Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


older | 1 | .... | 60 | 61 | (Page 62) | 63 | 64 | .... | 130 | newer

    0 0

    Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat, cu maximă discreţie, decretul prezidenţial prin care aprobă înfiinţarea, în inima Ardealului, la Cluj-Napoca, a unei universităţi speciale, Sapientia - Sapientia Erdelyi Magyar Tudomanyegyetem, cu predare numai în ungureşte. Disperaţi să se menţină la putere cu absolut orice preţ, pedeliştii au trecut prin Parlamentul României legea prin care le-au dat satisfacţie camarazilor verzi din coaliţie: udemeriştii. Dar mai ales, radicalului Tokes Laszlo, scrie Iuliana Stan în cotidianul.ro, preluat de Romanian Global News.
    Zilele trecute, românii erau ţinuţi în faţa televizoarelor cu cacealmale de tip Boldea, Meleşcanu etc..
    Aflăm şi de ce: şeful Statului Român a iscălit decretul prezidenţial numărul 336 prin care aprobă legea votată de coaliţia PDLUDMR- UNPR-Minorităţi Naţionale de înfiinţare, la Cluj-Napoca, a unei universităţi cu predare exclusiv în limba maghiară: Sapientia. Sau, în ungureşte, Sapientia Erdelyi Magyar Tudomanyegyetem.
    Până acum, universitatea ungurească a stat pitită în Miercurea-Ciuc. Cele mai multe facultăţi ale noii universităţi vor funcţiona, însă, la Târgu-Mureş. Exact la Târgu-Mureş! Fix acolo unde Guvernul primului ministru al României, Ungureanu M., a aprobat, tot zilele trecute, înfiinţarea facultăţii ungureşti de medicină şi farmacie.
    Iată isprava garantului constituţional al Statului Român, Băsescu, în favoarea maghiarimii din UDMR:
    „DECRET nr. 336 din 28 martie 2012 pentru promulgarea Legii privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj- Napoca, judeţul Cluj
    În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,
    Preşedintele României decretează:
    ARTICOL UNIC
    Se promulgă Legea privind înfiinţarea Universităţii „Sapientia” din municipiul Cluj- Napoca, judeţul Cluj, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
    TRAIAN BĂSESCU”
    Articolul 2 din Legea 58 din 29 martie 2012, votată la cererea UDMR de PDL, UNPR şi de minorităţi, este cât se poate de clar:
    „Universitatea „Sapientia” din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, se înfiinţează cu următoarele facultăţi şi specializări acreditate: Facultatea de Ştiinţe şi Arte, cu specializarea Cinematografie, fotografie, media, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Umaniste din Miercurea-Ciuc, cu specializările Contabilitate şi informatică de gestiune, Economie agroalimentară, Economie generală, Limba şi literatura română - Limba şi literatura engleză, Facultatea de Ştiinţe din Miercurea-Ciuc, cu specializările Sociologie, Comunicare şi relaţii publice, Ingineria produselor alimentare, Ingineria şi protecţia mediului în industrie, şi Facultatea de Ştiinţe Tehnice şi Umaniste din Târgu-Mureş, cu specializările Informatică, Comunicare şi relaţii publice, Automatică şi informatică aplicată, Mecatronică şi Calculatoare, toate cu predarea în limba maghiară, cu excepţia programului de studiu Limba şi literatura română - Limba şi literatura engleză, şi, după caz, limba română, limba engleză şi alte limbi”.
    Legea face, ce-i drept, o concesie. Majoră. Limba română nu se predă în limba maghiară! Sigur, şi engleza nu se predă, deocamdată în ungureşte.
    Cum s-a ajuns aici? Preşedintele interimar al Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), Toro Tibor, şi liderul Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT),Tokes Laszlo, au anunţat, vineri, 6 ianuarie 2012, că formaţiunile lor, în colaborare cu specialişti de la patru universităţi, lucrează la un „Plan Miko Imre” pentru „autodeterminarea economică a Transilvaniei”.
    „Anul trecut am reuşit să elaborăm un program- cadru de dezvoltare economică din Ardeal, numit «Planul Miko Imre». Vă rog să remarcaţi că vorbim despre autonomie nu numai în termeni politici, ci şi economici, pentru că fără o autonomie economică nu se poate vorbi despre autonomia maghiarilor din Transilvania”, a spus Tokes Laszlo, într-o conferinţă de presă susţinută, vineri, la Oradea, împreună cu preşedintele interimar al PPMT, Toro Tibor, şi cu preşedintele executiv al CNMT, Sandor Krisztina.
    Tokes Laszlo a precizat că „Planul Miko Imre” a fost denumit după un economist maghiar din secolul al XIX-lea şi este un plan care are ca scop „autodeterminarea economică a Transilvaniei”.
    „Iniţiatorii Partidului Popular Maghiar din Transilvania au lucrat anul trecut cu specialişti în economie din comunităţile maghiare, de la Universitatea «Babeş-Bolyai», de la Universitatea din Târgu-Mureş, de la Sapientia şi de la Partium. Împreună cu aceşti specialişti am identificat 11 puncte nevralgice ale economiei din Transilvania şi modul în care ele ar putea fi rezolvate. Suntem în faza definitivării materialului, din care vor rezulta decizii instituţionale, ale CNMT şi ale partidului (PPMT - n.r.), şi vom căuta ca împreună şi cu instituţii ale statului român să elaborăm programe operaţionale care să sprijine dezvoltarea economiei locale din Transilvania, nu doar ale maghiarilor, ci ale întregii societăţi din Transilvania, pentru că problemele economice nu sunt probleme etnice”, a declarat la rândul său Toro Tibor.
    În municipiul Cluj-Napoca funcţionează deja Universitatea Babeş-Bolyai cu secţii şi specializări în limba maghiară.
    Ce cacealma mai pregătesc Băsescu şi PDL pentru când vor stabili, prin legi şi decrete, autonomia maghiară totală în Ardeal?
    Ki ez a Sapientia Erdelyi Magyar Tudomanyegyetem?
    Sau, în româneşte, cine e această Universitatea Sapientia?
    Este cea mai mare universitate ungurească privată din România. Finanţatorul principal al Sapientia Erdelyi Magyar Tudomanyegyetem, care are 3.000 de studenţi, este Fundaţia Sapientia (Guvernul Ungariei) din care Universitatea Sapientia (împreună cu Universitatea Creştină Partium) este subvenţionată cu un buget de 2 miliarde forinţi.
    În prezent, finanţarea Sapientia Erdelyi Magyar Tudomanyegyetem este asigurată de Fondul Bethlen Gabor înfiinţat de Guvernul Republicii Ungare. (Sursa: RGN Press)

    Categorie:


    0 0

    Autor:

    Primarul UDMR din Sfântu- Gheorghe, Antal Arpad Andras, a amplasat mai multe panouri în municipiul Sfântu-Gheorghe prin care încearcă să-şi promoveze realizările (îndoielnice!) din actualul mandat.
    În binecunoscutul stil care îl caracterizează, centrat pe ura pentru limba română şi tot ceea ce este românesc în oraş şi în judeţul Covasna, primarul Antal Arpad a inscripţionat toate panourile doar în limba maghiară, de parcă el ar fi primar doar pentru maghiarii din municipiu, iar românii nici măcar nu există în Sfântu-Gheorghe.
    De remarcat ar fi şi culorile utilizate, roşu, alb şi verde, de parcă fondurile cu care Antal şi-a pus în operă „realizările” ar veni de la Budapesta, nu de la Bucureşti.
    Bineînţeles că din dorinţa de a manipula electoratul maghiar pentru obţinerea unui nou mandat, Antal omite să spună că partea gri a panourilor sale reprezintă de fapt realizările măreţe ale fostului primar al urbei, UDMR-istul Albert Almos, actual senator, un alt mare antiromân care a admis faptul că a ţinut zona în sărăcie de teamă ca românii să nu invadeze judeţul Covasna.
    Notă: de reţinut faptul că parcul de joacă pentru copii cu care se laudă Antal a fost realizat chiar de către firma socrului său pe banii publici ai Primăriei Sfântu- Gheorghe!

    Categorie:


    0 0

    Autor:

    Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT) a decis să nu-şi nominalizeze un candidat propriu pentru funcţia de primar al municipiului Sfântu-Gheorghe şi să îl susţină pe Antal Arpad (UDMR) pentru un nou mandat.
    Preşedintele PPMT Covasna, Nemes Elod, a declarat joi că decizia a fost luată cu majoritate de voturi în şedinţa delegaţilor organizaţiei judeţene, subliniind că este vorba despre susţinerea personală a lui Antal Arpad, care candidează pentru al doilea mandat, şi nu a candidatului UDMR.
    Liderul PPMT a menţionat că în cei patru ani în care a condus municipiul Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad s-a dovedit a fi un om care a făcut ceva pentru comunitatea locală, iar prin luările publice de poziţie a dovedit că este un susţinător al autonomiei „Ţinutului Secuiesc”.
    Având în vedere că susţinerea se referă doar la Antal Arpad, nu şi la UDMR, PPMT a decis să-şi depună liste proprii de candidaţi pentru Consiliul Local Sfântu-Gheorghe.
    Nemes Elod a amintit, totodată, că PPMT poartă discuţii cu liderii Partidului Civic Maghiar (PCM) în vederea participării în unele localităţi cu liste comune de candidaţi. Potrivit acestuia, aproximativ 20 de filiale locale şi-au exprimat deja dorinţa de a participa împreună cu PCM la alegerile locale din luna iunie, decizia finală urmând să fie luată săptămâna viitoare.
    Până în prezent, pentru Primăria Sfântu-Gheorghe au fost anunţate candidaturile lui Antal Arpad (UDMR), Mădălin Guruianu (PNL) şi Codruţ Opaiţ (PDL).
    Oana Mălina Negrea/AGERPRES (Sursa: Mesagerul de Covasna)

    Categorie:


    0 0
  • 04/24/12--23:15: Comunicat de presă
  • Autor:

    În dimineaţa zilei de duminică, 15 aprilie a.c., persoane necunoscute au introdus în cutia poştală a părinţilor mei mai multe manifeste care conţin injurii, insulte şi ameninţări la adresa persoanei mele. Manifestele conţin atacuri ticăloase şi nejustificate ale unor sceleraţi la adresa mea şi a activităţii mele perfect legale de activist pentru drepturile românilor epuraţi etnic din Covasna şi Harghita şi laude la adresa primarului din Sfântu- Gheorghe, UDMR-istul Antal Arpad Andras, pentru atitudinea şi acţiunile sale cu tentă nazistă prin care doreşte plecarea românilor din aşa-zisul ţinut secuiesc.
    Sunt absolut convins că primarul Antal Arpad Andras nu este străin de această nouă acţiune abjectă de intimidare a subsemnatului şi a părinţilor mei de vreme ce absolut toată ideologia primarului cu privire la „colonizarea” românilor în judeţul Covasna se regăseşte pe aceste manifeste, inclusiv cea prin care sunt îndemnat să mă duc în Moldova şi să mă îngrop alături de bunicii mei.
    Aduc, de asemenea, la cunoştinţa opiniei publice şi faptul că în ultima vreme, după episodul din luna august 2011, când fără niciun fel de jenă primarul Antal Arpad Andras s-a prezentat la uşa părinţilor mei pentru a mă ameninţa, mai mulţi angajaţi ai Primăriei Sfântu-Gheorghe sunt puşi de către primarul Antal Arpad Andras să facă vizite frecvente părinţilor mei, la diferite ore, sub pretextul că doresc să îmi comunice răspunsuri la petiţiile şi solicitările mele adresate Primăriei Sfântu-Gheorghe, adevăratul motiv fiind însă acela de a-mi şicana părinţii în speranţa că voi renunţa la activitatea mea.
    Fac apel la primarul Antal Arpad Andras, la preşedintele CJ Covasna, UDMR-istul Tamas Sandor, la preşedintele CJ Harghita, UDMR-istul Borboly Csaba, precum şi la restul liderilor UDMR sau PCM care instrumentează acţiuni de intimidare a subsemnatului, să înceteze de îndată cu presiunile la adresa părinţilor mei.
    Pentru ca lucrurile să nu degenereze, solicit protecţia organelor statului asupra părinţilor mei. Dacă acestea vor refuza să se implice, mă voi adresa instituţiilor europene pentru a căuta sprijinul şi protecţia lor.

    Dan Tanasă, 17 aprilie 2012, Madrid


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Mureș

    Preşedintele organizaţiei Mureş a Partidului Civic Maghiar (PCM), Laszlo Gyorgy, a declarat presei, joi (12 aprilie 2012 - n.n.), că desemnarea senatorului Gyorgy Frunda pentru a candida la Primăria Târgu-Mureş dovedeşte faptul că UDMR nu ar dori să câştige alegerile în acest municipiu.
    „În primul rând, aş dori să vă spun de ce s-a retras domnul Vass Levente, predecesorul domnului Frunda Gyorgy. Eu nu am fost deloc surprins dat fiind faptul că odată cu căderea domnului ministru Borbely Laszlo, din cauza afacerilor necurate de la şefia Ministerului Mediului, era de aşteptat că o să cadă, pe capete, colegii corupţi de pe aceeaşi linie. Era de aşteptat că odată cu căderea lui Borbely Laszlo va cădea şi Vass Levente. Că UDMR l-a desemnat pe domnul senator Frunda Gyorgy, pur şi simplu mi-au confirmat că nu vor să câştige Primăria Târgu- Mureş”, a arătat Laszlo Gyorgy.
    Acesta a subliniat că senatorul Frunda nu este un candidat care să fie susţinut de civicii maghiari şi de majoritatea maghiarilor şi cetăţenilor din Târgu-Mureş din mai multe motive, unul fiind retragerea sa din Parlamentul European, după ce a fost primul pe lista uniunii.
    „Dacă ne gândim în 2007, când au avut loc alegerile pentru Parlamentul European, domnul Frunda era cap de listă la alegeri, a tras lista UDMR în PE, iar la câteva zile a renunţat la mandat din motive subiective, neînţelese şi ni s-a părut cât se poate de clar că a fost o tactică, o strategie electorală. Atunci cetăţenii, indiferent de naţionalitate, şi-au pierdut încrederea în dânsul. Astăzi nu are de ce să vină pentru că ne e frică de faptul că a doua zi se va retrage şi rămâne Târgu-Mureşul fără primar”, a susţinut liderul PCM Mureş.
    În plus, a subliniat acesta, senatorul Gyorgy Frunda ar fi fost un oponent al acordării cetăţeniei ungare pentru maghiarii din Transilvania.
    „Domnul Frunda Gyorgy a fost singurul politician de pe scena politică mare a României care nu a fost de acord cu acordarea dublei cetăţenii pentru maghiarii din România. Ce să mai vorbim noi, maghiarii, acum despre un astfel de candidat. Pur şi simplu nu avem nevoie el, de un Neptunist şi un trădător de neam. În ceea ce priveşte prealegerile din Târgu-Mureş, dacă tot suntem hotărâţi să schimbăm această caracatiţă mafiotă din Târgu-Mureş - pentru că toată lumea aşa zice - nu o putem face decât dacă avem un candidat comun, cu susţinere foarte foarte largă în rândul cetăţenilor, indiferent de etnie, şi această persoană nu este Frunda Gyorgy”, a mai spus Laszlo Gyorgy.
    Preşedintele PCM Mureş a precizat că la mijloc ar fi „un joc PDL-isto - UDMR-ist care are scopul de a pierde Primăria Târgu-Mureş”, aşa cum s-ar fi întâmplat în anul 2008, când a candidat Laszlo Borbely împotriva lui Dorin Florea, actualul primar, dar şi în 2004, când a candidat deputatul Attila Kelemen, liderul UDMR Mureş.
    „Asta este continuitatea în Târgu- Mureş a UDMR-ului. Nici nu dau vreo speranţă tinerilor politicieni să se prezinte şi să aibă o şansă de a candida în funcţii importante. Pur şi simplu UDMR nu doreşte să fundamenteze viitorul cetăţenilor din Târgu-Mureş, dar nu numai. Asta este convingerea noastră şi cred că în 2012 va fi o luptă crâncenă în care vor fi greii UDMR, Verestoy, Frunda, Marko Bela şi aşa mai departe, titanii, tunurile grele şi învechite ale UDMR-ului, împotriva cetăţenilor de etnie maghiară în special, care îşi doresc ca, în sfârşit, în 2012 să fim martorii adevăratei schimbări de regim în cadrul comunităţii maghiare din România”, a accentuat preşedintele PCM Mureş.
    El a precizat că dacă de la începutul anilor ’90 s-au făcut paşi concreţi şi s-a realizat schimbarea de regim în România, pe partea românească, „în 2012, cu 22 de ani întârziere, a venit momentul să facem schimbare de regim şi în cadrul comunităţii maghiare din România, cu convingerea că acest UDMR post comunist nu mai este reprezentativ pentru cetăţenii de etnie maghiară din ţară”.
    „Multe au spus UDMR-iştii în cei 22 de ani. Acum patru ani au spus că sunt în stare să guverneze România şi singuri. Nu au fost în stare să guverneze România nici cu PSD, nici cu PNL, nici cu PDL în alianţă. Multe neadevăruri au spus UDMR-iştii până acum. Un lucru este cât se poate de cert: trebuie să plece acasă. S-a terminat jocul!”, a mai spus Laszlo Gyorgy.
    În urmă cu o zi, UDMR a anunţat că senatorul Frunda Gyorgy va fi candidatul pentru Primăria Târgu- Mureş, acesta afirmând că doreşte să fie primarul tuturor, atât al românilor, cât şi al maghiarilor.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Mureș

    Preşedintele UDMR Mureş, deputatul Attila Kelemen, a declarat miercuri (11 aprilie 2012 - n.n.), după desemnarea lui Frunda Gyorgy drept candidat al Uniunii la Primăria Târgu-Mureş, că actualul primar al municipiului, Dorin Florea, va fi greu, însă nu imposibil, de învins.
    „Va fi greu de învins Florea, dar nu e imposibil”, a arătat Kelemen, care a precizat că nu agreează ideea pre-alegerilor în rândul comunităţii maghiare, în forma propusă de Partidul Civic Maghiar (PCM) şi de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT).
    „Eu am pentru acest lucru un răspuns: pre-alegerile se ţin în cadrul unui partid, de obicei, nicidecum între partide. Între partide sunt alegerile acelea din 10 iunie şi acolo poţi să te măsori cu cineva. Nu se fac pre-alegeri între partide la pregătirea alegerilor. Deci este o idee avortată. M-am exprimat foarte bine. O treabă care era moartă din faşă”, a susţinut Attila Kelemen.
    La rândul său, Gyorgy Frunda a spus că s-a arătat în favoarea alegerilor interne însă în cadrul UDMR, nu între UDMR şi PCM sau PPMT.
    „În cadrul UDMR dacă doreşte cineva să se măsoare cu mine le stau la dispoziţie. Atunci când un partid ia naştere cu mai puţin de un an înainte de alegeri nu a luat fiinţă pentru a face alianţă cu celălalt partid a cărui moarte o cere, ci pentru a omorî. Declaraţia PPMT este că avem alianţe, de fapt ei vor alianţe acolo unde nu au nicio şansă sau nu au candidat, dar scopul lor este ca UDMR să nu intre în Parlament, cu toate că ei ştiu că nici ei nu intră. Ei vor să distrugă UDMR, nu să facă alianţe cu UDMR. Să fie clară treaba aceasta”, a accentuat senatorul Frunda.
    În privinţa PCM, Gyorgy Frunda a arătat că, potrivit legii electorale, partidul care în două cicluri electorale consecutive nu participă la alegeri sau participă în alianţe este şters de pe lista partidelor politice din România.
    „Deci PCM nu are alte şanse decât să se bată cu noi, nici să vrea nu poate să încheie alianţe pentru că îşi semnează singur sentinţa de condamnare la moarte politică. Deci nu este onest ce spun”, a mai spus Gyorgy Frunda.
    Potrivit unei scrisori apărute în presa de limbă maghiară, primul candidat al UDMR pentru Primăria Târgu-Mureş, Vass Levente, desemnat în luna octombrie 2011, ar fi cerut uniunii să fie de acord cu organizarea de alegeri interne în rândul maghiarimii, astfel încât maghiarii să aibă un candidat comun la alegerile locale.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Covasna

