea coeziunii naţionale, dezbinarea, „blestemul dezunirii”, „cultivarea dispreţului faţă de tot ce-i românesc”, „disoluţia instituţională a statului”, slăbirea siguranţei naţionale, abandonarea ideilor de patriotism şi naţionalism, toate acestea unde duc, mai devreme sau mai târziu? „Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi pe distrugere.”
Să mai mire, oare, pe cineva, că „la 10 octombrie 2007, Shimon Perez, preşedintele statului Israel, făcea - aşa umblă vorba - o declaraţie uluitoare, la hotelul Hilton din Tel-Aviv: «Israelul cumpără România!»”? Să aibă, oare, toate acestea legătură cu zvonul care, de la un timp încoace, circulă tot mai insistent prin lumea politică românească, conform căruia poporul evreu, „înconjurat de state neprietenoase, o enclavă în lumea islamică”, ar considera România, unde părinţii, moşii şi strămoşii celor de azi s-au simţit protejaţi şi apreciaţi, un „teritoriu de rezervă”? Aşa se vorbeşte!
Românilor, atât de dezbinaţi, autorul anonim le-a pregătit o rugăciune, din care redăm doar partea finală: „Fie-vă milă, o, Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Gradină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci - pe principiul cade omul din pom şi-i păcat să nu tragă un pui de somn - noi v-am dat această Gradină pe degeaba, iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu mai ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi, voi şi pentru noi, şi să ne culegeţi şi nouă roadele!”. „Acest mesaj - încheia autorul anonim excelentul pamflet - nu este îndreptat împotriva vreunui popor, ci, dimpotrivă, e o admiraţie pentru capacitatea altor popoare de a străluci prin bogăţiile altora!”

La sfârşitul acestei veri, care tocmai dă semne că s-a încheiat, am răspuns cu deosebită plăcere invitaţiei deputatului Vasile Gliga, cel mai mare lutier, fabricant de viori, din România, înscris la poziţia 11 în catalogul mondial al producătorilor de instrumente cu coardă şi arcuş, la ediţia a VI-a a Festivalului Văii Gurghiului, o manifestare cultural-artistică ce este pe cale să devină tradiţională pe această frumoasă vale a judeţului Mureş.

Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 26-28 august în satul alegoric de pe platoul Fâncel, un loc superb, dincolo de comuna Ibăneşti, de pe Valea Gurghiului, situată pe malurile râului cu acelaşi nume, afluent al râului Mureş, în care se varsă chiar în municipiul Reghin. Organizatorii - primăriile din zonă grupate în Asociaţia Comunităţilor Văii Gurghiului (Ibăneşti, Hodac, Gurghiu, Solovăstru, Reghin), Gliga TV, Glasul Văilor şi Gliga FM - au avut şi în acest an o seamă de invitaţi „de la judeţ”, printre care s-au numărat prefectul Marius Paşcan , preşedintele Consiliului Judeţean, Lokodi Edita Emoke, deputatul Ciprian Dobre, fost prefect şi viitor candidat la preşedinţia CJ Mureş, preşedintele PSD Mureş, Alexandru Frătean, dar şi deputatul de Maramureş Gheorghe Zoicaş, care împreună cu deputatul locului Vasile Gliga au urcat pe scenă în frumoase costume populare.
Cele trei zile pe durata cărora s-a întins festivalul de datini şi obiceiuri populare au adunat laolaltă mii de mureşeni şi invitaţi ai acestora, care au putut viziona bogatul program artistic de pe scena din satul alegoric Fâncel, prezentatori fiind preotul Marius Ciprian Pop şi Alexandra Cotoi. Astfel, numeroasele concursuri, de cosit, de orientare turistică, de tăiat şi fasonat lemne, de pescuit, concursul gastronomic, apoi „Frumoasa Frumoaselor Văii Gurghiului”, „Cel mai autentic costum Popular” şi „Cupa Văii Gurghiului la Fotbal”, au furat ochii celor prezenţi în minunata poieniţă din codrul mureşean. Rând pe rând au urcat pe scenă Cristina Bogdan, Angel şi Ioana, trupa Daare din Bucureşti, DJ Roso Brono, Vasile Crişan, Şcoala Generală Gurghiu, Şcoala Generală Ibăneşti (dans modern), Ansamblul „Dor Solovăstrean”, Laura Man Uilăcan, Ansamblul „Hodăcelul” şi Fluieraşii din Hodac, Dan Aurelian Ştefan, Grupul Vocal Ibăneşti Sat, Casa de Cultură „George Enescu” din Reghin, Şcoala de Muzică Reghin, Dumitru Gliga, Ansamblul Artistic „Mureşelul”, formaţia Focul Viu, Ansamblul „Ruguţu” din Gurghiu, Ansamblul „Cristal” Glăjărie, Violeta Man şi Ionuţ Miclea, Georgiana Puşcaş, Mihaela Pop, Ansamblul de dansuri populare maghiare „Harmat Csep” din Glăjărie, Ana Toncean Crişan, Doru Pop, Ansamblul „Hodăceana”, Răzvan Năstăsescu, Ansamblul „Ibăşteana” şi Florina Oprea, Sorin Pantea şi Maria Neag şi Casa de Cultură „Dr. Eugen Nicoară”. Dintre artiştii cunoscuţi la nivel naţional, au susţinut concerte pe scena din satul alegoric Fâncel Aurel Moldoveanu, Marius Ciprian Pop, Dinu Iancu Sălăjan, Dumitru Fărcaş, dar şi trupele DJ Project şi Akcent.
Concursurile „Frumoasa Frumoaselor Văii Gurghiului” şi cel de tăiat şi fasonat lemne au fost câştigate de Angela Pop din comuna Ibăneşti (titlul Miss Briolette) şi respectiv, Dumitru Man din Toaca, comuna Hodac (învingător pentru al treilea an consecutiv).
Şi, cum niciun asemenea eveniment despre şi cu datini şi obiceiuri populare româneşti nu poate avea loc în absenţa bisericii strămoşeşti a locuitorilor de mii de ani ai acestor meleaguri, Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoţi la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ilie” din satul alegoric de pe platoul Fâncel atât sâmbătă, cât şi duminică. Ziua de sâmbătă a fost, însă, una cu totul şi cu totul deosebită, deoarece în sfântul lăcaş a fost botezat primul copil de la ridicarea ei, pe numele său Vasile Horea Gliga. Bunicul micuţului, probabil cel mai fericit bunic din lume, lutierul Vasile Gliga le-a împărtăşit dorinţa sa tuturor celor prezenţi atunci când, după eveniment, a spus pe scenă: „A fost cea mai mare dorinţă a mea ca la această biserică primul încreştinat să fie un Vasile Horea Gliga”.
În final, doar încă o idee: este bine, este frumos, este minunat că în aceste vremuri jalnice pe care vrem, nu vrem suntem nevoiţi să le ducem, românii mai ştiu la ei acasă să se şi distreze, dar şi să îşi aducă aminte de înaintaşi, de tradiţii, datini şi obiceiuri, şi să poarte portul popular şi tricolorul spre vederea tuturor, dar mai ales în suflet.