Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor (foto), nu vede „nicio tragedie” în trecerea uniunii în opoziţie, dar consideră că traseismul politic a ajuns să fie „boala cea mai gravă a societăţii româneşti”.
„Acum câteva zile eram la guvernare, acum suntem în opoziţie - asta este viaţa în politică, eu nu văd nicio tragedie în această schimbare. Sigur, modul în care s-a ajuns la o altă majoritate este o altă discuţie şi este boala cea mai gravă a societăţii româneşti, cum se poate schimba o majoritate fără alegeri şi cum se poate construi o altă majoritate bazată pe trădare. Dar acest lucru era valabil şi acum câţiva ani, nu numai acum. Eu trebuie să accept că din acest punct de vedere lucrurile s-au agravat într-un ritm fără precedent”, a spus Kelemen.
Liderul UDMR este de părere că cel mai bine ar fi fost ca noul guvern să se formeze abia după alegerile parlamentare din toamnă, dar uniunea va face „o opoziţie constructivă” şi din noua postură în care se află.
În plus, Kelemen Hunor a afirmat că UDMR va avea un dialog cu actuala putere şi din opoziţie şi chiar vor colabora pe anumite proiecte.
„Suntem în opoziţie - asta nu înseamnă că nu vom colabora şi nu vom avea dialog. Am avut cu ei un dialog constant şi când noi eram la guvernare şi ei erau în opoziţie, mai ales cu Ponta. Noi am avut întâlniri nu zilnice, dar destul de frecvente şi destul de substanţiale şi am discutat foarte multe chestiuni, fiindcă eu aşa consider că trebuie să convieţuim în politică. Puterea are, cel puţin din punctul nostru de vedere, obligaţia de a iniţia dialog cu cei care se află în opoziţie, iar opoziţia trebuie să fie receptivă la orice invitaţie din partea puterii. Asta nu înseamnă că trebuie să cădem de acord, dar dialogul în viaţa politică este necesar”, a mai spus Kelemen.
Printre proiectele pe care UDMR le va susţine, spune Kelemen, se numără mărirea salariilor bugetarilor, amnistia fiscală şi tratatul de guvernanţă fiscală, însă uniunea nu va vota proiectul prin care alegerile parlamentare să se facă în baza votului uninominal pur.
În ceea ce priveşte pregătirea pentru alegerile locale, liderul UDMR a spus că formaţiunea pe care o conduce a depăşit în acest an „un prag psihologic” şi are în acest moment peste 10.000 de candidaţi, marea majoritate în judeţele din Ardeal, motiv pentru care speră la rezultate la fel de bune ca la alegerile locale din anul 2008.
Kelemen Hunor a fost prezent sâmbătă (12 mai 2012 - n.n.), la Bistriţa, la lansarea candidaţilor UDMR pentru alegerile locale din judeţul Bistriţa- Năsăud. (Agerpres)

- Domnule Ioan Floroiu, spuneţi-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.
- M-am născut pe 20 iulie 1956. Am urmat cursurile şcolii generale în satul Băcel, din comuna vecină Chichiş. Apoi, am absolvit liceul la Sfântu-Gheorghe, iar de profesie sunt inginer, licenţiat al Facultăţii TCM din cadrul Universităţii Braşov, în anul 1982. Sunt localnic din satul Lunca Mărcuş, sat aparţinător comunei Dobâlău, judeţul Covasna. Practic, pot spune că sunt născut şi crescut aici. Sunt căsătorit, am doi copii, băiatul este inginer, iar fata este masterand la Universitatea Birmingham din Anglia.
- Domnule Floroiu, aţi mai făcut politică până în prezent?
- Nu, şi nici nu aveam de gând, dar am fost convins în urmă cu trei luni să intru în Partidul Naţional Liberal şi să candidez la funcţia de consilier local. Pot spune că am făcut acest pas şi la solicitarea preşedintelui PNL Covasna, domnul Marius Obreja.
- Care este ţinta dumneavoastră?
- Ţinta este ca, după ce obţin mandatul de consilier local, să devin viceprimar al comunei Dobârlău.
- Ce aveţi de gând să faceţi, concret, în cazul în care veţi obţine această funcţie?
- Am în obiectiv următoarele strategii de îndeplinit în cazul în care voi deveni viceprimar al comunei Dobârlău: studiul de fezabilitate pentru noi proiecte aplicabile regiunii, accelerarea proiectelor din fondurile europene existente, punerea în practică a acestor proiecte, îmbunătăţirea infrastructurii comunei. Comuna Dobârlău fiind şi prima comună din judeţ care are aproximativ 40 de familii în conversie ecologică, doresc să măresc numărul acestora la 150. Totodată, doresc să aduc comuna Dobârlău la standardele europene de mediu. Creşterea gradului de ajutor social pentru familiile sărace şi bătrâni, categoriile defavorizate, prin accesarea de noi proiecte europene, reactivarea formaţiilor de tradiţii populare din zonă şi punerea în concordanţă a animalelor din Registrul Agricol comunal cu Direcţia Sanitar Veterinară şi APIA sunt, de asemenea, alte proiecte ale mele.

Ungariei nu-i mai este suficient spaţiul naţional pentru a se implica în demersuri de esenţă profund antidemocratică şi imorală, precum aducerea în Ungaria, în 1993, a osemintelor criminalului Horthy Miklos, cel care este responsabil de atrocităţile comise contra românilor şi evreilor din Transilvania ocupată şi din Ungaria în 1940-1944, dar, iată, vrea să aducă în România osemintele unui fascist notoriu, fost membru al Partidului Crucile cu Săgeţi şi membru al Parlamentului ungar din anii celui de-al doilea război mondial, parlament al ruşinii umanităţii, cel care a elaborat criminalele legi antiromâneşti şi antievreieşti, responsabil de Holocaustul din Transilvania de Nord ocupată şi din Ungaria.
Societăţile culturale şi civice mai jos semnate, considerând că o democraţie trebuie să se bazeze numai şi numai pe fapte şi acţiuni umane morale, consideră că noua acţiune este profund imorală. Chiar dacă Nyiro Jozsef a fost un scriitor talentat, răsfăţat şi de reviste literare româneşti interbelice care i-au tradus unele texte literare, acest personaj, în anii Dictatului de la Viena, ca reprezentant al Transilvaniei în Parlamentul ungar nu a mişcat niciun deget pentru a pedepsi pe criminalii de război unguri din 1940 de la Ip, Treznea, Huedin, Mureşenii de Câmpie şi din alte localităţi ale Transilvaniei, nu s-a ridicat împotriva legilor antiromâneşti şi antievreieşti care se elaborau în prezenţa şi cu concursul său în Parlamentul ungar, din cauza cărora au murit mii şi mii de copii, femei şi bătrâni nevinovaţi. Căutat după război pentru a fi pedepsit ca şi criminal de război, Nyiro Jozsef scapă fugind în Germania, apoi în Spania. Nu ne interesează dacă el a fost sau nu condamnat de vreo instanţă din Ungaria, pentru că el este condamnat pe veci de istorie.
Societăţile culturale şi civice mai jos semnate consideră că acest personaj istoric trebuie să rămână pentru totdeauna un exemplu negativ pentru toţi cei care, cu talent sau nu în literatură sau în artă, intenţionează să mai gireze de acum încolo un sistem antidemocratic şi criminal. Acestui personaj nu i se cuvin niciun fel de onoruri. Societăţile culturale şi civice mai jos semnate solicită Guvernului român să invite Ungaria să-şi retragă intenţiile de manifestare a unor acţiuni imorale şi de esenţă antidemocratică doar pe spaţiul naţional şi să nu implice şi un stat democratic, precum România. De asemenea, solicităm Ungariei ca, din contră, să dea dovadă de loialitate faţă de români, care au eliberat- o de bolşevici, respectiv de fascişti, în 1919, şi în 1945. Societăţile culturale şi civice mai jos semnate solicită Guvernului român să-şi intre în atribuţii şi să anuleze denumirile şcolilor din România care au numele acestui personaj istoric şi să fie interzise statui reprezentând pe acest Nyiro Jozsef.

Despărţământul Cluj al Astrei
Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România
Societatea Culturală Pro-Maramureş „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca
Uniunea „Vatra Românească” Cluj
Societatea Culturală Carpatica Cluj-Napoca

La sfârşitul lunii aprilie a.c., publicam pe blog o ştire apărută în cotidianul „Glasul Hunedoarei” conform căreia USL îl va susţine în campania electorală pentru postul de primar al municipiului Hunedoara pe independentul Bende Barna, medic şi manager al Spitalului Municipal „Alexandru Simionescu”. Decizia USL se baza pe faptul că actualul primar, liberalul Ovidiu Hada, nu ar mai avea şanse la un nou mandat.
Evident că au sărit toţi gândacii să mă atace, acuzându-mă că aş fi antimaghiar. M-am arătat stupefiat de mişcarea politică a USL nu pentru că Bende ar fi maghiar, ci pentru că Bende a fost până de curând, din informaţiile mele, membru UDMR, şi nu mi se pare corect la USL să susţină un UDMR-ist şi nu un USL-ist pentru postul de primar, având în vedere faptul că UDMR a fost alături de PDL la momentul guvernării criminale din timpul premierilor Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu.
Ei, iată că am avut dreptate când am condamnat decizia USL! Independentul Bende Barna a fost lansat oficial de UDMR la Primăria Hunedoarei cu intonarea imnului de stat al Ungariei şi cu un discurs identic cu cel al extremiştilor din UDMR. Ba mai mult, la lansarea candidaturii sale pentru postul de primar al municipiului Hunedoara, un oraş unde românii sunt în proporţie de 94 la sută, independentul Bende Barba nu a scos o vorbă în limba română şi nu a vorbit absolut nimic de problemele hunedorenilor.
Nu cred că este târziu ca USL să retragă public sprijinul pentru un asemenea candidat „independent” la o primărie din România. Gestul USL mi se pare criminal, dacă stau să mă gândesc că peste 65.000 de români din Hunedoara sunt lăsaţi de USL la cheremul discursului extremist al UDMR.

Portalul Index.hu a publicat azi un articol despre gestul unui avocat maghiar care a vopsit în roşu statuia de lemn a liderului fascismului ungar - amiralul Miklos Horthy - din localitatea ungară Kereki. Autorul acestui gest, Daniel Peter, este de părere că într-un stat democratic, o statuie a unui criminal de război nuşi are locul.
După ce a vopsit-o în culoarea roşie, Peter a atârnat de statuie şi o pancartă pe care stă scris „Vinovat de genocid, criminal de război”! În România, liderul fascismului ungar a fost comemorat de către UDMR, în septembrie 2010, printr- o manifestare publică la Miercurea- Ciuc, judeţul Harghita, la care a participat şi primarul municipiului reşedinţă, Raduly Robert.

Un document intern al Consiliului Judeţean Harghita, condus de UDMR-istul Borboly Csaba, dovedeşte odată în plus procesul de maghiarizare orchestrat de UDMR în absolut toate instituţiile publice din judeţul Harghita.
Conform unei situaţii ce cuprinde rezultatul evaluărilor anuale a managerilor instituţiilor publice de cultură aflate în subordinea CJ Harghita, niciun român nu se află la conducerea vreuneia dintre aceste instituţii.
Astfel, conform acestui document, instituţiile publice de cultură din judeţul Harghita sunt conduse astfel:
- Centrul de Cultură şi de Arte Lăzarea: Kassay L. Peter
- Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Harghita: Szocs Endre
- Şcoala Populară de Artă a Judeţului Harghita: Peter Csaba
- Biblioteca Judeţeană Harghita: Kopacz Katalin
- Editura „Harghita”: Lazar Laszlo.
Toate aceste instituţii de cultură sunt finanţate din bugetul public al Consiliului Judeţean Harghita şi desfăşoară o amplă activitate culturală destinată exclusiv comunităţii maghiare din judeţ. Anual sute de mii de lei sunt tocaţi de aceste instituţii pentru programe cu maghiari, despre maghiari şi doar pentru etnicii maghiari din judeţul Harghita.