    Liderii mai multor formaţiuni politice poartă negocieri pentru formarea unei alianţe electorale româneşti în municipiul Târgu- Secuiesc în vederea participării la alegerile locale din acest an.
    Iniţiativa aparţine lui Constantin Pătru, membru PDL, care intenţionează să candideze pentru funcţia de primar al municipiului Târgu-Secuiesc.
    Acesta a declarat, joi (12 aprilie 2012 - n.n.), că niciunul dintre partidele româneşti din Târgu- Secuiesc nu are şanse de reuşită pe cont propriu, în condiţiile în care în oraş locuiesc aproximativ 300 de familii de români, iar comunitatea românească reprezintă doar 7 la sută din totalul populaţiei. Potrivit acestuia, din anul 1996, în Consiliul Local Târgu- Secuiesc nu există niciun român, dar acest lucru ar putea fi schimbat dacă s-ar crea această alianţă electorală.
    Pătru a spus că discuţiile se vor purta între PDL, USL, Partidul România Mare şi PNG care au reprezentare la Târgu-Secuiesc, iar negocierile se vor finaliza săptămâna viitoare.
    „Prin această alianţă ar exista şansa să avem şi noi măcar un reprezentant în Consiliul Local. Dorim şi noi, cei şapte la sută, să contribuim la dezvoltarea oraşului, avem câteva proiecte în acest scop”, a precizat Constantin Pătru, enumerând printre altele închiderea circulaţiei şi transformarea în zonă pietonală a centrului istoric al oraşului şi crearea unui sistem de aducţiune a apei minerale de la Băile Fortyogo la Târgu-Secuiesc.
    Constantin Pătru are 39 de ani, a fost cadru militar, iar din 2004 administrează cinematograful din Târgu-Secuiesc.
    Până în prezent, pentru Primăria Târgu-Secuiesc şi-au mai anunţat candidaturile senatorul UDMR Bokor Tibor, Johann Taierling din partea Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania şi Racz Karoly (Partidul Civic Maghiar), care va intra în cursă pentru al doilea mandat.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Brașov

    Partidul România Mare (PRM) nu va face alianţă cu niciun partid pentru alegerile locale din iunie, a declarat marţi (17 aprilie 2012 - n.n.), într-o conferinţă de presă susţinută la Braşov, preşedintele formaţiunii, Corneliu Vadim Tudor (foto).
    „Suntem deschişi tuturor celor care vor să colaboreze cu noi sau vor să ni se alăture, dar nu vom face nicio alianţă scrisă şi nu ne vom alia cu cei care sunt vinovaţi de dezastrul ţării. Ei se ştiu foarte bine. Sub nicio formă nu vom da mâna cu UDMR, iar în privinţa PDL am respins în mai multe judeţe cererea unor consilieri judeţeni de a intra în filialele PRM, pentru că mi-aş fi îndepărtat o bună parte a electoratului. Ar fi profund imoral. Însă analizând de la om la om, cazuri de valoare, sunt destui oameni buni peste tot. Mai am răgazul şi discernământul să le analizez, şi de la caz la caz putem să primim. Nu resping colaborarea cu oamenii de valoare, dar, repet, nu voi face nicio alianţă oficială”, a precizat preşedintele PRM.
    Referitor la desfăşurarea campaniei electorale, Corneliu Vadim Tudor se aşteaptă să fie atacuri murdare la adresa sa de la oameni care, susţine el, sunt disperaţi deoarece ştiu că va veni vremea când îşi vor pierde nu numai funcţia şi averea, ci şi libertatea.
    „Însă eu am un stilou, sunt un pamfletar, un microfon în mâna mea poate fi o bombă atomică şi să-i ferească Dumnezeu să depăşească măsura faţă de mine, de echipa mea şi de partidul curat şi justiţiar pe care l-am creat pentru că eu îi voi face pulbere”, a spus Corneliu Vadim Tudor.
    Preşedintele PRM a participat marţi, la Braşov, la o întâlnire cu membri ai filialei PRM şi la lansarea candidaţilor la funcţia de primar pentru localităţile Codlea, Săcele, Prejmer, Predeal, Beclean şi pentru municipiul Braşov. Preşedintele filialei Braşov a PRM, Cristian Stănescu, a precizat că PRM are liste de consilieri locali în toate cele 58 de localităţi ale judeţului, iar pentru funcţia de primar există candidaţi pentru 46 de localităţi.
    Tot marţi, Corneliu Vadim Tudor şi-a lansat la Braşov cea de a 32-a sa carte, intitulată „Cele mai frumoase aforisme”.

    Categorie:


    0 0

    În Duminica Floriilor, Biserica Ortodoxă din comuna Vâlcele, judeţul Covasna, a găzduit o importantă manifestare pentru comunitatea locală - conferirea de către primarul Dumitru Marinescu, în prezenţa unui numeros public, pentru prima dată în istoria milenară a localităţii, a titlului de „Cetăţean de Onoare al comunei Vâlcele” preotului Ioan Tămaş, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani de viaţă şi 20 de ani de activitate pastorală în parohia vâlceleană. Cunoscându-i şi apreciindu-i bogata activitate în domeniile pastoral, cultural şi obştesc, conducerea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş i-a adresat cu această ocazie festivă următorul mesaj:

    Preacucernicului Părinte paroh Ioan Tămaş

    Distinse şi stimate prietene!
    La împlinirea frumoasei vârste de 60 de ani, gândurile noastre de preţuire şi iubire se îndreaptă spre cel care reprezintă o adevărată „voce a zonei, talentatul paroh” Ioan Tămaş de la Vâlcele, personalitate complexă pentru care păstorirea credincioşilor şi activitatea de educaţie religioasă, civică şi culturală reprezintă un mod de existenţă.
    În acelaşi timp, marcarea celor şase decenii de viaţa ne oferă fericitul prilej de a rememora în faţa vâlcelenilor şi a prietenilor Domniei Voastre, veniţi din alte părţi ale ţării, cele mai de seamă momente din viaţa şi activitatea pastorală, culturală şi civică, considerată de membrii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş un exemplu de dăruire şi loialitate faţă de comunitatea în care trăiţi.
    Preotul şi cărturarul Ioan Tămaş, cunoscut de publicul cititor de presă şi literatură şi sub numele de Ioan Tămaş Delavâlcele, s-a născut la 6 aprilie 1952, în satul Năneşti, comuna Bârsana, judeţul Maramureş, fiind unicul copil al părinţilor săi, Vasile şi Ioana Tămaş, cărora le-a şi dedicat cele mai sincere şi sensibile rânduri din scrierile sale: „Ochii aceia calzi şi senini, sub cupola cărora am primit puterea de a rosti marele cuvânt „Mama”, m-au învăluit şi m-au călăuzit cu dulceaţa luminii lor pe toate cărările vieţii. Sunt ochii Mamei, pe care i-am luat de-apururi în suflet şi-i port de atunci ca pe un talisman preţios şi nepieritor. Sub pleoapele lor se află lacrima bucuriei primilor paşi făcuţi spre braţele ei întinse spre mine. În strălucirea dragostei lor se răsfăţau farmecul zilelor de aur ale copilăriei mele ...”.
    Clasele primare şi gimnaziale le-a urmat, sub ochii părinţilor, în satul natal, oameni gospodari, cu frica lui Dumnezeu, care-l cresc în iubire faţă de Domnul. „Plin de visuri mă înfrăţesc cu drumul ce duce spre locul de închinare. Aud paşii părinţilor alături de mine. Tata mă ia de mână. Îi simt mâna bătătorită de munca câmpului. O simt caldă, în inima mea. Intru în biserica de lemn... În jurul meu se face gol, deşi Biserica geme de lume... Cântarea mă învăluie ca o apă limpede, înmiresmată cu nard şi smirnă. În faţa ochilor aprinşi, icoana lui Iisus, blândul fiu de tâmplar, e atât de cuceritoare. Ochii lui divini, numai bunătate, numai dragoste, numai iertare. Se desprinde din ramă. Coboară spre mine, blând ca un copil. Îmi mângâie credinţa ce se înfiripă timidă, curată, ca frăgezimea zorilor. Mă alintă cu dragostea Lui Dumnezeiască şi-mi sărută sufletul bântuit de viforul ispitelor”.
    După ce absolvă, în anul 1971, cursurile Liceului de cultură generală „Dragoş Vodă” din Sighetul Marmaţiei, drumul îi este deschis spre realizarea idealului său profesional, de a deveni preot. „De nimic nu putem fi siguri în această viaţă şi nimic nu ne ţine în viaţă decât dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi!”, gândea încă de atunci tânărul absolvent al liceului Ioan Tămaş. „Căci dacă lumea întreagă ne-ar părăsi, nu am fi niciodată singuri! Ci am avea totul pentru că L-am avea pe Dumnezeu şi iubirea Lui.” În urma concursului de admitere din toamna anului 1971, devine student al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, ale cărei cursuri le finalizează, prin obţinerea licenţei, în anul 1975. Va urma, apoi, două cursuri postuniversitare de teologie, în urma cărora va deveni preot gradul unu. La 1 decembrie 1975, dată semnificativă pentru naţionalismul sincer şi luminat al patriotului Ioan Tămaş, a fost hirotonit preot „pe seama parohiei Giuleşti, protopopiatul Sighetul Marmaţiei”, unde a activat până la 1 martie 1982. A rămas în inimile şi sufletele credincioşilor din Giuleştii Sighetului ca fiind cel care a pus permanent la temelia vieţii creştinilor „sfintele învăţături ale Domnului nostru Iisus Hristos” şi a celui care a adus laude celei mai frumoase activităţi a omului ca fiind „munca în conlucrare cu Dumnezeu... pentru mântuirea sa şi apoi a aproapelui său”.
    După depăşirea, cu ajutorul vrednicului de pomenire mitropolitul- academician Antonie Plămădeală, a unor încercări specifice regimului comunist, în perioada 1 martie 1988 - 1 aprilie 1992 şi-a împărtăşit harul şi vocaţia de preot creştinilor din Parohia Aita-Medie, protopopiatul Sfântu-Gheorghe, iar de la 1 aprilie 1992 şi până în prezent, în Parohia Vâlcele a aceluiaşi protopopiat, a comunităţii care astăzi ia parte la aniversarea a şase decenii de viaţă şi a două decenii de când preotul Ioan Tămaş îi este părinte spiritual. De subliniat faptul că preotul Ioan Tămaş s-a integrat şi implicat în viaţa comunităţii locale, reprezentând responsabil în Consiliul Judeţean pe concetăţenii săi, intervenind punctual la instituţiile locale pentru rezolvarea unor cereri ale păstoriţilor săi, atât din fosta parohie, Aita-Medie, cât şi din Vâlcele şi împrejurimi.
    Astăzi, la ceasul de bilanţ al celor şase decenii de viaţă, membrii Forumului Civic al Românilor aduc, totodată, un modest omagiu prolificului publicist şi cărturar Ioan Tămaş Delavâlcele. Înclinaţia sa spre scris, manifestată încă din perioada studenţiei, când a colaborat cu poezii şi eseuri la ziarul „Tribuna Sibiului”, a fost permanent perfecţionată prin bogata experienţa acumulată ca duhovnic la altarul bisericii, prin setea de informaţie şi lectură teologică, istorică şi literară, prin cunoaşterea şi aprofundarea teoriilor filozofice antice şi moderne universale, prin cunoaşterea unor mari personalităţi ale culturii româneşti şi a legăturilor sale cu aceştia - Constantin Noica la Păltiniş şi Nicolae Steinhardt la Rohia, prin simţul deosebit de observaţie al vieţii social-politice şi culturale al oamenilor de lângă Domnia sa. Pe parcursul anilor, a devenit un constant şi apreciat colaborator la publicaţiile „Pentru socialism” (judeţul Maramureş), „Cuvântul Nou”, „Condeiul ardelean”, „Observatorul de Covasna”, „Grai românesc” şi „Şcoala noastră”, ultima fiind revista cadrelor didactice de la Colegiul „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc. Toate aceste acumulări au dus la „explozia” editorială a ultimilor trei ani, când părintele şi cărturarul Ioan Tămaş Delavâlcele a tipărit nu mai puţin de patru cărţi: „De meditat împreună” (2009) la Editura Zaka Edit din Sfântu-Gheorghe; „Cuvinte de Iubire şi Lumină” (2010); „Lumini şi umbre în Neamul lui Eminescu” (2010); „Paznic la vatră, poezii cu dedicaţii” (2011), ultimele trei la Editura Eurocarpatica, tot din Sfântu-Gheorghe, a receptivului la creaţie covăsneană dr. Ioan Lăcătuşu. Despre fiecare dintre aceste „pietre preţioase”, scumpe sufletului autorului, prof. Vasile Stancu, împreună cu dr. Ioan Lăcătuşu au vorbit la timpul său, tot în această incintă a sfântului lăcaş istoric în care ne aflăm. Despre foarte apropiata carte, aflată în faza finală de pregătire pentru tipar, intitulată „Jertfă de seară”, cuprinzând 200 de eseuri teologice, istorice, politice şi culturale, cât şi despre talentul său scriitoricesc, vom avea prilejul cât de curând să vorbim, probabil în faţa aceluiaşi altar al Sfintei Biserici din Vâlcele.
    Cinstim astăzi vocaţia de ctitor de monumente a preotului Ioan Tămaş, care s-a remarcat prin edificarea troiţei din Aita-Medie, sculptată de cunoscutul artist maramureşan al lemnului Toader Bârsan, consătean al părintelui Ioan din Bârsana-Năneşti, edificarea celor două busturi de la intrarea principală în acest sfânt lăcaş, ale lui Nicolae Bălcescu şi Avram Iancu, opere ale profesorului sângheorghean Nicolae Pleşa, ridicarea troiţei în Memoria Eroilor din Marele Război de Reîntregire Naţională şi al doilea război mondial, precum şi a monumentului în Memoria Refugiaţilor, Expulzaţilor şi Deportaţilor din Vâlcele, în perioada Dictatului de la Viena, 1940-1945. Vocaţia sa de ctitor o constatăm chiar şi în aceste momente, când are loc reabilitarea acestui sfânt locaş şi a acareturilor sale.
    Elogiem astăzi pe patriotul şi iubitorul de istorie a românilor Ioan Tămaş, care-şi înscrie convingerile în doctrina „românismului”, care îndemnă pe conducătorii temporari ai Ţării la conservarea particularităţilor şi rânduielilor neamului românesc. Preotul Tămaş este adept al unui „românism” care reprezintă un popor „dârz, sfidător al nenumăratelor condiţii vitrege, conţinând însă bună cuviinţă, răbdare, apeluri la înţelegere... care «nu s-a socotit vreodată fără cusur ori superior altora»”. Un „românism” care nu are nimic comun cu naţionalismul extremist sau cu şovinismul. De pe aceste poziţii, părintele s-a angajat cu toate forţele sale în promovarea unui astfel de „românism”, participând cu comunicări şi expuneri la reuniunile ştiinţifice sau civice care s-au desfăşurat în ultimii douăzeci de ani la Sfântu-Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Izvoru-Mureşului, Topliţa, Sighetu- Marmaţiei, Braşov sau Timişoara. Şi tot de pe aceste poziţii a scris părintele Ioan zeci şi sute de eseuri şi poezii, publicate în presa locală şi regională sau tipărite în cărţile sale.
    În cele şase decenii, cu puţine excepţii, societatea românească nu l-a răsfăţat cu onoruri pentru meritele sale. Pentru activitatea sa patriotică şi ctitor de obiective ce marchează spaţiul istoric românesc, părintele Tămaş a primit din partea Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” „Diploma pentru merite deosebite”, în anul 2006, şi titlul de „Excelenţă Europeană Gheorghe Pomuţ”, din partea Fundaţiei Române „George Pomuţ”, din Timişoara, în anul 2008. La acestea se adaugă distincţia de „Iconom” primită din partea Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi diplomele de participare la Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului.
    Considerăm că acordarea, astăzi, a Diplomei şi Titlului de „Cetăţean de Onoare al comunei Vâlcele” părintelui Ioan Tămaş, cu prilejul aniversării celor 60 de ani de viaţă, reprezintă o recunoaştere a faptelor şi meritelor sale puse în slujba comunităţii vâlcelene, în cei 20 de ani de activitate neîntreruptă pe aceste frumoase plaiuri româneşti, şi o faptă demnă de laudă a consilierilor locali, a primarului Dumitru Marinescu şi a viceprimarului său, vâlcelean, Nicolae Cucu.
    Pentru toate cele ce ai săvârşit, acum, la aniversarea celor şase decenii de viaţă, îţi dorim distinse prietene LA MULŢI ANI!
    Părintelui cărturar Ioan Tămaş şi distinsei sale soţii, precum şi vrednicilor săi urmaşi să le dea bunul Dumnezeu multă şi îndelungată sănătate pentru a realiza visurile încă neîmplinite şi a se bucura de realizările „celor de faţă şi viitori” din trunchiul viguros al neamului Tămaş. Sfântu-Gheorghe, 6 aprilie 2012

    Categorie:


