Şomajul este o realitate a mecanismului de funcţiune a modului de producţie capitalist care nu vrea, care nu poate să dea de lucru tuturor cetăţenilor unei ţări. Forţa de muncă este şi ea o marfă care se cumpără sau se vinde pe piaţa forţei de muncă. Pe lângă şomerii „cu acte”, adică cei care iau ajutor de şomaj, mai este o „armată de rezervă” din care fac parte cei cărora li s-a terminat şomajul şi nu şi-au găsit loc de muncă; emigranţii, femeile şi tinerii, persoanele cu handicap etc., deci toţi cei care nu sunt încadraţi în categoria şomerilor clasici.
Cum mai poate trăi un om după ce şi-a epuizat indemnizaţia de şomaj şi este cap de familie, având poate trei sau patru copii? Este o problemă gravă a societăţii noastre aceea ca să privezi pe oameni de pâinea cea de toate zilele. Pe lângă şomajul total mai există o formă de şomaj marginal, în care sunt cuprinşi cei care efectuează o muncă temporară, „semilegală” sau „la negru”. În ţările cu o economie puternic dezvoltată - SUA, Marea Britanie, Franţa, Cipru - există o adevărată industrie a şomajului marginal, în care sunt implicaţi emigranţi din fostele ţări comuniste, deci şi din România. Sunt frecvente cazurile în care românii emigranţi lucrează, ca şi negrii pe plantaţiile sudiste, pentru câţiva euro, deci pentru pâine şi casă.
În România, şomajul marginal este în plină desfăşurare. Din păcate, în ţara noastră, odată cu declanşarea crizei mondiale economice cu o durată nedeterminată, şomajul în rândul tinerilor ocupă o pondere din ce în ce mai mare. Şomajul în rândul tinerilor cuprinde absolvenţi de diferite şcoli care caută de lucru, proaspeţi titulari ai unor diplome universitare care în România, după 1989, s-au înfiinţat ca ciupercile după ploaie. Cauzele şomajului la tineri sunt multiple: lipsa unor informaţii corecte a lor sau familiilor lor cu privire la facultatea pe care o încep şi care nu are nicio perspectivă în viitorul apropiat, discriminarea patronală faţă de tânăra generaţie, discrepanţa mare între idealul de viaţă al tinerilor şi realitatea oferită de societate. La noi, apariţia acestor facultăţi fantomă a dus la apariţia unor mase mari de tineri cu diplomă care depăşesc, numeric, cu mult cerinţele pieţei de muncă. Aceste diplome le oferă tinerilor nu un loc de muncă, ci direct dreptul la şomaj sau, cu alte cuvinte, un paşaport pentru nicăieri.
Stimaţi tineri, aceste facultăţi sunt un bilet de loterie foarte costisitor, ce din start este necâştigător. Sigur că această situaţie determină o atitudine de violenţă sau pasivitate, de apatie şi neîncredere în propriile forţe şi, mai departe, acest drum duce spre consum de droguri şi delincvenţă. De aceea, este nevoie mai mult ca orişicând să se creeze o lume nouă a forţei de muncă, lume care să ţină seama de nevoile şi aspiraţiile tinerilor, pentru că ei sunt viitorul nostru al tuturor.
Şomajul lasă multor milioane de oameni un gust amar, sentimentul că au fost trădaţi de societate. Pierderea serviciului nu aduce doar dificultăţi financiare, ci şi o cumplită durere sufletească. Cel ce caută un loc de muncă trebuie să facă faţă stresului emoţional şi mintal cauzat de şomaj, dar mai ales trebuie să înveţe să trăiască o vreme cu mai puţin. Şomajul, această mare ofensă adusă demnităţii umane, ar trebui să fie o problemă importantă şi o prioritate pe agenda de lucru a Guvernului României.

Lumea noastră, o lume foarte diversă şi imprevizibilă, are probleme tot mai complexe cu caracter politic, economic, social, dar mai ales militar. După destrămarea URSS-ului şi căderea Cortinei de Fier, am sperat la o viaţă mai bună şi la relaxarea relaţiilor internaţionale. Din păcate, cele două tendinţe diametral opuse din viaţa mondială - voinţa „imperiului” angloamerican de a acapara noi zone de influenţă, bogăţii şi resurse naturale, şi dorinţa popoarelor şi a forţelor progresiste mondiale de a zădărnici politica de dominaţie şi dictat - nu mai sunt deloc în echilibru. Aşa cum nu mai sunt în echilibru nici forţele militare, nici cele nucleare. Din cauza crizei economice mondiale, guvernele ţărilor mai mici, dar mai ales miliardele de oameni obişnuiţi, nu mai sunt interesate de armele nucleare. Nu le mai interesează faptul că marile puteri nucleare dispun de mijloace în stare fiecare să distrugă lumea de câteva ori. Omenirea suferă acum din pricină că nu poate rezolva alte probleme de o importanţă capitală: problema alimentară, problema ecologică, problema energetică, dar şi faptul că nu poate dezamorsa bomba demografică şi cea socială. Făurirea Noii Ordini Mondiale de către SUA şi aliaţii ei ar trebui să însemne promovarea unor valori şi idealuri comune întregii omeniri, în care naţiunea şi suveranitatea naţională să fie la loc de cinste. Fără aceste valori, Noua Ordine Mondială nu va fi nici „nouă” şi nici „în ordine”. Ce ne aduce Noua Ordine Mondială: transformă continentul european, şi aşa cel mai devastat de cele două războaie mondiale, într-un arsenal de arme electronice şi focoase nucleare. România - care face parte din NATO şi, deci, face parte şi din programul american „războiul stelelor” - adăposteşte scutul antirachetă la Deveselu şi ne transformă pe noi, populaţia, într-o ţintă nucleară. Şi, uite aşa, pentru că nu se elimină rachetele cu rază medie şi scurtă de acţiune din Europa, Rusia va instala sisteme de rachete nucleare Iskander în enclava Kaliningrad, considerând România un potenţial inamic. Circumstanţele actuale pot justifica ieşirea Rusiei din tratatul Start de dezarmare nucleară semnat cu SUA în 2010. În loc să fie retrase forţele militare străine din Golf, fiindcă ştim foarte bine că acolo sunt portavioane americane, Iranul testează cu succes super-racheta Ghader, arătând SUA că nu se teme deloc de ele într-o conflagraţie mondială. Evenimentele din întreaga lume: din Libia, din Siria, din Tunisia ne arată că marile puteri sunt pregătite pentru un război nuclear. Acest pericol a mai existat în 1962, când Nikita Sergheevici Hruşciov şi J.F. Kennedy au făcut tot posibilul pentru a evita războiul nuclear. Acum, conflictul dintre SUA şi Iran este pe punctul de a începe, iar mulţi oameni politici de pe planetă cred în riscul unui război mondial. Printre alţii, generalul Makarov, şeful Statului Major al Armatei Ruse, premierul rus Vladimir Putin - care nu mai crede în NATO şi declară că aceasta s-a extins mult mai mult decât a promis, strângând Rusia într-un cleşte -, fostul preşedinte la Cubei, Fidel Castro - implicat în evenimentele din 1962 - şi chiar NASA - care creează un scenariu de război nuclear ce poate fi real. Într-un război nuclear nu pot exista învingători; cu acest lucru trebuie să fie de acord toţi oamenii politici cu spirit de răspundere faţă de poporul lor şi faţă de umanitate. În spiritul acestor cerinţe şi adevăruri, trebuie să acţioneze toţi conducătorii lumii care ţin la popoarele lor, la viaţa lor, la viaţa copiilor şi nepoţilor lor, la viaţa acestei minunate planete albastre.

După criza datoriilor, care s-a declanşat şi s-a adâncit în ultimii ani în România, urmează criza energetică, tehnologică, ce îndeamnă preşedinţia, guvernul, diferitele organizaţii nonguvernamentale şi, în definitiv, tot poporul la reflexie, dezbatere şi confruntare de opinii. Având în memorie diferite studii asupra energeticii mondiale, vedem că ea se bazează pe combustibili fosili - petrol, cărbune, gaz - şi se caracterizează prin instabilitate, inegalitate şi incertitudine. Instabilitate datorită preţurilor ascendente ale petrolului între 1974 şi 1979, ani în care au avut loc două „şocuri petroliere” care cresc şi astăzi în progresie geometrică, motiv pentru care avem de-a face cu o ecuaţie variabilă, cu foarte multe necunoscute. Inegalitatea între diferite ţări în ceea ce priveşte consumul şi resursele energetice este evidentă şi este în avantajul puterilor foarte bine dezvoltate militar şi cu tehnologie avansată. Exemplul grăitor este SUA, care, cu 6 la sută din populaţia lumii, consumă aproximativ 30 la sută din resursele energetice ale pământului, ceea ce nu este deloc echitabil şi corect. Incertitudinea este evidentă datorită războaielor provocate de petrol sau de alte resurse energetice. Sunt evidente războaiele din Irak şi din Libia, care nu s-au dus împotriva lui Saddam Hussein sau a lui Gaddafi, ci s-au dus pentru solul ţărilor respective, foarte bogat în petrol. În general, crizele energetice din lume au fost legate de războaie sau de căderi de la putere a unor lideri dictatori. Pe lângă cele două războaie menţionate, v-aş aminti de războiul Yom-Kippur din 1973, criza iraniană din 1979, războiul din Golf din 1990, criza din Argentina din 2004, războiul din Afganistan ş.a.. Trebuie remarcat care sunt adevăraţii actori globali ai sistemului energetic mondial. Actorii statali sunt: Rusia, Iran, Quatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit, Libia, Venezuela şi SUA. Toate aceste ţări au petrol, gaze şi cărbune care, în afară de Venezuela, în care preşedintele Hugo Chavez a naţionalizat petrolul şi industria petrolieră, sunt manageriate de mari companii private internaţionale. Actorii nestatali ai energiei sunt următorii: Gaz-Prom, companie rusă care vinde aproximativ 25 la sută din consumul de gaze în Uniunea Europeană, fiind liderul mondial la acest produs energetic; Exxon- Mobil, companie americană de petrol; Royal-Duth Shell, companie de petrol a Marii Britanii; Chevrom- Corp, companie de petrol americană; Total SA, companie de petrol franceză; Eni Grup, companie energetică italiană; Petrobras, companie de petrol braziliană, Lukoil, companie de petrol rusească; OMV, companie de petrol austriacă. Ei bine, iată giganţii ce deţin puterea absolută în industria energetică mondială.
În ceea ce priveşte descoperirea de noi resurse de energie, energie solară, geotermică, eoliană, a valurilor mării, biomasă, cărbune de lemn şi, de ce nu, „cărbunele galben” (care este uraniul şi plutoniul), bugetul acordat pentru cercetare este, evident, foarte mare în ţări ca SUA, Anglia, Franţa, Japonia, Rusia, China, India şi Hong Kong-ul. În România, acest buget este mic spre inexistent. Şi din acest motiv este foarte grea iarna pe care o traversăm, în care românii ar trebui să se încălzească. Anul trecut am consumat 13,8 milioane de metri cubi de gaz, din care 2,6 de la ruşi, iar iarna a fost una blândă. Acum, când anotimpul rece este unul extrem de aspru, se preconizează că vom folosi cel puţin 20 de milioane de metri cubi de gaz; şi aceasta în condiţiile în care nu am înmagazinat pentru urgenţă, din propriul gaz, decât 3 milioane de metri cubi. Se pune întrebarea: de unde vom cumpăra restul cantităţii de gaz şi la ce preţ?! Bineînţeles că de la ruşi, iar preţul, sigur, nu ne va fi favorabil. Anul trecut, 85 de mii de blocuri din România au consumat 34 la sută din rezerva de energie a României. Anul acesta, o dată cu dispariţia subvenţiei la căldură, se va consuma mult mai mult, iar plata va fi suportată tot de către cetăţeanul român. S-a ajuns până într-acolo ca, chiar şi în comune în care există reţea de gaz, cetăţenii să se debranşeze şi să treacă pe consumul de lemne, pentru că este mult mai ieftin. Câtă energie şi câte resurse financiare cheltuite de pomană!
Ne va lovi sau nu criza energetică în această iarnă, iată o întrebare care caută un răspuns urgent.

În anul 2008, şcolile generale din cartierele topliţene Valea Topliţei şi Căşimănel au primit numele celui mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Andrei Şaguna, Mitropolit al Ardealului, care a fost canonizat în anul 2011, la Sibiu.
Drept recunoştinţă pentru patronul spiritual al acestor unităţi de învăţământ, prin eforturile comune ale conducerii acestor şcoli şi al Primăriei municipiului Topliţa, a edilului Stelu Platon, s-a realizat un basorelief cu chipul Sfântului Andrei Şaguna, amplasat, la loc de cinste, în holul de la intrare în localul nou al şcolii de pe Valea Topliţei.
În ziua sărbătoririi Unirii Principatelor, 24 ianuarie 2012, în prezenţa elevilor şi salariaţilor şcolii, părinţilor şi al unui mare număr de invitaţi, Înalpreasfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei , împreună cu protopopul Dumitru Apostol şi preotul paroh Adrian Stoian, au oficiat serviciul divin de sfinţire a basoreliefului.
În cuvântul său, IPS Ioan a scos în evidenţă activitatea laborioasă a lui Andrei Şaguna, cel care a înţeles, la vremea aceea, că şcoala, cultura şi educaţia sunt elemente de perenitate ale unui popor. De aceea, de la Sfântul Andrei Şaguna ne-au rămas şcoli răspândite în toată Transilvania, ASTRA, multe altele, accentuându-se, încă o dată, ideea sacră că unirea poporului român se face, în primul rând, prin cultură şi educaţie. Au mai luat cuvântul vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Mircea Duşa , şi primarul municipiului Topliţa, Stelu Platon . Pe lângă frumoasele cuvinte adresate celor prezenţi, IPS Ioan a donat şcolii cărţi, haine noi pentru elevii nevoiaşi şi o sumă de bani. Basorelieful a fost realizat de profesorul Zorel Suciu, artist plastic, coordonatorul Muzeului de Etnografie din Topliţa.
Profesorul Adrian Vodă, directorul şcolii, a afirmat faptul că: „În fiecare an, părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei Şaguna va fi sărbătorit şi cinstit aşa cum se cuvine, fiind un model demn de urmat, în special pentru noi, cei care ne ocupăm de educarea tinerelor vlăstare”.
După încheierea manifestărilor de la şcoala de pe Valea Topliţei, o mare parte dintre cei prezenţi aici s-au deplasat în Parcul Central al municipiului Topliţa, unde s-a adunat o mulţime de elevi, cadre didactice şi locuitori ai urbei.
Aici, profesorul Ilie Şandru, scriitor şi colaborator al publicaţiilor „Naţiunea”, Cuvântul liber” şi „Condeiul ardelean”, a amintit câteva dintre evenimentele importante din 24 ianuarie 1859, completate în cuvinte pilduitoare despre Alexandru Ioan Cuza de ierarhul din curbura Carpaţilor, IPS Ioan.
Apoi, la finalul evenimentului, toţi cei prezenţi în scuar au încins o tradiţională Horă a Unirii .