În România de după 1918, integrarea minorităţilor naţionale în viaţa Statului era o problemă dificilă. Mai ales în legătură cu unele minorităţi - precum aceea a ungurilor sau a bulgarilor -, situaţia era agravată de permanentele îndemnuri la nesupunere civică, la încălcarea legilor şi chiar la revoltă, venite dinspre Ungaria şi Bulgaria, scopul fiind revizionist. La fel se întâmpla şi cu ruşii şi ucrainenii din răsărit, întărâtaţi de URSS.
În Transilvania situaţia era cea mai gravă. Aici, dacă germanii au acceptat imediat, şi sincer, formarea României Mari, ungurii au considerat actul Unirii şi recunoaşterea ei prin Tratatul de la Trianon ca pe o lovitură nedreaptă, o injustiţie istorică, tendinţa generală fiind aceea de a-i considera pe români ca inamici.
La început, majoritatea ungurilor angajaţi în instituţii de Stat au refuzat să depună jurământul de credinţă României, au refuzat să înveţe limba română deşi aceasta era oficială, au acuzat mereu autorităţile române de tratament discriminatoriu, înaintând nenumărate plângeri Societăţii Naţiunilor, chemând personalităţi occidentale în Transilvania pentru a constata relele tratamente. S-au adăugat foarte multe acte de violenţă, cu autori unguri şi victime dintre români, mergând până la asasinat. Despre toate acestea, Nicoale Iorga (foto) era informat permanent prin scrisori de la diverse persoane particulare şi prin rapoarte ale unor instituţii ale Statului, istoricul ocupând o perioadă funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Faţă de aceste fapte antiromâneşti, Iorga şi-a prezentat poziţia în ziarul său „Neamul Românesc”, în Parlament, la Academie, în diverse conferinţe publice, la Universitatea Populară din Vălenii de Munte.
O oglindă fidelă a atitudinii minorităţii maghiare, şi mai ales a conducătorilor ei, faţă de Statul Român este făcută în notele şi rapoartele Siguranţei şi Poliţiei. La 14 mai 1920, subinspectorul general al Siguranţei din Transilvania raporta Direcţiei Siguranţei Generale de la Bucureşti: „Guvernul maghiar lucrează cu toată energia la răsturnarea ordinei în Ardeal, pentru a demonstra Conferinţei de Pace că România Mare cu hotarele ei actuale este un stat artificial în care nemulţumirile cresc şi se sporesc zilnic. În scopul acesta, de un timp încoace s-a început o campanie furioasă în presa din Budapesta contra noastră. Aceasta pentru a ţine vie ura populaţiei maghiare contra noastră”. Tot anul 1920, s-au trimis la Bucureşti asemenea rapoarte. În 1921, au fost şi mai multe. În cel din 10 aprilie 1921, trimis de Poliţia din Oradea, se prezentau actele îndreptate „contra Neamului şi Statului nostru” de către elevii şi profesorii maghiari, de către clericii şi funcţionarii maghiari din judeţele Bihor, Satu Mare, Sălaj, Maramureş. „Ungurii din această margine - se scria - au fost crescuţi cu o mentalitate cu totul anormală. Şi, de la început au dovedit făţiş o atitudine ostilă Neamului şi Statului românesc. Au folosit toate mijloacele şi prilejurile ca să împiedice închegarea şi consolidarea Statului Român. (...) Profesorii şi elevii deopotrivă se unesc pentru a-şi manifesta ura lor. În noi, organele Statului Român, nu văd altceva decât călăii patriei lor prăbuşite. Ura e atât de adâncă, încât o traduc şi în viaţa privată, întrerupând atingerea socială cu românii şi cu acei unguri care au trecut în slujba Statului Român, cu cari înainte trăiseră în prietenie. (...) În bisericile lor, publicul unguresc în lacrimi şi în hohote de plâns cântă la fiecare liturghie, cu mic, cu mare, cu tineri, cu bătrâni, Imnul unguresc şi rugăciune pentru Ungaria. Episcopii lor, de asemenea, reprezintă aceeaşi mentalitate (...), îndeamnă la opunere şi rezistenţă”. Aceeaşi atmosferă şi în centrul şi estul Transilvaniei. O prezenta Biroul de Contrainformaţii al Marelui Stat Major, în adresa către Ministerul Instrucţiunii Publice din 29 mai şi în cea din 16 iulie 1921. În politica ungurească, şovinismul era stindardul tuturor curentelor, de la extrema dreaptă precursoare a fascismului horthyst, la extrema stângă bolşevică; ura împotriva românilor îi unea.
Imediat după război, o intensă campanie propagandistică antiromânească a încercat să influenţeze în favoarea Ungariei Conferinţa de Pace, iar apoi să determine revizuirea hotarelor hotărâte la Trianon. O serie de personalităţi occidentale au fost atrase la ideea revizuirii. Între acestea şi francezul De Monzie (deputat), care a înaintat Parlamentului de la Paris o cerere în acest sens, publicându-şi argumentele în „Le Matin”: „Ungaria micşorată e în pericol şi e un pericol de război în Balcani. (...) Plenipotenţiarii noştri obosiţi au trasat harta absurdului”.
Nicolae Iorga era la curent cu toate acestea. Şi-a afirmat deseori atitudinea democrată privind tratamentul ce trebuia aplicat minorităţilor naţionale în România Mare, dar şi ferma condamnare a încălcării legilor, a actelor distructive ale minorităţilor. Lui De Monzie îi răspundea într-un ziar din Cluj („Patria”, 13 decembrie 1920): „De o bucată de vreme, călători streini se abat prin Ardeal. Privesc, ascultă, adulmecă, se duc. Unii se amestecă făţiş în rosturile noastre publice; o administraţie fără conştiinţă şi demnitate se pleacă adânc, ca un valiu turcesc din vechiul regim înaintea unui secretariu de consulat englez în călătorie de inspecţie în numele Europei. Ce-i aduce, ştim. Sunt plângeri pe care nu le vedem, dar le bănuim. „Valahii” se poartă rău în Ardeal, administrează prost, părtenesc. Clauza minorităţilor să li se aplice! Să vie oamenii civilizaţiei ca să vadă de ce sunt capabili sălbatecii! (...) La întoarcere, cutare intelectual englez ne denunţă la Londra; d. De Monzie cere Camerei franceze să corecteze un tratat nedrept. (...) O mie de ani au stat valahii ăştia supt cisme şi supt copite. Ca nişte câini au fost ţinuţi la uşa stăpânilor. Acuma, însă, lucrurile s-au schimbat. Scriptura s-a împlinit: s-au coborât din scaun cei puternici şi s-au ridicat cei umili. Şi ce răzbunare cumplită s-ar fi putut aştepta! (...) Şi iacă, „valahul” sălbatec n-a sucit gâtul la un pui de găină. Şcolile funcţionează, cetăţile bisericeşti sunt înconjurate de respect public, nici un gazetar n-a plătit un filer amendă pentru că ne tratează de simpli „ocupanţi”; revistele şi ziarele lor au avantajii cari lipsesc publicaţiilor noastre. (...) Judecătorii judecă în ungureşte. Şi chitanţa care ţi-o dă domnişoara de la Poştă, căreia a trebuit să-i vorbeşti ungureşte, e tot în limba dumnealor. Şi aşa fiind, le spunem prietenilor noştri că mai mult nu putem, decât doar să dăm înapoi ceea ce e al nostru”. Istoricul făcea un comentariu amar şi pe tema proiectatului Tratat franco-ungar: „De aici rezultă două învăţături: să ne ferim zilnic de duşmanii pe cari-i avem şi în mijlocul prietenilor noştri celor mai iubiţi şi, totuşi, să ne gândim la momentul când s-ar cere puterilor noastre să ne apere singure” („Patria”, 28 noiembrie 1920). Constatarea că trebuie să ne bazăm în primul rând pe puterile noastre o mai prezentase odată: „Un popor care ştie singur să ia toate măsurile pentru a se apăra cum şi cât poate, stă mai bine, incomparabil, decât unul care face crima faţă de sine de a se răzima numai pe alianţele ce a ştiut să-şi dobândească” („Dacia”, 27 octombrie 1920).
Atmosfera antiromânească a fost şi mai inflamată de hotărârea introducerii în programa şcolară, între materiile ce trebuiau obligatoriu studiate, şi limba română, în iulie 1919. (DL 2780/3 iulie 1919, în MO/6 iulie 1919 şi DL 2844/5 iulie 1919, în MO/8 iulie 1919). A urmat Ordinul Consiliului de Miniştri 1674/1920, prin care tuturor funcţionarilor publici care nu ştiau limba română li se dădea un an pentru însuşirea ei; dacă nu reuşeau sau nu voiau, îşi pierdeau posturile. Secretarul general al Justiţiei din Ardeal, dr. A. Marta, propunea, la 23 august 1920, înfiinţarea unor cursuri de limba română „la a căror cercetare să fie obligaţi toţi funcţionarii care nu vorbesc româneşte”. După aprobarea primului ministru, Al. Averescu, la 5 ianuarie 1921 Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor hotăra: pe lângă fiecare şcoală secundară şi medie „din ţările române surori” se vor deschide, pentru funcţionarii publici, administrativi şi judecătoreşti, cursuri de limba română; se ţineau în fiecare seară; profesorii care predau erau plătiţi de către Stat; manualele urmau să fie procurate de Casa Şcoalelor. În acelaşi sens, au existat şi iniţiative particulare, ca aceea de la Oradea (ANIC, fond Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, dosar 416/1921, f. 1, 3-4, 13; dosar 618/1924, f. 37).
Obligativitatea predării limbii române în toate şcolile, inclusiv cele minoritare, ca materie de studiu, şi mai ales obligativitatea cunoaşterii limbii române de către angajaţii la Stat, deşi erau cerinţe normale pentru funcţionalitatea societăţii, au fost mulţi ani teme de incitare a minorităţilor împotriva României Mari. S-a adăugat rezistenţa la predarea Istoriei Românilor şi a Geografiei României în limba română. În condiţiile acestea, Nicolae Iorga a încercat să faciliteze relaţiile dintre români şi minoritari, pornind de la ideea că doar o bună cunoaştere reciprocă poate înlătura izolarea. A considerat că Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, pe care o înfiinţase în 1908, oferea cadrul unei asemenea cunoaşteri în plan cultural; tot aici se putea asigura şi învăţarea limbii române. Astfel, s-au constituit două elemente de atragere a minoritarilor. La început au venit mai ales pentru învăţarea limbii române; cu timpul, au venit şi datorită mediului cultural deosebit de aici.
Chiar şi în discursul de deschidere a primei ediţii interbelice a Universităţii Populare, în 1921, Nicolae Iorga prezenta şi dorinţa sa de a-i atrage pe minoritari: „Ne gândim şi la aceia pe cari ca în patria lor i-am găsit în aceste provincii (unite) şi a căror cultură ni e necesară pentru întregirea propriei noastre culturi, dar înainte de toate pentru pacea şi buna înţelegere naţională în acest Stat. Dorim să li ţinem la dispoziţie tot ce-i poate introduce în sufletul unui popor pe care au şi tot interesul să-l cunoască în ceea ce are, poate şi vrea cu adevărat. Pot fi siguri de respectul cuvenit sufletului lor de care nu înţelegem a ne atinge decât pentru a-i merita iubirea” („Neamul Românesc”, 11 august 1921).
Tema atragerii minorităţilor a figurat în toate discursurile de deschidere a Universităţii până în 1940. În 1924, Nicolae Iorga li se adresa: „Noi nu căutăm să vă câştigăm, concetăţeni saşi şi unguri, pentru a fi ceea ce nu sunteţi şi ceea ce aveţi datoria să nu fiţi. Aveţi întâia datorie de a fi credincioşi naţiei voastre, s-o iubiţi în tot trecutul ei, în binele şi în nenorocirile ei. (...) Cetăţeni, însă, aveţi datoria de loialitate. (...) Noi suntem aici pentru a ne înţelege. Dar înainte de toate, pentru a ne iubi, câtuşi de puţin pentru a ne urî” (Idem, 20 august 1924). În 1925, afirma că minoritarii au fost chemaţi la Vălenii de Munte, unde „le deschidem larg visteria trecutului nostru, le facem cunoscut cu dragoste, dar fără pretenţii, tot ce cuprinde sufletul acestui popor, şi, înainte de toate, le declarăm cu toată sinceritatea că noi înţelegem oricare alt suflet naţional: îl respectăm şi în datoriile şi în aspiraţiile lui. Dacă noi pretindem a fi lăsaţi ceea ce suntem, tot aşa dăm voie oricui să rămână - cu credinţă faţă de patria comună - ceea ce Dumnezeu i-a făcut pentru a reprezenta în altă formă aceeaşi cultură generală a omenirei creiată din aceste glasuri deosebite cari isprăvesc totdeauna prin a se armoniza” (Idem, 18 august 1925). În 1934, în cartea sa autobiografică - O viaţă de om. Aşa cum a fost, ed. 1981, vol. III, p. 168-169 - Nicolae Iorga se arăta foarte mulţumit de venirea minoritarilor la Universitatea de la Vălenii de Munte: „M-am gândit că ar fi o faptă în adevăr de folos dacă li s-ar vădi (minoritarilor) că suntem şi altceva: un popor primitor şi bun, gata de înţelegere, care se lipeşte uşor de inima străinului, şi că stăpânim o cultură adevărată, pe care am adunat-o, frământat-o şi organizat-o cu multă trudă şi cu o deosebită inteligenţă de-a lungul unor veacuri pline de cele mai mari primejdii şi de cele mai grele suferinţi. M-am întrebat dacă o întâlnire de câteva săptămâni cu ungurii, cu saşii, cu secuii de la noi, arătându-ne şi nouă ce mari calităţi, demne de imitaţie, au conlocuitorii noştri, n-ar contribui să creieze alte legături, de ordine morală, decât aceia a simplei prezenţe materiale în aceeaşi ordine de Stat. Am văzut aşteptările mele împlinite, mai ales în primii ani, când pentru cele ce se puteau vedea şi dobândi în aceste cursuri, felurite, cu o bogată participare de conferenţiari, s-a arătat recunoaştere şi recunoştinţă”.
Chemarea minoritarilor la Vălenii de Munte a stârnit ecouri pozitive în presa acestora din Transilvania; puţine au fost vocile critice. După ediţia Universităţii Populare din 1922, un participant ungur, dr. Dezideriu Burger din Satu-Mare, publica o relatare detaliată, corectă şi chiar entuziastă, în ziarul „Szamos”: fuseseră la Universitate cursanţi maghiari din Târgu-Mureş, Oradea, Petroşani, Odorhei; în primul rând, pentru a-şi întregi cunoştinţele de limba română. Dintre cursanţi era remarcat dr. Kadar, profesor la Târgu-Mureş, care se integrase şi în programele artistice. Concluzia ziarului sătmărean: „Domnul Iorga se ocupă mult de problema naţionalităţilor şi în această privinţă observăm că, dacă am putea găsi şi la potentaţii de acasă atâta răbdare şi înţelegere ca la acest mare român, atunci am fi cu mult mai înaintaţi pe calea înţelegerii şi, fireşte, şi a consolidării Ţării” (Articol reluat în „Neamul Românesc”, 1 august 1922). Asemenea aprecieri au venit în toată perioada interbelică. Iată una de la sfârşitul acesteia: la 19 iulie 1938, Szasz Arpad, profesor din Zalău, scria lui Nicolae Iorga că va publica un studiu despre Universitatea Populară; „Am ferma convingere că din atmosfera de frăţească iubire a Vălenilor vor răsări zorile unei mai bune înţelegeri între români şi minoritarii unguri, care, în naţionalismul predicat aici nu trebuie să vadă - cum, foarte bine aţi spus într-o oră de curs - o campanie îndreptată împotriva lor” (Idem, 23 iulie 1938).
Exista şi o anumită rivalitate între cursanţii diferitelor minorităţi naţionale. Expresie a acesteia, în 1924, ziarul „Keleti Ujsag”, Oradea, susţinea că participanţilor unguri li s-a dat mai puţină atenţie decât altor minoritari (nr. din 9 august). Ziarului maghiar îi răspundea ziarul „Adevărul” din Bucureşti (nr. din 16 august): La Vălenii de Munte fuseseră unguri, saşi, ruşi; toţi au fost trataţi cu mare atenţie. Cel mai interesant: chiar în ziarul care lansase acuza neadevărată, „Keleti Ujsag”, s-a publicat o replică documentată, semnată de către unul dintre cursanţii maghiari - Havanyi: „Dintre minoritarii din Ardeal noi (ungurii) am participat cei dintâi la cursurile Universităţii Populare, atât ca ascultători, cât şi conferenţiari. Primirea ce ni s-a făcut nu a fost numai călduroasă şi prevenitoare, ci a fost chiar strălucită, şi ospitalitatea poporului român şi personalitatea domnului Nicolae Iorga, care judecă obiectiv şi înţelege sufletul minoritar, exclud ca aici cineva să se simtă jenat, de prisos, orfan. Nu e nevoie ca omul să-şi aleagă prietenii special, pentru că în Universitatea aceasta nu sunt duşmani, întrucât spiritul ei de frăţietate şi înţelegere exclude aşa ceva” (Articol reluat în „Neamul Românesc”, 21 august 1924). Şi majoritatea presei germane din România era pe aceeaşi linie. Cele mai multe şi laudative articole au fost semnate de Gustav Rosler, dr. Muller, dr. Molitons. „Siebenburgisch - Deutsche Tageblatt”, din 9 august 1924, consacra toată prima pagină cursurilor de la Văleni; relatarea, foarte amănunţită, era făcută de inspectorul şcolilor săseşti, dr. Friederich Muller. Remarca adaptarea, după război, a programului Universităţii Populare la noile probleme ale României; pe Nicolae Iorga îl prezenta cu o formulă originală: „Ca un patriarh păşeşte el printre numeroşii membri ai acestei comunităţi de credincioşi ai culturii”. Şi constata: „Trebuie să acceptăm în chip special că ei, românii, ne-au întâmpinat pe noi, cari voiam să învăţăm acolo şi limba română, cu cel mai desăvârşit tact. Nimeni nu se gândeşte acolo la deznaţionalizare, când învaţă limba celuilalt. Nimeni nu surâde de expresiile greşite, ci fiecare îl ajută pe celălalt cu răbdare la exerciţiul potrivit”. Gustav Rosler publica, în „Kronstadte Zeitung”, din 7 august 1924, un elogiu al Universităţii Populare, mai ales pentru că aici era combătut şovinismul şi se propaga înţelegerea cu minorităţile naţionale.
Pentru a optimiza învăţarea limbii române, Nicolae Iorga a înfiinţat la Vălenii de Munte, pe lângă Universitatea Populară, Aşezământul „Ferdinand I”, pentru minoritari, în 1926. Aici erau cazaţi, dar aveau şi săli de clasă unde erau îndrumaţi de profesori de specialitate. Rezultatele au fost rapide şi uimitoare, cursanţii recunoscându-le şi mulţumind pentru ele. În Memorii, III, p. 318, Nicolae Iorga scria, pe 31 august 1922: „Impresionantă seara de închidere a cursurilor. Havanyi, fiul rectorului Academiei de Drept din Oradea, ţine în limba românească, pe care a învăţat-o aici într-o lună, o cuvântare matură de politică împăciuitoare între cele două naţiuni”. Havanyi, după ce argumentase necesitatea înţelegerii între români şi unguri pentru consolidarea României Mari, se adresase lui Nicolae Iorga: „Dumnezeu să binecuvânteze munca dumneavoastră, spre binele Ţării, şi să vă dăruiască încă multe zile ca să puteţi vedea, ca rezultat al străduinţelor dumneavoastră, o Românie deplin edificată, consolidată şi fericită. Să trăiască domnul profesor Iorga! Să trăiască România Mare!” („Neamul Românesc”, 5 septembrie 1922). Ziaristul care relata momentul nota: „Răspunde domnul Iorga, puternic mişcat de accentul de sinceritate şi preciziune ale tânărului, mulţumindu- i. Îl asigură că va veni în curând vremea când toate colţurile Ţării vor fi armonizate şi străbătute de aceeaşi înţelegere de dreptate şi de adevăr pentru care atâta sânge vărsat şi din partea unui neam şi din partea celuilalt, când Patria care îl primeşte astăzi va şti să fie destul de largă ca să cuprindă pe toţi şi destul de dreaptă pentru ca să nu nedreptăţească pe nimeni (aplauze prelungite, ovaţiuni). Să comunici, deci, domnule Havanyi, părintelui dumitale (...) că ai găsit aici sentimente de frăţie, de la cei de o seamă cu dumneata, şi sentimente de părinte, de la cei care te consideră fiul Patriei noastre a tuturor şi să dea Dumnezeu ca şi naţia dumitale să trăiască în aceeaşi frăţietate cu toate neamurile cari trăiesc acolo”. Bathory Ştefan vorbea, în numele minoritarilor la încheierea cursurilor din 1925, subliniind „marele succes al acestor cursuri” şi mulţumind pentru posibilitatea de a cunoaşte cultura poporului român („Neamul Românesc”, 18 august 1925). Un sas, Gerhard Horedt, îi scria istoricului, în 1928: „Niciodată n-am fi putut da bacalaureatul fără amabilitatea dumneavoastră, care mi-a îngăduit să mă perfecţionez în limba şi literatura română. Totodată, am avut prilejul să cunosc şi să iubesc români adevăraţi” (BAR, Corespondenţa N. Iorga, vol. 344, f. 193-194). Se păstrează foarte multe scrisori de acest fel la Biblioteca Academiei Române.
Numărul cursanţilor minoritari la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte este cunoscut, dar aproximativ, pentru perioada 1921- 1929, dintr-un articol apărut în revista „Boabe de Grâu”, din 1930: total 558, din care în 1921 - 40, 1922 - 90, 1923 - 60, 1924 - 60, 1925 - 70, 1926 - 55, 1927 - 50, 1928 - 65, 1929 - 68. Însă, chiar presa de limbă maghiară indica, pentru anumiţi ani, un număr mai mare. Pentru 1928, ziarul „Ulkelet”, din Târgu-Mureş, afirma că au fost 500 cursanţi, din care 150 minoritari (nr. din 17 august). Pentru întreaga perioadă 1921- 1938, C.R. Vasilescu, conducătorul Aşezământului „Ferdinand I”, care a ţinut mulţi ani aici cursul de limbă română, indica 2.000 minoritari la Cursurile de Vară (O luptă de afirmare culturală şi naţională 1908-1938, 1939, p. 13). Se vor adăuga ediţiile din 1939 şi 1940, cu mai mulţi minoritari decât de obicei. Astfel, pentru întreaga perioadă interbelică a Universităţii Populare „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, numărul minoritarilor participanţi se apropie de 2.500. Se vor transforma în propagatorii bunei înţelegeri cu românii.
Nicolae Iorga, după ce fusese unul dintre principalii ctitori ai României Mari, s-a arătat ferm apărător al acesteia în perioada interbelică, combătând toate tendinţele revizioniste; totodată, a acţionat pentru crearea unui statut de egalitate în drepturi şi obligaţii pentru toţi cetăţenii Ţării şi pentru atragerea minoritarilor la o colaborare sinceră cu români, colaborare aducătoare de beneficii materiale şi spirituale pentru toţi. Ne oferă, şi în acest plan, o pildă de urmat.