    0 0

    Interviu cu Marius Obreja, preşedintele PNL Covasna

    - Domnule preşedinte Marius Obreja, iată, după o vreme destul de îndelungată, ne întâlnim din nou pentru a realiza un interviu în paginile publicaţiei noastre, „Condeiul ardelean”. Vă rog să ne spuneţi ce planuri aveţi pentru următoarea perioadă, foarte încărcată din punct de vedere politic.
    - Da, într-adevăr, a trecut ceva vreme de la precedentul meu interviu în „Condeiul ardelean”. A fost o perioadă în care atât eu, cât şi unii dintre prietenii şi colegii mei ne-am focalizat pe ideea de a ne duce afacerile mai departe, de a supravieţui în această economie aflată într-o permanentă criză, gestionată prost de actualii guvernanţi. Cu toate astea, afacerea privată pe care eu, de exemplu, o am, am reuşit s-o dezvolt în ultimii ani. La fel au făcut şi câţiva dintre oamenii pe care am intenţia să îi prezint în interviul de astăzi. E vorba de nişte oameni de afaceri care oferă locuri de muncă şi nu stau cu mâna întinsă către stat.
    - Să înţeleg că pe aceşti oameni i-aţi atras în partidul din care faceţi parte?
    - Nu neapărat. Unii sunt în PNL, alţii nu. Dar sunt nişte oameni extraordinari ai comunităţilor din care fac parte. Astăzi o să vă dau doar câteva exemple, din zona Buzaielor şi din comuna Zagon.
    - Dar, totuşi, sunt persoane pe care acum doriţi să le aruncaţi, alături de dumneavoastră, în apropiata bătălie politică - nu?
    - Exact, eu aş vrea să-i propun electoratului şi să-i laud, să-i scot în faţa electoratului, pentru ca ei să fie aleşi pe listele PNL, ca apoi să lucreze în beneficiul localităţilor din care fac parte. Aceasta pentru că sunt oameni destoinici, curaţi, şi care, sigur, aşa cum şi-au rezolvat problemele lor, le vor rezolva şi pe cele ale comunităţilor amintite. Sunt oameni care îşi fac datoria faţă de angajaţii lor, de vecinii lor, de familiilor lor, dar şi de bisericile şi consiliile bisericeşti din care fac parte.
    - E timpul să ne daţi cele câteva exemple, domnule preşedinte.
    - În oraşul Întorsura-Buzăului, noi, Partidul Naţional Liberal, propunem un nume pentru funcţia de viceprimar - Ştefan Platon . Este o persoană care deţine un bussines privat, care şi-a dezvoltat foarte bine afacerile, cu o familie frumoasă. Eu sunt prieten cu Ştefan şi ştiu că a pornit de la zero. Mai mult, el are o relaţie bună în interiorul comunităţii din Întorsura-Buzăului.
    - Să înţeleg că veţi avea un candidat comun al USL atât la funcţia de primar, cât şi de viceprimar al oraşului Întorsura- Buzăului?
    - Acolo am decis să mergem, în conlucrare cu cei de la PSD, pe liste separate. În schimb, noi vom susţine candidatul PSD la funcţia de primar, pe domnul Leca Băncilă, urmând ca ei să ne susţină candidatul la funcţia de viceprimar, pe domnul Ştefan Platon. Acesta este targetul nostru. În momentul politic de azi, considerăm că Ştefan Platon este absolut copt pentru acest palier, de viceprimar al Întorsurii-Buzăului.
    - În comuna învecinată, Sita-Buzăului, v-aţi gândit la o anume construcţie politică? Vă întreb deoarece este deja de notorietate faptul că primarul Constantin Filofi, de la PSD, nu mai candidează.
    - La Sita-Buzăului acum se coagulează soluţiile politice, noi avem o listă de consilieri deja încheiată, avem persoane de prim rang din comunitate: pe doctorul stomatolog Pamfil Papară, pe Gheorghe Murea, pe prof. Iancu Panciu, pe Mihai Bularca… Tot pe lista noastră se regăsesc cadre didactice, oameni cu pregătire superioară. Într-o săptămână ne vom sincroniza cu cei de la PSD pentru o susţinere reciprocă.
    - Să înţeleg că pe linie de USL veţi participa la alegeri în tot judeţul Covasna sau veţi avea doar câteva colaborări punctuale între PNL, PC şi PSD?
    - În tot judeţul, fără excepţie, ne-am respectat principiul asumat, în urmă cu un an, de mine şi de domnul Horia Grama, actualul deputat al românilor din Covasna. Acela de a colabora şi de a strânge din dinţi chiar dacă uneori negocierile sunt mai dure decât ne aşteptăm. Aceasta pentru a ne maximiza şansele la apropiatele alegeri locale şi generale. Prin urmare, sunt localităţi în care vom candida împreună, ca USL, şi localităţi în care vom candida pe liste separate, PNL şi PSD, dar colaborând şi susţinându-ne reciproc. Spre exemplu, aşa cum v-am spus, la Întorsura-Buzăului susţinem candidatul PSD, dar mergem cu lista noastră separată. Iar la toamnă, îl vom susţine pe acel colegiu pe actualul deputat, pe preşedintele PSD Covasna, domnul Horia Grama. La nivelul Consiliului Judeţean însă, mergem tot pe liste separate, dar PSD ne acordă sprijinul şi voturile pentru preşedinţia acestei instituţii, funcţie la care candidez eu. Vrem să obţinem cu un consilier, doi mai mulţi decât am avut în actuala legislatură. Aceeaşi strategie o vom aplica şi la Primăria Sfântu-Gheorghe.
    - Vorbeaţi mai devreme şi despre comuna Zagon…
    - La Zagon, suntem în grafic. S-a coagulat o intenţie de vot, din partea a trei partide - PSD, PNL şi PC, în jurul unei echipe conduse de domnii Damian Cosneanu  şi Pavel Mogoş, liderii organizaţiilor liberale şi respectiv social-democrate din această comună, cea mai mare din judeţul Covasna. Lista este compusă din oameni ai comunităţii, oameni pe care nu îţi este ruşine să îi promovezi. Din această echipă face parte şi domnul Dumitru Creţu, care este candidatul nostru la funcţia de primar al comunei Zagon. Estimările noastre sunt că, având o listă USL, dar la care pot adera şi celelalte partide româneşti, şi avându- l pe domnul Dumitru Creţu, un om integru, candidat la Primărie, la Zagon avem toate şansele să câştigăm.
    - Într-adevăr, la Zagon este o situaţie puţin paradoxală, în sensul că această lege electorală cu primarul ales din primul tur care îi dezavantajează pe români în tot Ardealul şi care, implicit, îi avantajează pe unguri, aici creşte şansele românilor la reuşită, ei fiind în această comună 52 la sută.
    - Eu vreau să vă spun că la nivelul întregii ţări, deci şi la Zagon, aşteptarea mea este ca blocul USL în ansamblu, sau cele trei partide care îl compun, să obţină un scor foarte bun la alegerile locale şi parlamentare din acest an. Aceasta pentru ca nenorocirea asta de guvernare PDL - UDMR - partidul trădător UNPR să plece.
    - Revenind la Zagon, care sunt, concret, şansele candidatului USL, poate susţinut şi de alte partide româneşti, de a-l învinge pe actualul primar, aflat totuşi la al treilea mandat?
    - Cert este că, dacă nu vor exista trădători în comuna Zagon şi toţi românii vor înţelege că trebuie să se unească în jurul acestui candidat, el va câştiga mandatul. Dumitru Creţu şi-a construit cariera şi statutul de locuitor al comunei Zagon cu propriile mâini. Este o persoană foarte respectată şi face parte din consiliul parohial al comunei Zagon. Noi îi garantăm că, dacă va ajunge primar, vom sprijini parohiile din comuna Zagon, atât de la centrul de comună, cât şi din satul aparţinător Păpăuţi. Asta nu înseamnă că vom uita de locuitorii de etnie maghiară. Readuc aminte cititorilor publicaţiei dumneavoastră că pe timpul Guvernului Tăriceanu s-au dirijat fonduri atât către parohiile ortodoxe din judeţ, cât şi către cele catolice şi reformate. Revenind la Dumitru Creţu, îi garantăm că vom sta lângă el, că nu este singur şi că vom alege pentru comuna Zagon cele mai bune strategii. Dar, repet, şansele de reuşită sunt foarte mari dacă nu vor apărea trădători în rândul românilor, care să le dezbine comunitatea.
    - Văd că folosiţi, totuşi, un termen dur la adresa eventualilor dezertori de la cauza românească, domnule preşedinte Marius Obreja. Aveţi informaţii că ar fi posibil ca unii din liderii românilor din Zagon să dezerteze de la interesul românesc?
    - Încă nu au apărut aceşti trădători. Dar, dacă ei vor apărea, nu voi ezita să îi numesc în acest fel. Din moment ce nu se unesc în jurul acestui candidat şi al echipei lui, acum, când este cel mai prielnic moment să câştigăm Primăria Zagon, cum aş putea să îi numesc? Spuneţi-mi dumneavoastră!
    - Cine sunt principalii susţinători ai lui Dumitru Creţu? - Susţinătorii lui în comună sunt foarte mulţi, dar dintre lideri îi amintesc doar pe cei pe care i-am amintit şi mai sus, preşedinţii PNL şi PSD, Damian Cosneanu şi Pavel Mogoş. Damian Cosneanu este prietenul şi colegul meu, are o fişă de om liber şi liberal, o familie frumoasă, o firmă de construcţii, o personalitate foarte puternică. Tocmai ce aceea le recomand tuturor să se coaguleze în jurul lui, să creadă în ce spune şi să înţeleagă că toate merg înainte pe un plan bine gândit, iar el are nevoie de fermitate şi de logică în ceea ce face. O supărare a lui este că, deşi toţi angajaţii lui sunt din comuna Zagon, trebuie să meargă pe şantiere în alte judeţe pentru a-şi câştiga pâinea, pentru că în judeţul nostru nu găsim comenzi şi lucrări. - Ţin minte că în urmă cu patru ani aţi avut un mod elegant de a duce campania electorală. Cum veţi proceda în apropiata campanie, dacă adversarii dumneavoastră nu vor da dovadă de fair-play? - Vreau să vă spun că eu înţeleg lupta electorală ca pe o luptă în instanţă, unde există două părţi care nu discută între ele, nu se contrează, nu se jignesc, ci discută prin intermediul instanţei. Şi în politică, în campaniile electorale, se întâmplă acelaşi lucru, există părţi care combat, dar nu este neapărat ca ei să se jignească, ci trebuie să se adreseze instanţei, care în acest caz este electorul.
    - Cum veţi reacţiona, totuşi, dacă veţi fi atacat în mod nesportiv, cu jigniri şi atacuri la persoană?
    - Noi, cei de la USL, ne vom face campanie prezentându-ne calităţile noastre şi nu denigrând candidaţii adversarului. În momentul în care o să luăm o palmă şi vom fi atacaţi, o să procedăm creştineşte, vom întoarce şi celălalt obraz, dar a treia oară nu va mai merge.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Covasna

    Autor:

    Aproape 40 de fotografii reprezentând icoane tradiţionale ortodoxe din Turcia au fost expuse duminică în incinta Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu- Gheorghe. Acestea au fost realizate la Biserica Chora (secolul XIV) din Istanbul de Karda Zoltan, un tânăr profesor de geografie din Sfântu-Gheorghe.
    „Am descoperit această biserică, acum muzeu de artă, în timpul călătoriilor mele în Orient şi am fost impresionat de icoanele pe mozaic pictate cu aur. (...) Realizarea lor a durat aproape 150 de ani şi din fericire s-au păstrat până în ziua de azi. Sunt unicat şi eu cred că biserica Chora este una dintre cele mai frumoase din câte există”, a declarat Karda Zoltan.
    Acesta a menţionat că a realizat peste 3.000 de fotografii, dar a ales să prezinte publicului 40 dintre cele mai importante. De asemenea, şi-a exprimat dorinţa ca aceste fotografii să fie expuse şi în bisericile reformate şi romano-catolice, pentru ca membrii acestor comunităţi religioase să cunoască iconografia ortodoxă din Orient.
    „Între cele două comunităţi (română şi maghiară - n.r), încă există nişte pereţi care nu pot fi dărâmaţi decât prin cunoaştere şi apropiere paşnică”, a mai spus Karda Zoltan, care s-a autodefinit drept „un secui catolic”.
    Preotul paroh Sebastian Pârvu de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe a declarat, la rândul său, că Muzeul Spiritualităţii Româneşti a fost înfiinţat în anul 1992, iar una dintre ideile iniţiale a fost ca acest spaţiu să găzduiască şi alte expoziţii tematice pe lângă cea de bază care cuprinde icoane, cărţi bisericeşti şi documente valoroase, datând din secolele XVIII-XIX.
    „E o bucurie că după atâta vreme avem prima expoziţie itinerantă care vine aici în muzeul nostru. Avem bucuria de a avea în faţa noastră momente de artă sacră - Biserica Chora care este înfăţişată prin ochii unui secui catolic. (...) Ideea expoziţiei mi s-a părut foarte incitantă, iar ceea ce vrem noi să transmitem e că suntem creştini cu toţii şi că există unitate în diversitate. Şi dacă icoana e cea care face legătura între lumea aceasta şi lumea nevăzută, ne trimite la împărăţia lui Dumnezeu, iată că Dumnezeu rânduieşte oameni care să ne aducă minunea în faţa ochilor noştri”, a declarat preotul Sebastian Pârvu.
    În urmă cu aproape doi ani, profesorul Karda Zoltan a făcut o expediţie în India pe urmele orientalistului Korosi Csoma Sandor, care în urmă cu două secole a plecat în Asia pentru a căuta originile poporului maghiar. Vara aceasta, Karda Zoltan intenţionează să plece, împreună cu alte şase persoane, într-o expediţie pe fluviul Amazon.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Mureș

    Autor:

    Primarul din Târgu-Mureş, Dorin Florea, vicepreşedintele PDL, şi-a depus, vineri (27 aprilie 2012 - n.n.), candidatura pentru un nou mandat de primar, la Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Târgu- Mureş, sub sigla Alianţei pentru Mureş.
    Dorin Florea a spus că această alianţă politică este formată din Partidul Democrat Liberal (PDL), Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) şi Partidul Ecologist Român (PER) şi că va avea liste comune inclusiv la Consiliul Local Târgu- Mureş, cât şi la Consiliul Judeţean Mureş.
    Florea a precizat că PDL nu interzice autorităţilor locale să se asocieze.
    „Domnul Boc nu cred că interzice ca autorităţile locale să-şi găsească cea mai bună expresie în a fi cât mai aproape de cetăţeni şi asta m-a încurajat întotdeauna. Nu am discutat în mod special subiectul, dar ştiu că nu e aşa rigurozitate ca la alţii. (...) Eu m-am lansat cu Marius (Paşcan - n.r.)”, a declarat Dorin Florea.
    Tot în numele Alianţei pentru Mureş, vineri a fost înregistrată la Biroul Electroral de Circumscripţie Judeţeană (BEJ) Mureş şi candidatura la preşedinţia Consiliului Judeţean Mureş a fostului prefect, Marius Paşcan.
    „Am ales această zi însorită pentru a ne depune candidaturile pentru că merg pe mâna Alianţei pentru Mureş, care şi-a asumat ca siglă soarele. Ne vom bate în Alianţa pentru Mureş, solidari cu alte formaţiuni politice şi cu societatea civilă, pentru a câştiga. (…)”, a declarat Marius Paşcan, noul lider al PER Mureş.
    Candidaturile lui Marius Paşcan pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Mureş şi a lui Dorin Florea pentru Primăria Târgu- Mureş au fost primele înregistrate la Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană Mureş, respectiv la Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Târgu-Mureş.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Harghita

    Autor:

    Conducerea Uniunii Social Liberale (USL) Harghita a depus listele de candidaturi pentru Consiliul Judeţean şi Consiliul Local Miercurea- Ciuc şi a făcut un apel la români să iasă în număr mare la vot pentru a fi mai bine reprezentaţi.
    Preşedintele PSD Harghita, deputatul Mircea Duşa (foto), a declarat, sâmbătă (28 aprilie 2012 - n.n.), că la preşedinţia Consiliului Judeţean, candidatul USL este liberalul Ioan Proca, iar pe listele de consilieri judeţeni se merge 1 la 1. De asemenea, candidatul pentru Primăria Miercurea- Ciuc este social-democratul Andrei Jean Adrian şi lista este proporţională.
    USL Harghita a mai depus candidaturi comune în localităţile judeţului unde românii sunt majoritari, urmând ca liberalii şi social-democraţii să candideze separat în localităţile în care ponderea românilor este foarte redusă, cum ar fi Odorheiu- Secuiesc sau Gheorgheni.
    „În unele localităţi, cum ar fi la Odorheiu-Secuiesc sau Gheorgheni, am depus liste separate nu din considerente politice, ci realiste, în sensul că dacă la Odorheiu-Secuiesc românii sunt foarte puţini nu putem realiza pragul electoral, care în cazul alianţelor este mai mare”, a declarat Mircea Duşa.
    Deputatul social-democrat a făcut un apel la români să iasă în număr mare la urne şi să voteze masiv candidaţii USL, pentru a avea o şansă de a fi reprezentaţi în Consiliul Judeţean sau în consiliile locale.
    „Sper că de această dată românii din Harghita, şi fac un apel la românii din Harghita, vor da un vot masiv pe lista de consilieri judeţeni şi candidatului nostru la preşedinţia CJ, pentru a fi mai bine reprezentanţi. (...) Şi fac chiar un apel deosebit la românii din Miercurea- Ciuc, care reprezintă, totuşi, o pondere serioasă din populaţia municipiului, să vină la vot şi să dea un vot masiv pe lista de consilieri a USL şi candidatului nostru la funcţia de primar. (...) Nu este normal ca peste cinci-şase mii de români din Miercurea-Ciuc să nu aibă niciun reprezentant în Consiliul Local, aşa cum se întâmplă acum. Eu cred că românii au realizat că numai uniţi fiind pot fi reprezentaţi”, a conchis Mircea Duşa.

    Categorie:


    0 0

    Actualitatea ardeleană - Covasna

    Autor:

    Primăria Sfântu-Gheorghe vrea să obţină fostul sediu al Băncii Naţionale Române (foto, parterul şi etajul 1 al construcţiei) din municipiu, aflat în administrarea Regiei Autonome a Protocolului de Stat, pentru a muta aici o parte din serviciile aflate în subordine.
    Consiliul Local Sfântu-Gheorghe a aprobat marţi (24 aprilie 2012 - n.n.), cu majoritate de voturi, iniţierea demersurilor pentru trecerea acestui imobil din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în domeniul public al municipiului Sfântu- Gheorghe.
    În expunerea de motive semnată de primarul Antal Arpad se arată că în prezent Primăria Sfântu-Gheorghe îşi desfăşoară marea parte din activitate într-o clădire construită în anii 1895- 1897 cu scopul de a fi închiriată micilor meseriaşi şi comercianţi din localitate şi care ulterior a fost concesionată fostei Fabrici de Ţigarete până în anul 1903, când a căpătat destinaţia actuală, iar spaţiul existent este insuficient şi inadecvat noilor cerinţe administrative. De asemenea, se menţionează că starea tehnică a clădirii este necorespunzătoare, prin urmare este necesară o altă clădire adecvată atât din punctul de vedere al amplasamentului, cât şi al capacităţii şi funcţionalităţii, în vederea mutării unor compartimente ale Primăriei.
    „Consider că cea mai corespunzătoare variantă pentru soluţionarea problemelor arătate anterior ar fi strămutarea unor activităţi din incinta actualei clădiri a Primăriei în încăperile fostei Bănci Naţionale, situată pe strada Kossuth Lajos, nr. 10, din Sfântu Gheorghe, imobil care în prezent constituie domeniu privat al Statului Român, administrat de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, se arată în motivaţie.
    Primarul Antal Arpad nu a ascuns în faţa consilierilor că această clădire se află în litigiu de mai multă vreme, atât Consiliul Judeţean Covasna, cât şi Biserica Ortodoxă Română revendicând de ani de zile dreptul de folosinţă.
    De altfel, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a câştigat în instanţă dreptul de folosinţă asupra fostului sediu al Băncii Naţionale Române (BNR), drept conferit de Guvernul României în anul 2004, obţinând în urmă cu doi ani o sentinţă definitivă şi irevocabilă la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.
    Antal Arpad a mai spus în plenul şedinţei de marţi că cererea de transferare a clădirii în patrimoniul municipiului este susţinută şi de Consiliul Judeţean Covasna.
    „Credem că această clădire ar trebui repartizată Consiliului Local şi că acest lucru ar fi în interesul locuitorilor municipiului”, a spus Antal Arpad, menţionând în final că, în opinia sa, „nu e corect faţă de ceilalţi credincioşi catolici, reformaţi şi unitarieni să nu li se dea ce a fost a lor şi a fost luat de comunişti, iar alţii (respectiv Biserica Ortodoxă - n.r.) să primească şi ce n-au avut”.

    Categorie:


    0 0

    Interviu cu Mihai Bularca, candidat PNL la funcţia de primar al comunei Sita-Buzăului

    - Domnule Mihai Bularca, sunteţi candidatul PNL la Primăria Sita- Buzăului. Spuneţi-ne câte ceva despre dumneavoastră şi răspundeţi- ne şi la o curiozitate: de ce PNL şi nu USL?
    - Sunt născut în comuna Sita-Buzăului, am 37 de ani, sunt căsătorit şi am o fetiţă de două luni, Anastasia. Sunt economist la o societate comercială din zonă, iar în rândurile PNL am intrat de puţină vreme. Am mai fost candidat la Consiliul Local Sita- Buzăului, la alegerile precedente, pe lista PDL, însă nu am câştigat un mandat de consilier atunci. În PNL am intrat la insistenţele localnicilor, pentru a candida la funcţia de primar al comunei, dar şi la solicitarea preşedintelui PNL Covasna, Marius Obreja. Cât despre candidatura din partea PNL şi nu a USL, trebuie să spun că PSD nu a dorit o alianţă între cele două partide la nivelul comunei. Asta deşi noi eram dispuşi să le susţinem candidatul, iar în contrapartidă ei să ne susţină pentru obţinerea funcţiei de viceprimar. Nu s-a dorit însă acest lucru, ei şi-au numit propriul candidat şi propria listă de consilieri şi atunci, pe cale de consecinţă, şi noi am făcut acelaşi lucru.
    - Cu ce gânduri intraţi în această luptă, de obţinere a mandatului de primar al comunei, după retragerea lui Constantin Filofi, care a condus Sita-Buzăului vreme de trei mandate?
    - Am gânduri şi planuri foarte bune pentru prosperitatea comunei Sita- Buzăului. E o localitate foarte frumoasă, bine îngrijită, cu oameni muncitori, gospodari, care lucrează la câmp şi cresc animale, pentru a avea bunăstare. Sunt, totodată, şi nişte oameni buni, care, ori de câte ori au fost probleme în alte zone ale ţării, au participat fiecare cu cât a putut, pentru a aduce o rază de lumină pe chipurile sinistraţilor, ceea ce, spun eu, nu este puţin lucru. Revenind, spun, însă, că este un drum greu de parcurs până la câştigarea mandatului, iar pentru mine este şi ceva nou. Doresc să continui proiectele începute de primarul Constantin Filofi, încă în funcţie, dar şi să realizez altele noi. În special, am planuri de dezvoltare turistică a comunei, deoarece, cum spuneam, se află într-o zonă pitorească, liniştită şi nepoluată. Aici, la Sita-Buzăului, nu avem întreprinderi mari care să polueze atmosfera. De asemenea, crearea locurilor de muncă este una dintre priorităţi, precum şi rezolvarea problemei drumurilor comunale. Aceasta din urmă pentru că, exceptând zonele asfaltate şi drumul european care traversează comuna, în rest starea drumurilor este una destul de rea momentan.
    - Din câte vă cunosc, ştiu că sunteţi şi un om al bisericii…
    - Da, aşa este. Sunt consilier la Parohia Ortodoxă Sita-Buzăului, iar tatăl meu a fost epitrop al acestei biserici timp îndelungat, în care a avut o relaţie deosebită de conlucrare cu părintele paroh. Pot spune, într-un fel, că m-a lăsat pe mine în locul lui, pentru că acum este în etate, are 86 de ani.
    - Revenind la Primărie, spuneţi-ne cât de grea credeţi că va fi lupta de câştigare a mandatului? Câţi candidaţi s-au anunţat până acum, ţinând cont că cel care a deţinut funcţia trei mandate s-a retras, surprinzător, din cursă?
    - Este clar că lupta pentru câştigarea Primăriei Sita-Buzăului este una foarte dificilă, cum spuneţi şi dumneavoastră, mai ales după ce Constantin Filofi, de la PSD, un om cinstit şi corect, a condus comuna 12 ani. E clar şi că, retrăgându- se, a lăsat un mare gol. Şi, aşa cum aţi intuit, s-au anunţat deja vreo 6-7 candidaţi la funcţia de primar. Eu sper însă ca să câştig lupta, împreună cu candidaţii la funcţia de consilier de pe lista PNL. Cred că avem cea mai bună listă de consilieri. În fruntea ei se găsesc numai oameni unul şi unul, şi i-aş enumera doar pe domnul profesor Iancu Banciu, pe domnul Gicu Murea şi pe domnul Mihai Stoica. Mai mult decât atât, ascultând părerile oamenilor, cred că şansele noastre sunt foarte mari. În urma unui sondaj de opinie care s-a făcut în comună, scorurile obţinute de contracandidaţii mei nu au fost mulţumitoare pentru ei. Atunci eu încă nu îmi anunţasem candidatura, dar oamenii spuneau că cei aflaţi deja în cursă nu prezintă încredere, iar dacă altcineva nu apare în această luptă, mai bine nu merg la vot.
    - Ce mesaj aveţi către locuitorii din Sita-Buzăului?
    - Un mesaj foarte simplu: să vină să-şi exercite dreptul la vot şi să aleagă candidatul pe care îl consideră cel mai eficient, dar şi să aleagă cu inima.