Holul etajului I al Casei Municipale de Cultură din Topliţa, judeţul Harghita, a găzduit, marţi, 24 ianuarie 2012, un act de cultură unicat în zonă, vernisarea expoziţiei concursului de fotografie veche „Fotoetnografica” din cadrul proiectului „Un secol de istorie locală în imagini”, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, şi premierea participanţilor la proiect.
Acest proiect s-a derulat într-un parteneriat interinstituţional şi interjudeţean, iniţiat de Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Etnografie şi Artă Populară, la care a fost cooptată pe lângă bibliotecile din 8 comune din judeţul Mureş şi Biblioteca Municipală „George Sbârcea” din Topliţa, care a coordonat în cadrul proiectului, sub expertiza specialiştilor muzeului mureşean, activitatea de colectare şi digitalizare a fotografiilor cu subiect etnografic.
După cum ne-a spus prof. dr. Dorel Marc, de la Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Mureş, coordonatorul ştiinţific al proiectului, prezent la Topliţa la vernisarea expoziţiei, „programul cultural „Un secol de istorie locala în imagini” urmăreşte recuperarea şi valorificarea unui patrimoniu cultural imaterial, aflat în memoria individuală şi socială: fotografii (din arhive personale, cu certă valoare de documente etnografice) şi istorii orale legate de aceste documente. Prin acest obiectiv general, programul urmăreşte nu doar tezaurizarea datelor şi analiza fotografiilor-document, ci şi conturarea identităţilor locale, privite într-o dinamică a configurării şi reconfigurării lor, precum şi restituirea unei istorii locale de un secol. Pentru aceasta am organizat concursuri în comunităţile locale şi pe internet, prin implicarea tinerilor şi familiilor acestora în identificarea, păstrarea şi valorificarea unui patrimoniu fotodocumentar. Apoi am tezaurizat satele şi martorii vizuali în format digital, am creat o arhivă prin înregistrarea istoriilor de viaţă legate de reprezentările fotografice realizate timp de un secol, în diferitele momente importante ale vieţii”. În urma acestei campanii, din totalul celor circa 3.800 de fotografii, au fost digitalizate 219 fotografii provenind de la participanţi din Topliţa şi 240 din comuna învecinată Gălăuţaş. Dintre acestea, au fost selectate pentru expoziţia concursului „Fotoetnografica” 80 de fotografii mai reprezentative după criteriile etnografice şi au fost grupate tematic pe secţiunile: copilărie şi şcoală, familie, port popular, obiceiuri, ocupaţii, viaţă socială. În această campanie au fost angrenate unităţi de învăţământ din Topliţa şi Gălăuţaş, precum şi locuitori din aceste localităţi. Un juriu format din specialişti ai Muzeului Judeţean Mureş a nominalizat pentru premiere un număr de 4 participanţi, care, având în vedere criteriile legate de vechimea fotografiilor, valoarea lor documentară etnografică şi de istorie locală, prin aprobarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional, a decis acordarea următoarelor premii:
- premiul special pentru Ana Ţeugea, din Topliţa;
- premiul I pentru Valeria Bereanu, din Topliţa;
- premiul II pentru Ioana Platon, din Gălăuţaş;
- premiul III pentru Andra Stan, din Topliţa. Toţi participanţii au primit diplome şi legitimaţii de intrare gratuită la 5 muzee din Târgu-Mureş, pentru anul 2012.

26 ianuarie

• Domnul Borboly, care a studiat în Ungaria - deci nu în Maghiaria -, s-a întors de acolo, şi-a echivalat studiile şi acum îşi bate joc de români. El maghiarul, adică ungurizatul, împarte în judeţul Harghita banul public destinat pentru programe, proiecte şi acţiuni culturale, pe criterii etnice, deci discriminatorii. Dumnealui nu cunoaşte criteriile competenţei ori valorii autentice sau educative. La Budapesta a fost îndoctrinat doar în criteriul etnic şi îl pune în aplicare, că de, poţi să faci doar ce ştii şi nu ce este necesar comunităţii judeţului Harghita. Csobi alocă pentru românii din comunitatea judeţului, ce-l conduce după criterii etnice, doar 14,06% din suma destinată culturii, punându-i în mod perfid să aleagă între 14,06% şi 14,06%, cum de fapt hotărâse din start. Pentru a-i aduce unde dorea el, a lăsat să se înţeleagă că în prima variantă solicitările românilor s-ar putea să nu fie aprobate pentru că intră în competiţia de proiecte pentru cei 32.000 lei - 14,06% din total - şi mai bine optează pentru un program discriminator etnic în care le dă tot suma asta pe care să se bată ei între ei. Iată, cităm din comunicatul Consiliului Judeţean Harghita: „În vederea sprijinirii culturii române din judeţ, autoritatea publică judeţeană a elaborat două variante de forme de finanţare. Una ar fi fost alocarea a 14,06% (ponderea locuitorilor de etnie română din judeţul Harghita conform datelor recensământului din 2002) pentru finanţarea nerambursabilă a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, cu ocazia evaluării/selectării ofertelor culturale din cadrul „Programului general de finanţare nerambursabilă a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale pe anul 2012”, iar cealaltă variantă a fost aprobarea unui program separat cu un buget care respectă cota parte de 14,06% din suma totală destinată finanţării culturii din judeţul Harghita. Reprezentanţii comunităţilor respective - primarii din zona nordică a judeţului, consilieri judeţeni, lideri de partid şi ai bisericii ortodoxe - care au fost consultaţi printr- o scrisoare de către preşedintele consiliului judeţean, au ales a doua variantă. Solicitanţii pot fi persoane fizice sau persoane juridice de drept public sau privat, autorizate, respectiv înfiinţate în condiţiile legii române, ai căror scop este stimularea şi promovarea vieţii culturale ale comunităţilor române din judeţul Harghita. Suma aprobată pe anul 2012 este de 32.000 lei.”. Trist, foarte trist, dezamăgitor pentru noţiunea de demnitate. În opinia noastră, nu se poate accepta nici pentru toate comorile din lume, darămite pentru 32.000 lei, segregarea etnică oriunde în România. Noi îi sfătuim pe cei ce au acceptat varianta doi a lui Csobi să mai citească Eminescu, Coşbuc, Goga. Este cât se poate de evident că s-a abdicat de la un principiu fundamental al existenţei românilor în ţara lor, acela al refuzului alocării banilor publici pe criterii etnice. Poate la anul mai cugetaţi sau poate acum, în ultimul ceas, respingeţi capcana întinsă de şcolitul la Budapesta Csobi. Reveniţi, nu-i faceţi jocul antiromânesc! Domnul să vă lumineze!

27 ianuarie

• Teatru de râsul curcilor în municipiul Sfântu-Gheorghe, relatat de Agerpres. Se pare că udemeriştii i-au distribuit ca actori pe Mădălin Guruianu (probabil udemeristul din PNL) şi Arpad Antal (se pare veritabil UDMR). Nu a fost folosită portavocea cu cip încorporat, acesteia rezervându-i-se un rol în altă piesă, scrisă tot de udemerişti. Aşadar, domnul Guruianu, care probabil se bucură de un sprijin consistent din partea mătuşii Ghiziche - rezultând că trăieşte cu 490 lei pe lună din care achită şi creditele obţinute în valoare de 168.398 lei - îi cere primarului Antal să convingă UDMR pentru ca „măcar în ultimul ceas să nu mai gireze un Guvern care şi-a demonstrat din plin incompetenţa” şi „spre binele ţării şi al cetăţenilor” să fie de acord a susţine un guvern alcătuit din tehnocraţi. La solicitările multiculturalului, uniculturalul răspunde: „Nu am văzut un program al USL care vizează modernizarea României şi care să fie credibil şi nu am văzut oferte faţă de comunitatea maghiară. Asta vă spunem de la nivel local”. Se pare că în municipiul Sfântu-Gheorghe udemeriştii doresc a-şi crea opoziţie, gândind că astfel ne păcălesc. Dacă e aşa, cu numai 50 de oameni alături de multicultural nu e suficient de credibilă. Foarte bine că Horia Grama nu a fost, treburile domniei sale din alte judeţe şi capitală i-au salvat imaginea. Credem că ar fi bine dacă românii ar scoate un lider politic axat pe românism şi nu pe alte treburi lumeşti care se contabilizează, din punct de vedere creştin ortodox, la păcate. De interpreţii netalentaţi din PNL Covasna, distribuiţi în piese de teatru udemeriste, ne-am săturat. Doamne ajută-ne, că neputincioşi suntem, cu un lider român adevărat!

29 ianuarie

• În Catedrala Ortodoxă din municipiul Sfântu-Gheorghe, prin grija Înaltpreasfinţitului Ioan, Arhipăstorul Episcopiei Covasnei şi Harghitei, au fost aduse moaşte ale Sfântului Ioan Maximovici pentru a rămâne spre închinare. Îndemnăm pe toţi creştinii ortodocşi să meargă la Catedrală ori de câte ori pot şi, mai ales, la Sfânta Liturghie şi în fiecare miercuri, când se ţin slujbe de rugăciune către sfânt. Ajută tuturor! Îndemnul este adresat persoanelor Arpad Antal, Alexandru Tamaş, Ion Dumitru şi tuturor udemeriştilor, pecemiştilor, tocheşiştilor, ca să nu mai vorbim de cei ce au fost forţaţi să renunţe la religia strămoşilor lor. Au acum un nebiruit punct de sprijin pentru întoarcerea la credinţa strămoşilor, moşilor şi părinţilor lor. Doamne ajută-i să înţeleagă!

30 ianuarie

• Agerpres: „Este foarte important ca acel candidat la Primăria Târgu-Mureş, care ar avea şanse să-l învingă pe Dorin Florea, ar trebui să fie desemnat prin prealegeri. În acest sens adresez o invitaţie publică către cei trei candidaţi posibili - Smaranda Enache, dr. Vass Levente şi dr. Benedek Imre - să declare că sunt dispuşi ca să participe la prealegeri şi vor respecta rezultatul obţinut la prealegeri, deci care le câştigă să fie sprijinit de dânşii în alegeri respectiv nu vor mai candida pentru postul de primar, pentru ca voturile să fie canalizate într-o direcţie. Aceste prealegeri ar trebui să fie organizate în comun de UDMR, PCM şi PPMT”, a declarat Kincses Elod. Se întâmplă ce noi spunem demult. Indiferent de câte formaţiuni politice se constituie în rândul minorităţii ungare, ei au acelaşi scop. Scopul este antiromânismul, scoaterea Transilvaniei din România şi nicidecum prosperitatea ori drepturile minorităţii ungare din România.

31 ianuarie

• Agerpres transmite de la Oradea ce spune Vasile Tocheş. Iată: „Ne este ruşine că UDMR cu tot preţul vrea să fie la putere şi asta e o mare greşeală politică şi un atentat la adresa comunităţii maghiare în descreştere într-o situaţie aproape de catastrofa demografică. Dispare. Când nepoţii dvs. dragi fraţi români vor fi încă în Transilvania, noi numai în muzee vom figura dacă continuăm la fel”. Asta e, gura păcătosului adevăr grăieşte! Acum înţelegem şi mai bine politica de ungurizare dusă de toate structurile politice şi civice ungureşti. Această politică ei au numit-o maghiarizare. Poate se deşteaptă unii români şi nu se mai lasă ungurizaţi. Uite, încă o cauză pentru care scade numeric „comunitatea maghiară”, adică acea comunitate a celor care s-au lăsat ungurizaţi în cursul timpului.

2 februarie

• Agerpres, din Târgu-Mureş, ne transmite părerea domnului Eugen Sasu: „Naţionalismul din România - şi aici mă gândesc la clasa politică - se termină cam cu cartea maghiară. Suntem naţionalişti când e vorba de maghiari şi trebuie să ne ridicăm împotriva lor. Dar când ar trebui să ajuţi propria populaţie, 20 de milioane, din care 18 milioane de etnie română, atunci nu mai suntem naţionalişti, colaborăm cu FMI şi CE, în detrimentul cetăţenilor proprii. Cam asta e diferenţa între cele două guverne. Şi dincolo şi dincoace sunt politicieni maghiari, de etnie maghiară, dar la Budapesta au lucrat şi au făcut eforturi mari pentru protejarea cetăţenilor, iar la noi, maghiarii noştri, fiind la guvernare - UDMR fiind cel mai longeviv la guvernare - au conlucrat cu PSD când era şi acum cu PDL, ca populaţia din ţara noastră să ajungă în actuala situaţie socială în care ne aflăm cu toţii”. Am remarcat câteva inadvertenţe. Prima: clasa politică din România nu a fost şi nu este naţionalistă, cel puţin până acum. A doua: în Ungaria nu sunt politicieni maghiari, ci unguri. În România sunt politicieni maghiari, adică români ungurizaţi. Cât despre uniunea culturală, remarcăm că Eugen râvneşte la osul românesc care acum este ros de ea. Arată destul de prosper! Vrea şi proteină pentru a mai slăbi, că s-a săturat de carbohidraţi? Ce ne îngrijorează, însă, este înduioşătoarea grijă faţă de români. Dacă e aceeaşi de pe vremea când era primar la Odorheiu-Secuiesc, îi transmitem că nu păcăleşte pe nimeni, din contră, se descalifică.
• Se pare că Alexandru Tamaş nu a câştigat nimic din evoluţia echipei de baschet feminin Sepsi BC din Sfântu- Gheorghe, care în 2011 a terminat pe podium în Divizia A, drept urmare nu mai vrea să o finanţeze. Argumentul, conform Agerpres, este: „Noi dorim în continuare să susţinem sportul, inclusiv această echipă de baschet, dar acest lucru presupune două condiţii: rezultate şi decont corect”. Rezultate au fost! Un loc pe podium e lăudabil! Decontul faţă de cine nu a fost corect nu ni se mai explică. Putem trage concluzia că domnul preşedinte nu s-a înfruptat din finanţarea alocată echipei de Consiliul Judeţean Covasna şi de aia a lăsa-o mai moale? Sau o fi supărat că din aceşti bani e posibil ca domnul Guruianu să îşi achite creditele contractate? Rugăm să ne contacteze cine ştie adevărul afacerii.

3 februarie

• Din Deva, Agerpres transmite declaraţiile preşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, făcute cu ocazia adoptării bugetului pe 2012. Aflăm: „Am alcătuit un buget cu care toată lumea a fost de acord, cu toate că sumele sunt mai mici decât anul trecut cu peste 30 de milioane de lei. Bugetul va asigura funcţionarea instituţiilor din subordinea CJ Hunedoara, dar şi investiţiile care sunt demarate. Din păcate, nu putem aborda investiţii noi pentru că nu avem bani suficienţi pentru deschiderea acestora”. Iată o evidentă reflectare a creşterii economice sub Guvernul condus de Emil Boc! Dacă bugetul judeţului Hunedoara este atât de vitregit, el poate fi ajutat din bugetul judeţului Covasna, care are un program, neînţeles de nimeni, pentru diaspora. O fi Moloţ diaspora lui Tamaş? Hunedoreni, oare ştiţi răspunsul la această întrebare?!
• Agerpres transmite, din Târgu- Mureş, că unul numit Ştefan (Istvan) Jakab, lider al unei organizaţii neînregistrate la tribunal, împreună cu Vilmoş Portik, liderul filialei Mureş a Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, sunt necăjiţi că UDMR a respins formarea unei coaliţii a ungurizaţilor pentru susţinerea comună a unui candidat la Primăria Târgu-Mureş. Credem că e prematur pentru lamentări ori satisfacţii. Când se va apropia termenul, se vor înţelege să lupte în comun împotriva candidatului român sau a candidaţilor români. E ceardaş de ochii lumii, pentru a sugera că în rândul minorităţii ungare e dezbinare, tradus democraţie. Nimic mai fals!
• Rezultatele preliminare ale recensământului arată că în municipiul Cluj-Napoca minoritatea ungară ar deţine 16 la sută din totalul membrilor comunităţii. NapocaNews e bucuroasă că bugetul local scapă de o cheltuială inutilă. Nu mai trebuie alocaţi bani pentru plăcuţe bilingve cu denumirea străzilor ori indicatoare şi nici consumată hârtie pentru traducerea documentelor instituţiilor publice locale şi deconcentrate. Singurii care suferă sunt meseriaşii şi distribuitorii de hârtie, cărora o să le scadă cifra de afaceri. Mai sunt şi veşti bune în România! Doamne ajută!