Recent, în presa de limbă maghiară din România s-a anunţat că rămăşiţele pământeşti ale scriitorului Nyiro Jozsef (foto stânga şi dreapta) vor fi exhumate din cimitirul Almudena din Madrid, pe cheltuiala statului şi parlamentului ungar, şi, la iniţiativa Fundaţiei Pro Odorhei, ele vor fi aduse de la Budapesta în „Ţinutul Secuiesc” cu trenul care, cu ocazia Rusaliilor, va aduce din Ungaria pelerini la Şumuleu. De acolo, osemintele vor fi duse de un „detaşament de husari călări” (!?) la Odorheiu-Secuiesc, unde, la 27 mai vor fi reînhumate în cimitirul catolic. Este avută în vedere, s-a anunţat la o conferinţă de presă, posibilitatea ca Biblioteca Orăşenească să poarte numele lui Nyiro Jozsef, însă printre proiecte se numără şi organizarea unor „manifestări cultural-ştiinţifice”, respectiv strângerea într-o colecţie a „moştenirii lui Nyiro”. În parcul central al municipiului Odorheiu- Secuiesc, de mai mulţi ani există un bust al lui Nyiro Jozsef, iar în judeţul Harghita o şcoală poartă numele scriitorului.
Cine a fost de fapt Nyiro Jozsef? Născut în 1889, la Jimbor, judeţul Braşov, fost preot, exclus din biserica catolică pentru încălcarea jurământului celibatului, scriitor de talent, politician al dreptei radicale, după Dictatul de la Viena, Nyiro a devenit membru al Parlamentului ungar, parlament al ruşinii umanităţii, responsabil moral pentru Holocaustul evreilor din Ungaria şi din Transilvania de Nord ocupată de aceasta.
În 1940, el a fost decorat de „conducătorul” Horthy Miklos pentru „atitudine maghiară”. Notorietatea, calităţile sale literare şi oratorice au fost exploatate intens şi eficient pentru promovarea aberantei ideologii hungariste elaborată de Szalasi Ferenc. Este bine cunoscut că în anii celui de al doilea război mondial, Nyiro Jozsef s-a manifestat ca un fascist învederat, fiind susţinător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Szalasi, formaţie naţional-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria. Împreună cu Wass Albert, Szeleczky Zita, Henney Arpad, Suli Jozsef, Fiala Ferenc, Marschalko Lajos şi Kondorossy Laszlo - Nyiro Jozsef a fost unul dintre agenţii activi ai propagandei fasciste a partidului lui Szalasi, a hungarismului, ideologia acestuia, şi a radicalismului ultranaţionalist şi şovin, antisemit şi xenofob.
Nyiro a rămas în Parlamentul Ungariei şi după „puciul lui Szalasi” din octombrie 1944, când Partidul „Crucea cu Săgeţi - Mişcarea Hungaristă” a preluat puterea în Ungaria, continuându-şi activitatea de propagandă naţional-socialistă.
În martie 1945, împreună cu membrii guvernului ungar fascist a fugit din Ungaria, refugiindu-se în Germania, apoi în SUA. În emigraţie, Nyiro Jozsef a rămas fidel ideologiei hungariste, fiind cooptat în „guvernul din exil” în calitate de ministru al educaţiei naţionale. Căutat după război de Comisia Aliată de Control sub acuzaţia de a fi criminal de război, scapă refugiindu- se în Spania condusă de „El Caudillo” Francisco Franco. Moare la Madrid în octombrie 1953.
Fără îndoială, Nyiro Jozsef a fost înzestrat cu un mare talent literar. Cum şi-a folosit însă el acest dar, spun aproape totul citatele pe care le-am selectat din volumul lui Hegedus Geza, Galeria portretelor literaturii ungare, accesibil şi pe Internet: http://mek. niif.hu/01100/01149/html/nyiro.htm.
„(…) În ceea ce priveşte iubirea lui Nyiro faţă de popor, reiese tot mai evident că aceasta nu reprezintă soluţionarea adevăratelor probleme ale poporului, ci este o căutare a unui mit ireal, al cărui purtător este, probabil, un popor mitic şi mistic. (…) De aici mai este doar un pas până la mitul sângelui şi rasei, sau altfel spus: ceaţa fascistă. (…) În opera literară drumul lui Nyiro este unul al neclarităţilor tot mai accentuate, al camuflajului stilistic, iar în politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor (…) pentru cei care au observat înrudirea spirituală cu mitul criminal. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyiro, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) Ca preot a fost solul iubirii, duşmanul celor lepădaţi de credinţă, ca politician şi publicist, instigator la război, incitator la asasinatele în masă, războinic şi delincvent (…) inculpat de război în înţelesul dreptului penal. Viaţa şi opera sa nedumiresc şi derutează pe cei care ar vrea să le caracterizeze.”
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), consideră că încercarea de reabilitare a lui Nyiro Jozsef sub pretextul unei comemorări, precum aceea programată să se desfăşoare la Şumuleu şi Odorheiu-Secuiesc, în judeţul Harghita, tocmai de sărbătoarea creştină a Rusaliilor, este profund imorală şi periculoasă politic prin încercarea de promovare a antivalorilor naţional-socialismului hungarist.
Nu ne interesează dacă Nyiro Jozsef a fost sau nu condamnat de vreo instanţă din Ungaria sau de aiurea, pentru că el este condamnat pe veci de istorie! Considerăm că acest personaj trebuie să rămână pentru totdeauna un tragic exemplu negativ pentru toţi cei care, cu talent sau nu în literatură sau artă, intenţionează să mai gireze de acum încolo un sistem totalitarist antidemocratic şi criminal. Lui Nyiro Jozsef nu i se cuvin niciun fel de onoruri, dimpotrivă!
FCRCHM solicită Guvernului român să-şi intre în atribuţii, să stopeze disoluţia autorităţii Statului Român şi să anuleze denumirile şcolilor din România care poartă numele acestui personaj de tristă amintire. De asemenea, solicită autorităţilor Statului Român să solicite autorităţilor Republicii Ungaria să nu colaboreze cu organizaţiile extremiştilor maghiari din aşa-zisul ţinut secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul ei naţional şi să nu implice în aceste demersuri şi România.