    Categorie:

    Tags:


    0 0

    Interviu cu preşedintele PNL Zagon, Damian Cosneanu

    - Domnule Damian Cosneanu, sunteţi un om de afaceri cunoscut în localitatea dumneavoastră, dar, din păcate, unul care este nevoit să-şi desfăşoare activitatea pe alte meleaguri ale ţării decât cele covăsnene, aşa cum amintea preşedintele PNL Covasna, Marius Obreja, în ediţia precedentă a „Condeiului ardelean”. Acum, relativ de curând, aţi intrat în politică. Cu ce scop aţi făcut acest pas, de a intra în Partidul Naţional Liberal?
    - Da, aşa este. În politică am intrat în urmă cu câteva luni. Urmărind scena politică din România, am rămas oarecum şocat de ceea ce se întâmplă, de ceea ce a făcut din ţara aceasta fosta guvernare şi am luat decizia de a mă alătura unor oameni competenţi, cinstiţi, care în momentul când s-au aflat la guvernare, am dus-o cât de cât mai bine. Este vorba despre perioada în care primministru a fost Călin Popescu Tăriceanu. De aceea am decis să intru în PNL. Am stat foarte mult timp în umbră şi am privit la activitatea fiecărui partid, iar aceasta a fost varianta pentru care am optat. De PDL nici nu putea fi vorba, pentru că acest partid mi-a lăsat un gust amar.
    - Care este relaţia pe care o aveţi cu localnicii din comuna Zagon? Care sunt problemele cu care ei se confruntă?
    - Pentru că tot am făcut referire la momentul în care am decis să intru în politică, trebuie să vă spun că unul dintre lucrurile care m-au determinat să fac acest pas a fost faptul că oamenii din comuna mea mă opreau, şi încă mă opresc, pe stradă întrebându-mă de ce nu mă implic. Asta pentru că am o firmă de construcţii şi mă cunoaşte toată comuna, inclusiv oamenii din satul aparţinător comunei Zagon, Păpăuţi. Astfel, chiar dacă iniţial nu am vrut să intru în politică, m-am răzgândit deoarece am văzut că altfel nu se pot rezolva problemele oamenilor. Nu avem locuri de muncă în comuna Zagon, care este cea mai mare din judeţul Covasna. Este nevoie de crearea locurilor de muncă şi de atragerea de fonduri. Spuneam că şi acum mă opresc oamenii pe stradă. Unii îmi spun: „Dane (aşa i se spune în comună lui Damian Cosneanu - n.r.), dă-mi, te rog, 5 lei să-mi iau o pâine”. E dureros, e strigător la cer, că am ajuns în 2012 ca un om sănătos să te oprească pe stradă să-ţi ceară bani de pâine, e inadmisibil ceea ce se întâmplă. Ei bine, lipsa locurilor de muncă, de care vorbeam, a dus la această cauză. La noi în comună cred că sunt undeva la vreo 5-600 de oameni sănătoşi fără un loc de muncă.
    - În aceste condiţii, prezentate de dumneavoastră, care sunt planurile pe care le aveţi?
    - Am creat o echipă în jurul meu. Vreau ca împreună să preluăm conducerea comunei, ca să putem să facem ceva pentru oameni. Dacă nu vom reuşi acest lucru, degeaba ne-am propus toate lucrurile bune. Dar, repet, ca să poţi face ceva pentru oameni, trebuie să conduci ostilităţile. Altfel nu se poate, sunt doar vorbe în vânt. Prin urmare, dacă vom ajunge să conducem comuna Zagon, vom aduce câţiva investitori, care să creeze locuri de muncă, poate şi o fabrică de confecţii, una de prelucrare a laptelui şi chiar nişte microferme. La noi lumea trăieşte aproape numai din exploatarea lemnului, dar se cam strânge şurubul şi acolo. Eu pot să vă spun că îi transport pe cei 20 de muncitori ai mei, în fiecare zi, prin multe dintre judeţele ţării, pentru că aici nu avem de muncă, din mai multe cauze. Aşa că umblăm prin Braşov, Harghita, Sibiu, Mureş, am fost chiar şi în Timişoara. Să nu credeţi că sunt un om bogat. Sunt, dar asta pentru că am doi copii. Totuşi, reuşesc să le asigur angajaţilor mei salarii dintre cele mai bune pe care le câştigă zagonenii şi păpăuţenii.
    - Cine este candidatul pe care îl susţineţi la funcţia de primar al comunei Zagon şi ce ţinte vreţi să atingeţi la finele acestui scrutin?
    - L-am desemnat candidat la funcţia de primar pe domnul Dumitru Creţu, în prezent inginer la Ocolul Silvic Covasna. Este o persoană foarte cunoscută în comună, foarte serioasă şi, prin urmare, nu cred că există cineva care să poată spune ceva rău despre dânsul. Tot ceea ce a realizat a fost prin muncă cinstită, prin forţe proprii. Când ne-om vedea acolo sus, atunci, în scurt timp, se va vedea munca noastră. Se va vedea o schimbare în comuna Zagon. Venim cu gânduri bune pentru comună. Acest candidat este susţinut de USL, dar are şi susţinerea a 70- 80 la sută dintre locuitorii comunei. Am avut discuţii cu multe persoane, inclusiv cu consătenii noştri de naţionalitate maghiară, care îl văd ca pe un om foarte potrivit pentru postul de primar al comunei Zagon. Nu vreau să se interpreteze, nu avem nimic cu actualul primar, ba din contră, ţinem să-i mulţumim pentru tot ceea ce a făcut până acum pentru comună.
    - Păi atunci de ce îi doriţi schimbarea?
    - Fiecare om are o perioadă în care dă randament maxim, după care vine o perioadă de descreştere, de plafonare. Totul are un final, iar dumnealui este deja primar de trei mandate. Însă, dacă totuşi domnul Kis Jozsef va rămâne în continuare primar, noi sperăm că ne vom înţelege bine şi vom putea colabora pentru a realiza mai multe decât până acum în Zagon, spre binele tuturor locuitorilor comunei.

    Categorie:

    Tags:


    0 0

    Interviu cu edilul comunei Gălăutaş (judeţul Harghita), Traian Roandă

    - Domnule primar Traian Roandă, care mai sunt noutăţile prin comuna ce o conduceţi, de la ultima dumneavoastră convorbire cu „Condeiul ardelean”?
    - În 2011 s-a finalizat construcţia sălii de sport de la Şcoala Generală din Gălăuţaş, proiect realizat prin Compania Naţională de Investiţii. Tot legat de şcoală, trebuie să vă spun că suntem înfrăţiţi cu o localitate din Elveţia, care ne-a ajutat cu multe materiale de construcţii. Dar, e adevărat, nu doar la şcoală ne-au ajutat, ci şi cu materiale pentru dispensar, pentru biblioteca din comună, ba chiar şi cu fonduri. Anul trecut, cu ajutorul lor am realizat grupuri sanitare într-un corp de clădire la şcoală şi am schimbat o parte a tâmplăriei cu termopan. Două treimi din costuri le-au suportat elveţienii, o treime noi. Avem o grădiniţă cu program prelungit, care s-a făcut într-o clădire cumpărată de la fosta fabrică din comună. Clădirea avea câteva probleme; am schimbat acoperişul, am anvelopat-o, am schimbat tâmplăria, am făcut racordarea la apă. Un alt proiect, pe HG 577, a constat în aceea că am lucrat la două drumuri comunale. E drept că la unul dintre ele mai avem ceva datorii la constructor. Apoi, din fonduri proprii, cu muncă de doi ani încoace, am făcut un drum de legătură cu păşunea comunei, de vreo 6-7 km, cu şanţ, cu podeţe. Am finalizat reţeaua de canalizare şi staţia de epurare. S-a şi făcut recepţia la acest proiect executat prin Ordonanţa 7, ce a necesitat o investiţie de un milion de euro. Avem 13,5 km de canalizare şi cam tot atât, poate puţin mai mult, de apă. Am mai lucrat, tot în 2011, la Căminul Cultural, o clădire preluată, de asemenea, de la fosta fabrică. Este vorba despre un proiect care sper să fie finalizat cât mai repede. Îl derulăm prin Compania Naţională de Investiţii, deoarece anul trecut era pentru prima dată când exista posibilitatea ca lucrările de reabilitare, modernizare şi dotare la căminele culturale din mediul rural să fie finanţate prin bani de la Ministerul Dezvoltării şi Ministerul Culturii. Era un program comun, documentaţia se depunea la Compania Naţională de Investiţii. Din judeţul Harghita, erau vreo 31 de proiecte depuse, iar al nostru avea al treilea punctaj. Deocamdată suntem în faza în care s-a publicat în Monitorul Oficial lista cu localităţile care au avut proiecte eligibile. Elena Udrea ne-a promis de multe ori că o să ne dea bani, dar astea au fost doar promisiuni... Bine că se schimbă, în sfârşit, orânduirea. Ne-a ajutat, în schimb, Consiliul Judeţean, de la care am primit şi în acest an 150.000 de lei pentru continuarea lucrărilor de reparaţii la Căminul Cultural. Partea de exterior şi consolidarea clădirii sunt rezolvate. Acum urmează să facem partea de interior, cu instalaţiile sanitare cu tot. O altă investiţie care am făcut-o, din fonduri proprii, a fost în zona Poiana de lângă Mureş, o reţea de iluminat public de 500 de metri.
    - Ce proiecte aveţi pentru anul acesta?
    - Odată să continuăm lucrările la Căminul Cultural şi să şi reuşim să-l terminăm. Pentru că nu avem unde să ne strângem la o adunare publică. Orice eveniment este în comună, ne strângem într-o sală de clasă. Apoi, avem 3 drumuri comunale 72, 73 şi 74. Pentru DC 74, suntem prinşi cu o finanţare la Consiliul Judeţean, şi ne-ar mai trebui doar vreo 90.000 de lei ca să îl finalizăm. Deocamdată, am realizat doar o mai bună legătură cu municipiul Topliţa, pentru a nu se mai deplasa căruţele pe drumul european. DC 72, de pe pârâul Gălăuţaş, necesită costuri mai mari, dar trebuie finalizat şi acela în acest an. Pentru DC 73, care a fost afectat de inundaţiile din 2010, am depus un proiect la Agenţia de Plăţi, pe fonduri europene, pe programul 322 D. Am primit comunicare de la Alba-Iulia că proiectul nostru este eligibil. Acum aşteptăm să ne comunice data începerii procedurii de achiziţie publică. Drumul acesta face legătura cu comunele învecinate, Sărmaş şi Subcetate. Tot în 2012, lucrăm la o bază sportivă, cu teren de fotbal, pe Ordonanţa 7. Deocamdată nu am mai primit fonduri şi, prin urmare, am făcut cu puterile noastre ce am putut. Am discutat şi la Bucureşti, nici nu mai ştiu cu cine să vorbesc ca să primim banii pentru finalizarea acestui proiect. Chiar m-a întrebat unul, la un moment dat, în mod direct: „Domnule, ce culoare politică aveţi?”. Eu i-am răspuns: „Sunt român în judeţul Harghita, sunt primar atât al românilor, cât şi al ţiganilor, şi al maghiarilor”. Iată, aşa merg lucrurile în ţara noastră. O altă problemă pe care o avem este legată de electrificare. În anul 2010, printr-un program al Ministerului Administraţiei şi Internelor am primit 100.000 de lei, bani pe care i-am cheltuit pe stâlpi şi unele lucrări. Apoi, am cerut sprijinul Consiliului Judeţean pentru acest proiect, şi am găsit înţelegere. CJ Harghita a alocat 290.000 de lei, iar 10 la sută, adică 29.000, am pus noi, Primăria. Am avut întâlnire cu reprezentantul firmei din Târgu-Mureş care a câştigat licitaţia organizată de Consiliul Judeţean şi am făcut o etapizare. Nu ştiu dacă vom finaliza lucrarea anul acesta, dar e bine că s-a început. Că vorbeam de grădiniţa cu program prelungit, trebuie să amintesc faptul că am făcut un proiect pentru compartimentarea în interior a clădirii, ca să putem obţine autorizaţie sanitară de funcţionare, pentru că acolo se prepară hrană pentru copii. Avem proiectul, avem banii din fonduri proprii, anul acesta finalizăm şi grădiniţa cu program prelungit. Alt proiect este să amenajăm curtea şcolii din Gălăuţaş. Avem deja planşa cum va arăta incinta şcolii, făcută de o firmă din Piatra- Neamţ. Sper să ne apucăm anul acesta şi de acest proiect. Avem o bază de sport şi agrement, aici lângă comună, unde organizăm sărbătoarea comunei, în fiecare an pe 15 august. Mă mândresc cu locul ăsta, e un loc atât de frumos, la marginea unei păduri. Mai este de lucru, dar l-am cumpărat şi este al nostru. Există acolo o scenă în aer liber, nişte case de vacanţă, un teren de sport pe care vrem să punem gazon artificial, din fonduri proprii, şi mai trebuie reparată o porţiune de gard de vreo 150 de metri, care a fost ruptă de vânt. Anul trecut am pus în spaţiul acesta reflectoare, am luminat incinta, plus terenul de sport. E începută construcţia unui vestiar cu grupuri sanitare, pe care vreau s-o finalizăm cât mai curând. Am făcut un calcul: în doi ani ne recuperăm întreaga investiţie de aici. Mai avem anul acesta o investiţie de modernizare a sediului administrativ al Primăriei. Trebuie să schimbăm acoperişul şi să facem o extindere, deoarece este necesar un spaţiu special pentru arhivă. Mai am un punct: zona blocurilor, unde cu ani în urmă s-au plantat nişte plopi, care au crescut foarte mult şi există pericolul să se rupă, aşa că trebuie tăiaţi. Am tot căutat o firmă specializată în treaba asta, până la urmă am găsit una la Ploieşti, cu care nu prea ne-am înţeles la preţ, dar până la urmă trebuie să facem lucrarea, până nu se întâmplă vreo nenorocire.
    - Domnule primar, văzând câte aţi făcut, dar şi câte mai sunt de făcut în comuna Gălăuţaş, deduc faptul că doriţi să mai candidaţi pentru încă un mandat, ca să încheiaţi toate lucrările aflate în curs de finalizare.
    - Da, candidez din nou la funcţia de primar, pentru că vreau să închei proiectele pe care le-am început.
    - Este suficient încă un mandat pentru a încheia toate acestea propuse?
    - Eu sper că da. Dacă câştigă USL alegerile din toamnă, şi e bine că este propus spre validare încă de acum Guvernul Ponta, am promisiuni că voi primi bani şi voi reuşi să termin tot ce am început. Dar, nu pot să nu spun şi faptul că noi avem, ca şi comună, avantajul că deţinem o pădure la Broşteni, în judeţul Suceava, de 1957 ha, de unde anual ne intră nişte banii, cu care mai putem face câte ceva.
    - Contracandidaţi vi s-au anunţat, domnule primar?
    - Sunt încă trei până acum, dar eu cred că nu va fi primar ungur în comuna Gălăuţaş. Totuşi, există şi acest pericol, deoarece candidează şi viceprimarul UDMR, iar noi, cei de la USL, în loc să mergem împreună, avem şi candidat PSD şi PNL. Asta împotriva liniei trasate de la Bucureşti. Repet, nu cred că va lua mandatul candidatul UDMR, dar există şi acest pericol. Nu mi-a plăcut niciodată ce fac cei de la UDMR, pentru că nu este corect jocul lor, câteodată sar coarda. Însă, cum spuneam, vina este şi la noi, şi i-am spus domnului deputat Mircea Duşa, preşedintele PSD Harghita, despre pericolul care există. Mai mult decât atât, mă deranjează şi că unul dintre aceşti contracandidaţi a început să zică tot felul de minciuni despre mine, dar, asta e, sunt încrezător că voi trece cu bine şi peste acest tur de scrutin, că doar mai am la activ încă patru mandate de primar şi unul de viceprimar, din 1991 încoace.