4 februarie

• Iarnă grea, viscol şi nămeţi mari.

5 februarie

• Ninge. În bisericile ortodoxe, după slujba Sfintei Liturghii, episcopii şi preoţii ne vorbesc de pilda fariseului şi vameşului. Personal, mă rugam Domnului să mă lumineze a vedea dintre putere şi opoziţie care e vameşul şi care e fariseul.

6 februarie

• Viscolul puternic a înlăturat Guvernul Boc. Motivul invocat este detensionarea situaţiei din ţară. Oare de ce o fi tensionat-o? Ca să aibă motiv de demisie? Dacă tot a luat cele mai bune decizii pentru ţară, de ce ne-a părăsit acum? Ciudată această demisie în plină glorie care lasă loc mai mare de manevră UDMR. Vor avea pretenţii mai mari pentru a susţine noul guvern.
• Imprevizibilul preşedinte al României, Traian Băsescu, surprinde naţia cu desemnarea ca prim-ministru a directorului Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu. Ori România e aşa de ameninţată ori a fost impus din afară. Cert este că românii nu ştiu pe ce mâini au încăput!
• În site-ul covasnamedia.ro citim cum preaplinul de el primar al Covasnei, Zsigmond Lorincz, face crize de personalitate în discuţia cu Simona Negrilă. Dumnealui a intrat deja în campanie electorală. Se laudă şi se plânge. Cică domnii consilieri locali USL nu au votat bugetul. Şi ce dacă nu au votat? Consilierii aşa-numiţi USL sunt doar 3 din 17. Majoritatea calificată de două treimi înseamnă 12 consilieri. Poate explica simpaticul baron al îngheţatei cum 3 consilieri îi pot lui periclita iniţiativele dezlânate? Ne-a dat mult de gândit afirmaţia: „Sunt încă multe persoane care nu au înţeles că eu sunt primarul întregului oraş şi al tuturor locuitorilor săi fără excepţie şi o să fac tot ce îmi stă în putere să le rezolv problemele”. Am conchis că, într-adevăr, năbădăiosul udemerist este primar, dar că nu vrea să rezolve problemele locuitorilor după puterile ce le are. Din considerente electorale, probabil, a renunţat să investească în infrastructura a 8 străzi locuite de unguri. Noi nu am stat să numărăm dacă pe acele străzi stau unguri adepţi ai PCM sau nu. El se pare că ştie ceva şi acţionează. Apropo domnule personalitate care acuzi persoane, cum te pot înţelege locuitorii Covasnei de pe strada Horia, Cloşca şi Crişan, în număr de peste 100, după ce i-ai exclus, la ultima şedinţă de Consiliu Local, din orice program de investiţii pentru infrastructura străzilor? Tot USL e de vină, Pinocchio? Tot USL e de vină că nu ai dorit să iei aproximativ 4 milioane lei fonduri nerambursabile ca să rezolvi probleme de infrastructură a 14 străzi din oraş? Eşti de basm, primare, şi cu siguranţă mai vrei un mandat. Ce nu se ştie este dacă îl vrei pentru locuitori sau pentru buzunarul matale. Erou, precum te prezinţi, în România nu s-a mai văzut de la Horia. El a sfârşit pe roată, matale să nu sfârşeşti pe îngheţată!
• 7 februarie
• S-a născut Toader Arăpaşu, cel ce avea să devină al V-lea Patriarh al României, cu numele de Teoctist.
• Evz.ro face cunoscut un interviu cu Janoş Martonyi, actualmente ministru de Externe al Ungariei. Comentăm câteva afirmaţii: I. „România ar avea numai de câştigat dacă ar accepta descentralizarea accentuată în secuime. Autonomia teritorială nu înseamnă neapărat secesiune iar maghiarii din România ar trebui să fie uniţi din punct de vedere politic pentru a-şi susţine interesele”. Da, zicem noi, România ar avea de câştigat mai mulţi ungurizaţi, adică maghiari. Oare România ar mai putea face faţă acestei agresiuni? II. „Problema reală a fost că la sfârşitul lunii octombrie partidele de opoziţie au părăsit grupul parlamentar unde era discutată noua Constituţie pentru că erau nemulţumite de prevederile care vizau Curtea Constituţională. Am încercat de foarte multe ori să îi aducem înapoi, dar au refuzat să o facă pentru că şi-au dat seama că prin asta pot câştiga capital politic. Au avut loc dezbateri în parlament, chiar şi când opoziţia a absentat... nu ştiu dacă a fost democratic, dar nu mai contează. Deci nu se poate spune că nu au avut loc consultări”. Oare Traian Băsescu a impus coaliţiei modelul Victor Orban? La asta să ne aşteptăm în continuare? La reforme de sorginte ungurească? Oare opoziţia română adoptă aceeaşi metodă ca opoziţia din Ungaria? Dacă e aşa, atunci politicienii români cu cei unguri sunt mai înfrăţiţi în cuget şi simţiri decât crede românul. Ăsta da model! Halal politicieni! III. „Lumea ar trebui să fie mai înţelegătoare cu Ungaria din cauza necazurilor şi rănilor noastre psihologice”. Referire clară la Tratatul de la Trianon! Este evident că lumea e înţelegătoare, dar Ioan, născut la Cluj- Napoca în 1944, întinde elasticul prea mult şi s-ar putea trezi cu nădragii-n vine. Atunci să vezi ruşine şi adâncire de răni psihologice. Să nu te sinucizi, stimabile, că nu rezolvi nimic. Mai bine este să-ţi revii. Poate nişte băi la Balaton ajută mai mult decât funcţia de ministru de Externe. Să nu spui că românii nu au grijă de sănătatea celor care au fost ungurizaţi. Noi te-am sfătuit de bine! IV. „Pot să vă prezint doar opinia mea personală. Preferinţa mea este ca maghiarii din România să coopereze unii cu alţii cât mai mult cu putinţă. Pentru că dacă vor să aibă succes din punct de vedere politic şi dacă vor să promoveze şi să susţină interesele maghiarilor este nevoie de unitate. (…) Dar nu le-am zis niciodată că tu ai dreptate sau că tu te înşeli sau că asta ar trebui să faceţi. Aceasta este poziţia guvernului ungar”. Până şi Ioan de la Cluj legitimează ceea ce spunem de mai multă vreme. Ungurii sunt o entitate naţională care a folosit consecvent ungurizarea de pe vremea dualităţii, când li s-a dat în administrare un teritoriu mai mare decât cel locuit de ei. Atunci au inventat termenul de maghiar, care defineşte de fapt toate etniile ce le-au putut unguriza. Pentru a nu mai avea răni psihologice, este imperios necesar să renunţe a susţine ungurizaţii, aşa-numiţii maghiari, în scopul anexării de teritorii în care niciodată nu au trăit ca neam, ci doar ca minoritari asupritori cu acordul habsburgilor. De fapt, în Serbia, România, Slovacia, Ucraina ş.a. nici măcar nu trăieşte o minoritate ungară, ci o minoritate de cetăţeni ai acestor state care au fost ungurizaţi, deznaţionalizaţi. Pentru liniştea Uniunii Europene, discursul ungar cu privire la minorităţile ungureşti trebuie stopat. Cu argumente istorice, evident.

8 februarie

• Contribuabilul tupeist ne înştiinţează: I. Robert Radu (ungurizat Raduly Robert - n.a.), primarul municipiului Miercurea-Ciuc, a fost depistat de Curtea de Conturi a României că a sifonat ilegal 550.000 lei pe criterii de etno-business, că la altceva nu se pricepe. II. Vicepremierul Ungariei a venit în vizită particulară la ungurizaţii din municipiul Sfântu-Gheorghe pentru a-l încuraja pe Alexandru Tamaş în acţiunile antiromâneşti. Ca recompensă, Alexandru i-a înmânat un drapel aşa-zis secuiesc. Dacă-i întrebi pe stimabili cine sunt ori au fost secuii, vor răspunde inevitabil - sunt maghiari. III. Stimabilul Ervin Gheorghe, actualmente prefect al judeţului Covasna, se pare că doreşte să devină senator. Tot pe surse, contribuabilul spune că ar intra în conflict pe această temă cu Alexandru Tamaş şi Arpad Antal. Ervin baci, numai munca nu-ţi place, nu-i aşa?
• Suntem la fel de curioşi să ştim cu cine va intra în conflict domnul Horia Grama pentru fotoliul de deputat al românilor din judeţul Covasna. Cu susţinătorul domniei sale - Odon Rethy, fiul prietenului de o viaţă al domnului Iliescu, credem că nu.

Da. A trebuit să vină şi momentul acesta, al înlocuirii lui Boc. Îl aşteptam de ceva vreme, dar, nu-i aşa, Băsescu ni l-a livrat când au vrut muşchii (a se citi, interesele) lui. Aşa procedează de fiecare dată, şi dacă la început, în primii ani de mandat, ne-a fost greu, aproape tuturor, să-i înţelegem stilul diabolic, acum niciuna dintre mişcările lui nu mai reprezintă vreo noutate ori surpriză pentru oamenii normali la cap din Ţara asta. Micul Boc - cel gălăgios, dar neglijabil - este, aşadar, istorie. Totuşi, el continuă încă să se dea rotund „pe sticlă”, să facă pe primul ministru. Se comportă de parcă persoana lui a contat vreodată ori chiar ar mai conta. Bietul de el. Şi nici măcar nu realizează cât de penibil e. Dacă n-ar fi trist, poate chiar am râde, să ne mai destindem niţel, că tare-i mâhnită Ţara.
Şi a venit, după interimatul „apoliticului” ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, mandatul „apoliticului” şef al Serviciului de Informaţii Externe, Mihai Răzvan Ungureanu. (Mă rog, rândurile de faţă sunt scrise înainte de-a fi trecut de votul Parlamentului, dar mi-e greu să cred că i-a picat „tunsului” Guvernul, de vreme ce majoritatea - Coaliţia PDL-UDMRUNPR, cum pompos le place să-şi spună - funcţionează după principii dictatoriale.) Adică, un şef de serviciu secret care să conducă Ţara?! Hmm. Cam periculoasă idee. Şi apoi, de ce era nevoie de punerea ei în practică? De ce? Suntem în război cu cineva, sau ne pregătim de el? Noi credem că nu. Şi atunci? Pentru faptul că moare lumea de foame în România, pentru că majoritatea populaţiei trăieşte la şi sub limita sărăciei nu de un spion-şef aveam nevoie, ci de un economist de marcă, profesionist, capabil să ridice nivelul de trai al românilor, să scoată Ţara asta, parcă blestemată, la liman. Cum să înlocuieşti un Guvern de incompetenţi, care a luat toate măsurile, pe timp de criză, pe dos faţă de cum se impuneau, cu unul format din marionetele foştilor miniştri, din adjuncţii, consilierii şi oamenii lor de casă? Cum? Păi dacă erau aşa de buni purtătorii ăştia de diplomate ale titularilor, atunci erau ei miniştri pedelişti din prima. Orice regulă a bunului simţ spune asta.
Ei bine, toate cele ce s-au petrecut zilele acestea ne fac să credem că pe Băsescu nu îl doare nici în cot de oamenii din stradă (din Piaţa Universităţii şi din peste 60 de oraşe), prea puţini din păcate, deocamdată, dar demni de respectat. Ei au cerut trei lucruri esenţiale, simple ca bună ziua: Jos Băsescu!, Jos Guvernul! şi Alegeri anticipate!. Şi tu ce faci? Schimbi Guvernul tău PDL de marionete tot cu Guvernul tău PDL format din marionetele marionetelor? Of Doamne, pe mâna cui a încăput Ţara?! Ceea ce face omul acesta în biata Românie nu poate fi o întâmplare! E imposibil de crezut că, în timp ce România face parte din NATO şi Uniunea Europeană, lumea politică internaţională îi permite lui Băsescu să calce în picioare toate regulile democraţiei. Şi atunci? Fie Înaltele Porţi nu ştiu ce face lipsitul ăsta de scrupule pe-aici, iar el a trecut la o dictatură (cum altfel poate fi denumit regimul prezent de vreme ce un singur om controlează toate instituţiile statului?) care final bun nu va avea (ca orice dictatură), fie ştiu, permit ori chiar ele orchestrează mersul lucrurilor prin România, ceea ce este foarte grav. Cum prima variantă e greu de crezut, unde poate, pe cale de consecinţă, să ne ducă gândul? Oare acela care a zis că Mihai a fost slugă la ruşi, o fi slugă la amer… Uuups! Ghici ghicitoarea mea.

Asociația „NOI ROMÂNII” aduce la cunoștință publică emiterea de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei noi hotărâri prin care se constată discriminarea pe criterii etnice și de limbă a românilor din județele Covasna și Harghita. Noua hotărâre a CNCD nr. 5/11.01.2012 este a cincisprezecea hotărâre prin care se constată discriminarea românilor de către autoritățile locale controlate de UDMR în cele două județe.

         Prin Hotărârea 5/2012, CNCD a constat că Muzeul Secuiesc al Ciucului, instituție publică județeană, în subordinea Consiliului Județean Harghita, a discriminat cetățenii români de naționalitate română pentru faptul că a organizat și  a adus la cunoștință publică manifestarea „Noaptea Muzeelor” pe criterii etnice, numai în limba ungară. Acest eveniment se organizează anual la nivel european. În anul 2011 manifestarea a fost organizată la 25 iunie 2011.

         Cele 15 hotărâri ale CNCD, de care se pare că prefecții județelor Covasna și Harghita nu știu, chiar dacă potrivit atribuțiilor lor legale ar fi trebuit să asigure respectarea legii și să împiedice măsurile discriminatorii, privesc organizarea de evenimente publice de către autoritățile locale din Covasna și Harghita cu exluderea românilor, publicarea revistelor autorităților și a paginilor oficiale de web numai în limba ungară (chiar dacă ar fi trebuit să fie în limba oficială și informațiile publice traduse în și limba ungară), condiționarea de cunoașterea limbii ungare pentru ocuparea unor funcții publice pentru care legea nu prevede această condiție, etc.