Preşedinte executiv,
Dorin Suciu
11.05.2012

În România, onor domn Năstase şi partidul său au dat O.U.G. 31/2002 aprobată ulterior prin lege. În gândirea majorităţii românilor, actul legislativ a fost anti-mareşal Antonescu. Nu se dau aprobări pentru ridicarea de statui care să ne amintească de acest demn român, care a apărat ţara cu mare onoare. Motivul invocat este că a fost aliatul lui Hitler, deci fascist, şi hitlerist, şi antisemit. În schimb, udemeriştilor li s-a fâlfâit de legea română şi au umplut judeţele Covasna şi Harghita de statui ale criminalilor de război unguri, fascişti şi antisemiţi, propovăduitori ai exterminării evreilor. Un exemplu semnificativ este Albert Wass, al cărui bust tronează într-un loc foarte circulat din municipiul Târgu-Secuiesc, autorităţile statului neaplicând legea. Statuia fascistului şi antievreului Jozsef Nyiro a fost deja amplasată în Parcul Memorial din Odorheiu- Secuiesc (foto mare şi medalion), ilegal desigur, fără să fi avut loc nicio reacţie a autorităţilor statului, ce au obligaţia de a veghea la respectarea legii. Aşa au înţeles Boc, Blaga şi clica să păstreze puterea în România.
Acum, ne trezim cu o nouă provocare a Fundaţiei „Pro Odorheiul Secuiesc”, provocare susţinută de Ungaria. Aceasta doreşte o reînhumare, cu mare fast în municipiul harghitean, a declaratului criminal de război în România şi Ungaria, Jozsef Nyiro. Nu le ajunge statuia! Lucrarea „Pinacoteca literaturii maghiare”, a autorului Hegedus Geza, precizează: „Nyírő József instigator la război, la genocid, a devenit criminal de război şi din punct de vedere penal. A făcut parte din statul major spiritual al lui Szálasi”. Mai putem preciza, despre Nyiro, propagandistul- şef al Partidului Crucilor cu Săgeţi, graţie site- ului www.vilagszabadsag. hu, următoarele: „Pentru posteritate, cultura crucilor cu săgeţi s-a pierdut, şi pe bună dreptate, deoarece nu a înfiinţat nicio valoare care să dăinuie. Creaţiile hungariste nu au nicio însemnătate de ordin artistic, în schimb sunt dovezile unei dictaturi nemiloase şi antiumane, ale gândirii diforme ale acesteia, în care cultura a încetat să mai fie cultură. La urma-urmei este vorba despre o categorie de cultură absolut insignifiantă şi săracă în producţii spirituale, care în urma ocupaţiei germane şi a încercării nereuşite a lui Horthy, de dezangajare, s-a putut ridica la rang de cultură oficială, de stat. În emigraţie a decăzut din nou la nivelul anterior. Aici, elita nyilas nu dispunea nici măcar de o adevărată bază de susţinători. În Ungaria de după schimbarea de regim, hungarismul a ajuns din nou o reală problemă, însă acest lucru nu reprezintă un pericol efectiv, deoarece încă mai era la nivelul subculturii mişcărilor neonaziste. Este prezentă ca o subcultură, însă o subcultură foarte periculoasă, şi, din păcate, cei abilitaţi nu iau nicio măsură împotriva ei. Pentru că unele dintre elementele sale au apărut deja în gândirea publică, la nivelul culturii înalte. Popularizarea „operelor” lui Wass Albert, Nyiro Jozsef, Dohnanyi Erno şi Szeleczky Zita, reabilitarea juridică a lui Kisbarnaki Farkas Ferenc şi propagarea teoriei lui Zajti Ferenc, toate sunt parte ale acestei Kulturkampf de extremă dreapta, care funcţionează cu o bază financiară însemnată şi care îşi aruncă „produsele” pe piaţă în speranţa obţinerii unui mare profit economic”. Este reconfortant să vezi că există în Ungaria oameni care gândesc la fel ca românii. Ce îi apropie? Adevărata valoare, iubirea aproapelui, lupta împotriva extremismului fascist, împotriva urii faţă de aproapele cu care trăieşti în bătătură.
Actuala conducere a Ungariei şi udemeriştii din România ţin cu tot dinadinsul să spurce sărbătorile de Rusaliile catolice ale minorităţii ungureşti din România, cu reînhumarea unui om care a instigat la uciderea altor oameni, care a propagat ura faţă de aproapele. Cu siguranţă, minoritatea ungurească, care este ţinută ca într-un ghetou de ei, va fi prezentă la acest eveniment al Diavolului. De ce vor fi mulţi? Pentru că mai sus numiţii nu le dau acces la informarea corectă, nu le arată adevăratele valori umane. Minoritatea ungară din Harghita şi Covasna va merge la sărbătoarea Rusaliilor şi i se va pune în gât reînhumarea unui criminal. Prezenţa ei, a minorităţii ungare din inima României, chipurile, îi va legitima identitatea etnică. Nimic mai fals.
Suntem convinşi că o atitudine fermă, de respingere a acestei manifestări anticreştineşti, se impune din parte autorităţilor române. Cu siguranţă, conducerea Uniunii Europene va saluta atitudinea demnă, în spiritul adevăratelor valori care trebuie să ghideze activitatea statelor, a conducerii României. E momentul răspunderii, faţă de umanitate, faţă de minoritatea ungară, a guvernanţilor actuali, care nu mai sunt şantajaţi de udemerişti. Ar fi un bun semnal dat, că România e ataşată valorilor esenţial umane, şi nu e udemeristă ataşată valorilor promovate de actuala conducere a Ungariei, atât de contestată de conducerea Uniunii Europene, care de altfel e pregătită să o sancţioneze pentru comportamentul ei inadecvat. Ceremonia pregătită pentru 27 mai se înscrie perfect în ceea ce nu vor statele europene ca Ungaria să fie. Domnule Ponta, fiţi european, aşa cum domnul Băsescu va îndemnat. Luaţi măsurile ce se impun pentru oprirea acestei blasfemii pusă la cale de Ungaria, via UDMR, în inima României. Apăraţi minoritatea ungară de etno-businessmanii udemerişti, pecemişti şi tocheşişti!

4 mai

• Cunoscutul Dan Puric a conferenţiat în municipiul Sfântu- Gheorghe, sâmbătă, 21 aprilie a.c., despre demnitate. Termenul demnitate este relativ şi nu absolut. Iată definiţia din dicţionare: „DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...) DEX 98; DEMN ~ă (~i, ~e) 1) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoană ~ă de admiraţie. 2) Care corespunde, după anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe măsura cuiva sau a ceva. NODEX 2002; DEMN, -Ă adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. DN 1986” Demnitatea este, de fapt, adjectivul care arată cât de ataşată unei cauze, bune sau rele, este o persoană. Dan Puric a vorbit de demnitate din punct de vedere al creştinului ortodox. Da! Aşa şi trebuie. Noi ne vom referi la demnitatea de a fi în slujba românismului. Pentru a economisi cel mult 2.000 lei, demnii organizatori ai evenimentului au ales partener media un ziar ce sabotează românismul, legitimându- l astfel a fi ce nu este. Confirmarea judecăţii noastre, pe surse demne de încredere, s-ar fi petrecut la agapa desfăşurată după eveniment. Acolo, domnul Dani Şanta, distinsul conducător al „celui mai important ziar românesc din judeţul Covasna”, a dat frâu liber cugetărilor sale când veni vorba de Teatrul „Andrei Mureşanu” şi de sediul său promis, de pragmaticul Andrei Antal, a fi Cinematograful „Arta” din municipiul Sfântu-Gheorghe. Cu nonşalanţa conducătorului important şi clar văzător al „celui mai important ziar românesc din judeţul Covasna”, Dani Şanta, spre stupefacţia, cred, a demnilor organizatori ai evenimentului aflaţi la masă, ar fi afirmat că nu e necesar să fie teatru românesc în Sfântu- Gheorghe. Foarte frumos! Rămâne valabilă întrebarea: De ce demnii români aleg „cel mai important ziar românesc din judeţul Covasna” (aţi sesizat, demult, ghilimelele de rigoare) ca partener în acţiuni de promovare a românismului. Nu vom obosi să semnalăm prea desele slugărnicii faţă de UDMR care nu fac decât rău românilor şi minorităţii ungare. Când o să înveţe demnii români că noi ne facem viitorul singuri, cu cine vrem noi şi nu suntem legaţi de udemerişti, noi, ci viitorul lor e legat de cum gândim noi şi de cum îi tolerăm pe aceşti extremişti antiromâni?

5 mai

• Aflăm că pedeliştii participă la alegerile locale sub acoperire. Sub îndrumarea uniunii, ei au ales o denumire derutantă numită „Alianţa Civică pentru Comunitate”. Stimaţi cititori din judeţul Covasna, unde vedeţi această denumire, n-o votaţi, căci este alianţa care vrea să dărâme comunitatea. În acest sens e construită. Exact cum spunea şi reclama de la FNI, „Dormi liniştit, avem noi grijă de banii tăi”. Aşa a şi fost, oamenii nu au mai avut grija banilor lor deoarece le-au fost luaţi şi folosiţi de alţii. Este aceeaşi reţetă, pusă acum în practică de PDL. Vor să rămână lângă măcelărie ca să poată lua carnea şi nouă să ne lase oasele.
• Azi am citit veştile bune venite din Târgu-Mureş. „Curtea de Apel Târgu-Mureş a suspendat vineri executarea Hotărârii de Guvern nr. 230/2012, referitoare la înfiinţarea Facultăţii de Medicină şi Farmacie în limba maghiară, în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) din Târgu- Mureş. Potrivit Biroului de Presă al Curţii de Apel, UMF Târgu- Mureş şi o serie de persoane fizice au cerut anularea actului administrativ reprezentând HG 230/27 martie 2012, însă instanţa de judecată a suspendat executarea înfiinţării noii facultăţi în cadrul universităţii până la pronunţarea pe fond în această cauză” (Agerpres). Foarte democratic şi elegant. Cu siguranţă veterinarul Chelemen va chiţăi. El e obişnuit cu ferma animalelor, nu cu democraţia în România. Hotărârea Curţii de Apel Târgu-Mureş este executorie, dar poate fi atacată cu recurs în cinci zile de la pronunţare. Suntem curioşi ce vor face ungurenii.