    Categorie:

    Tags:


    0 0

    Pe 23 aprilie 2012, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din reşedinţa judeţului Covasna, s-a desfăşurat cea de-a X-a ediţie a manifestării, prilejuită de zilele urbei, „Cetăţeni de Onoare ai Comunităţii Româneşti din Sfântu-Gheorghe - 2012”. În deschiderea evenimentului ce a avut loc după Sfânta Liturghie, au fost comemoraţi toţi cei trecuţi la cele veşnice din rândurile celor care au primit, de-a lungul anilor, această distincţie, după care Diploma de Cetăţean de Onoare al Comunităţii Româneşti din Sfântu-Gheorghe a fost înmânată laureaţilor din 2012 de către liderii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, federaţie organizatoare a festivităţii.
    „Prezentul de azi reprezintă trecutul de mâine, iar fără trecut, nu există viitor. Noi avem aici o istorie, asigurăm o continuitate la ceea ce a însemnat activitatea în istorie, care nu întotdeauna a fost generoasă cu înaintaşii noştri. De aceea, în cronica urbei noastre, pentru cei care vor fi peste ani, vom lăsa şi noi nişte date despre oameni, pe lângă alte fapte şi pe lângă ceea ce fac concetăţenii noştri de etnie maghiară. În cei 10 ani de când a fost instituit, Titlul de „Cetăţean de Onoare” a fost înmânat unui număr de aproximativ 100 de semeni de-ai noştri”, a declarat dr. Ioan Lăcătuşu în cadrul manifestării.
    Marius Sorin Deac, profesor, s-a născut la 12 iunie 1940, în Oradea, judeţul Bihor. A urmat cursurile şcolii elementare în Oradea (1946- 1949) şi ale Liceului „Emanoil Gojdu” din oraşul natal (1949-1956). Între anii 1958-1960, a frecventat Şcoala postliceală de poligrafie din Bucureşti. Preocupat de perfecţionarea pregătirii sale, în perioada 1965-1970 a urmat Facultatea de Istorie- Filozofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, iar între anii 1980-1981 - cursuri postuniversitare de filozofie, în Bucureşti.
    Activitatea profesională: tehnician la Întreprinderea Poligrafică Oradea (1960-1970), redactor la ziarul „Cuvântul Nou” din Sfântu- Gheorghe (1970-1972), lector la Cabinetul Judeţean de Partid (1972- 1973), vicepreşedinte la Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă (1973- 1986), secretar literar şi apoi şef al Secţiei Române a Teatrului din Sfântu-Gheorghe (1986-1990), diverse locuri de muncă şi profesii în RF Germania şi SUA - în Los Angeles, California, activitate cu trupe româneşti de teatru amatori (1990- 2002), colaborator al Centrului de Cultură Arcuş (2003-2006).
    Activitatea literară, gazetărească: articole în ziarul „Cuvântul Nou”, pe diferite teme, cronici sportive; cronici teatrale în ziarul amintit şi în revista „Teatrul”, din Bucureşti; cronici mondene publicate în ziarul „Universul” din Los Angeles; numeroase traduceri de beletristică şi publicistică din limba maghiară în limba română a unor autori: Bogdan Laszlo, Sylvester Lajos, Dali Sandor, Veress Daniel, Domokos Geza; numeroase momente umoristice, scenete, scheciuri originale (în limba maghiară şi română) pentru trupa de teatru „Thalia Studio” Los Angeles; traducere din limba engleză a romanului poliţist „Doar un fraier”, de James Hadley Chase (în curs de publicare); traduceri din proza scurtă americană; traduceri de texte din monografia dedicată lui Baasz Imre, a comunicărilor ştiinţifice prezentate în cadrul sesiunii dedicate lui Korosi Csoma Sandor, a piesei „Bosendorfer”, de Karinthy Ferenc, prezentată în două spectacole-lectură de Teatrul „Andrei Mureşanu”, la Biblioteca Judeţeană „Bod Peter” Covasna; traduceri sincron la vernisaje de artă plastică şi prezentări de concerte şi a unor spectacole din limba maghiară în limba română, susţinute de Teatrul din Sfântu-Gheorghe (în anii 1975-76). În prezent lucrează la traducerea unei alte piese scrise de Karinthy Ferenc - „Dunakanyar”, a unor piese de dramaturgi maghiari (Schwayda Gyorgy, Dancs Istvan, Orkeny Istvan), precum şi la varianta în limba română a lucrării „Sfântu- Gheorghe pentru copii”, editată sub egida Primăriei.
    De menţionat faptul că, în perioada dinaintea înfiinţării Teatrului Românesc la Sfântu-Gheorghe, a fost, împreună cu directorul de atunci al Casei de Cultură a Sindicatelor, Petre Străchinaru, unul din animatorii mişcării teatrale de amatori în limba română, propunând şi punând în scenă piese de autori români şi străini, realizând spectacole apreciate. Soţia, Katalin, a fost actriţă la Teatrul Maghiar din Sfântu-Gheorghe. Familia Deac Marius şi Katalin are o fiică, Adina, licenţiată, care a dăruit bunicilor trei nepoţi.
    Rita Man, funcţionar public, s-a născut la 18 noiembrie 1942, în Seleuş, comuna Zagăr, judeţul Mureş, ca primul copil - singura fată - din cei patru ai familiei Kraus Robert şi Maria. În 1949, familia s-a mutat la Sighişoara, unde eleva Rita Kraus a urmat cursurile Şcolii Elementare Germane, până în 1956. În continuare, a fost elevă la actualul Liceu „Mircea Eliade”, din acelaşi municipiu, secţia română, obţinând diploma de maturitate în 1960. În anul şcolar 1960-1961, a funcţionat ca profesor suplinitor la Şcoala Generală din comuna Noul Săsesc (30 de km de Sighişoara). În perioada 1962-1964, a urmat cursurile Şcolii Postliceale de Stenodactilografie la Bucureşti, după absolvire fiind repartizată la Uzinele „Steagu’ Roşu” din Braşov. În primăvara 1966, s-a transferat la Administraţia Regională Braşov, unde a lucrat până la 1 martie 1968, când, odată cu reorganizarea administrativteritorială, a venit la Sfântu-Gheorghe. Între anii 1968-1979, a lucrat ca şef Cabinet Preşedinte, respectiv la Prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean Covasna. În continuare, timp de 20 ani, din decembrie 1979 până la pensionare, la 1 decembrie 1999, a lucrat ca şef Oficiu Stare Civilă la Primăria municipiului Sfântu-Gheorghe. Prin natura obligaţiilor profesionale, timp de două decenii, Rita Man a fost alături de mii de cetăţeni ai municipiului Sfântu- Gheorghe şi judeţului Covasna, în momentele lor fericite, la încheierea căsătoriilor şi la naşterea copiilor, dar şi cu prilejul trecerii la cele veşnice a celor dragi şi apropiaţi, dovedind de fiecare dată profesionalism, solicitudine şi o exemplară generozitate. Familia şi-a întemeiat-o la 31 decembrie 1968, prin căsătoria cu Vasile Man, economist, cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe, având doi copii, Christian-Vasile şi Christina-Rita, şi două nepoţele.
    Mircea Vlăduţ, inginer mecanic, s-a născut, în Sibiu, la data de 2 octombrie 1944. A urmat cursurile şcolii generale şi pe cele ale liceului în Sibiu. În anul 1968, a absolvit Institutul Politehnic din Braşov, Facultatea de Mecanică, Secţia Mecanică Agricolă. La absolvirea facultăţii a primit repartiţia la Întreprinderea pentru Mecanizarea Agriculturii Târgu-Secuiesc. Timp de două decenii, ing. Mircea Vlăduţ şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unităţilor de mecanizare a agriculturii din judeţul Covasna: şef secţie de mecanizare Zăbala (ianuarie - decembrie 1970); director SMA Cernat (ianuarie 1971 - august 1975); inginer şef Trustul pentru Mecanizarea Agriculturii al judeţului Covasna (august 1975 - martie 1984); director SMA Sfântu-Gheorghe (martie 1984 - februarie 1990). În toţi aceşti ani, ing. Mircea Vlăduţ şi-a adus o contribuţie deosebită la dotarea cu tractoare, maşini şi utilaje a unităţilor de specialitate din judeţ, precum şi la întreţinerea şi exploatarea acestora. În calitatea sa de specialist recunoscut şi manager performant, a dovedit exigenţă şi corectitudine în relaţiile cu beneficiarii lucrărilor executate şi colegii de serviciu.
    După alungarea sa din judeţul Covasna ca urmare a şedinţei FSN din SMA Sfântu-Gheorghe, a fost angajat ca inginer la Baza de Aprovizionare Tehnico-Materială a Agriculturii din Braşov - BATMA nr. 9, respectiv SC Agro Bârsa Braşov (februarie 1990 - martie 1992). În perioada martie 1992 - august 2002, a lucrat la AGROCAPA BUCUREŞTI - biroul din Uzina de Tractoare Braşov, iar între anii 2002 şi 2005, a îndeplinit funcţia de director tehnic la SC Turism Covasna, de unde a fost concediat, în mod abuziv, din punctul său de vedere, la finele lunii noiembrie 2005. În urma proceselor iniţiate, într-o primă etapă, Tribunalul Covasna a dispus reintegrarea ing. Mircea Vlăduţ în funcţia avută la SC Turism Covasna, pentru ca apoi, la recursul de la Curtea de Apel Braşov, acesta să piardă procesul. În ianuarie 2007, a făcut recurs pentru reabilitare la CEDO, neprimind până acum nicio decizie. În iunie 2006, s-a pensionat, din funcţia de director la SC Izotermitrans Dalnic.
    Ing. Mircea Vlăduţ a făcut parte din conducerea filialei Covasna a PUNR, fiind candidat pentru Camera Deputaţilor din partea acestui partid. În calitatea sa de membru fondator al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” din Sfântu-Gheorghe participă la majoritatea manifestărilor culturale şi civice ale societăţii româneşti din judeţul Covasna. Dumnezeu a binecuvântat familia ing. Mircea şi prof. Mariana Vlăduţ cu doi copii, Cosmin şi Simona-Andreea, ambii licenţiaţi, bucurându-se şi de nepoţii Mihnea şi Nedeia.
    Florica Todor, inginer, născută Drăgoi, la 4 martie 1945, în oraşul Breaza, judeţul Prahova. A urmat cursurile şcolii primare (1952-1956) şi pe cele gimnaziale (1956-1959) în oraşul Breaza. În anul 1963, a absolvit cursurile liceului „Aurel Vlaicu” din oraşul natal. În perioada 1964- 1969, a urmat cursurile Facultăţii de Silvicultură din cadrul Institutului Politehnic Braşov, obţinând diploma de inginer silvic. La terminarea facultăţii, a fost repartizată în producţie la Întreprinderea Forestieră de Exploatare şi Transport (IFET) Târgu- Secuiesc. Între anii 1969-1980, a îndeplinit funcţiile de inginer şi de şef serviciu la IFET Târgu-Secuiesc, unitate industrială reprezentativă, în perioada respectivă, pentru economia judeţului Covasna.
    Timp de un deceniu, între anii 1980-1990, a fost vicepreşedinte la Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Meşteşugăreşti, cu probleme de producţie şi investiţii, aducându-şi aportul la dezvoltarea şi buna funcţionare a cooperativelor meşteşugăreşti din judeţul Covasna. Valorificând experienţa profesională câştigată, după 1990 a îndeplinit următoarele funcţii: şef oficiu „Forţă de muncă” la Direcţia Muncii Covasna (1990-1991); asociat şi manager firmă privată (1991- 1996); ofiţer de credite la Bancorex Sfântu-Gheorghe (1996-1999); evaluator întreprinderi şi proprietăţi imobiliare - persoană fizică autorizată (1999-2008).
    Din totalul celor aproape 40 de ani de activitate profesională desfăşurată de ing. Florica Todor în Târgu- Secuiesc şi Sfântu-Gheorghe, peste 35 de ani a îndeplinit funcţii echivalente astăzi cu cele de asistent manager şi manager. Este căsătorită cu Petru Todor, fost procuror în cadrul Parchetului Covasna, timp de 38 ani, cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe.
    Emilia Filon, fostă Veres, profesor de limba şi literatura română, a văzut lumina zilei în 15 martie 1945, în satul Covasna, situat la 35 de km de municipiul Iaşi, într-o modestă familie de ţărani. După absolvirea şcolii generale din satul natal, în 1959 a urmat cursurile Liceului „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi, până în 1963.
    În perioada 1963-1968, a fost studentă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În anul şcolar 1968-1969, şi-a început activitatea de dascăl de limba şi literatura română la şcoala generală din satul natal. Din anul şcolar 1969-1970, s-a transferat în municipiul Sfântu-Gheorghe, unde până în 1975 a activat ca profesor de limba şi literatura română la Liceul nr. 2, actualmente Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”; Liceul nr. 1, azi Liceul „Szekely Miko; Liceul de Construcţii, azi Liceul „Mikes Kelemen”, şi Liceul Textil, azi „Kos Karoly”. În anul 1975, s-a titularizat prin concurs la Liceul Economic din Sfântu- Gheorghe, unde a funcţionat timp de 25 de ani, până la pensionarea sa din anul 2000.
    După pensionare a continuat activitatea la catedră, în cadrul Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”, unde predă şi în prezent. De-a lungul celor 44 de ani de activitate, s-a străduit şi, potrivit aprecierilor foştilor elevi şi colegi, a şi reuşit, să trezească în sufletul elevilor interesul şi dragostea pentru limba română şi pentru marii noştri scriitori naţionali, atât în cadrul orelor la catedră cât şi în afara acestora (cercuri literare, concursuri diferite, olimpiade şcolare, excursii, reviste).
    A participat la toate activităţile organizate la nivel de şcoală, la cele organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna şi de Casa Personalului Didactic, la cursuri de perfecţionare, precum şi la activităţile Societăţii de Ştiinţe Filologice. În perioada cât a funcţionat la Liceul Economic, a fost doi ani director adjunct onorific şi şefă de catedră. Pentru întreaga sa activitate de dascăl de slovă românească, profesoara Emilia Filon se bucură de respect şi preţuire din partea foştilor elevi, a tuturor celor cu care a lucrat şi convieţuieşte în Sfântu-Gheorghe. Cei doi copii, Monica (profesoară) şi Gabor (inginer), i-au dăruit trei nepoţi.
    Teodora Bălan, profesor de fizică- chimie şi solistă de muzică populară şi uşoară, născută Bularca, la 20 mai 1945, în localitatea Întorsura- Buzăului, a urmat şcoala primară şi gimnazială în oraşul natal, iar liceul în municipiul Săcele, judeţul Braşov. În anul 1967, a absolvit Institutul Pedagogic, Facultatea de Fizică-Chimie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
    Şi-a început activitatea ca profesor de specialitate la Şcoala Generală din comuna Zăbala, judeţul Covasna (anul şcolar 1968-1969). Din 1969 şi până în 1997, a fost profesor la mai multe şcoli, majoritatea din Sfântu- Gheorghe: Şcoala Profesională Textilă „Oltul”, Şcoala Preventorială Malnaş-Băi, Liceul Agricol, Liceul de Cooperaţie, astăzi Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”, Liceul Real- Uman, astăzi Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Liceul Industrial nr. 3, astăzi „Mikes Kelemen”, încheind activitatea la catedră la Liceul Industrial Textil „Oltul”, astăzi „Kos Karoly”, şcoală de unde s-a pensionat. Folosindu-şi calificarea de chimist, a continuat să activeze în cadrul laboratorului de analize medicale la Spitalul Judeţean Covasna, iar apoi în calitatea de chimist-principal la societăţile cu profil medical SC „Biogen” şi SC „Provitam”, la aceasta din urmă lucrând şi în prezent.
    Pe parcursul anilor, în paralel cu munca la catedră, a îndeplinit funcţii administrative de director adjunct şi director educativ la unităţile şcolare menţionate. În perioada 1967-1997, a desfăşurat o susţinută muncă cultural- educativă, reprezentând judeţul Covasna la diferite concursuri şi festivaluri naţionale şi instruind formaţii de grupuri vocale şi solişti, din rândul elevilor. „Cu talentul său interpretativ înnăscut, vocea sa inconfundabilă, care şi azi îşi păstrează prospeţimea şi amplitudinea muzicală din tinereţe, Teodora a cucerit inimile spectatorilor” - text preluat din cronica mai multor publicaţii cu ocazia înregistrării la Electrecord şi lansării CD-ului „La izvor la izvorele” - 2007, la Sfântu-Gheorghe, cu formaţia „Romanian Brass”, condusă de maestrul Adrian Petrescu, solist instrumentist al Filarmonicii „George Enescu” Bucureşti.
    Amintim doar câteva din cele mai semnificative evenimente interpretative ale palmaresului impresionant pe care îl deţine, începând cu anul 1965 - anul de debut la Ansamblul Folcloric „Mărţişorul” al Casei de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca condus de maestrul Dumitru Fărcaş, cu ocazia Festivalului Studenţesc Naţional, Bucureşti: premiul I şi titlul de laureat la muzică uşoară la Festivalul de Artă „Primăvara Studenţească” - 1966, Cluj-Napoca; premiul I şi titlul de laureat - muzică uşoară „Nufărul” - Reci; premiul I şi titlul de laureat „Bradul de Argint” la festivalul de muzică uşoară - Miercurea-Ciuc - 1969; câştigătoarea primelor ediţii ale concursului de muzică uşoară televizat „Steaua fără Nume” (1969, 1970); premiul I şi titlul de laureat cu trofeul „Retorta de Cristal” - Oneşti, judeţul Bacău - festival de muzică uşoară (1973); premiul I şi titlul de laureat cu trofeul „Floarea de Colţ” la festivalul de muzică uşoară - Piatra-Neamţ (1974). În 1967, primeşte nota maximă la spectacolul naţional „Dialog la Distanţă, Braşov-Galaţi”, la proba de muzică uşoară, cu melodia „Cânta un matelot la proră”. Din 1970, a făcut parte din Ansamblul Profesionist „Măceşul” al judeţului Covasna, ca solist de muzică populară.
    Anul 1974 a însemnat şi anul căsătoriei cu Ioan Bălan - cunoscut om de afaceri şi lider al comunităţii româneşti din judeţul Covasna, căsătorie care a fost binecuvântată prin cei doi copii, Raluca-Ioana şi Horea- Dorian, licenţiaţi, care la rândul lor le-au adus mulţumirea, bucuria şi împlinirea celor doi părinţi prin nepoţii Maria şi David-Andrei.
    Ştefania Telea, născută Ionescu, la 18 noiembrie 1945, în Braşov. A urmat cursurile şcolii elementare, liceul şi Universitatea „Transilvania” Braşov - Facultatea de Industrializarea Lemnului, facultate pe care a absolvit- o în anul 1969. După absolvire, împreună cu soţul său, Dan Telea, a fost repartizată în judeţul Covasna ca inginer proiectant, la mai multe unităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului, respectiv la: Combinatul de Exploatare şi Industrializare a Lemnului (CEIL) Târgu-Secuiesc, Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului (IPL) Covasna şi, din 1977, la Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Sfântu-Gheorghe, întreprindere unde a îndeplinit funcţia de şef Colectiv Proiectare şi apoi şef Atelier Proiectare. Ca şef de Atelier Proiectare a avut în subordonare şi coordonare două colective de proiectare şi trei ateliere de prototipuri. Ing. Ştefania Telea şi-a iubit profesia, a muncit cu dăruire şi a contribuit efectiv la recunoaşterea calităţii şi performanţei mobilei produse în judeţul Covasna. Prin munca sa şi a colectivului cu care a lucrat, a contribuit la creşterea exportului de mobilă covăsneană în Canada, Franţa, Germania, SUA şi URSS. În 1984, cei doi tineri şi apreciaţi specialişti în industria mobilei româneşti, ing. Dan şi Ştefania Telea, au fost propuşi, de către ministrul Industriei Lemnului, consilieri de profil la Ambasada Română din Londra. Comitetul judeţean PCR Covasna a refuzat să dea acceptul şi a cerut schimbarea din funcţia de director comercial a ing. Dan Telea, pe motiv că tatăl său a fost legionar. Au urmat o serie de greutăţi şi umilinţe greu de suportat, pentru nişte oameni care au muncit cinstit şi cu multă corectitudine. În acest context, soţii Dan şi Ştefania Telea s-au transferat la Întreprinderea de Aparataj şi Motoare Electrice (IAME) Sfântu- Gheorghe, renunţând la profesia care le-a adus atâtea satisfacţii. După evenimentele din decembrie 1989, ei au revenit la Confolux, fostul CPL, de unde ing. Ştefania Telea a ieşit la pensie. Soţul, regretatul ing. Dan Telea, a fost membru fondator al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, unul din liderii marcanţi ai românilor din judeţul Covasna, fost prefect al judeţului. Fiul, Costin Telea, proprietarul unei firme private în Prejmer, i-a dăruit mamei sale doi nepoţi.
    Ana Baicu, născută Stănese, la 30 septembrie 1946, în comuna Apoldul de Jos, judeţul Sibiu, a urmat şcoala primară în comuna natală, iar cursurile gimnaziale în Sibiu. În acelaşi municipiu, a frecventat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr”, obţinând diploma de maturitate în anul 1964. În 1966, a absolvit Şcoala Tehnică Sanitară din Sibiu, cu specialitatea tehnică dentară. În perioada 1966-1971, şi-a desfăşurat activitatea în oraşul Covasna, ca tehnician dentar. În urma căsătoriei cu profesorul Dan Vasile Baicu, a obţinut transferul în municipiul Sfântu-Gheorghe, la Dispensarul-Policlinic de Stomatologie, instituţie sanitară în care lucrează şi în prezent. Statornicia în profesie şi preocuparea continuă de perfecţionare au contribuit la sporirea prestigiului său profesional. De peste trei decenii, Ana Baicu şi-a dedicat cu profesionalism şi conştiinciozitate cunoştinţele şi experienţa în folosul miilor de pacienţi din municipiul Sfântu-Gheorghe şi judeţul Covasna. Ca o recunoaştere a competenţei sale profesionale, în perioada 1980- 1990, a fost numită în Colegiul de Judecată al Medicilor şi Farmaciştilor din judeţul Covasna. De asemenea, a făcut parte din Consiliul Oamenilor Muncii (COM) al Dispensarului-Policlinic de Stomatologie, în calitatea sa de organism judeţean care coordona activitatea tuturor cabinetelor de stomatologie din judeţul Covasna. Este membru fondator al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, împreună cu soţul Dan şi copiii Bogdan şi Călin Baicu. Soţie devotată şi prietenă statornică a regretatului istoric şi arhivist Dan Vasile Baicu, fost director al Arhivelor Naţionale Covasna, Ana Baicu a participat la majoritatea manifestărilor culturale româneşti organizate de instituţiile şi asociaţiile culturale şi civice româneşti din judeţul Covasna. Dumnezeu a binecuvântat familia Dan şi Ana Baicu cu doi feciori, Bogdan şi Călin, ambii licenţiaţi, a căror familii le-au dăruit pe nepoatele Maria-Ruxandra şi Karina.
    Ştefan Danciu, informatician, s-a născut în oraşul Târnăveni, judeţul Mureş, la 29 septembrie 1946. A urmat cursurile şcolii generale în Târnăveni, între anii 1953-1960, şi Liceul „Iacob Mureşianu” din Blaj, judeţul Alba, între anii 1960-1964. Apoi a frecventat cursurile Facultăţii de Matematică-Mecanică, Secţia Maşini Electronice de Calcul, din cadrul Universităţii Bucureşti. După absolvire a fost repartizat la Centrul de Calcul Economic şi Cibernetică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. În acest centru s-a ocupat de teoria limbajelor de programare, precum şi de modele matematice de gestionarea sistemelor economice. A făcut parte din colectivul care a redactat, în anul 1970, materialele privind limbajul COBOL pentru uzul studenţilor din Academia de Studii Economice (ASE) - carte în două volume. De asemenea, a participat la realizarea unor programe informatice pentru gestionarea unor centrale din Bucureşti. La solicitarea familiei, s-a transferat la Târgu-Mureş la Centrul Teritorial de Calcul Electronic. A condus colectivul care a elaborat modelele matematice pentru dezvoltarea complexă a Bazinului Hidrografic Mureşul Superior, lucrări finanţate şi conduse de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Modelele elaborate - de determinare a optimului unor funcţii de eficienţă - au fost prezentate în cadrul unor simpozioane organizate de Institutul Central de Informatică din Bucureşti. Aceste modele au la bază Metoda celor mai mici pătrate asupra cărora a avut contribuţii proprii de eficientizare a algoritmilor. În anul 1976, a fost solicitat să conducă Oficiul Teritorial de Calcul Electronic al judeţului Covasna - instituţie aflată la început de drum - şi care, în anul 1982, a devenit Centrul Teritorial de Calcul Electronic. După stabilirea în Sfântu-Gheorghe, s-a preocupat de dotarea cu tehnică de calcul a unităţii, de formarea unui colectiv de specialişti care să poată realiza aplicaţii complexe de prelucrarea datelor în unităţile economice din judeţ. De asemenea, a avut în vedere formarea personalului de specialitate din Oficiile de Calcul ale Întreprinderilor din judeţ. A condus această unitate timp de 14 ani, pe parcursul cărora volumul activităţilor a crescut constant. După evenimentele din decembrie 1989, a urmat o perioadă de transformări la nivelul întreprinderilor, urmarea cărora informaticianul Ştefan Danciu a trecut în învăţământul liceal ca profesor de informatică la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe. A predat tot ce era în programa şcolară de liceu la clasele de informatică, de la clasa a IX-a la clasa a XII-a. A depus eforturi pentru dotarea liceului cu echipamente de calcul performante. După 6 ani de muncă în liceu, a revenit la activitatea de bază, cea de realizarea unor programe de calculator pentru domeniul economic. A desfăşurat, pe parcursul a 15 ani, activitate ca persoană fizică autorizată, realizând lucrări pentru mai bine de 200 instituţii şi întreprinderi. Lucrările au vizat în principal domeniul economic, precum şi organizarea şi desfăşurarea unor activităţi complexe, ca de exemplu, examenele de admitere în licee şi cele de bacalaureat (programe utilizate simultan, pe parcursul a câtorva ani, în mai bine de 30 licee). Soţia, Maria-Elena Danciu, este absolventă a aceleiaşi facultăţi. A desfăşurat activitate de programator calculatoare electronice la IAME Sfântu-Gheorghe, la Centrul de Proiectare al judeţului Covasna şi la Întreprinderea Judeţeană de Drumuri şi Poduri. Familia Danciu are o fiică, medic de familie în Braşov, căsătorită, de la care are două nepoţele.