         Aceste discriminări în masă nu s-ar fi produs dacă prefecții celor două județe ar fi acționat imparțial și preventiv în baza atribuțiilor de asigurare a respectării Constituției și legilor țării. Acestor nelegalități li se adaugă alte multe încălcări ale Constituției și legilor României pe care cei doi prefecți numiți politic cu susținerea UDMR se fac că nu le văd cum sunt:

• hotărâri nelegale ale autorităților locale neatacate, cel mai elocvent exemplu fiind cel al schimbării de denumiri de străzi în mun. Sf. Gheorghe, anulată de instanță la solicitarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș.
• arborarea drapelului Ungariei și al așa-zisului ținut secuiesc, acesta din urmă fără statut juridic, aprobat  în anul 2008 de Consiliul Național Secuiesc, organizație neînregistrată legal deci inexistentă din punct de vedere juridic  pe sediile autorităților publice.
• utilizarea limbii ungare pe inscripțiile publice înaintea limbii române.
• uneori limba oficială fiind nu doar sub limba ungară dar și scrisă cu caractere mai mici sau lipsind.
• utilizarea logisticii și personalului din instituțiile administraţiei publice locale de către UDMR prin președinții consiliilor județene și primari prin mijlocirea funcției publice deținute și al instituțiilor publice pe care le conduc pentru promovarea însemnelor statale ale aşa-zisului ţinut secuiesc (steag, stemă, indicativ SIC, etc), aprobate tot de CNS-ul ilegal în anul 2008. etc.

         Asociația „NOI ROMÂNII” solicită Ministerului Administrației și Internelor ca pentru toate aceste situații care se constituie în refuz de îndeplinire a atribuțiilor de către cei doi prefecți să ia măsuri de sancționare a acestora și să le acorde cu ocazia evaluării activității pe anul 2011 calificativul pe care îl merită şi schimbarea lor din funcţie.

         Asociația „NOI ROMÂNII” salută mesajul domnului Victor Ponta pe această temă și își exprimă speranța că luarea de poziție este una sinceră, un agajament pentru viitor și nu reprezintă doar simple afirmații politice, făcute în opoziție așa cum am fost obișnuiți de toate partidele în ultimii 21 de ani.

Director executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Covasna

16.02.2012

Bilbor, în judeţul Harghita, într-un autentic decor de iarnă, s-a desfăşurat cea de-a V-a ediţie a „Zilelor Octavian C. Tăslăuanu”. Ca participant la zeci de astfel de manifestări, pot afirma cu certitudine că cele bilborene din acest an au reprezentat o reuşită deplină.
Sub imperiul recentelor emoţii, nu pot încă ierarhiza ceea ce a fost mai impresionant sau mai frumos, dar voi încerca să le enumăr: varietatea, calitatea, echilibrul şi inventivitatea manifestărilor organizate; valoarea şi preocupările de înalt nivel intelectual ale corpului cadrelor didactice şi a celorlalţi intelectuali, fii ai localităţii; căldura primirii oaspeţilor şi a fiilor satului, care au sosit pe timpul Codului Portocaliu; aranjamentul artistic, cantitatea, varietatea şi gustul bunătăţilor culinare, pregătite sub atenta îndrumare a preotesei părintelui protopop Dumitru Apostol, paroh al Bilborului, de care am beneficiat din plin pe timpul celor trei zile; ospitalitatea de care ne-am bucurat din partea tuturor liderilor administrativi şi spirituali ai satului, dar şi politeţea „rurală” a unui bun simţ înnăscut de care am avut parte, pe timpul şederii noastre, din partea locuitorilor; priveliştea de icoană a unui „sat frumos ca-n poveşti” aşezat în minidepresiunea Bilborului; oamenii deosebiţi din ţară care au participat cu studii la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului” şi, poate, multe altele, pe care nu le-am remarcat în vâltoarea faptelor de cultură şi spiritualitate românească, impresii care se vor decanta, cimenta şi ierarhiza în viitor.
Manifestările au debutat prin cuvintele de salut şi bun venit adresate participanţilor de primarul localităţii, Ilie Trif, de directorul Şcolii Generale, prof. Marioara Stan, de fiul satului, directorul Colegiului „Aurel Vijoli” din Făgăraş, Vasile Tifrea, de preşedintele şi vicepreşedintele Despărţământului „ASTRA” Covasna- Harghita, prof. dr. Luminiţa Cornea şi prof. Constantin Costea, de grupul vocal al Şcolii Generale „Octavian C. Tăslăuanu”, ale cărui componente erau îmbrăcate în excepţionalele costume populare specifice localităţii (foto sus).
În centrul primei părţi a manifestărilor s-a situat prezentarea volumului, aflat la cea de-a II-a ediţie, „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu”, de prof. Ilie Şandru (foto dreapta), închinat celui mai de seamă fiu al Bilborului, care a făcut cunoscut numele acestuia în lume. Aplecarea autorului pentru studierea şi publicarea operei şi biografiei lui Tăslăuanu s-a manifestat în timp. Nou repartizat ca învăţător la Bilbor, a cunoscut-o pe nepoata scriitorului, Adelina, învăţătoare la aceiaşi şcoală, care povestea cu pasiune despre prietenia unchiului său cu marele poet Octavian Goga. Mai apoi, a aflat despre acesta din ce în ce mai mult, realizând importanţa scriitorului în cultura şi istoria neamului românesc, dându-şi seama că această personalitate nu poate fi lăsată în cadrul uitării. La aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Tăslăuanu, profesorul de limba şi literatura română Ilie Şandru s-a angajat cu toată fiinţa sa în organizarea Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice de la Topliţa, din 22-23 mai 1976, unde au fost invitaţi şi au prezentat studii personalităţi deosebite din lumea universitară naţională: prof. univ. dr. Gavril Scridon, prof. univ. dr. Mihai Triteanu, conf. univ. dr. Vasile Fanache - toţi din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Gabriel Ţepelea - Bucureşti, conf. univ. dr. Serafim Duicu şi conf. univ. dr. Grigore Ploieşteanu - Târgu-Mureş, prof. dr. Vasile Netea - Bucureşti, cercetătorii Viorel Cuba - Sibiu, Valeriu Niţu - Târgu- Mureş, prof. Nicolae Bucur şi Vasile Avram - Miercurea-Ciuc, Nicolae Albu - Blaj, ing. Gelu Voican Voiculescu, nepotul de fiică al scriitorului, şi, desigur, prof. Ilie Şandru - Topliţa. După multe intervenţii s-a reuşit, în 1979, sub coordonarea publicistului Ilie Şandru, publicarea volumului „In memoriam”, cuprinzând comunicările din cadrul Sesiunii de la Topliţa. Alături de volumul „Spovedanii”, publicat în 1976, ediţie îngrijită de Gelu Voican Voiculescu, acest volum constituia un nou pas pe linia cunoaşterii şi valorificării creaţiei ilustrului fiu al Bilborului.
În 1997, prof. Ilie Şandru publică prima ediţie a volumului „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu”, continuând astfel cinstirea personalităţii scriitorului şi publicistului ardelean. Lucrarea, aflată la cea de-a II-a ediţie, a fost îmbunătăţită cu peste o sută de pagini care aduc noi aspecte din viaţa şi activitatea literară şi social-politică a lui Octavian C. Tăslăuanu, bazată pe documentele adunate, cu ambiţie şi dăruire de profesorul Ilie Şandru în cei aproape 15 ani care au trecut de la prima ediţie. În finalul prezentării, autorul a urat succes cercetătorilor care doresc să îmbogăţească conţinutul volumului spre binele comunităţii bilborene.
A urmat o scurtă prezentare, realizată de prof. Vasile Stan, a unei elegante reviste dedicată Simpozioanelor III şi IV, în care sunt cuprinse o parte din comunicărilor susţinute de participanţi la aceste ediţii, desfăşurate în anii 2010 şi 2011, la Bilbor.

Cea mai mare parte a timpului celei de-a V-a ediţii a „Zilelor Octavian C. Tăslăuanu” a fost destinată Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice „Octavian C. Tăslăuanu pe coordonatele timpului”, sesiune moderată cu aplomb şi măiestrie de dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Marioara Stan. S-au prezentat, timp de aproape patru ore, de oaspeţii invitaţi şi intelectualii locului, incontestabili iubitori şi cercetători ai vieţii ilustrului bilborean, studii care prin profunzimea, varietatea şi noutatea lor au surprins deosebit numerosul public participant.
Din partea judeţului Covasna a participat o delegaţie, din Cercul Sfântu-Gheorghe al Despărţământului „ASTRA” Covasna-Harghita, formată din dr. Luminiţa Cornea, dr. Ioan Lăcătuşu şi subsemnatul, care au prezentat comunicările: „Gânduri despre O.C. Tăslăuanu”, „Octavian Codru Tăslăuanu în scrierile memorialistice ale generaţiei sale” şi „Actualitatea scrierilor politice ale lui Octavian C. Tăslăuanu”. Deosebit de interesante s-au dovedit a fi şi studiile susţinute de Pr. Ioan Morar din Gherla, dr. Alin Spânu din Bucureşti, dr. Traian Chindea, fiu al satului, astăzi locuitor în Miercurea-Ciuc, cercetătoarea Ana Grama din Sibiu, prof. Simona German, din Şieu-Bistriţa şi, nu în ultimul rând, prof. Marioara Stan, fiecare dintre acestea aducând elemente inedite şi de profunzime în privinţa interpretării faptelor, operei şi eroilor scriitorului, publicistului şi omului politic bilborean, publicarea lor viitoare aducând reale servicii valorificării personalităţii lui Tăslăuanu.
În prag de seară, a urmat unul din momentele pe care nu le mai poţi uita niciodată. Vizitarea satului de basm, „frumos ca-n poveşti”, în condiţiile specifice unei ierni bogate în ninsoare şi a unei dovedite „măiestrii rutiere” a localnicilor, conducători de sănii trase de cai, vehicule dovedite mai sigure decât „un 4x4”, în condiţiile aşternerii a 25-30 cm de zăpadă (foto centru). Vizită pigmentată de îndemnurile şi plesniturilor aeriene ale biciurilor adresate cailor, de opriri topografice, întâmplări, legende, fotografii, explicaţii, istorie, localnici, garduri, suc fierbinte de prune (pregătit şi condimentat cum „numai mama ştia”), discuţii, şi iar cai, sănii, garduri de fâneaţă, locuri, amintiri, fotografii, localnici, poveşti şi istorie. Şi nimeni nu s-a plâns pentru cele sub -20 de grade de afară. Vorba lui Tăslăuanu. Excelsior!
A doua zi, într-o atmosferă de cernere liniştită a fulgilor de nea, de pace şi împăcare a omului cu natura şi creatorul ei, alături de localnici, am sorbit, în Biserica cea nouă, vorbele părintelui protopop Dumitru Apostol, care ne-a împărtăşit din Sfânta Liturghie, urmate de cele ale vrednicului şi eruditului părinte Ioan Morar de la Gherla, care ne-a oferit frumoase pilde de viaţă, date de chiar oamenii de lângă noi. A urmat apoi parastasul la bustul ilustrului înaintaş, Octavian Codru Tăslăuanu, ridicat spre amintirea, cinstire şi recunoştinţa urmaşilor în curtea Bisericii, parastas la care au participat alături de invitaţi şi mulţi bilboreni. S-au făcut fotografii, a urmat rămasul bun, cu părerea de rău că timpul frumos al întâlnirii aniversare a trecut prea repede, dar şi cu speranţa revederii la viitoarea aniversare cu oamenii dragi nouă, pământeni ai acestor meleaguri româneşti.
Pentru deosebita organizare a activităţilor ţin să aduc, în numele reprezentanţilor astrişti din Sfântu- Gheorghe, a publicaţiei regionale „Condeiul ardelean”, felicitări şi urări de sănătate şi noi realizări în domeniul cultural-spiritual, conducerii şi membrilor Cercului Bilbor al Despărţământului „ASTRA” Covasna-Harghita, Şcolii Generale „Octavian C. Tăslăuanu” Bilbor - director prof. Marioara Stan şi omului sensibil la actul cultural prof. Vasile Stan, Parohiei Ortodoxe Bilbor, părintelui protopop de Topliţa Dumitru Apostol şi frumoasei sale soţii, Fundaţiei Culturale „Miron Cristea” din Topliţa, reprezentată cu onoare de preşedintele acesteia, profesorul şi scriitorul Ilie Şandru, principalul iniţiator şi sufletul manifestărilor. Şi, nu în ultimul rând, mulţumim primarului Ilie Trif şi adjunctului său, Ilie Tamaş, care de la asigurarea apei potabile şi prezenţei la toate manifestările organizate şi până la deszăpezirea drumului comunal, au stat permanent în mijlocul şi la dispoziţia participanţilor. Să vă ţină Dumnezeu pentru gândurile dumneavoastră bune îndreptate spre propăşirea comunităţii bilborene şi realizarea cât mai curând a viitoarei Case Memoriale „Octavian Codru Tăslăuanu”!

Imoralitatea clasei conducătoare româneşti, care deţine „puterea” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia naţională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi învăţământ, că s-au desnaţionalizat profesiunile libere - toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea - după marea victorie finală - să fie iertate. Memoria generaţiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile şi eroismul anilor cumpliţi 1916-1918 - lăsând să se aştearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred că este o crimă care nu va putea fi niciodată uitată: aceşti aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am pierdut (şi când vom mai avea înaintea noastră o epocă sigură de pace atât de îndelungată?!) - dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în faţa contemporanilor şi în faţa istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de un milion sau o sută de milioane furate, de corupţie, bacşişuri, demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăşi existenţa istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai văd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă - luntrea statului nostru este condusă de nişte piloţi orbi. Acum, când se pregăteşte marea luptă după care se va şti cine merită să supravieţuiască şi cine îşi merită soarta de rob - elita noastră conducătoare îşi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai găseşti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, ameninţarea - toate acestea sunt zadarnice. Oamenii aceştia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaşte unele exemple tragice de state înfloritoare şi puternice care au pierit în mai puţin de o sută de ani fără ca nimeni să înţeleagă de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldaţii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Şi deodată, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani după aceea, cetăţenii fostelor state glorioase îşi pierd limba, credinţele, obiceiurile - şi sunt înghiţiţi de popoare vecine.
Luntrea condusă de piloţii orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înţeles ce se întâmplă, dregătorii făceau politică, neguţătorii îşi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste şi ţăranii de ogorul lor. Numai istoria ştia că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însuşirile în afară de cea capitală: instinctul statal.
Crima elitelor conducătoare româneşti constă în pierderea acestui instinct şi în înfiorătoarea lor inconştienţă, în încăpăţânarea cu care îşi apără „puterea”. Au fost elite româneşti care s-au sacrificat de bună voie, şi-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducătorilor noştri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii - face tot ce-i stă în putinţă ca să-şi prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambiţiile pe care şi le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Şi nu în aceste câteva miliarde risipite şi câteva mii de conştiinţe ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înţeleg să se resemneze. […]
Piloţii orbi! Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai puţin românească, politicianizată până în măduva oaselor - care aşteaptă pur şi simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi. [....]
Sunt unii, buni „patrioţi”, care se bat cu pumnul în piept şi-ţi amintesc că românul în veci nu piere, că au trecut pe aici neamuri barbare etc.. Uitând, săracii, că în Evul Mediu românii se hrăneau cu grâu şi peşte şi nu cunoşteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând că blestemul a început să apese neamul nostru odată cu introducerea secarei (la sfârşitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanarioţii care au introdus porumbul - slăbind considerabil rezistenţa ţăranilor. Blestemele s-au ţinut apoi lanţ. Mălaiul a adus pelagra, austriecii în Ardeal şi „cultura” în Principate au adus sifilisul. Piloţii orbi au intervenit şi aici, cu imensa lor putere politică şi administrativă.
Toată Muntenia şi Moldova de jos se hrăneau iarna cu peşte sărat; căruţele începeau să colinde Bărăganul îndată ce se culegea porumbul şi peştele acela sărat, uscat cum era, alcătuia totuşi o hrană substanţială. Piloţii orbi au creat, însă, trustul peştelui. Nu e atât de grav faptul că la Brăila costă 60-100 lei kilogramul de peşte (în loc să coste 5 lei), că putrezesc vagoane întregi cu peşte ca să nu scadă preţul, că în loc să se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brăilei se recoltează numai 5 vagoane şi se vinde numai unul (restul putrezeşte), grav e că ţăranul nu mai mănâncă, de vreo 10 ani, peşte sărat. Şi acum, când populaţia de pe malul Dunării e secerată de malarie, guvernul cheltuieşte (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând că un neam nu se regenerează cu chinină şi aspirină, ci printr-o hrană substanţială.
Nu mai vorbiţi, deci, de cele şapte inimi în pieptul de aramă al românului. Sărmanul român, luptă ca să-şi păstreze măcar o inimă obosită care bate tot mai rar şi tot mai stins. Adevărul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenţa sa legendară de acum câteva veacuri...
…Dar piloţii orbi stau surâzători la cârmă, ca şi când nimic nu s-ar întâmpla. Şi aceşti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bună-credinţă, şi cu bunăvoinţă; numai că, aşa orbi cum sunt, lipsiţi de singurul instinct care contează în ceasul de faţă - instinctul statal - nu văd şuvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia şi meseriile care dispar lăsând locul altor neamuri… Nu simt că s-au schimbat unele lucruri în această ţară, care pe alocuri nici nu mai pare românească.
Că piloţii orbi s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor - puţin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că niciun om politic român, de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat. Şi asta e destul ca să începi să plângi.
[Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]