6 mai

• Duminica slăbănogului. După Sfânta Liturghie au loc pastorale care explică semnificaţia Evangheliei zilei. La 13 mai 1985, IPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, în predica rostită cu prilejul sfinţirii bisericii din Săcele- Braşov, spunea: „Slăbănogul de 38 de ani nu putea intra în miraculoasa scăldătoare, şi totuşi nu-şi pierdea răbdarea, rămânea în continuare crezând că într-o zi va ajunge şi el în atenţia lui Dumnezeu. Cunoscându- l Mântuitorul că era de multă vreme acolo şi că nu ajungea la apa vindecătoare, l-a întrebat: Tu ce vrei? De ce stai aici? „Voieşti să te faci sănătos?” „Da, Doamne; dar n-am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa, şi de aceea până merg eu, altul se pogoară înaintea mea” (Ioan 5, 7). Şi atunci Mântuitorului, făcândui- se milă de el, nu i-a mai spus că nu e nevoie să-1 mai arunce cineva în scăldătoare, ci i-a spus: „Scoală- te, ia-ţi patul tău şi mergi”. Şi în clipa aceea bolnavul s-a ridicat, şi şi-a luat patul, şi a plecat. (…) Omul de care aveţi nevoie şi pe care îl puteţi găsi acum este preotul care slujeşte în biserică pentru dumneavoastră şi care nu are altă menire decât să fie omul care ajută pe alţii, omul care se roagă pentru alţii, omul care se sacrifică pentru alţii, omul care stă la dispoziţia tuturor. Aceasta să învăţăm din Sfânta Evanghelie de astăzi, preoţi şi credincioşi, şi, ori de câte ori vom auzi clopotul şi vom vedea biserica, să ştim că aceasta este lacul Vitezda, şi aici este omul care, în numele lui Hristos, e menit să slujească, să ajute, să vindece singurătatea, să vindece izolarea, omul menit ca în numele lui Iisus Hristos cel înviat să vă înveţe la rândul său cum să fiţi toţi oameni pentru alţii, ca să nu mai fie pe lume slăbănogi care să se plângă că „nu au om!”. Să nu mai fie om suferind lăsat pe seama lui însuşi!”.
• Comuna Valea-Mare din judeţul Covasna are mare sărbătoare. Se redă în exploatare clădirea şcolii generale la care s-au efectuat lucrări de reabilitare, consolidare şi introducere de utilităţi, şi se inaugurează o sală de sport. Preotul paroh din comuna Valea-Mare, Nicolae Floroiu, şi protopopul de Întorsura- Buzăului, Florin Tohănean, au oficiat o slujbă de sfinţire a celor două clădiri. Inspectorul guvernamental Codrin Munteanu e prezent alături de primarul comunei Gheorghe Avram, care a spus, printre altele: „Educaţia, prin componentele ei, alături de biserică, constituie principalele elemente ale vieţii comunităţii”. Cu alte cuvinte, să fim om lângă om. Felicitările noastre! Bucuria noastră e mare când se petrec astfel de evenimente. Aşteptăm cu interes ca udemeriştii să propună o linie de învăţământ ungurească la reabilitata şcoală comunală.

7 mai

• Clocot în Parlamentul României. Premierul desemnat, Victor Ponta, prezintă Guvernul şi cere votul de încredere. Confirmându-se dezastruoasa guvernare pentru România a UDMR alături de pedelişti, Guvernul a primit 284 de voturi, cu 53 mai multe decât îi erau necesare. Seara, târziu, oamenii au depus jurământul în faţa preşedintelui. Pe parcursul dezbaterilor, veterinarul Chelemen plângea, fariseic, că programul guvernului ce cere investitura nu are prevederi pentru minoritatea ungurească. A primit răspunsuri foarte exacte de la Victor Ponta şi Crin Antonescu, care practic l-au desfiinţat ca politician şi nu numai. Nu mai aveţi ce cere, udemeriştii noştri, că vi s-a dat tot şi mai mult decât atât. De acum ar fi bine să aveţi somn uşor, fără coşmaruri iredentist-extremiste-xenofobe. Credem că e momentul ca legislaţia să nu mai permită partide etnice, iar minoritatea ungară să primească un loc în legislativ la fel cum primesc celelalte minorităţi din România. Astfel îşi vor păstra identitatea culturală şi se vor deschide şi spre alte culturi de la care au de învăţat, în primul rând buna convieţuire cu majoritarii şi respectul faţă de statul în care trăiesc şi are grijă de ei.
• Gyorgy Ervin a declarat, luni, pentru Agerpres, că se aşteaptă ca în foarte scurt timp să fie schimbat din funcţie dacă noul Guvern va obţine votul de învestire în Parlament. Politicul prefect Ervin Gheorghe nu se poate despărţi de tema udemeristă prin care ni se aduce la cunoştinţă că trebuie să fie şefi din rândul celor mulţi, nu din rândul celor competenţi şi patrioţi. Cităm: „Dacă se schimbă prefectul, consider că într-un judeţ în care trei sferturi din populaţie este de etnie maghiară, ar fi normal ca prefectul să fie din rândul acestora”. Prin analogie cu gândirea domniei sale, putem să ne imaginăm că acolo unde sunt mulţi proşti, unul din ei trebuie să conducă, şi nu unul din puţinii deştepţi competenţi. Măi Gheorghe, du-te în munţi şi fă ce-ai învăţat. Lasă-i pe minoritarii unguri deştepţi să-şi vadă de viaţa lor. Tu, cu Alexandru, cu Andrei, cu Frumosu, cu Chelemen, cu Vasile economistu’ de Mureş, cu Radu de la Miercurea-Ciuc, nu aţi fost în stare nici să asiguraţi vinderea cartofilor produşi de minoritatea pe care ziceţi că o apăraţi. Ei au sărăcit şi voi v-aţi îmbogăţit pe spinarea lor. Halal apărători!
• Purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Târgu-Mureş, Anuţa Duşa, a declarat luni că recursul la decizia Curţii de Apel Târgu-Mureş a sosit prin fax, că a fost deja înregistrat la registratura instanţei şi că este semnat de Deszi Attila, şeful Secretariatului General al Guvernului (Agerpres). Ungurenii lui Ungureanu au acţionat. Unde sunteţi pedeliştii mei, întreba Băsescu? În UDMR, şefu’! Cei mai de vază pedelişti Blaga, Scripcaru, Boc, acolo au ajuns. Poate de aia Traian i-a abandonat şi nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Cine ştie… aşteptăm să ne scrie.
• Târgu-Mureş, circ politic făcut de tocheşişti. „Pentru destituirea conducerii actuale din Târgu- Mureş este nevoie de alianţa formaţiunilor maghiare. Acest obiectiv este mai important decât interesele individuale ale politicienilor şi interesele politice ale partidelor. Până la 11 mai, în ultima săptămână dinaintea începerii campaniei electorale, mai este posibilă o reală alianţă maghiară la Târgu-Mureş. De aceea invităm UDMR-ul şi PCM-ul să-şi pună deoparte interesele politice şi să-şi retragă candidaţii de partid, Frunda Gyorgy şi, respectiv, dr. Benedek Imre, şi să se alinieze în rândul susţinătorilor doamnei Smaranda Enache, candidat independent la Primăria Târgu-Mureş” (Agerpres). Ăştia umblă cu cioara vopsită. PPMT vor ca Smaranda lui Enache să fie primăriţă. Când nu ai ceva bun, merge şi asta. Poate îl învinge pe Gheorghe Frunda, care pare a fi un om deosebit de periculos şi neprofesionist.

8 mai

• Guvernul Ponta retrage recursul semnat de Attila Deszi. Premierul explică decizia: „Nu vreau să dau doar acest mesaj care poate fi interpretat eventual de UDMR şi de comunitatea maghiară din Târgu- Mureş ca fiind un mesaj negativ. Nu asta este intenţia, este doar un mesaj de respectare a legalităţii şi autonomiei universitare. (...) Este normal ca această hotărâre de guvern să fie suspendată şi imediat ce instanţa se va pronunţa vom lua şi decizia politică necesară” (Agerpres). Da, un gest salutat de toţi cei ce gândesc în spiritul şi litera legii.
• Bineînţeles că la medicina veterinară nu se studiază dreptul. Medicul veterinar Chelemen, care crede că legea în România este facultativă şi că e suficient să fii udemerist ca să n-o respecţi, o dă prin bălării. Iată comentariul aiuritor: „Decizia de retragere a recursului în cazul UMF Târgu-Mureş cu care a început Guvernul Ponta, această guvernare este absolut lamentabilă. Noi ne-am aşteptat la aşa ceva, pentru că zilele trecute mesajele erau clare, dar totuşi credeam că premierul Ponta nu va face o guvernare anti-maghiară, anti-minoritară, că nu va face demersurile pentru a retrage recursul pentru că, până la urmă, nu era un gest care schimba mersul lucrurilor”. Cu alte cuvinte, dacă respecţi autonomia universitară prevăzută de lege eşti „anti-maghiar”, eşti „antiminoritar”. De ce oare celelalte minorităţi din România respectă ţara, iar udemeriştii nu? De ce vrea Hunorică să impună pacienţilor cunoaşterea limbii ungare? E halucinant de extremist şi de xenofobă atitudinea.
• „Candidaţii din partea Partidului Popular Dan Diaconescu (PPDD) de la Primăria Târgu- Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, Sabin Gelu Pop, respectiv Vasile Augustin Fărcaş, s-au retras din cursa electorală chiar înainte cu o zi de data limită de rămânere definitivă a candidaturilor” (Agerpres). Începe să se vadă impostura lui Dan Diaconescu, în direct. Primul episod s-a petrecut la Târgu-Mureş. Aşteptăm episoade următoare.