    Categorie:


    0 0

    S-a născut în anul 1912, la Dej, în familia pianistului şi compozitorului Guilelm Şorban, autorul cântecelor „Mai am un singur dor”, „Pe lângă plopii fără soţ” (Mihai Eminescu), „Numai una” (George Coşbuc), după versuri de Eminescu, Goga, Şt. O. Iosif, Dimitrie Bolintineanu, Alecsandri şi a altora. E o Legendă care, de aproape cinci ani, ne priveşte de Dincolo. A studiat la Blaj, Cluj, Milano, Viena şi Graz. Vorbea fluent cinci limbi. A fost violonist, a pictat, a fost secretarul Rezidenţei Regale a Ţinutului Someş, a întemeiat în timpul Dictatului de la Viena singura editură românească din nordul Ardealului, cedat Ungariei. A fost profesor universitar la Cluj, Bucureşti şi Madrid.
    I-a revenit misiunea să reorganizeze învăţământul artistic universitar din Cluj, fiind primul rector al Institutului de Arte. A elaborat 20 de cărţi de critică de artă şi a dat girul la 60 de titluri de doctor. Inclusiv celui atribuit lui Andrei Pleşu! I-a cunoscut pe Gheorghe Pop de Băseşti, pe Octavian Goga, pe Iuliu Maniu şi pe dr. Petru Groza, pe mareşalul Antonescu şi pe Horthy, pe Gheorghiu-Dej şi pe Clinton! O lume... La întrebarea „A fost Holocaust în România?”, răspunsul său e unul ferm, fără dubii: „Exclus!”. Altundeva a fost. Ungaria a trimis la moarte 618.000 de evrei în două luni! A spus-o şi la inaugurarea Muzeului Holocaustului, în Statele Unite, la Washington. I-au susţinut opinia şi doi Mari Rabini plecaţi din România: Alexandru Şafran din Geneva şi Moshe Carmilly-Weinberger din New York. Au afirmat-o şi istorici importanţi. A recunoscut- o şi Fildermann, conducătorul de-atunci al comunităţii evreieşti din România. Iar pe profesorul Raoul Şorban (foto), neevreul care a salvat de la moarte evrei, ca o normală şi omenească recunoaştere, l-au invitat la Institutul Yad Washem din Ierusalim, spre a-i atribui titlul „Drept între popoare”. Apoi, l-au declarat şi Cetăţean de Onoare al Israelului. Titluri atribuite, de fapt, unei întregi reţele româneşti ale omeniei, care au funcţionat cu tacita aprobare a mareşalului Ion Antonescu...
    - Au devenit notorii, mai ales în lumea evreiască, tensiunile în relaţiile Şorban-Braham. Cine este Randolph Braham?
    - Este un cercetător al Holocaustului din Ungaria. Trăieşte la New York şi este profesor la City College of the City University. O vreme a locuit la Dej. L-am cunoscut la Bucureşti, la Institutul de Istorie a Partidului Comunist Român, la o sesiune de comunicări. A vorbit româneşte, destul de bine, surprinzându- i pe participanţi cu o propunere neaşteptată: să se ridice la Bucureşti o statuie închinată mareşalului Antonescu, pe care îl considera salvatorul evreimii din România. A intervenit atunci Gheorghe Gaston-Marin, şi el evreu, care a adus împotriva propunerii lui Braham afirmaţiile rabinului Mozeş Rosen, care l-a calificat pe mareşal drept nazist, călău şi unealtă a lui Hitler...
    - Era prima „ieşire” a lui Braham?
    - Nu. Preocupările lui erau vechi. Până în 1990, poziţia lui a fost una corectă, după care, inexplicabil, şi-a modificat radical poziţia, mai ales după ce preşedintele Ungariei, Arpad Goncz, l-a invitat la „Palat”, decernându-i una dintre cele mai importante medalii ale Ungariei. De-atunci a declanşat incalificabila campanie, folosind toate mijloacele. Mă atacă pe mine, îi pune la zid, cu neobrăzare, pe rabinii Alexandru Şafran şi Moshe Carmilly-Weinberger. Articole gen „Pretinse acţiuni de salvare”, „Purificarea istoriei în România”, au invadat toată presa. Sunt mostre cum se pot construi minciuni, cum se pot răstălmăci fapte...
    - Ce urmăreşte, de fapt, Braham?
    - Să contribuie substanţial la ştergerea crimelor Ungariei împotriva evreilor şi să „fabrice” documente şi mărturii pentru o altfel de istorie. Nu scapă niciun prilej să-i învinovăţească pe rabinii Alexandru Şafran şi Moshe Carmilly-Weinberger că vor să scoată basma curată atât România, cât şi pe Antonescu...
    - ... Ciudată schimbare! Braham, cel care sugerase chiar şi ridicarea unui monument pentru mareşal, a ajuns să-şi „demoleze” propriile-i idei!
    - Acest Braham minte. E penibil! A devenit un „hopa Mitică”. Neagă totul. Neagă ajutorul românilor în vremea Holocaustului. Neagă salvarea evreilor cu vapoarele prin portul Constanţa, prin Sulina. Neagă salvarea lor cu trenurile, prin Bulgaria, cu destinaţia Palestina.
    - Domnule Raoul Şorban, eu am stat de vorbă cu oameni care s-au aflat în acele acţiuni. Am cunoscut chiar şi unul dintre ofiţerii care s-au aflat într-un vapor românesc, a cărui misiune a fost de a supraveghea şi proteja convoiul în care au fost îmbarcaţi evreii. Erau destule informaţii privind iminenţa unor atacuri armate. Mărturiile lui Cezar Apreotesei le-am publicat, iar azi sunt documente care dezmint campania de denigrare şi nedreaptă acuzare a României, declanşată de Randolph Braham! Dumneavoastră ce ştiţi despre destinul vaporului „Kazbek”? Vă-ntreb, ştiind că era destinat şi plecării dumneavoastră în Palestina. Pe-atunci eraţi cetăţean ungur, dar autorităţile române v-au „confecţionat” acte de identitate care atestau că sunteţi evreul Robert Şmilovici.
    - O vreme s-a ştiut că a fost scufundat. Cu acel vas a plecat şi rabinul Clujului, Moshe Carmilly, sub numele de Gottesman. Peste ani, la New York, dar şi la Cluj-Napoca, am discutat cu Moshe Carmilly, mai ales că între timp am luat cunoştinţă despre studiul asupra vapoarelor angajate în acele curse de Statul Român. Un studiu amplu, făcut de un ofiţer de marină, Cezar Apreotesei, care a trăit în ultima parte a vieţii la Timişoara...
    - L-am cunoscut! Mi-a oferit chiar şi documentele oficiale, care au stat la baza studiului amintit. A fost comandantul „Vânătorului de submarine” VS-3, care a avut misiunea de a escorta vaporul Kazbek!
    - Aşa este. El a comandat escorta vasului Kazbek, din portul Constanţa spre Palestina. Kazbek avea 180 de tone şi putea transporta 300 de oameni... În disperarea de-atunci, în vapor s-au înghesuit 750 de refugiaţi, între ei fiind şi 256 de copii, majoritatea orfani, cu părinţi exterminaţi în lagărele morţii. Gândiţi-vă şi la bagajele pe care le cărau!
    - Sub ce pavilion naviga vasul?
    - Turcesc! În a doua jumătate a lunii mai 1944, din Turcia au fost trimise la Constanţa, în acest scop, patru vase turceşti: Kazbek, Marina, Bulbul şi Mefkure, ultimele trei fiind veliere. Între 3-5 august, când au plecat velierele din portul Constanţa, după consemnările istoricului naval Nicolae Koslunski, coleg de promoţie cu ofiţerul Cezar Apreotesei, în cele trei veliere erau în jur de 1.000 de refugiaţi...
    - Informaţii exacte! Cezar Apreotesei, în întâlnirea pe care am avut-o, mi-a povestit că, la un moment dat, cele două „vânătoare de submarine”, care le-au escortat, s-au întors la bază, iar velierele şi-au continuat drumul. În zona Burgas, unul dintre veliere, Mefkure, a fost scufundat şi, din cei aproximativ 320 de oameni, doar cinci şi echipajul turcesc au fost salvaţi de velierul Bulbul. Mi-a mai povestit atunci şi faptul că, din portul Constanţa, în Primăvara anului 1944, plecaseră încă două vase: Milka, cu 360 emigranţi şi Mariţa, cu 200. ... Şi Kazbek, când a plecat?
    - La 7 iulie 1940. A ajuns în Bosfor două zile mai târziu, refugiaţii, în jur de peste 800, au fost trimişi în carantină, la Haydar Paşa. A fost o misiune extrem de grea, în orice clipă vasul putând fi înghiţit de Marea Neagră. Este motivul pentru care, pentru asigurarea ordinei pe vas, şi pentru intervenţii în cazuri grave, pe vas s-a instalat un grup de pază şi control, alcătuit din şase marinari români, sub comanda căpitanului Dumitru Trandafirescu. Un transport vegheat şi de remorcherul românesc „Basarabia”, aflat sub comanda aspirantului Ion Fulgeanu. ...
    Fapte aproape neştiute. Sau, uitate! Şi nu erau iniţiative scăpate de sub controlul autorităţilor române! Multă vreme, marinarul Cezar Apreotesei a crezut, din avalanşa de informaţii, că vaporul Kazbek a fost scufundat în dreptul portului Varna, probabil de submarine ruseşti. În anul 1986, când i-a fost dat să afle despre mărturiile unor supravieţuitori, inclusiv din reportajele mele, m-a căutat. Atunci au început dezvăluirile. Atunci a aflat că în „Kazbek” se afla rabinul Clujului, Moshe Carmilly, dar şi o altă mare personalitate, Maie Rose, care avea să devină, peste ani, ambasador al Israelului în SUA. La 3 iunie 1987, după încheierea mandatului său, vorbind la Radio Washington, a evocat cu emoţie şi călătoria de la Iaşi la Constanţa, şi îmbarcarea, la 7 iulie 1944, pe vasul Kazbek.
    Au apărut şi contestatarii. Un fel de „Gică contra”...
    - Cine sunt „contestatarii”? - am încercat să-l întreb pe profesorul Raoul Şorban...
    - Cei ce ne-au purtat sâmbetele în toate vremurile! Şi o mai fac şi azi. Dar, ca şi Beniuc, sunt destui care se dezmeticesc greu. Ce gesturi pot fi mai pline de omenie decât acestea, care au înfruntat până şi mânia antievreiască a lui Hitler?! Ne e dat să înfruntăm un fel de fundamentalism hunic. Vor Transilvania! După ei, în anunţarea celor 51 de ani de anexare sub ameninţări războinice, Transilvania trebuie să rămână parte integrantă a Sfintei Coroane Ungare, iar graniţa trebuie să fie pe crestele Carpaţilor, ca să-şi poată apăra propria-i independenţă. Ungaria îşi arogă dreptul de proprietar asupra Transilvaniei! De nu, plutesc ameninţări cu iz de Holocaust!
    - Stăpână peste încă vreo şase milioane de români!
    - Toată Ungaria, cu unguri, slovaci, austrieci, ruteni, români, sârbi, saşi şi alte minorităţi care trăiesc acolo, are în jur de nouă milioane de locuitori, fără a mai şti azi câţi au rezultat din maşinăriile infernale ale ungurizării. Cartea lui Endre Bajcsy-Zsilinszky, plină de false şi grave afirmaţii istorice, e cinică. Pentru autor, faptul că în Ardeal, din cinci locuitori, patru sunt români, e un argument... ridicol! Acest Zsilinszky are şi soluţii: „Naţiunea maghiară este gata, în orice clipă, să ia arma în mână, pentru a-şi asigura acest drept, chiar cu sacrificiul vieţii... De ce? Pentru că, fără Transilvania, nu există un Stat Ungar, nu există o misiune ungară realizabilă, nu există viaţa ungurească”.
    - Cine e acest Bajcsy-Zsilinszky Endre?
    - Un înverşunat antiromân, gata în orice clipă să ia arma în mână, cum singur declară, pentru a-şi asigura acest drept. S-a născut într-o familie de moşieri. A fost antinazist convins, dar numai în privinţa ideilor revizioniste, născute după Tratatul de Pace de la Paris. Nume un pic exotic pentru galeria numelor ungureşti. A studiat Dreptul la Cluj şi Haidelberg, şi a fost un apropiat al lui Horthy. În decembrie 1944, a fost spânzurat...
    - Se cunosc împrejurările?
    - În anii ’30, el era de stânga, apropiat de social-democraţie. În 1944, s-a opus Gestapoului cu arma în mână, fiind rănit. A ajuns apoi în puşcărie, însă, după ce a fost eliberat, a fost rearestat. La 24 decembrie 1944, l-au spânzurat...
    - L-aţi cunoscut?
    - Da, chiar foarte bine. Ne-am întâlnit de multe ori... Profesorul Emil Haţieganu m-a delegat să port discuţii cu el în problema Transilvaniei. Mărturisea şi susţinea ideile cuprinse în cartea „Transilvania. Trecut şi viitor”. O carte comandată de regimul lui Horthy, scrisă iniţial în limba maghiară, pentru a contrabalansa activitatea prinţului Ştirbey şi a lui Grigore Gafencu, şi tradusă apoi în limba engleză, pentru a contesta în faţa opiniei publice de limbă engleză, tezele lui Seton-Watson din broşura „Transilvania: A Key-Problem” („Transilvania: problemă cheie”). După 46 de ani, versiunea în limba engleză a fost realizată, sub auspiciile oficiale ale Ministerului Culturii din Ungaria, chiar de către Arpad Goncz, preşedintele Ungariei, la acea oră! A fost o „bombă” editorială. O carte cu un profund conţinut şovin, un act politic şocant, periculos, înţesată de provocări precum: „...O asemenea misiune cere în mod imperativ o Ungarie foarte puternică, capabilă să apere atât politic, cât şi militar propria-i independenţă. Ceea ce presupune o frontieră pe întreaga linie a Carpaţilor”; „Naţiunea maghiară (...) în mod ferm, indubitabil, pretinde să i se respecte dreptul de proprietate asupra întregii Transilvanii...”; „Naţiunea maghiară este gata, în orice clipă, să ia arma în mână, pentru a-şi asigura acest drept, chiar cu sacrificiul vieţii sale în acestă luptă”; „În schimb, argumentele României pentru stăpânirea Transilvaniei se bazează pe un singur aspect şi încă anemic: pe majoritatea etnică - români - un argument pur şi simplu ridicol”.
    - Ridicolă era logica lui Bajcsy-Zsilinszky! El afirmă în carte că în Ardeal din cinci oameni, patru sunt români, dar n-a ajuns să-l citească pe Istvan Szechenyi, care, în 1837, afirma că „Nu pământul face ţara, oamenii fac ţara!”...
    - Acesta e doar unul din miile de volume „destinat fiecărui ungur cu simţ de răspundere, el putând fi recomandat în zilele noastre întregului popor maghiar”... Face parte din „lanţul educativ”, începând încă din prima zi de grădiniţă! Să mai mire pe cineva participarea Ungariei la înfăptuirea tragediilor umane, antievreieşti, sau antiromâneşti, în timpul Holocaustului declanşat de „Imperiul Nazist”...
    După opinia lui Braham, implicarea românilor în salvarea evreilor e o fantezie ce s-a născut în închipuirea lui Moshe Carmilly- Weinberger şi a lui Raoul Şorban, pentru a „polei” imaginea României şi a scoate în evidenţă barbaria ungurilor. El crede că toţi oamenii sunt în stare de astfel de trădări! Ce vrea, de fapt, Braham? Să participe la rescrierea istoriei Regatului Ungar. Să şteargă din memoria omenirii cele 618.000 de crime, săvârşite din ordinul autorităţilor ungare în timpul Holocaustului din anii 1940-1944, şi să reînvie vremea amiralului Horthy. O vreme de mărire a Regatului Ungar...
    - La grea misiune s-a înhămat Braham. Să albească pete care au înnegrit paginile de istorie din vremea participării masive a Ungariei la Holocaust!
    - Voi cita dintr-o scrisoare pe care am primit- o din Los Angeles, în legătură cu atitudinea ungurilor şi a românilor faţă de evrei, în cel de-al doilea Război Mondial: „Când în ultimele săptămâni de război se cutremura pământul sub unguri şi prăbuşirea imperiului nazist era iminentă, atunci, cu cea mai cruntă barbarie şi cu o grabă incredibilă, ungurii au deportat şi au fost asasinaţi 618.000 de evrei (conform statisticilor ungare!) în cuptoarele de la Auschwitz şi pe malurile Dunării, la Budapesta. (...) Deviza românilor era „emigrare, nu deportare!”. Dar, cum a procedat R. Braham în articolul său defăimător? El a ascuns masacrele săvârşite de armata ungară la Novi- Sad, ca şi măcelul de la Kameneţ-Podolsk, din anul 1941, când au fost asasinaţi 36.000 de evrei din zona Maramureşului, deşi menţionează evenimentul de acolo, dar o face cu litere minuscule, într-o notă de subsol, ca să nu se observe. (...)”. Din cartea lui Braham lipseşte esenţialul: tragedia particulară, specială a evreimii ungare - după cum observa Gyorgy Ranki, fostul director al Secţiei de Istorie din cadrul Academiei Ungare de Ştiinţe. Din revista „Elet es irodalom”, aflăm că Braham supune unui tratament de înfrumuseţare comportamentul ungurilor din perioada Holocaustului. Din acest motiv, conducerea Comunităţii din Budapesta a permis difuzarea cărţilor sale subiectiviste, „care nu se puteau desface decât prin biroul Comunităţii evreieşti din Budapesta” (G. Komoroczy, „A zsido Budapest” - „Budapesta evreiască”, 1992).
    - Acest „istoric” a devenit un important „activist” de seamă!
    - Scrisoarea din Los Angeles atrage atenţia că Braham a declanşat o puternică propagandă, plină de ură, împotriva celor care au susţinut şi au argumentat atitudinea umană a românilor în chestiunea salvării evreilor refugiaţi în timpul Războiului. Adevărul în chestiunea evreiască nu serveşte interesele politicilor şi afacerilor lui Braham. Onorurile acordate şi susţinerea care i-a fost acordată de autorităţile postbelice din Ungaria, obligă. Şi, pentru asta, trebuie să recurgă la orice. Să joace cum se cântă la Budapesta. Deşi este evreu, Braham reînvie stafii şi trăieşte intens sloganul „Cel ce nu simte durerea Trianonului, nu este ungur”...
    - ... Sfidând şi adevărul despre cei 30.000 de evrei salvaţi de România! - Aşa este. Iar pentru mine rămâne enigmatică şi atitudinea lui Jean Ancel, născut la Iaşi, care trăieşte azi la Ierusalim. El este cel care a îngrijit cartea de amintiri a lui Alexandru Şafran. O carte corectă, din care a lipsit un singur amănunt din cuvântarea Marelui Rabin Alexandru Şafran în Parlamentul României, susţinută în anul 1995: mulţumirile pe care mi le-a adresat mie, pentru ce am făcut în acei ani, pentru salvarea evreilor. Enigma este legată de semnătura lui Jean Ancel pe „Scrisoarea deschisă” publicată în revista „Menora” din Toronto şi adresată Marelui Rabin, alături de cele ale lui Radu Ioanid, Eschenazy şi Braham. Atunci a început deformarea adevărurilor despre rolul României în salvarea evreilor. Şi nu numai...!
    - Ce simbolizează „Menora”?
    - Este un sfeşnic cu şapte torţe, în care, în şabes, ard lumânările de vineri seara până sâmbătă seara. „Declaraţia” lua atitudinea împotriva „neruşinatei cuvântări a Marelui Rabin Şafran în Parlamentul României”, dând tonul şi în cazul mareşalului Antonescu, punându-ise în cârcă destule fapte imaginate de semnatari. O scrisoare încărcată de prea multe patimi şi minciuni! Cine va citi „Testamentul” lui Wilhelm Fildermann, legalizat în anul 1956, la New York, va găsi mărturii despre faţeta negată de unii, a mareşalului Antonescu: „(...) Adevărul este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste din România, oprind toate activităţile teroriste ale Gărzii de Fier, din anul 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. (...) În timpul dominaţiei hitleriste în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareşalul Ion Antonescu, care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste. (...) El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria, a căror viaţă era în pericol!”.
    - Cât de profunde sunt cercetările de până azi, privind Holocaustul?
    - Nu pot pune niciun preţ pe verdictele date sub impulsul unor interese politice de moment, cum, din păcate, s-au lansat până acum. Echipa „Wiesel”, după cum a fost alcătuită şi a pornit cercetarea, n-are credibilitate. Nu avea credibilitate nici Moses Rosen, implicat peste măsură în jocuri politice, interesat direct sau indirect să-şi impună punctul de vedere, ca să nu mai amintesc numele lui Radu Ioanid şi rolul lui în acuzarea României de participare la Holocaust. El este între cei care au impus minciuna şi falsul înscris pe panourile de la „Muzeul Holocaustului” de la Washington...
    - ... La inaugurarea căruia aţi fost între invitaţii de onoare!
    - Aşa este... În anul 1993, la sfârşitul lunii aprilie, am călătorit cu avionul prezidenţial, în cadrul delegaţiei conduse de preşedintele de-atunci al României, domnul Ion Iliescu. În calitate de „Drept între popoare” şi „Cetăţean de Onoare al Israelului”, am fost primul invitat la recepţia oficială oferită de preşedintele Statelor Unite, chiar înaintea preşedintelui, având rezervat un loc chiar lângă preşedintele Bill Clinton, cum am aflat apoi de la telereporterul Mănase Radnev, aflat şi el printre membrii delegaţiei României...
    - ... Să-nţeleg că aţi fost prezent la festivităţi, dar nu şi la recepţia oficială...?
    - Aţi înţeles bine! Invitaţia de onoare care mi s-a făcut, l-a înfuriat într-atât pe Moses Rosen, încât a manipulat schimbarea invitaţiei mele la recepţie şi a impus dirijarea mea spre o sală secundară, un fel de antecameră... O scenă penibilă, pusă la cale de şef-rabinul României, prin Radu Ioanid. Gest descalificant, revoltător! Un „joc” căruia nu i-am dat curs. Am preferat să vizitez Biblioteca Congresului SUA, aflată vizavi. Şi n-am avut ce regreta... Cum se ştia că printre invitaţi eram doar doi deţinători ai titlului de „Drept între popoare”, eu şi un polonez, absenţa mea a fost remarcată, iar seara, la hotel, am primit multe telefoane pentru a fi întrebat ce s-a întâmplat. Nu ştiu cât a fost „triumful” lui Moses Rosen, dar adevăraţii organizatori, aflând, erau îngrijoraţi să nu declanşez un scandal. N-am făcut-o!
    - Care e adevărul despre cifrele privind holocaustul, afişate la Muzeul Holocaustului?
    - Am spus-o în repetate rânduri: în mod nedrept şi absurd, România este învinovăţită pentru cei aproximativ 200.000 de evrei trimişi de unguri la Auschwitz! E o falsă şi nu întâmplătoare „contabilitate”. Şi asta o ştie bine acest „jucător” numit Elie Wiesel! E acelaşi lucru şi la „Templul Coral” din Bucureşti. Şi-acolo, din textul înscris pe placa de marmură, rezultă că evreii au fost trimişi la moarte de către români. Alt fals grosolan! Mă preocupă şi mă nelinişteşte şi faptul că pe frontispiciul sinagogii evreilor neologi din Cluj, de pe strada Horia, continuă să existe un text mincinos, prin care se atribuie crimele împotriva evreilor... fasciştilor! Cine erau, de fapt, „fasciştii”? Cine i-a deportat din ghetoul de la Cluj pe cei 18.000 de evrei, după ce au fost încartiruiţi la Fabrica de Cărămidă? Fasciştii? Nu fasciştii, ci Statul Ungar i-a deportat! Poliţia şi jandarmeria Regatului ungar. Termenul „fascist” este o poleială. O „metodă” prin care sunt ocrotiţi criminalii. E vremea, după şaizeci de ani, să se spună adevărul, eliminând „măştile” tranziţiei. Chiar dacă, teatral, prin anul 2005, Laszlo Tokes s-a aşezat în genunchi, în faţa Templului şi a rabinuluişef al Cultului Mozaic din România, Moses Rosen, cerând iertare pentru faptele înaintaşilor săi.
    Faptele petrecute atunci au îndoliat lumea civilizată. Da, în Ungaria - cu nordul Ardealului anexat - a fost Holocaust! Şi-n România au fost crime, a căror istorie n-are verdictul unor cercetări temeinice, desprinse de zona intereselor politice de moment. Dar nu Elie Wiesel are dreptul să conducă o astfel de acţiune. Oare de ce „tac” arhivele? Oare de ce nişte pseudocercetători precum Randolph Braham, după ce şi-au luat „tainul” şi şi-au fixat pe piept cele mai înalte ordine ale unui stat, au pornit marele travaliu de despovărare, transformând negrul consemnat altădată, aproape în alb imaculat.
    Nu pot să nu închei acest reportaj, fără să-i povestesc lui Elie Wiesel un fapt pe care l-am trăit la Rozavlea, pe Valea Izei, la vreo douăzeci de kilometri de Sighetul său natal. O întâmplare petrecută prin anul 2003... Eram prezent la o nouă ediţie a unei frumoase manifestări, al cărei nume e unul aparent exotic: „Roza Rozalina”. Vin acasă fiii satului, seadună formaţii folclorice din Maramureş şi de pretutindeni, se-ncing petreceri, de la care nu lipsesc micii şi pălinca... Şi eu sunt considerat un fel de fiu al satului, în care, atunci când s-a declanşat cumplitul Dictat de la Viena, tata era şeful postului de jandarmi. Fapt pentru care, atunci când şi peste evreimea din Maramureş pluteau nori negri şi familia mea a trebuit să plece... Atunci, în 2003, avea să se petreacă un moment deosebit. A venit la Rozavlea o echipă de filmare americano-israeliană, formată din vreo 15 persoane. Era punctul de plecare în realizarea unui film pe traseul Haifa-Rozavlea- Sighet-Budapesta-Auschwitz.
    Şi-a propus o temă deosebit de interesantă, dar şi actuală. Povestea a pornit de la Haifa. Prin 1996, un grup de ziarişti din Israel au început să investigheze evrei proveniţi din România, care au trăit şi au pătimit în vremea Holocaustului. Erau la fel de dezinformaţi şi dezorientaţi ca şi dumneavoastră, domnule Wiesel! În Haifa, au găsit o femeie care avea 82 de ani. Când au rugat-o să le povestească despre suferinţele pe care i le-au produs românii în perioada 1940-1944, a rămas mirată, dar şi mai miraţi au rămas cei trei ziarişti care îi bătuseră la uşă: „Să ştiţi că românii nu mi-au făcut niciun rău! Ei s-au străduit, cât au putut, să ne ajute. Când ne-au dus în lagărul de la Dragomireşti, au încercat să ne aducă apă, pâine, mâncare... Ne-au dat haine de-ale lor, ţărăneşti, ne-au ascuns prin şuri... După un timp, ungurii ne-au dus şi ne-au băgat în trenuri de marfă. Ei ne-au trimis la Auschwitz...”.
    Au aflat apoi şi povestea familiei Ovici. „Tata avea mai multe prăvălii în comuna de pe Valea Izei. El şi fraţii mei mai mari le ţineau. Oamenii l-au iubit, iar noi, copiii, eram în bună prietenie cu toţi cei de vârsta noastră. Noi am fost zece fraţi... Eu am fost cea mai mică, şi a treia de înălţime normală. Şapte fraţi au fost pitici...”
    E momentul când jurnaliştii au rămas câteva clipe muţi, cu gândul spre un subiect care se anunţa senzaţional: „Cei şapte pitici din Rozavlea românească!”... Şi poveştile au continuat. Zeci de întrebări, albumul de amintiri, lagărul de la Dragomireşti, drumul spre lagărele morţii, drama familiei, reîntoarcerile, povestea mormântului din cimitirul evreiesc din Rozavlea, plecarea în Ţara Făgăduinţei... Peste două zile, reportajul senzaţional apărut în ziarele din Haifa, era preluat de ziare de pe patru continente. O editură din Munchen a intrat în contact cu autorii şi le-a propus un contract pentru o carte de 300-400 de pagini. Peste un an, cartea despre cei şapte pitici din Maramureş - România trezea un interes nesperat de mare. Autorii cărţii au primit apoi o altă tentantă propunere: să participe la realizarea unui film, care avea în vedere viaţa celor şapte pitici, care, între altele, alcătuiau şi o formaţie artistică unică.
    Atunci, în miezul verii 2005, am întâlnit echipa de filmare, alcătuită din colaborarea între două Case de Film, una din Israel şi alta din Statele Unite. Cum transmiteam în direct la Radio Cluj - conduceam pe-atunci Departamentul de Actualităţi - am introdus în program şi un radioreportaj live de aproape o jumătate de oră, relatând câteva momente încărcate de emoţie: primarul ing. Gheorghe Vişovan, cu eşarfa tricoloră la piept, depunând o coroană de flori la mormântul părinţilor celor „şapte pitici”, regăsirea Casei Rituale şi a casei familiei, iar seara, la Sala de Festivităţi a comunei, întâlnirea cu bătrânii comunei. Oameni care i-au cunoscut pe cei „şapte pitici”, ca şi pe ceilalţi evrei care au fost duşi în lagăre de către administraţia ungară. Drame petrecute nu pe scena teatrului de război, ci în spatele frontului. Vreo trei ore a ţinut acea „seară a rememorărilor”, spre miezul nopţii cameramanii încă înregistrau senzaţionalele amintiri ale „seniorilor” din Rozavlea.
    Peste două zile, echipa de filmare pleca la Sighet, pe urmele familiei Ovici, dar şi ale dumneavoastră, domnule Elie Wiesel. Traseul mai avea apoi alte două importante puncte de reper: Budapesta şi Auschwitz. Din câte am auzit, filmul a fost realizat, dar n-am avut însă şansa să-l văd. Pot însă, fără ocol „diplomatic”, să vă spun, dintr-o mărturie a coordonatorului de program, un evreu plecat din România prin anii ’70, că imaginea iniţială, apropiată de cea a dumneavoastră („România a ucis, a ucis, a ucis!”), n-a mai rămas aceeaşi: prin intervenţia fermă a românilor, la Rozavlea, pe-atunci în zona anexată Ungariei, evreii au simţit aproape de ei sufletul românilor. La mai bine de 1.000 de kilometri, la Odessa, ca şi la Iaşi, Dorohoi sau în Transnistria, era război, cu mulţi eroi şi drame omeneşti cumplite, ale căror scenarii au rămas până azi controversate. Au fost săvârşite pe scena teatrului de război! (Cluj-Napoca, noiembrie 2011) (Articol preluat din revista „DACOROMANIA” de la Alba-Iulia, nr. 57/2011)