Problema caracterului participării României la al Doilea Război Mondial împotriva URSS este, şi astăzi, controversată, atât în istoriografia română, cât şi, mai ales în cea occidentală. Împlinindu-se, la 22 iunie 2011, 70 de ani de la intrarea României în război, este momentul să facem clarificări.
Domnul preşedinte Traian Băsescu a afirmat, la o televiziune, că războiul dus de România a fost drept, că şi el ar fi dat ordinul lui Ion Antonescu „Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul!”. A adăugat că regele Mihai are şi el răspunderea lui pentru tot ce s-a întâmplat în acei ani şi că a pactizat cu sovieticii. A urmat o campanie furibundă a unei serii întregi de politologi şi pseudo istorici, şi mai ales politicieni cu o cultură istorică rudimentară; o ripostă diplomatică dură din partea Moscovei. Nicio televiziune nu a organizat o dezbatere echilibrată, în care să fie aduse şi argumente pentru justeţea participării României la război. O carte - Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu, Editura Semne, 2011- cu această concluzie (bazată preponderent pe documente de arhivă de necontestat), pe care am transmis-o postului TV Antena 3 (cu emisiunile cele mai viforoase), nu a fost luată în seamă.
În sala Universităţii Populare „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte fiind reprezentanţi ai românilor de pretutindeni, este locul cel mai nimerit pentru o discuţie asupra acestei probleme.
Caracterul războiului purtat de o ţară depinde de ţelurile pe care le urmăreşte. Germania fascistă dorea „spaţiu vital”, pe care trebuia să-l ia de la vecini, deşi vecinii aceştia aveau dreptul istoric şi demografic asupra acelui spaţiu. Ca urmare, războiul purtat de Germania a fost unul nedrept, condamnabil. Însuşi pretextul invocat pentru declanşarea lui - uciderea unor soldaţi germani de către polonezi - era o minciună.
În timpurile noastre, SUA au invadat Irakul pentru a-i fura petrolul. Ca urmare, războiul purtat de SUA împotriva Irakului este nedrept, condamnabil. Şi, însuşi pretextul invocat pentru declanşarea lui - deţinerea de către Irak a armelor chimice şi atomice - era o minciună. Iată că o putere democratică, SUA, poate duce un război la fel de condamnabil ca războiul dus de Germania fascistă.
Ce ţel a urmărit România în al Doilea Război Mondial?
A fost expus chiar în Ordinul dat de Antonescu:
„Ostaşi! (...) Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi ale bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!
Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte.
Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.
Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile noastre. (...)
Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. (...)
Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori. (...)
V-o cere Neamul, Regele şi Generalul vostru.”
Era vreunul dintre aceste ţeluri nedrept? Niciunul! Ca urmare, pentru România războiul a fost drept.
De menţionat că intrarea României în război a fost determinată de către una din consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939: ocuparea, de către URSS, a Basarabiei şi a nordului Bucovinei, în urma Ultimatumului din iunie 1940. În Dreptul internaţional, Ultimatumul fiind un act de forţă, urmările lui sunt de neacceptat.
Datoria oricui ar fi fost în fruntea României în 1941 era aceea de a acţiona pentru înlăturarea urmărilor Pactului Ribbentrop-Molotov. A făcut-o Ion Antonescu, pentru că el conducea Ţara în acel moment. Războiul l-a dus la condamnarea la moarte, ordonată de Moscova, în 1946. Murind astfel, pentru un ideal drept, el a devenit martir al Neamului Românesc. De aceea, la 30 mai 1991, am propus Camerei Deputaţilor păstrarea unui moment de reculegere în memoria lui. Toţi deputaţii s-au ridicat în picioare, inclusiv preşedintele Camerei, Dan Marţian, fost ministru comunist al Tineretului. Ecoul a fost major, incluzând un protest în Senatul SUA. Ca să îndrepte „eroarea”, Dan Marţian a venit la tribuna Camerei Deputaţilor pe 26 iulie 1991, întrebând indignat: „Cum se poate ca în Parlament să se cinstească memoria lui Antonescu şi să nu existe nimeni care să se ridice în legătură cu acest lucru? Vreau să vă spun foarte sincer că şi noi - dar nu numai noi - societatea nord-americană, Statele Unite au fost şocate de acest lucru. Cum este posibil, cum este posibil să fie doar iniţiativa unui deputat şi toţi ceilalţi nu au absolut nimic de spus?”. Aşadar, la 30 mai 1991, în unanimitate, deputaţii - care reprezentau întregul Popor Român - s-au ridicat în picioare, aducând cinstirea cuvenită în numele acestuia. Cea mai importantă instituţie democratică a României de după 1989, Parlamentul, recunoştea, astfel, caracterul drept al războiului dus de România în 1941-1944.
(va urma)

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) solicită partidelor parlamentare să revină asupra modificării legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene şi primarilor dintr-un singur tur de scrutin.
FCRCHM atrage atenţia deopotrivă asupra aspectelor legate de lipsa de legitimitate a primarilor aleşi într-un singur tur de scrutin, dar, mai ales, asupra consecinţelor care vor avea loc în Transilvania, unde, datorită divizării voturilor între candidaţii diferitelor partide politice, în urma „votului pe criterii etnice”, funcţiile de primar vor reveni UDMR în toate localităţile în care ponderea cetăţenilor români de naţionalitate maghiară este de peste 25 la sută sau chiar mai puţin. Aceeaşi situaţie se va regăsi şi cu privire la structura etnică a tuturor consiliilor judeţene din Transilvania. Astfel, majoritatea administraţiei din Ardeal va intra sub controlul politic al UDMR cu consecinţe deosebit de grave având în vedere complexul de acţiuni antiromâneşti, de separatism pe criterii etnice, promovat de-a lungul timpului de această formaţiune.
Menţinerea acestei soluţii legislative obţinute de UDMR prin şantaj, va răsturna mersul istoriei şi va readuce populaţia majoritar românească sub conducerea unei organizaţii cu statut ambiguu, amintind de vremurile din secolele trecute în care, deşi românii ardeleni erau majoritari, administraţia era controlată de grofii unguri.

Biroul de presă 7 februarie 2012

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) protestează faţă de modul arbitrar de alocare a fondurilor destinate nevoilor culturale şi de păstrare a identităţii cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale.
Protestul FCRCHM are la bază situaţia în care, deşi numeric inferiori, suportând toate avatarurile unei minorităţi sau chiar mai mult, acţiunile cultural- identitare ale românilor din Covasna, Harghita şi parţial Mureş sunt lipsite de suportul financiar de la nivel central şi supuse unei permanente discriminări în plan local. În acelaşi timp, manifestările şi evenimentele publice organizate de consiliile judeţene şi primăriile din zonă privesc exclusiv minoritatea maghiară şi doar rareori, pentru a salva aparenţele, se simulează un nesemnificativ caracter multicultural în care s-ar regăsi şi românii.
Astfel, spre deosebire de minoritatea maghiară, care beneficiază de un suport financiar întreit - Budapesta, Bucureşti şi bugete locale, gestionat de UDMR, proiectele şi aşa puţinelor ONG-uri ale românilor din cele trei judeţe nu cunosc finalitate din lipsa suportului financiar, cu excepţia unor sporadice şi nesemnificative sume alocate în plan local.
Dacă pentru două milioane trei sute de mii de minoritari din România se alocă suma de aproape 19 milioane de euro, fără a mai socoti banii alocaţi minorităţilor de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Culturii sau Parlamentul României, pentru cei 10 milioane de români din afara frontierelor României Guvernul României alocă circa 2 milioane de euro, iar celor 400.000 de români din Covasna, Harghita şi Mureş 0 (zero) lei!
FCRCHM solicită Guvernului şi Parlamentului României ca, la prima rectificare bugetară, să se aloce proporţional şi fonduri destinate românilor din cele trei judeţe, care se găsesc în minoritate în judeţele Covasna, Harghita şi unele părţi din judeţul Mureş, fiind discriminaţi în propria ţară. Din punct de vedere cultural şi identitar, ei au nevoi similare minorităţilor naţionale, în condiţiile în care reprezentanţii lor nu au acces la guvernare şi nici nu controlează discreţionar administraţia locală, ca în cazul reprezentanţilor maghiarimii.

Biroul de presă 8 februarie 2012

Ceea ce trebuia să fie un eveniment cultural de care judeţele Harghita, Covasna şi Mureş să se mândrească, tinde să se transforme doar într-un alt mijloc de a vorbi despre secui şi despre regiunea celor trei judeţe.
Vroiam să scriu acest material ca un text pur informativ, în care să pomenesc despre importanţa Bienalei de Grafică, ajunsă la a doua ediţie, despre buget, despre condiţii de participare şi tot ce implică redactarea unui asemenea articol. Dar atâta timp cât o persoană se crede a fi mult mai mult decât ceea ce este, prefer să critic decât să informez.
Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a fost prezent, şi el, la conferinţa de presă ţinută la Miercurea- Ciuc, referitoare la Bienala de Grafică care va avea loc în zonă. După ce a vorbit în limba maghiară despre evenimentul organizat şi de consiliul pe care îl conduce, şi-a manifestat speranţa ca toată lumea să fi înţeles ce avea de comunicat şi să nu fie nevoit să vorbească şi în limba română. Ghinion. Presa română n-a înţeles, fapt pentru care Tamas Sandor a răspuns cu un „din păcate nu aţi înţeles”. Pentru că nu am înţeles ce vrea să zică cu acel „din păcate”, l-am rugat să explice. „Din păcate, pentru că eu înţeleg ce vorbiţi dumneavoastră şi, dacă suntem într-o comunitate aici în ţinutul secuiesc, ar fi minimal să înţelegeţi şi dumneavoastră ce vorbim noi”, a afirmat Tamas Sandor.
Hai nu zău! Faptul că am avut ghinionul să mă nasc în aşa-zisul ţinut secuiesc nu înseamnă că trebuie să mă consider secui. Iar dacă nu mă consider secui, nu pot fi de acord cu termenul de ţinut secuiesc şi tot ce derivă din el. Iar dacă Tamas Sandor se crede cu atât de mult bun simţ, de ce la conferinţele de presă nu vorbeşte doar în limba română? Căci, trăind în România, presa maghiară ar trebui, măcar minimal, să înţeleagă ce ar vorbi domnia sa. Iar dacă Tamas Sandor, în calitate de co-organizator al unui eveniment cultural, prezent la conferinţa de presă care tocmai promovează evenimentul, habar nu are cum se zice în limba română la numele evenimentului (repet: pe care el îl promovează), cum poate încerca să ofere un exemplu de moralitate presei de expresie română?
Pe ce se bazează Tamas Sandor când afirmă că „judeţele din ţinutul secuiesc în ţara asta acordă posibilitate de finanţare pentru programe culturale majore mult mai mari decât în alte judeţe”? Domnia sa fie compară cele trei judeţe (Harghita, Covasna şi Mureş) cu judeţe din Himalaya, fie nu a ieşit din ţinutul unde se crede rege, să vadă cu câţi ani suntem rămaşi în urmă (inclusiv la evenimente culturale) faţă de restul ţării.

60.000 lei pentru Bienala de Grafică

Prima ediţie a Bienalei Grafice a avut loc în 2010, la ea participând lucrări din 11 ţări, 71 de lucrări apărând în catalogul bienalei, iar 245 au făcut obiectul unor expoziţii la Timişoara, Sfântu-Gheorghe, Miercurea- Ciuc şi Târgu-Mureş.
A doua ediţie va fi organizată de consiliile judeţene din Harghita, Covasna şi Mureş, de centrele culturale din cele trei judeţe şi desfăşurată sub patronajul ministrului Culturii. Pentru aceasta, judeţul Harghita va acorda 60.000 lei, urmând ca bienala (expoziţia finală) să se desfăşoare la Sfântu- Gheorghe, pe data de 18 mai, care coincide cu prima zi a Zilelor celor trei judeţe. Bugetul total al evenimentului este de 240.000 lei.
Concurenţii, adică graficienii, pot trimite lucrările, în format digital, până pe 20 martie. Un juriu va analiza lucrările trimise, după care graficienii care au trecut de primul pas vor fi înştiinţaţi să trimită şi lucrările în original. La final, toate lucrările vor fi prezentate la evenimentul de la Sfântu-Gheorghe.

(Articol, de Liviu Câmpean, preluat din cotidianul „Informaţia Harghitei”, din 15 februarie 2012)

10 februarie

• Agerpres informează comunitatea că autorităţile covăsnene vor cheltui 210.000 lei ca să vadă cine iese şi cine intră din judeţul Covasna. Nouă ni se spune că e criză şi udemeriştii cheltuiesc 210.000 lei pentru a număra câţi cetăţeni tranzitează prin judeţ. Este încă o măsură pentru întărirea autonomiei udemeriste? Câţi minoritari unguri vor fi angajaţi?

11 februarie

• După discursul controversat din Parlament la investirea Guvernului Ungureanu, discurs care mie mi-a plăcut, Victor Ponta vine la Sfântu-Gheorghe. Am aflat de această acţiune din „surse” şi ne-am deplasat la locul de întâlnire. Am putut intra fără legitimare. Am văzut în sală pesedişti din judeţele Covasna şi Harghita, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile. Discuţia s-a purtat, civilizat, pe problemele supravieţuirii românilor din zonă. Am remarcat spusele domnului Ponta, cităm: „Dacă aş trăi aici, ca dumneavoastră, nu aş fi atât de diplomat ca acum când vorbesc”. Nu a fost nimic deosebit, aşa cum nimic deosebit nu a fost de 22 de ani ori de câte ori au venit politicieni de la Bucureşti. Interesantă a fost absenţa strălucitoare a partenerilor din USL. Peneliştii nu au obţinut aprobarea de la UDMR pentru participare.