9 mai

• Azi se împlinesc 135 de ani de când România şi-a câştigat Independenţa. Proclamarea Independenţei de Stat şi consfinţirea ei prin purtarea războiului din 1877- 1878, au înscris un moment culminant în istoria şi dezvoltarea României. În urmă cu 135 de ani, la 9 mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa de Stat a României, deschizând drumul spre recunoaşterea internaţională a dreptului naţiunii române de a-şi decide singură soarta. Astfel, la 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu declara, în Parlament, că suntem „în stare de rezbel”, că suntem „dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Adunarea Deputaţilor vota o moţiune, cu 79 de voturi pentru şi 2 abţineri, prin care lua act ca „rezbelul între România şi Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială” (text preluat de pe http://www.dantanasa. ro/). Mulţumim avertizorului public Dan Tanasă care ne aduce aminte de istoria glorioasă a României. Nu am văzut publicaţii tipărite care să marcheze evenimentul. Asta e trist. Se pare că o mare parte a presei este cu adevărat o ameninţare la siguranţa naţională prin ştergerea istoriei neamului românesc. E o chestiune serioasă semnalată şi de profesorul Radu Baltasiu.
• Pe acelaşi site citim şi titlul: „Presa rusă ne învaţă istoria românilor”. Într-un articol publicat pe site- ul în limba engleză al publicaţiei ruseşti Pravda se arată: „Naţiunea moldovenească nu există. Acesta a fost acordul la care au ajuns preşedinţii Moldovei şi României, Nicolae Timofti şi Traian Băsescu. Totuşi, recensămintele arată că majoritatea moldovenilor nu se consideră români. În ciuda similitudinilor dintre cele două naţiuni, istoria lor împreună nu este mai îndelungată decât cea a existenţei lor separate. (...) Întâlnirea de pe 3 mai de la Bucureşti nu a semănat cu una dintre doi şefi de stat. S-a părut că Băsescu vorbea nu cu un omolog, ci cu unul dintre prefecţii unui judeţ românesc. Timofti nu a părut deranjat de această situaţie. Discuţia dintre cei doi a aruncat dubii asupra faptului că preşedintele moldovean apără suveranitatea ţării sale”. Dezinformarea occidentului la greu. Exact cum scrie Larry L. Watts că au făcut sovieticii. Ruşii nu vor să ne fie prieteni. Aşa le-a lăsat moştenire Ţarul Petru cel Mare, aşa i-a învăţat Engels, Lenin, Stalin, Brejnev, Gorbaciov şi acum cuplul Putin-Medvedev. Desfiinţaţi-i pe români! Cu ce vă incomodăm fraţilor, nu vă place adevărul? Vreţi pământul nostru strămoşesc? Vreţi să ne luaţi ce ne-a dat Dumnezeu? Nu veţi reuşi decât vremelnic. Ce a dat Dumnezeu unor oameni, alţi oameni nu pot lua!
• Citim pe site-ul cotidianul.ro problemele politicii externe româneşti identificate de noul ministru al Afacerilor Externe, Andrei Marga. Iată-le: „a) insuficienta fructificare a cadrului de cooperare stabilit cu SUA, cu ţările din Uniunea Europeană; b) relativa stagnare a relaţiilor cu China, Rusia, Turcia şi alte ţări; c) efecte economice prea mici ale acţiunii externe; d) absenţa unei viziuni pe termen lung, ca urmare a absenţei unui proiect al României pentru deceniile ce vin; e) prestigiu diminuat în ultimii ani; f) personalul prea redus din reprezentanţele diplomatice ale României şi ocuparea aproape exclusiv prin numire a posturilor, chiar şi a acelora în care alte ţări practică, de multă vreme, concursul”. Poate le vom rezolva începând cu această nouă guvernare.
• Portavocea cu cip încorporat, la comanda udemeriştilor, moare de grija reprezentării românilor după ce în Senat s-a votat uninominalul pur. Mai mult, un venerabil pedelist se bagă în strachină şi otrăveşte şi el populaţia. Stimabile pensionar, te plictiseşti în casa din Buzaie şi mai dai pe la municipiu să susţii dezinformările udemeriste prin apendicele pedelist. Toacă-ţi pensia şi scuteşte românii de udemerisme. Asta e mulţumirea pentru că ai fost premiat de un arhiepiscop ortodox? Noi credeam că te-a premiat numai ca să taci şi să nu ne mai oboseşti inutil.
• Agenţia Ştiri Fierbinţi ne dă ştiri fierbinţi. „De la Tratatul de Pace de la Trianon, încheiat după Primul Război Mondial, etnicii maghiari s-au confruntat cu încercarea de asimilare în ţările vecine, a susţinut Gyorgy Csoti, parlamentar al Fidesz, după sesiunea de înfiinţare a unei subcomisii parlamentare pentru autonomie. Parlamentarul maghiar a arătat că iluzia că integrarea euro-atlantică va rezolva această problemă s-a evaporat, în condiţiile în care, a spus el, numărul etnicilor maghiari din ţările vecine a scăzut. (...) Preşedintele comisiei, Katalin Szili, parlamentar independent, a declarat că subcomisia va evalua diferite modele de autonomie, inclusiv din Europa: „O naţiune acţionează corect dacă susţine toate eforturile de autonomie ale etnicilor săi”. Ca parte a comisiei naţionale pentru coeziune, subcomisia va invita toate organizaţiile implicate în aspiraţiile de autonomie pentru consultări, a anunţat preşedintele acesteia”. Aşteptăm cu interes declaraţiile de solicitare a autonomiei a organizaţiilor minoritarilor unguri din SUA şi a celor din Regatul Unit al Marii Britanii. Deplasările la consultările ce urmează sperăm să se facă din banii organizaţiilor şi nu din bugetul României. Aşa ar fi normal, nu?

10 mai

• Aflăm azi de pe Agerpres despre un lucru de luat aminte petrecut la Sibiu. „Prezent la Sibiu miercuri la lansarea candidaţilor USL, deputatul PSD a preferat ca o parte din mesajul transmis edilului şef al Sibiului prin intermediul presei, să fie în limba germană. Întrebat dacă şi când se vede cu Iohannis, discută cu acesta în germană, Mădălin Voicu a ţinut să precizeze că dialoghează cu primarul sas al Sibiului în limba română, întrucât nici liderul FDGR nu cunoaşte limba ţiganilor, romani.” Aviz udemeriştilor, pecemiştilor, tocheşiştilor despre rolul limbii oficiale, limba română.
• Ăla micu, vorba lui Băsescu, a făcut un lucru bun. A solicitat numirea domnului Achim Irimescu ca secretar de stat în Ministerul Agriculturii, pentru a coordona cele două Agenţii de Plăţi care gestionează fondurile europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Autoritatea de Management şi relaţia cu direcţiile tehnice din cadrul Comisiei Europene. Sperăm ca doamna Negoiţă (Covasna) să facă faţă exigenţelor acestui foarte apreciat specialist, nu de noi, ci de UE, cu care s-a confruntat deseori spre binele ţării.
• Datorită guvernanţilor udemerişti, cu ajutorul nepreţuit al pedeliştilor, producătorii de cartofi din judeţul Harghita s-au hotărât să doneze produsul obţinut. Iată o opinie a unui producător din zona Ciuc: „Mai am 150 de saci. Am dat la animale, la vaci, la porci. Pe cei mari i-am vândut şi mi-au rămas cartofii de sămânţă şi acum nici gratis nu îi pot da. Noi ne chinuim degeaba, muncim toată vara şi ei aduc cartofi ieftini din străinătate” (Agerpres). Votaţi, fraţilor, reprezentanţii UDMR că va fi mai rău! Nu vedeţi că şi-au bătut joc de voi şi ei şi-au umplut buzunarele? Domnule Chelemen, nu aţi vorbit nimic despre aceste nemulţumiri ale minorităţii ungare din România. Ce interese reprezentaţi de fapt? Ale minorităţii ungare din România în niciun caz. Asta e realitatea, nu aberaţiile ce le susţineţi pe scena politică.
• Romanian Global News: „Premierul Vlad Filat a avut o întrevedere, la Bucureşti, cu omologul său de la Bucureşti, Victor Ponta. Filat l-a felicitat pe Victor Ponta cu ocazia învestirii în funcţie, dorindu-i mult succes în activitatea din continuare. El a menţionat că, în ultimii doi ani, relaţiile dintre cele două sate au cunoscut o ascensiune continuă şi s-a declarat convins că aceeaşi dinamică va fi păstrată şi în continuare”. Ce remarcăm este că la această agenţie nu funcţionează corectura. Dacă e să luăm de bun ce scriu, atunci ajungem la ideile din Pravda, în limba engleză. Domnule Popescu, e impardonabil să scrii că România şi România de Est sunt două sate. Miroase a Putinică. Oricum, recunoaştem metodele kaghebiste de prezentare a evenimentelor importante pentru români în bătaie de joc, aşa subtil.

11 mai

• Din nou, clientul nostru Petru Bogatu este prezent pe RGN şi iată cu ce: „Aşadar, ministrul de Externe al României, Andrei Marga, are prieteni comuni cu preşedintele Rusiei Vladimir Putin. Persoana care îl leagă pe noul şef al diplomaţiei de la Bucureşti de liderul de la Kremlin se numeşte Vladimir Filippov” (colonel GRU după Bogatu). Este ca şi cum am afirma noi că, aşadar, Eugen Popescu şi Ioan Lăcătuşu au prieten comun pe Valerii Kavruc, catalogat în Sfântu-Gheorghe ca fiind kaghebist pentru simplul motiv că s-a născut în Taşkent. Sfătuim RGN să renunţe la mesajele date de Petru Bogatu, fitilist de serviciu. Noi îl apreciem pe domnul Kavruc ca o victimă a sovietelor, dumnealui lucrând astăzi spre binele românismului, apreciat şi de Popescu şi de Lăcătuşu şi de noi toţi.
• Târgu-Mureş, Agerpres: „Curtea de Apel Târgu-Mureş a anulat, vineri, adresa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 49858/bis/III/12.01.2012, prin care instituţia nu recunoştea Carta Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu-Mureş. Prin sentinţa de vineri, Curtea de Apel Târgu- Mureş a obligat MECTS să recunoască şi să emită rezoluţie pozitivă privind avizul de legalitate asupra Cartei Universitare a Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş, în baza art. 128, alin. 5 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011. Dosarul ajuns pe rolul instanţei de judecată a avut ca obiect solicitarea UMF Târgu-Mureş de anulare a adresei Ministerului Educaţiei, care nu a recunoscut Carta Universitară, ca urmare a neincluderii unor prevederi referitoare la caracterul multicultural al instituţiei de învăţământ”. Evidenţiază complicitatea domnului Cătălin Baba. Nu degeaba napocanews. ro era împotriva sa dinainte de a fi ministru. Complicitatea pedeliştilor cu udemeriştii împotriva neamului românesc îţi sparge ochii. Ruşine să le fie! Votaţi-i, fraţilor, dacă mai vreţi vremuri de coşmar. Domnule Ungureanu, sunteţi toxic şi nu trebuie să vă mai vedem pe scena politică românească. Ne putem închipui cât de bine aţi condus SIE. Credem că de aia v-a scos Băsescu elegant. Aşa, prin Parlament, cum aţi fost şi numit, din greşeală probabil.

12 mai

• La Bistriţa-Năsăud, doctorul veterinar Chelemen vorbeşte fără înţeles. Iată: „Noi cerem drepturi pentru minoritatea naţională, şi nu pentru UDMR. Dreptul de a învăţa în limba maternă şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie nu este pentru mine, eu nu mai vreau să fac o facultate, nu eu trebuie să învăţ în limba maghiară. Nu pentru conducerea UDMR cerem noi drepturi, ci pentru minoritatea naţională. Cel care contestă aceste drepturi şi vrea să retragă drepturile câştigate nu are nicio dispută cu UDMR, are o dispută cu maghiarii din România şi acest lucru, din punctul nostru de vedere, este atât de clar încât nici n-ar trebui să discutăm despre aşa ceva - şi nu este clar pentru noi, este clar pentru fiecare maghiar din România”. Eu cred că după aceste afirmaţii, UDMR nu mai trebuie să existe. Desfiinţaţivă şi lăsaţi să aibă grijă Statul Român de minoritatea naţională. Vă mulţumim că vă consideraţi în plus, un balast pentru ţară. Apropo, dacă nu ştii veterinarule, minoritatea naţională cuprinde vreo 12 minorităţi. Ne surprinde cât de neprofesionişti politicieni sunteţi. V-aţi dat arama pe faţă, în faţa adevărului, la greu, când nu mai puteţi şantaja în culise.

13 mai

• Sfânta Liturghie se săvârşeşte. Evanghelia zilei este despre credincioasa samarineancă. Pentru interesaţi, citiţi şi veţi vedea câte adevăruri de viaţă conţine.

14 mai

• Deputatul PNL Alina Gorghiu afirmă că UDMR a transformat într-o „polemică etnică” problema juridică apărută în cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu- Mureş. Corectă afirmaţia.

15 mai

• Gândul.info relatează: „Marko Bela: Guvernul Ponta nu ne iubeşte. Dacă asta e direcţia, hai să refacem Regiunea Autonomă Maghiară”. Să luăm aminte! Frumosu rânjeşte şi ameninţă! Măi spurcăciune, chiar na-i ruşine! Asta-i cultura cu care te identifici, cultura sovietică? Asta e valoarea care o reprezinţi? Minoritatea ungară ar trebui să te renege, pentru că n-o reprezinţi. Niciun minoritar ungur nu doreşte să revină bolşevismul în România. Tu şi clica ta, observăm că vreţi. Piei drace!

16 mai

• Se împlinesc 200 de ani de la răpirea de către ruşi a teritoriilor româneşti aflate la est de râul Prut. Felicităm pe Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă pentru atitudinea demnă. Cităm din jurnal.md: „Deputaţii liberali în frunte cu Mihai Ghimpu, dar şi consilierii PL din Consiliul Municipal Chişinău şi primarul Dorin Chirtoacă au depus flori la Piatra Comemorativă din Piaţa Marii Adunări Naţionale”. În România nu am văzut niciun post de televiziune să marcheze această rană produsă acum 200 de neamului românesc, nemaivorbind de ocupatul, cu atât de multe probleme, Guvern actual. Dom’le Băsescu, nici dumneavoastră nu vreţi să supăraţi cuplul Putin- Medvedev, prin a marca cotropirea de teritorii româneşti de către amicii ortodocşi ruşi?