    Categorie:


    0 0

    21 aprilie

    • Evenimentele importante observ că nu sunt consemnate de publicaţiile de mare tiraj ori canalele de ştiri cu audienţă semnificativă. Reuşim totuşi, cu întârziere ce-i drept, să amintim românilor că în prima zi a Sărbătorilor Pascale de anul acesta, 2012, pe 15 aprilie s-au împlinit 555 de ani de când Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a urcat pe tronul Moldovei. 47 de ani a domnit cu foarte mult folos pentru ţară şi creştinătate. Credem că forurile culturale şi de istorie ale ţării aveau datoria să marcheze acest memorabil eveniment. Biserica Ortodoxă Română a scris despre apărătorul creştinătăţii. Mama neamului românesc şi-a făcut şi de această dată datoria, aşa cum a făcut-o şi o face mereu.
    • Şi totuşi, fraţii noştri care sunt la graniţa României de azi interesează conducătorii statului românesc. Bogdan Aurescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, a participat la lucrările Conferinţei privind viitorul Curţii Europene a Drepturilor Omului, care s-a desfăşurat la Brighton, în Marea Britanie, în perioada 18-20 aprilie. S-a dus acolo domnul Aurescu pentru a menţiona interesul României faţă de implicarea mecanismelor Consiliului Europei în protecţia drepturilor minorităţii române din afara graniţelor. Frumos şi diplomatic zis. Ne dorim să nu fie doar o bifă pe agenda Ministerului de Externe şi o excursie simpatică la Brighton, o staţiune de vacanţă din Marea Britanie. Doamne ajută să ne vie mintea la cap!
    • Ministrul român al Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a vizitat România de Est. S-a întâlnit cu Vlad Filat, premierul celui de-al doilea stat român. Au semnat împreună documente care vor duce la o mai bună colaborare în domeniul militar. Se fac paşi spre unire, credem noi.

    22 aprilie

    • Duminica Tomii. La Capela Ortodoxă Română din Budapesta, după Sfânta Liturghie se ţine un parastas pentru pomenirea românului Emanuil Gojdu. Avocatul a lăsat Bisericii Ortodoxe Române imensa sa avere. Domnii Tăriceanu şi Ungureanu au dat-o, într-o proporţie foarte mare, Ungariei. Mamei neamului românesc i-a rămas doar o capelă şi nişte încăperi aferente, necesare pentru slujitori şi pelerini. Buni băieţi, domnii ăştia! Fac totul pentru neam. Numai nu ştim pentru care. Românii din Budapesta merg şi la cimitir pentru a participa la slujba de pomenire a vrednicului avocat Gojdu. Biserica Ortodoxă Română are grijă de sufletul lui şi se roagă neîncetat. Odihneşte-l, Doamne, cu cei drepţi!
    • Prof. univ. dr. Ioan Scurtu îl omagiază pe istoricul Florin Constantiniu (foto), ridicat la Domnul, de foarte curând. Fostul director al Arhivelor Statului afirmă: „Plecând din această lume, istoricul a fost scutit să mai asiste la dezmăţul guvernanţilor, la prăduirea a ceea ce a mai rămas din bogăţiile solului şi subsolului acestei ţări, altădată cunoscută şi respectată pe toate meridianele Globului. Nu vreau să fac o legătură forţată între criticile adresate actualei puteri de Florin Constantiniu şi faptul că, în cazul său, nu s-au respectat normele legale după care funcţionează Academia Română. Am rămas surprins să constat că Florin Constantiniu a fost înmormântat într-un cimitir aflat la margine de Bucureşti şi nu în parcela academicienilor din cimitirul Bellu, unde-i era locul cuvenit. Explicaţiile date de conducerea Academiei Române că, fiind sărbătorile de Paşti, nu a fost găsit administratorul care se ocupa de această operaţiune, mi se par de-a dreptul ridicole. Mai curând sunt tentat să cred că s-a adoptat această poziţie de desconsiderare a unui membru marcant al acestei instituţii cu gândul că Guvernul va aprecia gestul şi va acorda cei 25 la sută din indemnizaţia cuvenită academicienilor, tăiată în urmă cu doi ani. Această variantă a fost evocată de mai mulţi participanţi la ceremonia funebră de la Cimitirul Militar Ghencea 3. Omul Florin Constantiniu a plecat dintre noi, dar în urmă rămâne OPERA sa nemuritoare. Iar pentru noi, cei care l-am cunoscut, şi un model de comportare, un adevărat ISTORIC CETĂŢEAN” (ziaristionline.ro). Da, chimistul clujean Ionel Haiduc nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase! Dumnealui, preşedintele Academiei, furat de experienţele de laborator, ori de o excursie în zone exotice, nu a aflat că un mare istoric român, academician, a trecut în eternitate, drept pentru care în lumea lui a rămas rece, iar colegul, „cel mai complet şi temeinic istoric român din ultima jumătate de veac”, nemuritor, chiar dacă trupul neînsufleţit se află în Cimitirul Militar Ghencea 3.