12 februarie

• Duminică. În biserici, după Sfânta Liturghie, preoţii au vorbit despre Pilda Fiului Risipitor. Bucuria tatălui, care a zis: „Acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (Luca 15, 11-32). Din păcate, aproape deloc dintre cei ungurizaţi nu au înviat şi nu s-au aflat. Niciodată nu e prea târziu. Neamul îi aşteaptă precum tatăl din pildă.

13 februarie

• „Simpaticul” prefect Ervin Gheorghe ţine conferinţă de presă! Consideră că e datoria lui să facă precizări asupra criticilor aduse de Victor Ponta sâmbăta trecută. Purtătorul de cuvânt dă un comunicat de presă cu nr. 31. Bineînţeles, de un penibil cu care ne-a obişnuit, prefectuş ur afirmă, cităm din comunicat: „Prefectul, în special în aceste două judeţe, este tot timpul între ciocan şi nicovală - a spus Gyorgy Ervin - orice hotărâre iei, una dintre părţi, ori cea maghiară, ori cea română, va fi nemulţumită. Consider că ne facem treaba echilibrat, echidistant, întocmai în spiritul legii, se poate întâmpla să şi greşim, dar acest lucru se constată de către organele de control abilitate, şi nu la conferinţe de presă”. Oare ministrul Berca l-o fi împuternicit să vorbească şi în numele prefectului judeţului Harghita ori a fost împuternicit de şeful său direct, Hunor Chelemen? Din câte ştim, organele de control abilitate au constatat tot felul de greşeli ale domnului Gheorghe, dar udemeriştii care l-au numit l-au salvat, pentru că e soldat brav al lor. Mediafax ne arată ipocrizia întreagă a lui Ervin: „Eu nu am cunoştinţe de astfel de cazuri, nici de discriminări, la care se referă domnul Ponta. M-aş mira să existe astfel de cazuri, mai ales că nu cred că românii din judeţul Covasna ar putea să-mi reproşeze ceva. Mă consider un om echilibrat şi încerc să îmi fac treaba în aşa fel încât să păstrez normalitatea în judeţ”. Noi credem că sunt foarte mulţi români care au ce să-i reproşeze. Chiar în paginile acestei publicaţii au apărut articole referitoare la erorile domniei sale. Vrea cumva să transmită publicului că nu citeşte „Condeiul ardelean”. Dacă e aşa, dezinformează. Citeşte cu lupa şi-şi mâncă unghiile că nu poate avea replică. Vă sfătuim, stimate Ervin Gheorghe, să veniţi la sinceritate şi la adevăr, că în minciună aţi trăit prea mult. În religia dumneavoastră nu se citesc pildele evanghelice?
• Basilica.ro ne informează: „La Palatul Patriarhiei, a avut loc o întâlnire de lucru între Comisia pregătitoare a Bisericii Ortodoxe Române pentru dialogul cu Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, şi un grup de ambasadori acreditaţi la Bucureşti format din Excelenţele lor Mark Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite, Mario Cospito, ambasadorul Italiei, Estanislao de Grandes Pascual, Ambasadorul Spaniei, Michael Schwarzinger, Ambasadorul Austriei, Philipp Beaulne, Ambasadorul Canadei şi Jose Antonio Arrospide del Busto, Ambasadorul Republicii Peru. La întrevedere a mai participat Monseniorul Baudouin Muankembe, reprezentantul Nunţiului Apostolic în România”. Oare poate exista o deschidere mai mare a neamului românesc, hulit atât în vestul cât şi în estul Europei? Ce interes au americanii, italienii, spaniolii, canadienii, peruanii? Nu cumva vor să se asigure că rătăciţii nu vor reveni la casa lor? Vor să ne menţină dezbinaţi! Poate nu le va ajuta Dumnezeu şi ne vom reuni! Oare de ce ar trebui românii să asculte de un papă, când au patriarh din neamul lor? Acceptăm să fim monitorizaţi de Lucifer poate pentru a-i arăta că nu are putere asupra noastră, dacă nu vrem noi.

14 februarie

• Se împlinesc 16 ani de când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotăra reactivarea Episcopiei Huşilor, desfiinţată de regimul comunist prin unirea cu Episcopia Romanului, în anul 1949. Am amintit acest eveniment deoarece Episcopia Huşilor a fost înfiinţată în anul 1598 de Mihai Viteazul, pentru stoparea prozelitismului Bisericii Catolice în Moldova.
• După o lungă absenţă, portavocea cu cip încorporat s-a întors de la oile sale cu un nou program. Baciul, care are grijă atât de oi cât şi de el, a făcut ceva schimbări programului la sfârşitul săptămânii trecute. Noul program implementat îl face să-l laude pe Ponta. Deschide baciului uşa pentru o eventuală intrare la guvernare, totodată cu încercarea de compromitere, în ochii adevăraţilor naţionalişti, a preşedintelui PSD. Baciul nu l-a mai folosit pe Guruianu în acest act al piesei. Oare să-l fi trimis la pescuit la copcă?

Agerpres: „Minerii din Valea Jiului au decis să renunţe, timp de trei zile, la masa caldă pe care o primesc la intrarea în schimb, iar cu banii economisiţi în acest mod să fie cumpărate 200.000 de conserve ce vor fi distribuite sinistraţilor din zonele afectate de zăpadă şi viscol”. Solidaritatea românească nu e o glumă!
 

15 februarie

• Penitenciarul Bistriţa, Comunicat de presă, spicuim: „... situaţia dificilă cu care se confruntă semenii noştri, a impresionat şi persoanele private de libertate din custodia Penitenciarului Bistriţa, aşa încât, mai mult de jumătate dintre acestea şi-au donat raţia de pâine corespunzătoare zilei de astăzi. Suma de bani reprezentând contravaloarea pâinii donate va fi folosită pentru achiziţionarea de produse alimentare, care, de asemenea, vor fi predate în zilele următoare unui centru de colectare din oraş pentru a ajunge în zonele calamitate”. Lăudabil! Nu am auzit de astfel de atitudini prin penitenciarele din alte ţări ale Uniunii Europene. Nu cumva au şi ei ceva de învăţat de la noi? Au, dar nu vor!
• Navigând pe internet, dăm de un fapt cu care ne întâlnim rar. Reacţia rectorului Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş, Constantin Copotoiu, la pretenţiile ilegale ale udemeriştilor. Pe site-ul enational.ro citim: „Dorim să exprimăm poziţia noastră vis-a-vis de faptul că UMF Târgu-Mureş a devenit o monedă de joc politic din partea UDMR, pentru a susţine prim-ministrul şi Guvernul nou-format. Noi nu suntem de vânzare, nici nu vindem, nici nu cumpărăm nimic, suntem o entitate de profesionişti, care au făcut din medicina târgumureşeană o medicină de vârf în România şi peste hotare şi atunci când am avut greutăţi şi probleme nu a venit nimeni din partea politicului să ne întrebe cum putem să trecem peste greutăţi. În prezent, considerăm că toate prevederile Legii educaţiei naţionale, inclusiv cele legate de învăţământul pentru minorităţi, sunt respectate. În toate documentele şi regulamentele elaborate şi aprobate conform procedurilor academice, specificul învăţământului în limba maghiară este păstrat şi garantat. În asemenea condiţii, respingem cu hotărâre orice implicare a politicului în problemele interne ale universităţii şi nu suntem de acord cu transformarea acestei universităţi într-un instrument de şantaj politic”. Ce frumos ne mint udemeriştii la televizor şi prin alte suporturi mass-media! Cine nu-i cunoaşte, ar putea fi înduioşat de cum sunt ei, minoritatea ungurizată din România, discriminaţi. Spuneau că UMF Târgu- Mureş nu respectă Legea învăţământului şi că ei susţin Coaliţia numai dacă se respectă dorinţele lor de intrare în legalitate. De fapt, ei vor susţine Coaliţia dacă ea, Coaliţia, nu va respecta Legea învăţământului şi va ceda dorinţelor lor ilegale. Halal politicieni cu ştaif, cum îi consideră unii! Nu ştim cum de-i mai suportă ai lor, cei de îi votează, noi nu-i mai suportăm deloc. Mai mult, rectorul Constantin Copotoiu informează că a fost supus unei presiuni externe, sub forma unor scrisori ale câtorva universităţi din Ungaria şi a vizitei ambasadorului Ungariei care, toate, susţi neau pretenţiile ilegale ale udemeriştilor. Funcţionarii Statului Român nu au nicio atitudine cunoscută! Oare ne vor vinde şi de data asta?
• Constatăm că domnul Andrei Ardeleanu, purtătorul cuvintelor lui Ervin Gheorghe, nu a învăţat bine limba română şi traduce din limba ungară mota- mot. Când transmite comunicatele către presă, dumnealui scrie: „Vă rog să găsiţi ataşat comunicatul Instituţiei Prefectului Judeţul Covasna ”. Primul gând a fost că, săracul, pierduse comunicatul şi ne roagă pe noi să-l găsim. De fapt, Andrei Ardeleanu (în limba ungară - Andras Erdely) dorea să ne spună - Vă transmitem ataşat comunicatul Instituţiei Prefectului Judeţul Covasna. Oare domnul comunicator o fi fost examinat pentru a se vedea dacă ştie bine limba oficială a instituţiei? După cum se exprimă, nu credem să fi dat proba.

16 februarie

• Aflăm de la ziariştii români prezenţi la o conferinţă de presă ţinută la Miercurea-Ciuc, cu ocazia unui eveniment cultural, că preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Alexandru Tamaş, a fost lovit de lene. N-a catadixit să vorbească ziariştilor şi în limba română. Întrebat fiind ce-i cu lenea de a vorbi limba oficială a statului, mustăciosul a răspuns: „Pentru că eu înţeleg ce vorbiţi dvs. şi, dacă suntem într-o comunitate aici în ţinutul secuiesc, ar fi minimal să înţelegeţi şi dvs. ce vorbim noi”. Neruşinatul eludează faptul că cetăţenii României, oriunde ar trăi, trebuie să cunoască limba oficială, iar reprezentaţii instituţiilor au obligaţia de a se exprima public întâi în limba oficială a statului şi apoi în limba unei minorităţi. Asta e cerinţa minimală cu privire la folosirea limbii de comunicare, nu ce afirmă leneşul. Domnule prim-ministru Ungureanu, vă rugăm să vă faceţi timp, cât mai repede, să-i spuneţi aceste lucruri întâi în limba română şi apoi în limba ungară rebelului Alexandru Tamaş. Poate de la dumneavoastră va înţelege legea. Şi mai tăiaţi-i din mustăţi, că nu-şi vede lungul nasului!
• Vedem pe www.dantanasa.ro cu câtă veselie incompetentul primar al oraşului Covasna, care pierde fondurile necesare reabilitării sau extinderii reţelelor de apă şi canal ale staţiunii de interes naţional, marchează renovarea Casei de Cultură cu tricolorul unguresc între degete. Ştirea provine de la site-ul covasnamedia. ro, care titrează: „Inaugurare culturală la Covasna”. De când o renovare este un act cultural? Nu ştim dacă titlul a fost dat de semnatara textului, Simona Negrilă, sau de şefii ei. Oricum titlul ne confirmă supoziţia că „Observatorul de Covasna” nu este un ziar românesc, ci unul scris în limbă română. Nu poţi inaugura ceva ce există de mult timp. (Inaugura, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui aşezământ, a unei expoziţii, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate; într-un domeniu. DEX’98) Poţi spune că s-a reluat activitatea în spaţiul renovat. Limba română nu e grea, ci traducerea din limba ungară în limba română dă bătăi de cap stimabililor. Vă demascaţi singuri! Domnule AAA, fiţi mai exigent! Ăştia dau public tot ce vreţi să ascundeţi. Dacă asta vreţi, noi nu ne supărăm, ba din contră, vă mulţumim.
• Marele pragmatic în etno-business- ul local îşi dă cu părerea despre etno-business-ul naţional. Cică USL nu are negociatori care cunosc psihologia ungurizaţilor. Afirmă că Blaga şi Udrea mediază cu succes această relaţie cu reprezentanţii ungurizaţilor. Clar, cine dă banii sau le aprobă drapele ori le recunoaşte brandul mincinos, ţinutul secuiesc, înţelege psihologia lor. Cine le solicită să respecte legea nu le înţelege psihologia. Pragmatic, nu? Ne daţi bani ca să ne realegem şi să mai sifonăm banii ţării, înseamnă că ne înţelegeţi psihologia. Sunteţi de acord cu autonomia pe criterii etnice, aşişderea. Doamne ajutăne să-i suportăm şi să-i iertăm!

17 februarie

• Miercurea-Ciuc. Agerpres ne informează cu replica dată de deputatul de Harghita, Mircea Duşa, bezmeticului AAA despre cunoaşterea psihologiei lui. Iată: „Din fericire, numai USL are reprezentanţi locali care cunosc bine problemele din cele două judeţe şi este normal ca domnul Antal să spună că reprezentanţii USL nu sunt buni negociatori, pentru că aceştia prezintă, de fiecare dată, neajunsurile din aceste judeţe şi ceea ce face UDMR pentru a şterge orice urmă că mai există români în Harghita şi Covasna”. Replică politicianistă! Guruianu, care este membru USL, nu face ce afirmă Duşa. AAA are tot dreptul să-l atace pe deputat dând de exemplu pe pauperul Guruianu, uselistul, care negociază incredibil de bine cu udemeriştii. De unde se vede că brăilenii au abilităţi de negociatori şi nu de slugi. Guruianu şi Dănuţ au o mare caliate! Vorbesc ungureşte în limba română!

18 februarie

• E ziua în care ne-am dumirit cum stau faptele în cazul dorinţei udemeriştilor de a mai desfiinţa o clasă cu limba de predare română. Ţinta epurării limbii române, Şcoala „Varadi Iosif” din municipiul Sfântu-Gheorghe. Călăul învăţământului în limba română din judeţul Covasna, inspectorul general şcolar Irma Cheresteli, porneşte demersurile începând cu luna ianuarie 2012. Părinţii sunt anunţaţi, la Grădiniţa „Gulliver” şi la şcoala vizată, că nu se fac înscrieri pentru clasa I la limba de predare română. Aceştia doresc lămuriri. Merg la călău în februarie. Acesta nu spune nimic clar, dar este interesat să ştie de unde au aflat oamenii de intenţiile discriminatorii, fiind mirat, deoarece problema s-a discut doar în Consiliul Local, primarul având iniţiativa desfiinţării. Dorea călăul să afle un nume de consilier? De ce? Şedinţele nu sunt publice? Trecem mai departe. Călăul lasă părinţii fără răspuns în speranţa că vor ceda şi-şi va îndeplini misiunea încredinţată. Surpriză! Părinţii nu se lasă şi fac petiţii către Instituţia Prefectului Judeţul Covasna, către primar, solicită ajutor organizaţiilor societăţii civile româneşti şi caută sprijinitori pe internet. Ajutor au primit fiind susţinuţi de 2.290 de persoane. Au primit şi reproşuri de la consilierul Guruianu pentru modul de exprimare a doleanţelor lor. Pesemne acesta primise rolul de jucat în această afacere şovină. A încercat să preia problematica pentru a o înmormânta în stilul său udemerist de expresie românească, sub acoperire penelistă. Părinţii, cinste lor, nu s-au lăsat deturnaţi şi au continuat demersurile. AAA a cedat. Călăul nu mai are de executat, în acest caz, nimic, decât să se transforme în salvator. Şi uite aşa, un exemplu demn de urmat, domnul Tiberiu Andrei Stan, împreună cu Lucian Panait, Laura Rotaru, Adriana Chişcă, Etelka Popa, Eugenia Dincă, Jănel Leaua, Noemi Vornehm, Gabriela Melania Tudoran, Kinga Daradics, Constantin Dârţu, Edith Andrei, Adrian Zaharia, Adrian Diaconu, Elena Dana Stoleru, Elena Lazăr, Florin Ioaniţescu, Romelia Fesus, Marian Brânză, Traian Georgescu, au reuşit să-l facă pe AAA să dea înapoi, cel puţin prin declaraţii, şi să anunţe că se va înfiinţa clasa solicitată. Solidaritatea românească va învinge mereu şovinismul unguresc. Asta e lecţia! Nu ne rămâne decât să o aplicăm.