În perioada 17-19 mai 2012, în municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, la Grupul Şcolar ce poartă numele genialului creator, s-au desfăşurat „Zilele Constantin Brâncuşi”, o manifestare devenită tradiţională, ajunsă anul acesta la o ediţie jubiliară, a X-a. Evenimentul - unul de excepţie, an de an, datorită directorului Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”, prof. Rodica Pârvan, a cadrelor didactice şi a elevilor din unitatea de învăţământ, dar şi a oaspeţilor dragi sosiţi din toate colţurile ţării - este dedicat memoriei marelui sculptor român, motiv pentru care are loc în preajma sărbătorii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena.
Deschiderea oficială a manifestării a avut loc joi, 17 mai a.c., în curtea instituţiei, acolo unde, alături de numărul mare de elevi şi cadre didactice, au fost prezenţi prefectul judeţului Covasna, Codrin Munteanu, deputatul Horia Grama, preşedinte al PSD Covasna, şi maestrul Dumitru Burtea, preşedintele Euro-Toques România. După discursurile de la prezidiu, directorul Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”, prof. Rodica Pârvan, a fost distinsă de reprezentanţii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş cu o Diplomă de Onoare, pentru excelenta organizare a acestei manifestări, dar şi pentru sprijinul acordat, de-a lungul anilor, numeroaselor activităţi culturale şi spirituale româneşti în municipiul Sfântu-Gheorghe. Apoi, un sobor impresionant de preoţi din Protopopiatul Sfântu-Gheorghe a ţinut slujba de pomenire a lui Constantin Brâncuşi.
Dintre activităţile cultural-artistice şi sportive desfăşurate pe parcursul celor trei zile de sărbătoare, enumerăm: Ziua Porţilor Deschise - Târgul Educaţional în vederea promovării ofertei curriculare pentru anul şcolar 2012- 2013; Semnal de deschidere a „Zilelor Constantin Brâncuşi”: Grupul „Crescendo” al Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” Sfântu- Gheorghe, Recital de vioară - Alexandra Voiculescu, Liceul de Artă „Plugor Sandor” Sfântu-Gheorghe; Concursul anual „Constantin Brâncuşi”, cu tema „Moştenirea lui Brâncuşi”; Lansarea numărului omagial al revistei şcolii - „Aventura cunoaşterii” - şi prezentarea câştigătorilor concursului „Tinere talente” la secţiunea creaţie şi desen; Concursul „Un nou început în Debate”; Jocul interactiv „Science Scrabble”; Programul „Împreună - un model de prietenie şi diversitate” (parteneriat cu Şcoala Specială din Sfântu-Gheorghe); Vizitarea expoziţiilor organizate în şcoală: expoziţie de icoane şi ouă încondeiate, expoziţie - decoraţiuni vesele cu materii prime şi produse finite din industria alimentară, expoziţie de fotografie şi citate aparţinând lui Constantin Brâncuşi, expoziţie cu diplomele şi parteneriatele şcolii; Simpoziondemonstraţie: „Alimentaţie tradiţională vs. Alimentaţie rapidă” (în colaborare cu maestrul Dumitru Burtea); Demonstraţie de machiaj (cu sprijinul firmei Avon); Montaj literar-artistic „Brâncuşi - contemporanul nostru”; Anul accesoriilor vestimentare - parada modei (în parteneriat cu Şcoala Generală „Nicolae Colan” Sfântu-Gheorghe); Program artistic susţinut de elevii Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi” Peştişani, judeţul Gorj (Roxana Croitoru, solistă de muzică populară); Dans popular românesc - Ansamblul de tradiţii populare şi datini din Vâlcele, judeţul Covasna; Ansamblul de dansuri populare „Junii Întorsurii” al Liceului Teoretic „Mircea Eliade” Întorsura-Buzăului; Ansamblul „Izvoraşul” al Casei Municipale de Cultură - dans popular românesc; Program artistic al Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi” Sfântu-Gheorghe; Cupa „Constantin Brâncuşi” (fotbal, tenis de masă); Demonstraţie de carting; Concurs de şah; Demonstraţie de arte marţiale; Activitate demonstrativă - tehnica servirii peştelui şi a fructelor de mare; Seară distractivă organizată de către Consiliul Elevilor (tombolă, discotecă, karaoke); „Şcolile partenere se prezintă” (întâlnire cu reprezentanţii şcolilor invitate): Liceul Profesional Nr. 1 Chişinău (Republica Moldova), Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi” Peştişani (judeţul Gorj), Şcoala „Bogdan Petriceicu Haşdeu” Iaşi, Fundaţia „Sfântul Sava” Buzău; Masă rotundă „Solidaritatea între generaţii”; Pledând pentru Europa - limbile vorbite în Uniunea Europeană; Cultură şi Civilizaţie în Franţa, Germania şi Marea Britanie (prezentare power point); Concurs de cultură generală „Caracatiţa”.
Ei bine, la jumătatea celei de-a doua zile a „Zilelor Constantin Brâncuşi” a urmat premierea din cadrul tuturor activităţilor organizate. Apoi, după-amiaza, toţi participanţii, gazde şi oaspeţi deopotrivă, au plecat într-o drumeţie la km 4 de lângă municipiul reşedinţă al judeţului Covasna. În sfârşit, în ultima zi a acestei ediţii jubiliare a manifestării oaspeţii au putut vizita municipiul Sfântu- Gheorghe, participând, totodată, şi la „Parada cârnaţilor” (ediţia a X-a), organizată în cadrul „Zilelor Turismului Covăsnean”.

Le place ungurilor acest cuvânt. Zeama lui le curge prin sânge ca nutreţ întăritor al vieţii, de aceea, aflaţi în suc propriu, îl atribuie cu uşurinţă şi altora, pentru că le este foarte familiar. Amarnică dezamăgire pentru ei, dacă explic aici ce înseamnă barbar: „1. Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa. 2. Persoană cu atitudine şi comportare inumană, crudă, sălbatică” (DEX, p. 85). Sau, poate, le fac o mare plăcere oferindu-le posibilitatea de a-şi privi scris negru pe alb zidirea de caracter, definirea de invadator, deci străin pe acest pământ.
Noi suntem barbari? Zilele trecute, ei au trecut graniţa fără oprelişti pe pământ transilvan să se închine, să sărbătorească, să comemoreze. Noi, ca oameni civilizaţi, bucuroşi de oaspeţi, i-am primit cu „jo napot!”. Despre „partea închinării”, a acceptării actului de „pioasă” îngropare a antisemitului horthysto-fascist Nyiro în pământ românesc, le aducem aminte că meleagul acesta musteşte de sângele ucişilor de către criminali maghiari. Iată de ce spunem un „NU!” hotărât învecinării mormintelor lor cu ale exterminatorilor lor. Noi navem nimic împotrivă să-şi înhumeze străbunii criminali drept eroi, dar să şi-i ia pe toţi şi să-i planteze în pământ unguresc, că acolo le stă bine, de-abia nu duc dor de ţară. Aici e pământ românesc şi nu îngăduim să ni-l spurce cu moştenirea sadismului hunic.
Este de neînţeles cum această stirpe face din acţiunile criminale ale înaintaşilor lor un titlu de glorie, în loc să le sape gropi cât mai adânci, în locuri discrete, fără niciun indiciu, pentru a şterge din memoria popoarelor hidoşenia celor care le-au săvârşit. Nu de alta, dar, puşi la vedere şi atât de omagiaţi de cei care se simt reprezentaţi de ei, s-ar putea să facă pui în generaţiile care vin, şi astfel va continua cruciada crimelor (vezi „gâdele” lui Avram Iancu).
Curiozitatea, îngemănată cu revolta, îndeamnă la a cerceta dacă ar putea exista vreun ungur care să se gândească la ce simte un român vârstnic, care îşi ştie părinţii, moşii, fraţii sfârtecaţi de honvezi şi vede astăzi figurile înfiorătoare ale ucigaşilor în statui de eroi ridicate deasupra gropilor comune ale morţilor noştri. Atunci au ucis biologic, iar astăzi torturează suflete. Probabil că aceasta este seva existenţei lor, deşi îşi duc viaţa în toate instituţiile publice din generozitatea fondurilor româneşti. După toate atrocităţile îndurate, românii trăiesc îngăduitori cu maghiarii din 1944, de 68 de ani. Există vreun ungur ucis de români sub imperiul urii?
Dacă românii au monumente pe pământul Ungariei, eroii români omagiaţi prin aceste monumente au fost cei care i-au apărat, i-au hrănit, i-au eliberat pe unguri. Ei au fost ocrotitori, nu ucigaşi, nu torţionari, nu jecmănitori, actele lor de omenie au fost recunoscute de înşişi oameni de omenie maghiari, care au declarat că românii nu s-au comportat ca odioşi cuceritori. Românii n-au făcut găuri teritoriale în spaţiul Ungariei, n-au înfipt pociumbi de hotar în pământul lor, deşi glia noastră strămoşească se întinde „pân’ la Tisa”.
Ungurii înfăţişează singuri lumii factura de popor atroce, numind „eroi” pe criminalii de război. Şi încă ce criminali! Nu luptători care au ucis în luptă dreaptă, bărbăteşte, conform principiului „te omor ca să nu mă omori”, ci figuri animalice care au trăit satisfacţii exersându- şi măiestria de trăgător prin împuşcarea copiilor aflaţi cu oile pe câmp, torturând şi răstignind oameni lipsiţi de apărare pe uşile bisericilor, batjocorind şi ucigând femei în modul barbar hunic. Firesc, se pune întrebarea despre criteriile pentru care acestea sunt considerate fapte eroice. Probabil or fi inventat ei un statut de eroi-barbari, care e pur unguresc.
Anii din urmă au fost un accident nefericit pentru România, când ungurii au făcut ce-au vrut cu legile ţării sub conducerea preşedintelui Băsescu. Şi ar fi mai făcut. Vrem să se ştie că România are capacitatea de a-şi hotărî singură soarta, aşa cum sacrificiile istoriei au pus în drepturile fireşti această ţară mult jinduită. Lupta şi jertfa eroilor noştri au înălţat drapelul dreptăţii, creându-ne statutul de stăpâni. Iar ungurii să înţeleagă că sunt decât toleraţi.
E timpul ca aroganţa ungurească să-şi pună botul pe labe. Li s-a îngăduit destul. Noi le-am dat ce au cerut, iar acum, când li se spune „ajunge!”, ei se duc cu jalba- n proţap la împărăţia Europei. Uită aceşti gâlcevitori că drepturile acordate de noi minorităţilor sunt cu mult superioare obligaţiilor internaţionale. Doresc, oare, ca Uniunea Europeană să facă legi speciale pentru maghiarime? Pentru care fapte? Care sunt meritele ungurilor din România? Le vom răspunde la rândul nostru cu cerinţa unei legi speciale pentru români: ungurii să părăsească teritoriul României, pentru că noi vrem pace! Dar, „să nu dea Dumnezeu cel Sfânt...”, că ies şi morţii din mormânt!