    23 aprilie

    • Sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Cel ce avea să devină sfânt, s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină. Tatăl său a murit mărturisind pe Hristos. Mama sa îl duce în Palestina, unde devine comandant militar în armata împăratului Diocleţian. În anul 303, în ziua de 23 aprilie, după multe cazne, este decapitat, din ordinul împăratului, pentru că-L mărturisea pe Iisus Hristos. Tot atunci, au primit moarte mucenicească Glicherie, Valeriu, Donat, Terin şi Alexandra, soţia împăratului Diocleţian, care trecuseră la credinţa creştină, după ce, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort. Creştinii ortodocşi au mare evlavie pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ei au dat numele lui copiilor, oraşelor, satelor, bisericilor, mănăstirilor şi cursurilor de apă. Din nefericire, azi, municipiul Sfântu- Gheorghe din judeţul Covasna este condus de nişte pseudocreştini şi adepţii lor, iar sărbătoarea este mai mult diavolească decât creştinească.
    • Hunedoara fierbe! Actualul primar, Ovidiu Hada, a fost demis din funcţia de preşedinte al organizaţiei locale a PNL din cauza rezultatelor slabe obţinute în sondaje. USL nu-l susţine în alegeri. Pentru Hunedoara USL a bătut palma cu UDMR pentru susţinerea la funcţia de primar a medicului Bende Barna-Gavril, directorul spitalului din municipiu. Hada vrea să candideze ca independent şi a început strângerea semnăturilor de susţinere. Îi trebuie 1290. Dacă le va avea, va candida. Dom’le, ce e şi cu sondajele astea!? Nici nu ştii când mint şi când spun adevărul. În opinia noastră, dacă vrei să scapi de cineva, fă un sondaj. Cu puţul nu merge că e adevărat. Cu sondajul poţi schimba macazul! Acarul îl scoţi după ce ai terminat dărâmatul.

    24 aprilie

    • Agerpres are o ştire senzaţională. O redăm ca să vă faceţi idee de ce se poate întâmpla auirea, adică în lume. Citiţi: „Controversatul magnat rus Boris Berezovski, autoexilat din 2001 la Londra, a promis o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru arestarea actualului premier Vladimir Putin, preşedintele ales al Federaţiei Ruse, relatează Interfax, citând blogul omului de afaceri, considerat fosta eminenţă cenuşie a defunctului preşedinte Boris Elţin. (...) Berezovski, care şi-a făcut mea culpa în mai multe articole în presa britanică pentru faptul că a contribuit la venirea lui Putin la putere în 2000, consideră că ruşii au toate motivele de a nu permite învestirea lui Putin la 7 mai a.c., deoarece preşedintele ales înfăptuieşte „capturarea violentă a puterii”, ceea ce intră sub incidenţa articolului 278 din Codul Penal rus (rebeliune armată)”. Domnul în cauză precizează: „Nu am stabilit întâmplător suma respectivă ca recompensă. Tot atât au promis anul trecut rebelii libieni pentru capturarea colonelului Muammar al-Gaddafi. Cred că ceea ce au putut face oamenii în Libia - răsturnarea tiranului - vor putea face şi ruşii”. Interesant, nu? Observăm că magnaţii noştri se înţeleg cu preşedintele nostru şi al lor. De ce oare acolo nu şi aici da?
    • Rămâneţi cu noi, că altfel nici nu ştiţi ce pierdeţi. Berezovski ăsta, e plin de idei. Ştiţi că oamenii cu idei se numesc... isteţi. Domnul, fost tovarăş, Berezovski, a mai făcut o nefăcută. Tot Agerpres ne înştiinţează: „Recent, omul de afaceri a propus instituirea monarhiei constituţionale în Rusia şi instalarea pe tronul de la Kremlin a prinţului Harry”. A cui goarnă o fi tovarăşul domn Berezovski, care îl vrea pe Harry în Rusia după ce altă goarnă îl vrea pe Charles în România? De ce Marea Britanie e gratulată cu apelativul „perfidul albion”? După ce au pierdut Indiile, se gândesc cumva la Transilvania, Bărăgan şi Siberia majestăţile lor? Nu ne ajunge că ţarii ruşi vor să ne destrame, mai vin şi britanicii ca să ne coase.
    • Prietenul românilor, Ijac Balaj, ţine conferinţă de presă la Târgu-Mureş. El spune că organizaţia, care nu există juridic şi pe care cu oroare o conduce, a lansat o pagină web pe care se pot înscrie voluntari din ţările Uniunii Europene care doresc să participe la adunarea semnăturilor de susţinere a iniţiativei cetăţeneşti la nivel european privind autodeterminarea minorităţilor. Ijac precizează: „De la 1 aprilie se aplică Regulamentul 211 al Uniunii Europene privind iniţiativa cetăţenească de nivel european. Practic, primul pas ar fi înaintarea propunerii Comisiei Europene şi după înregistrarea iniţiativei poate fi începută strângerea semnăturilor din cel puţin 7 state ale UE. (...) Evenimentul nou este lansarea organizării strângerii voluntarilor pe internet. Am deschis o pagină web la adresa www.nationalregions. eu unde se pot înscrie toţi cei care vor să ne ajute”. Simpaticii ăştia autodeterminaţi, autonomi, autoculturali, autolingvişti, automedicinişti etc. tot caută vehiculul care să-i ducă undeva, deşi ei nu au permis de conducere pentru autovehicule. Băi fraţilor, voi nu vedeţi că daţi cu oiştea-n gard? Auzi pe ce pune el preţ, pe un act adoptat de 1 aprilie. Ijac tată, dacă e păcăleală, ce te faci? Te autodemiţi?
    • Corespondentul Agerpres din municipiul Sfântu-Gheorghe ne anunţă că un brutar din judeţul Covasna va face o pâine secuiască cu cartofi. Fals! Pâinea cu cartofi coaptă pe vatră se face în Ardeal de când au fost aduşi cartofii în România la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reţeta este una românească şi nu secuiască. În pâinea cu cartofi se pune cartoful fiert şi nu fulgi de cartof. Poate că acum, când brutarul foloseşte fulgi de cartofi preparaţi cu „E-uri”, pâinea să devină covăsneană şi nu secuiască. Domnul brutar nu e secui, aşa că nu poate face pâine secuiască. Făina e din grâu, fulgii din cartof, lemnele din pădure românească, reţeta e tradiţională românească din Ardeal. De unde o fi scos ştiriştii că pâinea e secuiască? Poate de la mustăţile austriece ale lui Alexandru? La udemerişti nimic nu e tradiţional, poate doar auto. Nu înţelegem de ce instituţiile Statului Român propagă minciuna. Poate trebuie să ne revoltăm şi pentru acest mic colaboraţionism local care, chipurile, justifică necesitatea pâinii din punga udemeristă. Facem ofertă publică. Asigurăm pâinea românească zilnică, sănătoasă, fără fulgi, coaptă la cuptor cu lemne. Ne costă doar 1,5 lei pe zi 500g, suficientă pentru un român. Dacă sunt mai mulţi, suplimentăm la 1000g pentru mame cu copii. Pâinile mai ieftine sunt toxice!

    25 aprilie

    • Udemeriştii şi pecemiştii, fraţi buni în toate cele, s-au gândit că ar fi bine să pună mâna pe următorul patrimoniu din municipiul Sfântu-Gheorghe: clădirile fabricii de ţigarete, clădirea poştei, clădirea fostului sediu al Băncii Naţionale a României. Vor tot ce nu a fost al lor. Vor să pună de o autonomie şi atunci au nevoie de clădiri, terenuri, spaţii, păduri, ale românilor, ca să se autodetermine. Măi da simpatici mai sunteţi! Noi nu vă admirăm! Noi ne mirăm de tupeu, ceea ce nouă ne lipseşte. Faptul că nu-l avem nu e un dezavantaj, ba din contră! Fiţi binecuvântaţi!
    • Presa cu adevărat neimportantă din judeţul Covasna scrie despre destinaţia dată de Consiliul Local al municipiului Sfântu- Gheorghe a celor 6,7 milioane lei, veniţi de la Bucureşti şi nu de la Budapesta, prin voinţa ungureanului. Grijuliu Consiliul Local, doreşte a crea locuri de muncă. Pentru asta cumpără pian ca să existe pianist, cumpără maşină de ridicat maşinile ca să existe şofer şi un manipulant, cumpără camere de luat vederi ca să aibă angajaţii la ce se uita (citiţi munci). Cu ceva din restul de bani plăteşte utilităţile folosite de şcolile exclusive ungureşti. De restul de bani? Nu se ştie! Or merge la cumpărat de voturi? Ăştia sunt deja autonomi pe banii noştri, ai românilor, deoarece contribuţia lor e cât costă o cameră de luat vederi ieftină, nu performantă. Cheltuielile însă sunt mari, peste măsură, şi ineficiente pentru minoritatea ungară, şi sunt doar în favoarea etno-businessmanilor. PCM, PPMT, UDMR, tot un drac! E vorbă din popor. Doamne, luminează-i! Deschidene şi nouă mintea să înţelegem cui să întoarcem şi obrazul celălalt.
    • Azi am citit poziţia Bisericii Ortodoxe Române despre persoana care a dus în derizoriu frumosul naţionalism românesc. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Costel Stoica, a declarat în exclusivitate pentru ZIUAnews: „Există o recomandare a Sfântului Sinod al BOR în care se recomandă partidelor politice şi liderilor politici să evite să folosească însemnele religioase, spaţiile religioase în scopuri electorale. În cazul icoanelor electorale făcute de PRM trebuie să spun că nu este în regulă atâta vreme cât este folosit un semn bisericesc cu scop electoral. Acest lucru nu este interzis de lege, este mai mult, dacă vreţi, o lipsă de moralitate în ceea ce priveşte folosirea însemnelor religioase”. Redăm ce scrie ZIUAnews în continuarea citatului: „Deşi în timpul campaniilor electorale Vadim Tudor se prezintă ca fiind ortodox, cu unele ocazii s-a declarat ca fiind fiu de baptist. Mai mult, preşedintele PRM i-ar fi adresat, înaintea alegerilor din anul 2000, o scrisoare candidatului republican la Casa Albă, George W. Bush, în care afirma că, în calitate de „bun creştin şi fiu al unui pastor baptist trecut în rândul celor drepţi”, s-a rugat atât pentru victoria acestuia în alegeri, cât şi pentru propria victorie. „În propria mea familie, mă bucur să am un predicator american, fratele Martin Malette, din Texas, care este căsătorit cu fiica surorii mele”, afirma în scrisoare C.V. Tudor. Scrisoarea are şi un Post Scriptum: „Frate George, te rog să citeşti Psalmii 23 şi 91. Dumnezeu fie cu tine!”. Trebuie să ne trezim şi să vedem că Vadim nu i-a încurcat pe unguri deloc. Din contră, i-a ajutat îngropând naţionalismul curat românesc, adică românismul. Gândiţi-vă ce ar zice Eminescu dacă noi considerăm tribun al neamului nostru un baptist? Sărmanul Gică! Mănâncă şi el o pâine baptistă în celofan nedegradabil bio, deci toxic. Români, amintiţi-vă momentul în care de voturile lui Vadim atârna ieşirea de la guvernare a udemeriştilor. Vadimiştii nu au votat, iar Vadim a rămas vicepreşedinte al Senatului României şi udemeriştii la guvernare. O sinecură binevenită pentru „tribun”, jalnică pentru ţară. Ptiu, drace!

    26 aprilie

    • Simpaticul Cibiche şi-a depus candidatura, ca independent, pentru un loc în Consiliul Local Miercurea-Ciuc. Din dosarul de depunere a candidaturii rezultă că 513 simpatici îl susţin. Cam mulţi pentru liniştea noastră. Se vede treaba că în judeţul Harghita s-au aciuat cam mulţi antiromâni. Iată şi explicaţia candidaturii dată de candidat: „În primul şi în primul rând doresc să devin consilier pentru că am nevoie de un serviciu, pentru că deocamdată nu am un venit. Am fost dat afară pe nedrept de la Finanţe şi (...) nu am niciun fel de venit pentru că nu am putut să mă angajez nicăieri. Am înţeles că se plăteşte şi funcţia asta, nu ştiu dacă se plăteşte bine, dar e o funcţie. (...) Eu m-am implicat în viaţa comunităţii timp de cinci-şase ani pe gratis şi acum m-am gândit să câştig şi nişte bani pentru ceea ce fac”. Cibiche, un Guruianu mai cinstit în declaraţii. Barna dragă, te rog să trimiţi pe adresa redacţiei adresa ta, pentru a-ţi trimite lunar o pâine cu fulgi de cartofi din judeţul Covasna. E hrănitoare şi te va ajuta să treci peste momentele grele în care te-ai băgat singur. Auzi drăguţule, dar consulul Ungariei din muniţipium chiar nu te bagă în seamă? Vezi, isteţule, tu lucrezi pentru ei şi tot la noi vii să te plătim. Oare nu ţi se deschide un crater pe obraz? Dacă da, sună-ne să-ţi dăm un balsam gratis, că noi iubim aproapele oricum ar fi.

    27 aprilie

    • Se comentează moţiunea de cenzură introdusă de USL în şedinţa comună a camerelor Parlamentului. Ponta şi Antonescu azvârle cuvinte, în comparaţie cu pedeliştii care scot doar vorbe. Cuvintele domnului Crin Antonescu vor rămâne un exemplu de discurs pentru generaţiile viitoare de parlamentari. Aroganţa vărului Ungureanu s-a topit ca ceara la flacără. Stau să mă gândesc cât de deştept poţi să fii să determini o moţiune de cenzură după 78 de zile de guvernare? E un record demn de Guinness World Records! Moţiunea a fost adoptată, spre surpriza neîmblânzitului Cotoi, a vaporeanului Toader şi a mimozei Udrea, scăldată în lacrimi de plăcintă de Vrancea. Ungureanu a crezut în telefonul acţionat de Băsescu şi s-a trezit în mişcare, şi nu la guvernare. Faină treabă, domn president! L-aţi vrut pe Ponta prim-ministru şi aţi reuşit din mişcarea 2, planul de rezervă. Felicitările noastre! Masa şi dansul… când or fi lei pentru munca prestată.
    • Târgu-Mureş. Agerpres ne aduce dovada incoerenţei udemeriştilor reprezentaţi de un aşa-zis avocat, pe numele lui adevărat Gheorghe Frunză. „Eu cred că bine ar fi să fie numit un guvern interimar, ca să nu existe dubii asupra corectitudinii organizării alegerilor, care să pregătească alegerile locale, pe urmă vor fi oamenii aleşi şi vor pregăti alegerile parlamentare. Asta ar fi normal să fie.” România pe nicăieri în gândirea marelui politician, doar cei ce pregătesc alegerile sunt importanţi. Şi-i mai zice: „Deci Traian Băsescu de câte ori trebuia să numească un candidat în funcţia de premier întotdeauna numea pe cine voia el, nu candidatul propus de cei care aveau majoritatea faptică în Parlament. Ori asta este neconstituţional. Dacă ar face treaba aceasta, eu cred că USL ar porni suspendarea preşedintelui cu foarte mari şanse de câştig. (...) Guvern politic, nu de tehnocraţi. Ar fi un guvern interimar, care ar avea un scop bine determinat de pregătire a alegerilor, nu altceva”. Mă, Gheorghe, dacă premierul numit de Băsescu nu avea majoritate faptică, pica la investitură. Geniule, cât de proşti crezi tu că suntem noi în comparaţie cu deşteptăciunea ta nelimitată? Să li se usuce mâna celor ce te votează, că prea ţi-ai bătut joc de neamul românesc.
    • În urmarea adoptării moţiunii de cenzură, preşedintele desemnează premier pe Victor Ponta. UDMR este consternată şi bucuroasă totodată pentru că, în sfârşit, a ajuns în opoziţie, acolo unde nu credea că o să ajungă vreodată. Dilema pentru români este cât vor fi udemeriştii în postura de opozanţi şi nu de guvernanţi?!

    28 aprilie

    • E sâmbătă. Nu avem zi liberă şi citim Agerpres. Vedem: „Preşedintele PSD Harghita, deputatul Mircea Duşa, a declarat, sâmbătă, pentru AGERPRES că la preşedinţia Consiliului Judeţean, candidatul USL este liberalul Ioan Proca, iar pe listele de consilieri judeţeni se merge 1 la 1. De asemenea, candidatul pentru primăria Miercurea-Ciuc este social-democratul Andrei Jean Adrian şi lista este proporţională”. Citim ce vedem: „Sper că de această dată românii din Harghita, şi fac un apel la românii din Harghita, vor da un vot masiv pe lista de consilieri judeţeni şi candidatului nostru la preşedinţia CJ, pentru a fi mai bine reprezentaţi. (...) Şi fac chiar un apel deosebit la românii din Miercurea-Ciuc, care reprezintă, totuşi, o pondere serioasă din populaţia municipiului, să vină la vot şi să dea un vot masiv pe lista de consilieri a USL şi candidatului nostru la funcţia de primar. (...) Nu este normal ca peste cinci-şase mii de români din Miercurea-Ciuc să nu aibă niciun reprezentant în Consiliul Local, aşa cum se întâmplă acum. Eu cred că românii au realizat că numai uniţi fiind pot fi reprezentaţi”. Subscriem în totalitate. Trebuie să ieşim la vot masiv, 100 la sută dacă se poate.

    29 aprilie

    • Duminica Femeilor Mironosiţe. Să clarificăm. „Aceste femei sunt numite mironosiţe pentru că erau purtătoare de mir. Astăzi, termenul mironosiţă are un sens peiorativ. Este posibil ca poporul, prin expresia „a face pe mironosiţa”, să critice ipocrizia. Nu devii plăcut Domnului când „faci pe mironosiţa”, ci când eşti asemeni mironosiţelor. Iar a fi asemănător lor, înseamnă a nu fi oprit de nimic în slujirea Domnului. A înfrunta chiar şi imposibilul: „Cine ne va da la o parte piatra de pe mormânt?”. Dar poate fi şi expresia uşurinţei cu care noi ducem în ironie subiecte care ne depăşesc sau ne cer o atitudine sobră.” (creştinortodox.ro)

    30 aprilie

    • Zi liberă pentru bugetari. Angajaţii particularilor au pierdut timpul la serviciu, iar patronii mai mult au pierdut decât au câştigat.

    1 mai

    • Se bea vin pelin, conform tradiţiei strămoşeşti.
    • Victor Ponta anunţă miniştri săi. Surprize, surprize! Destule. Corlăţean la Justiţie şi nu la Externe, Marga la Externe şi nu la Învăţământ, Alistar devine star, Isar delegat la Finanţe pentru Mediul de Afaceri, Corinuţa (albinuţa) Dumitrescu la Învăţământ, Cepoi la Sănătate ş.a., i-aţi văzut la televizor, nu mai are rost să continui că nu fac rating.
    • Crin şi Victor fac promisiuni, promisiuni, promisiuni... Avem răbdare să vedem cât de parolişti sunt. Pe 7 mai, dacă vrea Zeus, au puterea. Ce-o să facă cu ea?

    2 mai

    • Aflăm ceea ce previzionam prietenilor din judeţul Vaslui. Cităm din „Vremea Nouă”: „SLUGILE UNGURULUI, INCREDIBIL: UDMR CANDIDEAZĂ CU LISTĂ COMPLETĂ LA CONSILIUL JUDEŢEAN VASLUI! TUPEU UNGURESC… Levente Szekely, cel mai nesimţit prefect din istoria judeţului Vaslui, a pregătit în mare secret o lovitură electorală de proporţii, folosindu-se din plin de influenţa sa ca prefect al judeţului. Cu tupeul caracteristic, ungurul a pregătit o organizaţie UDMR cu adevărat fantomatică, al cărei preşedinte este chiar şeful său de Cancelarie, fostul jurnalist de la cotidianul „Obiectiv”, Nicu Vârlan. Cu acesta pe post de înaintaş şi ajutat de mai mulţi primari din judeţ, prefectul ungur a pregătit o listă de 40 de persoane pentru Consiliul Judeţean. Intenţiile lui Szekely sunt destul de clare. Prefectul este cel care plăteşte membrii secţiilor de votare (peste 460 de secţii în tot judeţul). Acesta s-a asigurat şi a stabilit mai multe persoane în fiecare secţie, oameni care vor vota pentru UDMR”. E bine, e bine, să mai vadă şi ţara tupeul udemeriştilor. Poate aşa vrea Dumnezeu, să fim şi noi înţeleşi. Pe propria lor piele. A noastră-i tăbăcită peste măsură. Vom rezista şi vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât, dar creştineşte ortodox, nu baptişti!

    Categorie:


older | 1 | .... | 60 | 61 | (Page 62) | 63 | 64 | .... | 130 | newer