19 februarie

• Duminica Înfricoşatei Judecăţi. Atât noi cât şi udemeriştii, pecemiştii, tocheşiştii trebuie să medităm asupra pericopei evanghelice rânduită pentru această zi: „Când va veni Fiul Omului Întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va desparţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Impăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le vă răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osânda veşnica, iar drepţii la viaţa veşnică”. Noi, românii, ne considerăm capre şi cerem milă. Voi, ceilalţi, cum credeţi că sunteţi şi cum credeţi că veţi răspunde la plinirea vremii?

20 februarie

• Cantautorul Mircea Rusu a crezut că a fi primar e egal cu a edita un CD cu niscaiva cântece. Interpretul imnului pedelist e cercetat de DNA, după ce a fost ales după ureche primar în comuna Band. Doamne câţi neaveniţi sunt aleşi. Alegători, treziţi-vă! Nu vă mai luaţi după televiziuni. Gândiţi cu capetele voastre! Şi veniţi la votare toţi!

21 februarie

• Pe postul Antena 3 se dezvăluie sabotajul asupra intereselor românilor făcut de stimabilul preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita. Avea utilajele necesare deszăpezirii zonelor afectate, dar a preferat să le ţină în garaj. Probabil că dorea să le folosească numai după ce obţinea autonomia pe criterii etnice a judeţului Harghita. Simpaticule, până obţii tu autonomia de care aminteam, utilajele se uzează moral, ca să nu spunem că ruginesc. Ruşine să-ţi fie că nu ai vrut să ajuţi nişte oameni. Ce dacă sunt români?

22 februarie

• Primul-ministru Ungureanu discută cu străinii care ne-au încălţat. Despre ce discută şi rezultatele discuţiilor le vor afla poate fiii noştri, nepoţii noştri, peste 50 de ani. Noi vom simţi efectele poimâine. Doamne ajută să fie bine! La Tine e toată nădejdea.

Sunt două săptămâni de când s-a schimbat Guvernul Boc V cu Guvernul Ungureanu I, adică, mai exact, cu Guvernul Boc VI. De ce spun asta? Păi s-au înlocuit premierul şi miniştrii, dar, aşa cum era de aşteptat, al şaselea guvern al lui Băsescu a rămas la fel. La fel de stângaci şi dezinteresat (nu îi doare nici în cot) în gestionarea treburilor urgente şi curente ale Ţării, şi la fel de bun, de perspicace, în umplerea buzunarelor camarilei PDL-UDMR-UNPR. Prin urmare, la fel de incompetent şi de hoţ. Asistăm, aproape neputincioşi, la ravagiile umane şi materiale pe care le-au făcut nămeţii în sudul şi sud-estul României, şi pe care încă o să le mai facă inundaţiile. În general, presa a ajuns mai repede la faţa locului decât statul. Ca de obicei. Aşadar, nenorocirile au fost şi sunt mediatizate încontinuu, asemenea protestelor din urmă cu o lună şi jumătate. Şi, în ciuda acestui fapt, tot nu s-a făcut mare lucru ca sinistraţii din Vrancea, Buzău, Ialomiţa şi celelalte judeţe din zonă să fie salvaţi, acţiunile de tip gâgă (intervenţii după o săptămână, deszăpezirea drumurilor pe care nu mai era pic de nea în locul celor închise, alocarea de fonduri după trei săptămâni etc.) s-au succedat la Guvern şi la instituţiile din subordinea sa. Aşa încât, în loc de Cod Roşu de vreme rea şi calamitate, am avut Cod Roşu de nesimţire şi tupeu (gen „Nu mai putem plăti lenea” - Mihai Răzvan Ungureanu către bătrânii, degeraţi şi lihniţi, de 70- 80 de ani). O singură viaţă de om (nu 86) dacă se pierdea din cauza vremii, dublată de incompetenţă, trebuia instituit Codul Roşu, domnule Băsescu! Dar, nu-i aşa, dacă era vorba de viaţa dumitale sau a lui Ungureanu, atunci acest subiect nici nu mai intra în discuţie şi Codul Roşu se instituia pe loc… Revenind la schimbarea Guvernului Boc V cu Guvernul Boc VI, adică Ungureanu I, trebuie spus că, din cauza „piticilor” dictatorului Băsescu (am stabilit în ediţia trecută de ce e dictator), cu acest prilej Uniunea Democrată Maghiară din România a mai apucat să ceară încă niţel câte ceva. Să pună condiţii, adică să şantajeze, în stilu-i arhicunoscut. E drept, acest lucru se întâmplă de 22 de ani, şi mai cu seamă de 16, deci din 1996, de când UDMR nu a lipsit de la guvernarea României decât 10 luni, în 2009. Am căutat explicaţii peste explicaţii pentru trădarea românilor din Covasna, Harghita şi Mureş de către guvernanţii Ţării. Sunt multe, fireşte, dar una singură e atât de simplă, de adevărată şi de limpede încât nu depăşeşte nivelul de grupa mare - grădiniţă. Şi anume că Kelemen Hunor (scuzaţi…) este, de fapt, preşedintele României, adică şantajistul care, în numele democraţiei şi al drepturilor minorităţilor, îl conduce pe Traian Băsescu. Cum de se poate una ca asta? Nimic mai simplu. Încercaţi un exerciţiu: mâine Kelemen Hunor face şedinţă la UDMR şi hotărăşte trecerea în barca Opoziţiei; poimâine parafează înţelegerea cu USL, care-l primeşte cu braţele deschise; peste doar câteva zile, în plenul reunit al camerelor Parlamentului, Traian Băsescu este suspendat din funcţia de preşedinte; şi, peste alte 30 de zile, la ce popular mai e astăzi în rândul „român’lor” pe care atât de mult i-a invocat din 2004 şi până la demararea protestelor din ianuarie 2012, NU MAI ESTE PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI!!! Şi atunci, dragi români, la ce ne mai mirăm?! Este chiar atât de simplu. Trădarea tătarului-comandant de navă poate continua. Şi continuă. Cine este preşedintele României? Kelemen Hunor. Ia uite, de asta suntem unde suntem! Pentru că nu avem atâta demnitate şi sânge în instalaţie ca măcar să ţinem laolaltă, pe timp de pace, ceea ce străbunii noştri au obţinut cu sângele, pe timp de război.

Judeţul Covasna l-a avut drept oaspete, pe 11 februarie 2012, pe preşedintele Partidului Social Democrat, deputatul Victor Ponta . La întâlnirea cu liderul PSD, ţinută sâmbătă în municipiul Sfântu-Gheorghe, la Incubatorul de Afaceri, au participat preşedinţii PSD Covasna, Horia Grama, şi PSD Harghita, Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, numeroşi primari, consilieri locali şi judeţeni, şefi de instituţii, membri ai partidului din cele două filiale social- democrate, dar şi o serie de personalităţi din societatea civilă românească din zonă. În expunerile lor, ascultate cu mare atenţie de Victor Ponta, personalităţi precum: Rodica Pârvan - profesor, director al Şcolii Generale „Constantin Brâncuşi”, consilier local Sfântu-Gheorghe; Nicolae Enea - medic primar balneolog, consilier local Covasna; Luiza Mike - cercetător, director al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului Târgu-Secuiesc; Constantin Filofi - economist, primar al comunei Sita-Buzăului; Sabin Calinic - avocat, consilier judeţean Covasna; Codrin Munteanu - lector universitar, inspector guvernamental, fost prefect de Covasna; Ioan Lăcătuşu - publicist, fost director al Direcţiei Naţionale a Arhivelor Statului Covasna, au adus la cunoştinţa preşedintelui PSD o serie de abuzuri punctuale din multitudinea de fapt ilegale ale autorităţilor administraţiilor judeţene şi locale controlate de UDMR în Covasna şi Harghita. Liderul social-democrat şi-a luat notiţe, la propriu, după care, în cuvântul său, a dat asigurări asupra faptului că toate aceste situaţii contravenţionale şi penale vor lua sfârşit atunci când Uniunea Social Liberală va prelua conducerea României, iar UDMR nu va mai fi cooptată la guvernare.

„Prefecţii de Harghita şi Covasna nu urmăresc aplicarea legilor ţării”

La conferinţa de presă ţinută după eveniment, Victor Ponta a declarat: „Ceea ce vreau să vă spun este faptul că mă voi adresa premierului Ungureanu cu o scrisoare deschisă în care o să-i cer să analizeze imediat, şi să ia măsuri aşa cum a promis la investirea Guvernului său, problema respectării legii de către reprezentanţii Executivului în teritoriu. Mă refer la două categorii de probleme: în primul rând, la prefecţii din Vrancea, Buzău şi Constanţa, care în aceste zile de gravă situaţie meteorologică au acţionat pe criteriu politic, sabotându-i pe preşedinţii consiliilor judeţene în loc să ia măsuri pentru salvarea oamenilor, şi în al doilea rând, la prefecţii de Harghita şi Covasna, care, ca reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu, nu urmăresc aplicarea legilor ţării”. Preşedintele PSD a continuat dezbaterea acestui subiect împreună cu reprezentanţii mass-media prin a spune că: „În viitoarea guvernare, a USL, prefecţii nu vor mai fi oameni politici şi nu vor fi nominalizaţi pe criteriu politic. Vor fi oameni care să reprezinte cu adevărat Guvernul în teritoriu. Evident, trebuie să aibă o relaţie cu Guvernul şi cu mine ca prim-ministru, una profesională, dar trebuie să fie oameni care să fie, într-adevăr, înalţi funcţionari publici, care să respecte legea. Nu voi avea ca şi criteriu originea etnică a viitorilor prefecţi, ci capacitatea lor de a nu asculta de ordine politice, de partid, şi de a-şi face datoria, de a supraveghea respectarea legii şi de a reprezenta Guvernul României în teritoriu. În acest moment, opinia mea, bazată pe ceea ce-mi spun colegii din toată ţara, nu doar din Covasna şi Harghita, este că prefecţii nu au nicio legătură nici cu respectarea legii, nici cu Guvernul României. Ei au legătură, sută la sută, cu organizaţia politică judeţeană care i-a propus. Eu voi schimba asta”.

„PSD şi PNL nu au avut o atitudine ostilă faţă de comunitatea maghiară”

La veşnica şi deja plictisitoarea întrebare legată de „oferta pentru comunitatea maghiară”, adresată tuturor politicienilor români care vin în judeţele Covasna şi Harghita (de parcă ar veni în străinătate, în mintea unora, nu tot în ţara lor), Victor Ponta a răspuns: „Eu îmi aduc aminte că în perioada 2000- 2004, sub Guvernul Năstase, s-au întâmplat foarte multe lucruri pentru comunitatea maghiară. La fel îmi aduc aminte că şi în perioada Guvernului Tăriceanu s-au luat decizii, s-au adoptat legi în favoarea comunităţii maghiare. Prin urmare, nu cred că cineva poate reproşa PSD că ar fi avut o atitudine ostilă faţă de comunitatea maghiară. Nici eu nu am şi nici nu o să am niciun fel de atitudine ostilă, şovină sau extremistă faţă de comunitatea maghiară. Eu îi consider cetăţeni români de etnie maghiară, egali în drepturi cu toţi ceilalţi cetăţeni ai ţării, deci ei trebuie trataţi ca atare. Decizia la care dumneavoastră faceţi referire este o decizie politică referitoare la UDMR (da, nu e nicio noutate că presa maghiară este mereu în astfel de situaţii avocata udemeriştilor - n.r.) şi care nu are legătură cu faptul că UDMR reprezintă (?! - n.r.) comunitatea maghiară. Eu tratez UDMR ca pe un partid politic. Chiar dacă, sigur, ei au un alt mod de organizare. Un partid care se află şi azi la guvernare, împreună cu PDL şi cu independenţii, care trebuie să-şi asume la următoarele alegeri responsabilitatea măsurilor Guvernului din care a făcut parte. Să tai salariile, pensiile, să dai afară oamenii din administraţie fără să creezi locuri de muncă, îi afectează şi pe români şi pe maghiari, în egală măsură. Cred că răspunderea politică nu poate fi doar a PDL, din moment ce UDMR tot timpul a votat şi a acţionat solidar cu PDL”.
Mai departe, preşedintele social- democrat a dat glas şi doleanţelor sale drăgăstoase vizavi de UDMR, că prea era frumos ce spunea până acum: „Îmi doresc foarte mult ca UDMR să intre în următorul Parlament, deoarece pentru o ţară democratică, o minoritate importantă cum este minoritatea maghiară, fără reprezentare parlamentară, ar fi un lucru rău, ar însemna că toate tensiunile rămân pe plan local, ceea ce nu e bine. Îmi doresc ca UDMR să intre în Parlament şi nu partidul domnului Tokes. Din punct de vedere al USL, Tokes reprezintă un model extremist de a face politică, aproape fascist, apropiat de modul de a face politică al unor partide ca al domnului Orban sau Jobbik sau al altor formaţiuni de extremă dreapta din Ungaria. Pentru noi, partidul domnului Tokes nu a fost şi nu va fi niciodată un partener de dialog, UDMR a fost şi va fi un partener de dialog pentru USL, dar nu a fost şi nu va fi un partener de guvernare pentru USL. Noi vom guverna, iar UDMR va fi în opoziţie, conform tuturor sondajelor. Dacă mai intră în opoziţie, după ei, şi PDL, n-o să plâng, dar probabil că vor mai intra în Parlament şi alte formaţiuni extremiste, ca PPDD şi PRM. Însă, nu-i aşa, asta este o responsabilitate pe care trebuie să şi-o asume domnul Hunor Kelemen şi ceilalţi lideri naţionali ai UDMR, care au respins de fiecare dată orice ofertă de colaborare din partea noastră”.
Tipic politicienilor români din ziua de azi, domnul Ponta comite greşeala, fatală după noi, să facă diferenţe între cetăţenii români de naţionalitate - şi mai nou şi cetăţenie - ungară! Păi ei nu sunt diferiţi deloc, domnule Ponta, faceţi bine de mai veniţi să vă informaţi la cine trebuie, că vă aflaţi într-o gravă eroare! Iar dacă asta nu v-ar afecta decât pe dumneavoastră, mai că n-ar fi bai, dar îi afectează pe toţi românii, întreaga Românie, spre a cărei sfârtecare militează toţi aceşti cetăţeni români de naţionalitate şi cetăţenie ungară (evident, fiecare după posibilităţi). La vârsta, capacitatea şi poziţia dumneavoastră, ar trebui să fiţi perfect pus în temă cu ceea ce face, de 22 de ani, iredentismul unguresc în Ardeal…

„O regiune care să se bazeze doar pe criteriul etnic nu există în toată Europa”

Mai departe, întrebat de „Condeiul ardelean” cum vede regionalizarea României, care mai devreme sau mai târziu se va face, dacă crede că este posibil ca judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să formeze o singură regiune, Victor Ponta a afirmat: „Opţiunea mea şi a USL este foarte clară. Din punctul nostru de vedere, judeţele trebuie să rămână în forma în care există, iar până în 2014 trebuie să ne organizăm, de principiu, pe structura regiunilor actuale de dezvoltare. Dacă va apare o altă idee mai bună, o putem discuta, dar noi credem că pe structura actualelor regiuni de dezvoltare trebuie să organizăm viitoarele regiuni administrative, aşa cum există în toată Europa. O regiune care să se bazeze doar pe criteriul etnic nu există în toată Europa. Ştiţi foarte bine, criteriile pe care se fac regiunile sunt economice, culturale, sociale. Şi, oricum, cred că ar fi un dezavantaj pentru cetăţenii români de etnie maghiară să aibă o regiune doar a lor, închisă, pentru că asta înseamnă, de fapt, o enclavizare. În discursul meu din Parlament, m-am referit la o solicitare a UDMR pe care o consider absolut excesivă, separarea Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş. Şi am întrebat: este în interesul unui medic român de etnie maghiară să nu ştie limba română când tratează un pacient? De ce să desparţi universitatea? O să fie numai pacienţi români sau numai pacienţi maghiari? Pacientul e pacient şi trebuie să înţelegi ce-l doare, să-l tratezi. Mie mi se pare genul de solicitare excesivă din partea UDMR, genul de solicitare care nu este făcută la modul serios, ci doar pentru a supralicita ceea ce înseamnă contraofertele lui Tokes sau ale altor politicieni mai extremişti”.
O nouă întrebare a „Condeiului ardelean” a sunat astfel: „Domnule Ponta, ca românii din judeţele Covasna şi Harghita, cei 100.000, să ştie exact cu cine votează la toamnă, spuneţi-ne încă o dată, clar, dacă veţi lua sau nu UDMR la guvernare. Aceasta mai ales în situaţia în care nu veţi câştiga alegerile detaşat şi veţi fi puşi în situaţia de a negocia din nou cu separatiştii”. Iată şi răspunsul: „UDMR rămâne pentru USL un partener de dialog, dar nu de guvernare. Noi am trăit până de curând, şi poate trăim şi în continuare, într-o societate anormală, în care n-am reuşit să mă întâlnesc cu domnul Emil Boc, pentru prima dată, decât după ce a ieşit lumea în stradă. Am stat o jumătate de oră şi n-am vorbit nimic. De altfel, şi UDMR ne-a tratat la fel. S-au întâlnit cu noi, au fost politicoşi… şi au rămas la guvernare cu PDL. La fel de politicoşi vom fi şi noi, dar nu vom guverna cu UDMR”.
Şi ultima întrebare a publicaţiei noastre: „În cadrul acestui dialog cu UDMR, veţi fi de acord cu teza udemeristă că posturile din Covasna, Harghita şi o parte din Mureş trebuie alocate pe criteriu etnic? Cum veţi pune problema ca, de exemplu, în primăriile Sfântu-Gheorghe, Miercurea- Ciuc sau Odorheiu-Secuiesc, să nu mai fie angajaţi 100 la sută de etnie ungară? În acest moment, udemerizarea administraţiei publice din judeţele Covasna şi Harghita este făcută în proporţie de 100 la sută. Cum veţi rezolva această problemă? Cum veţi proceda pentru ca această anomalie să dispară, iar angajările să se facă exclusiv pe criteriul competenţei?”. Răspunsul lui Victor Ponta, copreşedinte al USL: „Este în programul nostru, al USL, ideea de depolitizare a structurilor deconcentrate. Asta nu este valabil doar pentru UDMR, ci şi pentru PSD sau PNL. Sunt 6.500 de funcţii de conducere în structurile deconcentrate şi absolut în toate numirile s-au făcut politic. Aceste 6.500 de funcţii trebuie desfiinţate, nu să facem noi înlocuirea în ele cu pesedişti şi penelişti”.
Intervine, în acest moment, Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al PSD Harghita, probabil văzând că răspunsul este „prea de Bucureşti”: „Anumite prevederi ale legii au fost extrapolate. Legea 215, acolo unde minoritatea este de peste 20 la sută, asigură vorbirea la ghişeele de relaţii cu publicul şi în limba minoritară. Numai că de aici udemeriştii au extrapolat, iar acum în toate anunţurile de concurs apare că trebuie să ştii limba minorităţii. Vinovaţi sunt cei de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. S-a adăugat şi prevederea că trebuie să fii cunoscător al limbii maghiare, numai că aşa ceva nu există în lege. Cei de la ANFP au acceptat-o însă, pentru că şi pe acolo sunt şefi tot maghiari, ca şi la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, aşa că degeaba le mai contestăm. Trebuie respectată legea funcţionarului public, criteriul trebuie să fie cel al competenţei, nu puse bariere discriminatorii care nu sunt prevăzute în lege”.

„Dacă aş sta în Covasna sau Harghita, nu cred că mi-ar fi atât de uşor să fiu echilibrat”

În încheierea conferinţei de presă, preşedintele Victor Ponta a mai spus: „Românii de aici e normal să se simtă abandonaţi (nu, domnule Ponta, nu ar trebui să fie normal, dumneavoastră, împreună cu toată clasa politică, ar trebui să rezolvaţi această problemă a păstrării identităţii românilor din inima României - n.r.). Acest lucru se întâmplă din cauza dependenţei fostului Guvern Boc şi a actualului Guvern Ungureanu de voturile UDMR. Acum în cele două judeţe, Covasna şi Harghita, nu conduce Guvernul, ci UDMR (mulţumim de informare - n.r.). Cei doi prefecţi ascultă de UDMR şi nu de Guvern. Soluţia este revenirea la normalitate şi la aplicarea unor legi care chiar sunt europene în litera lor, dar nu sunt aplicate în cele două judeţe. Prezenţa mea aici, unde voi mai reveni şi cu alte ocazii, este tocmai un semnal dat colegilor mei, care au atâta nevoie de el (şi românii la fel, domnule Ponta, nu doar colegii dumneavoastră din fruntea filialelor - n.r.). Recunosc, însă, că îmi este mai uşor să vorbesc doar venind şi plecând, decât dacă aş sta aici. Atunci nu cred că mi-ar mai fi atât de simplu să fiu echilibrat“ (bravo, dar ne cereţi nouă, românilor, să fim, în loc ca scena politică de la Bucureşti să rezolve, odată pentru totdeauna, problema iredentismului unguresc - n.r.).

Cu durere în suflet, am aflat despre trecerea în nefiinţă a doamnei Ana Tomuş, femeie deosebită, căreia cu greu am reuşit să-i spun pe nume, datorită unui respect deosebit pe care i-l purtam.
Am cunoscut-o bine, am admirat-o pentru distincţie, pentru energia debordantă şi, mai ales, pentru dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur, adică pentru omenia ei.
A fost un suflet mare, care nu a trăit degeaba. A lăsat în urmă un nume de care se leagă multe fapte bune. Numai pe familia mea a ajutat- o de nenumărate ori cu sfaturi bune, şi nu numai. Fiica mea, aflată undeva departe, când a aflat vestea, mi-a scris o scrisoare pe care o redau textual: „Dacă aş fi fost acasă, aş fi venit şi eu la înmormântare. Doamnei îi datorez o parte din pasiunea pentru muzica clasică şi m-a impresionat când mi-a oferit, cu ani în urmă, discurile cu Beethoven, care sunt de o valoare inestimabilă. Să se odihnească în pace, că a fost un om bun...”.
Iată un exemplu dintre sutele, care au făcut ca numele Anei Tomuş să rămână pentru noi ca numele unui mare caracter.
Am fost profund impresionată când, la înmormântare, am găsit biserica plină de oameni, şi nu orice oameni, deşi Ani plecase din Sfântu-Gheorghe de cel puţin 12 ani. Prieteni, vecini, foşti colegi, oameni de bine au conduso pe ultimul drum, fiecare ajungând acolo în urma unui simplu telefon, căci nici măcar la ziar nu a putut apărea un anunţ, fiind sfârşit de săptămână.
A fost una dintre înmormântările de suflet la care am participat, la care nimeni, dar nimeni, nu a venit obligaţie, căci nu aveau de ce să fie văzuţi acolo sau să dea cuiva socoteală în afară de Dumnezeu.
Mi s-a confirmat încă o dată, dacă mai era nevoie, că OMENIA este una dintre marile dimensiuni ale existenţei.
Dumnezeu s-o odihnească pe Ani a noastră, a plecat dincolo cu sentimentul datoriei împlinite pe acest pământ şi cu convingerea că nu a trăit degeaba.
Un gând bun, o lumânare pe care o vom aprinde din când în când pentru Ea, o lacrimă în colţul ochiului este tot ce ne-a mai rămas să facem în amintirea ei.
Să-i urmăm exemplul de omenie şi să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ofere cu generozitate locul pe care-l merită în rândul celor drepţi.
Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace!

Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş îşi exprimă solidaritatea cu Senatul şi celelalte structuri ale Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tîrgu Mureş, cu voinţa majorităţii studenţilor Universităţii  a demonstraţiilor de loialitate, a comunităţii locale în întreaga ei exprimare conştientă de gravitatea decizională, exprimată prin numeroase demersuri publice şi cu celelalte unităţi de învăţământ superior medical din România şi solicită încetarea oricărui amestec în problemele care revin exclusiv corpului academic al Universităţii şi organelor din structura conducerii acesteia,  alese după proceduri transparente şi democratice.

Ingerinţa factorilor politici de la puterea vremelnică provoacă perturbarea proceselor educaţionale, ignoră Constituţia şi bunul simţ prin măsurile preconizate de separare ale învăţământului, cu precedentele periculoase ale anului 1990, generate de extremiştii maghiari.

Considerăm că este incalificabilă ingerinţa UDMR, a ambasadorului Ungariei, d-l Oszkár Füzes, şi a unor organisme din Ungaria, cum ar fi Camera Farmaciştilo, în autonomia universitară a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş,  pentru separarea pe criterii etnice a universităţii, în ciuda faptului că în acest moment etnicii maghiari pot învăţa fără probleme la Târgu Mureş.

După cum se știe, în România nu există, nu pot exista clinici sau spitale cu pacienţi exclusiv maghiari sau exclusiv români. Dacă procesul de învăţământ nu se desfăşoară în condiţii optime pentru scopul în care a fost creat – pregătirea viitorilor medici pentru îngrijirea și vindecarea bolnavilor -, dacă el este perturbat de aceste atitudini și acțiuni separatiste, nu trebuie să ne mai mirăm de starea în care se găseşte domeniul sănătăţii, indiferent de limba maternă a celor care profesează.

Identitatea multiculturală şi multilingvă a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, integrată în sistemul naţional de învăţământ românesc,  este exprimată prin Carta universitară, prin celelalte documente, pe temeiul cărora funcţionează, fiind ancorată în Noua Lege a educaţiei naţionale, în prevederile Constituţiei şi în reglementările europene.

Deoarece Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu Mureş s-a adresat justiţiei, care să judece imparţial, ca o putere separată în statul de drept, nutrim speranţa că sub cupola dreptăţii se va pronunţa o hotărâre în conformitate cu legile şi interesele naţionale ale statului român.

Considerăm că noul ministru al educaţiei, dacă doreşte cu adevărat primenirea învăţământului românesc poate avea iniţiative şi multe lucruri de făcut, care pot fi realizate fără ca să dezmembreze o universitate care are deja câştigat un renume naţional şi internaţional, constituie prin ceea ce este în prezent un etalon şi ştiinţific.  Cedarea la presiuni politice prin nefireşti soluţii adoptate direct de guvern, cu ignorarea autonomiei universitare şi a realităţilor acestui timp european, va duce la consecinţe negative în lanţ, iar duplicitatea actorilor acestor măsuri îi va scoate din istorie, pentru că repetă slăbiciunile guvernanţilor din anii 1945 – 1950.

În aceste condiţii, solicităm Guvernului României ca această problemă creată artificial la  Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş,  să fie lăsată în afara unor trocuri politice încheiate în conjucturi vremelnice, cu nesocotirea interesului naţional şi a principiilor şi perceptelor care stau la baza medicinii, încă din antichitate.

Forumul înţelege să ia atitudine pentru a se sesiza autorităţile şi opinia publică în sprijinul unor orientări legale, respectând spiritul academic şi  specificul învăţământului medical din România şi Uniunea Europeană.

                                                                      Biroul de presă al FCRCHM

Asociaţia „Noi Românii” susţine în totalitate atitudinea demnă a conducerii Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş în faţa presiunilor exercitate de ambasadorul Ungariei, de instituţii de învăţământ superior din Ungaria şi de UDMR, care doresc segregarea pe criteriul etnic, prin deschiderea unei linii de învăţământ în limba ungară.

Ne exprimăm indignarea faţă de lipsa de reacţie a Preşedinţiei României, a Parlamentului României şi a Guvernului României, faţă de cererile UDMR de încălcare a Legii învăţământului, în ce priveşte activitatea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Deşi este evident că nu se îndeplinesc condiţiile legale pentru deschiderea unei linii de învăţământ în limba ungară, asistăm la un şantaj politic al UDMR care, pentru rămânerea la guvernare, solicită partenerilor încălcarea legii. UDMR, sprijinită de ambasadorul Ungariei în România şi de diverse instituţii de învăţământ din Ungaria, doreşte segregarea pe criteriul etnic a UMF Târgu-Mureş, deşi aceasta îndeplineşte toate condiţiile legale, funcţionează şi se declară explicit, conform propriei carte universitare, ca universitate multiculturală şi multilingvă. Este pe deplin păstrată identitatea etnică a studenţilor, respectându-se toate standardele internaţionale în domeniu. Amintim că minoritatea ungară dispune de linii de învăţământ în limba maternă la Universitatea Babeş-Bolyai şi o întreagă universitate, Universitatea Sapientia, exclusiv în limba ungară, ceea ce face ca dorinţele lor cu privire la UMF Târgu-Mureş să fie excesive, deci inacceptabile.

Solicităm expres primului-ministru, ministrului Educaţiei, Guvernului în totalitatea lui, să pună în vedere udemeriştilor încetarea acestei provocări care nu face bine nici minorităţii ungare, nici României şi nici chiar Ungariei.

De asemenea, solicităm ca actele antiromâneşti ale ambasadorului Ungariei, ingerinţele sale în treburile universităţilor româneşti, să fie analizate şi sancţionate de Ministerul de Externe. Este evident că ambasadorul Ungariei se amestecă în treburile interne ale României şi acest fapt este intolerabil.

Director executiv,

Ioan Mugur Topolniţchi

Covasna, 05.03.2012