În dimineaţa zilei de 28 mai a.c., s-a petrecut un act greu calificabil, în chiar „inima” europeanului municipiu Târgu-Mureş, şi care, din punct de vedere juridic, nu poate fi încadrat, în cel mai bun caz, decât la paragrafele legislative care vizează huliganismul; în realitate, ne aflăm în faţa unei provocări extremiste evident antiromâneşti, cu caracter terorist, după modelele - tot „europene” - basc şi kosovar! În mod concret, despre ce este vorba? Unul dintre muzeele de referinţă ale municipiului, Casa Memorială „Avram Iancu”, a fost ţinta unui atac cu patru cockteil-uri Molotov, pe la ora 5.00. Dintre acestea, trei şi-au ratat ţinta, umplând doar curtea cu un strat de benzină, în timp ce o a patra sticlă incendiară a străpuns acoperişul clădirii şi a provocat un incendiu minor.
Iată cum pojghiţa de civilizaţie şi de civilitate ungară crapă şi ies la iveală atitudini ancestrale de peşteră, atunci când anumite interese sunt lezate sau se află în joc anumite interese electorale! Nu poate să ne mire un astfel de gest, ba îl putem considera minor, dacă ne gândim la nesfârşitul şir de abuzuri şi crime care au însângerat Transilvania, începând cu cele din timpul „revoluţiei” de la 1848 şi culminând cu cele ale „revoluţiei” de la 1989, când - în „palmaresul” minoritarilor unguri - se înscriu crimele de la Miercurea- Ciuc, Zetea, Dealu etc..
Şi totuşi, acest „fapt divers” târgumureşean nu trebuie trecut cu vederea. Mai întâi, pentru că a fost unul premeditat, conştient pregătit şi cu „bătaie lungă”. Dacă gestul ar fi aparţinut unor cheflii ieşiţi în zori dintr-un bar de noapte, precis că aceia ar fi atacat muzeul - din spirit „patriotic”, desigur - cu sticle de vin sau de pălincă!
Pe de altă parte, e cazul să le mulţumim acestor candidaţi la terorism pentru felul „înţelept” în care au ales momentul atacului. Dacă s-ar fi petrecut în plină zi, ar fi putut exista chiar victime omeneşti... Dar, vorba francezului, „pendant la nuit tous las chats sont noirs” (pe timpul nopţii toate pisicile sunt negre), iar întunericul poate să acopere orice mârlănie, orice fapt antisocial!
Casa Memorială „Avram Iancu” este rodul interesului şi al muncii unor oameni absolut dezinteresaţi din punct de vedere material şi care au înţeles să contribuie la păstrarea valorilor istorice şi culturale naţionale, prin manifestările pe care le organizează periodic, fără a leza prin aceasta nicio altă naţionalitate conlocuitoare. E drept, însă, că amintirea eroului şi martirului Avram Iancu stă ca un cui înroşit în inima revanşarzilor unguri, şi parcă tocmai el ar trebui să înceapă răfuiala (hungaristă? europenistă? - sau tot un drac!). În astă privinţă, nu demult, ne-a dat niscai lecţii şi Csibi Barna, pe la Miercurea- Ciuc, spânzurând o păpuşă care îl reprezenta pe Avram Iancu şi sugerând - astfel - că asta ar trebui să fie soarta tuturor românilor din Transilvania!
Dintr-o perspectivă mai largă, acest act terorist îşi găseşte explicaţia şi prin duodecenala politică românească postdecembristă. În timp ce în ţările vecine (Slovacia, Cehia, Ucraina, Serbia) minoritarii unguri fac „mucles” (din grecescul „min se kles” - nu te plânge, preluat de conaţionalii noştri mai închişi la culoare în secolele petrecute în Imperiul Bizantin), la noi - în spiritul unui europenism însuşit după ureche şi în dorinţa sprijinului parlamentar/ guvernamental al UDMR-ului - li s-au acordat nu drepturi, ci privilegii, cu nemiluita! „Defecţiunea” care a fost moţiunea de cenzură ce a înlocuit Coaliţia PDL-UDMR de la putere (şi care va arunca, cel puţin PDL-ul, în lada de gunoi a istoriei, asemeni defunctului PNŢCD) a creat o nemulţumire evidentă politicienilor unguri, care au fost nevoiţi să ia, în sfârşit, o poziţie... în opoziţie!
Ex-premierul BOCassa al V-lea şi ministrul de tristă amintire al Învăţământului, Daniel Funer(ar)iu le-au oferit pe tavă, tot la Târgu-Mureş, etnicilor unguri o universitate de Medicină şi Farmacie în limba maghiară, finanţată din banii Statului Român, care să pregătească studenţi... pentru cine? Intenţia guvernării actuale, a USL, de a reveni asupra acestei probleme, a deranjat, desigur, pe cei care urmăresc maghiarizarea Ardealului (şi) prin Sănătate...
Iredentiştii de aici, dar şi de peste graniţă, au încercat să pescuiască, încă o dată, în ape tulburi şi să vadă până unde pot întinde coarda şi până unde ţine răbdarea românească, prin insolenta pretenţie de reînhumare a criminalului de război Nyiro Jozsef la Odorheiu- Secuiesc. (Să nu uităm: „Cel mai curat oraş din punct de vedere etnic”, după afirmaţia primarului Szasz Jeno!) Cum acest eveniment trebuia să se producă într-un mod oficial, cu participarea oficialităţilor din statul vecin Ungaria, lucrurile au luat o întorsătură (ne) aşteptată: protestele ONG-urilor româneşti şi evreieşti au determinat guvernarea actuală să le spună un „NU” hotărât celor doritori să importe cadavrele şi cenuşa celor care au contribuit la transformarea în cenuşă a milioane de fiinţe omeneşti! Alt motiv de supărare, nu-i aşa, pentru anumiţi indivizi care, deşi, împart acelaşi trotuar cu noi, aici, la Târgu-Mureş, trăiesc nu în Evul Mediu, ci în preistorie!
Provocarea „dă bine” şi din punct de vedere electoral. Cum va mai creşte inima etnicilor maghiari (în timp ce le chiorăie burta de foame, graţie guvernării pedelisto-udemeriste!) şi cum se vor înghesui ei la votarea UDMR şi - mai dihai! - a PCM, când vor auzi de ăst gest „patriotic”! Iar avântul lor va creşte şi mai mult dacă făptaşii - Domnul să-i „iepure”, vorba lui Ion Creangă - vor fi identificaţi şi „agresaţi” de „şovina” justiţie românească! Aşadar, calculul politic şi psihologic a fost făcut bine şi, oriunde ar cădea, mâţa întreagă şi pe patru labe va rămâne! Şi n-ar fi de mirare dacă, pe cealaltă, cea moartă, n-o vor arunca în grădina... românilor şi nu-i vor acuza, tot pe ei, de extremism, de vor face prea mult caz de acest caz inadmisibil din cică europeanul municipiu Târgu-Mureş, din anno Domini MMXII!
Reacţia mass-media pare destul de firavă vizavi de acest act huliganic şi terorist. Poate fi vorba fie de veşnica neînţelegere a realităţilor de aici de către oamenii de presă de dincolo de Carpaţi, fie de încercarea de a ascunde gunoiul sub preş sau caca în pământ, precum pisica; că, de, nu se ştie ce ne va aduce viitorul şi ar fi rău să ne punem rău cu... ăştia! De, fiecare cu viziunea şi cu vizuina sa!
Prin rândurile de faţă am dorit să atragem atenţia asupra unui fapt mai mult decât reprobabil, care nu-şi află vreun echivalent de la evenimentele din acel „martie negru” din 1990. Fie ca el să nu fie preludiul unei escaladări a tensiunilor interetnice aşa cum s-au manifestat atunci, la Târgu- Mureş!
Nota redacţiei: Din câte se pare, anchetatorii incendierii Casei Memoriale „Avram Iancu” au ajuns la concluzia că acest act evident de vandalism nu a fost unul premeditat. Dacă aşa este, ruşine să le fie! Aşteptăm măsura destituirii din funcţie a acestor „profesionişti”, plătiţi gras pentru a apăra Statul Român.

prof. Alexandru Ciubîcă,
membru în Consiliul de Conducere al Societăţii Cultural - Patriotice „Avram Iancu” - Filiala Târgu-Mureş

S-a împrăştiat, în cursul lunii aprilie a.c., prin toate şcolile judeţului o fiţuică zămislită în cabinetul preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, scrisă în limbile română şi maghiară.
Bine gândită şi frumos concepută, nimic de zis. Prin ea, Borboly Csaba vrea să-i determine pe elevii ciclului primar să devină cu toţii „mici grădinari”. Tocmai cu acest scop a iniţiat dumnealui programul „Micii grădinari”. Ei vor trebui să-şi îndrepte atenţia înspre „munca pământului”, mai precis înspre legumicultură. Dacă vor face acest lucru, „micii grădinari” ar putea „cultiva cu mânuţele lor” legume şi zarzavaturi cu mult mai gustoase decât cele din supermarketuri.
Sigur, nimeni nu ar avea ceva de spus rău faţă de această iniţiativă a lui Borboly Csaba, mai ales în condiţiile actuale, când lumea s-a îndepărtat de pământ, iar vechea credinţă ţărănească „cine n-are pământ nu e om, e câine!” a rămas doar o amintire chiar şi în lumea satelor. Este, desigur, o anormalitate, ca multe altele din zilele noastre, în care anormalitatea a devenit normalitate. Avem speranţa că „ce e val, ca valul trece”, iar lumea se va întoarce cu faţa spre pământ, spre pământul ţării ce „la pieptul ei ne ţine, hrănindu-ne pe mine şi pe tine”, cum spune poetul.
Da, domnule Borboly Csaba. E vorba de pământul ŢĂRII, nu de pământul secuiesc. Fiindcă, chiar dacă am admite faptul că există un pământ secuiesc (cu toate că secui nu prea mai sunt, conform datelor ultimului recensământ), acesta face parte din PĂMÂNTUL ROMÂNIEI!
Din păcate, într-o astfel de anormalitate se înscrie şi fiţuica la care facem referire. De ce? Pentru simplul fapt că Borboly Csaba le spune copiilor din judeţul Harghita că „pământul secuiesc este al vostru”! De parcă ar vorbi despre două proprietăţi asupra pământului ţării: „pământul secuiesc” şi pământul românesc. Iar cel dintâi, adică cel secuiesc, nu are nimic în comun cu pământul românesc. Oare n-ar fi fost destul să-i îndemne pe copii, pe „micii grădinari”, să lucreze pământul pe care locuiesc ei şi părinţii lor, pentru ca să se bucure de roadele lui, obţinute prin munca lor? Ce zici, stimate domnule Borboly?

Zilele trecute mi-a căzut în mână o broşurică care cuprinde între cele două coperţi programul celei de-a III-a ediţii a „zilelor ţinutului secuiesc”. Aceasta se deschide cu un fel de „cuvânt înainte”, semnat de cei trei preşedinţi ai celor trei judeţe „secuieşti”: Borboly Csaba (Harghita), Lokodi Edit Emoke (Mureş) şi Tamas Sandor (Covasna). Ce aflăm din acesta? Că „noţiunea de Ţinut Secuiesc, de secuime, a reintrat în discursul public. Până când, cu puţin timp în urmă aceste expresii (poate „noţiuni”?!) au produs fiori în rândul unor politicieni şi reprezentanţii mass-mediei, azi tot mai mulţi fac cunoştinţă cu ele, cu denumirea acestei regiuni şi a locuitorilor ei”.
În primul rând, aş dori să le atrag atenţia celor trei preşedinţi că ei se află în fruntea celor trei judeţe ale României: Harghita, Covasna şi Mureş, nicidecum nu în fruntea unei regiuni numită „ţinutul secuiesc”. Denumirea tradiţională de „Secuime” nu este identică cu cea de „ţinut secuiesc”, termen ce vrea să denumească o formaţiune teritorial- administrativă ilegală, neprevăzută în Constituţia României.
În al doilea rând, nouă, mai ales reprezentanţilor mass-mediei, nicidecum nu ne-a produs şi nu ne produce fiori această „expresie”, mai degrabă o stare de dezgust, de greaţă, faţă de cei ce nu se astâmpără şi nu vor să înţeleagă că România nu se găseşte la cheremul unor indivizi înrăiţi care vor s-o dezmembreze după bunul lor plac. Veni-va vremea ca „fiori” să aibă astfel de indivizi, care nu respectă legile ţării.
În al treilea rând, am trăit o stare de totală amărăciune, dar şi revoltă, când am citit că între manifestările „secuieşti” se înscrie şi Ziua eroilor! Ea „va avea loc începând cu ora 10, în ziua de joi, 24 mai”, la „Mausoleul Topliţa- Secu”. Cei ce au trecut în program această manifestare nici măcar nu s-au obosit să dea un telefon la Primăria Topliţa spre a se informa la ce oră va începe manifestarea. Este vorba, desigur, de Monumentul- Mausoleu din Topliţa-Gura Secului, unde îşi dorm somnul de veci 771 de ostaşi-eroi români, căzuţi pentru eliberarea Ardealului, în august-septembrie 1916. Manifestările au început la ora 11.30, nu la 10. Îl întreb pe Borboly Csaba de câte ori a fost aici, în cei patru ani de mandat, spre a depune o coroană de flori, pentru a cinsti astfel memoria lor? Cine le-a permis organizatorilor „Zilelor ţinutului secuiesc” să includă între acestea manifestările de la Topliţa-Gura Secului, organizate spre a cinsti memoria celor care au fost şi vor rămâne „neuitate pilde ale iubirii de neam şi de ţară, pentru cei de azi şi din viitor”! Ei şi-au dat viaţa pentru eliberarea Ardealului şi pentru întregirea ţării, pentru ROMÂNIA, nu pentru „autonomia ţinutului secuiesc”!
În altă ordine de idei, o hartă color, publicată în săptămânalul mureşean ,,Kozpont”, prezenta delimitarea exactă a viitorului „ţinut secuiesc”. Topliţa şi zona de nord a judeţului Harghita nu erau incluse în acesta. Atunci ce caută Ziua Eroilor, de la Topliţa-Secu, între manifestările „ţinutului secuiesc”?

- Aţi reprezentat interesele UMF în instanţă împotriva MECTS. Care este povestea Cartei UMF Târgu-Mureş?
- Referitor la acest aspect, vreau să învederez câteva aspecte. În primul rând, potrivit Legii Educaţiei Naţionale (LEN), nr. 1/2011, art. 128, fiecare universitate din sistemul naţional de educaţie trebuie să adopte o Cartă, în care se reprezintă aspecte fundamentale, şi constituie, într-un anumit sens, o „constituţie” a universităţii, pentru că din această Cartă izvorăsc toate celelalte norme, reglementări şi activităţi ale unei universităţi. În privinţa Cartei UMF Târgu-Mureş, avem prevederile art. 363 din LEN, care stipulează că trei universităţi din ţară sunt „multiculturale” şi „multilingve”, cum sunt în această privinţă enumerate în lege: Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş şi UMF Târgu-Mureş. Potrivit Tehnicii de elaborare legislativă nr. 24, legiuitorul, care a adoptat Legea nr. 1/2011, trebuia să dea explicaţii unor termeni, care se dau într-o listă anexă a Legii, însă nu dă explicaţia terminologiei cuvintelor „multicultural” şi „multilingv ”. Am consultat şapte dicţionare, inclusiv Dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române, şi în niciun caz nu se regăsesc şi nu se explică aceste cuvinte. Legea creează o premisă, potrivit căreia dă frâu liber oricăror interpretări termenilor. Următorul aspect este legat de faptul că nu este posibilă o comparaţie în privinţa adoptării Cartei Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca cu Carta UMF Târgu-Mureş, deoarece la aceasta din urmă este vorba de învăţământ medical, ceea ce este cu totul altceva. La Universitatea din Cluj-Napoca este Facultatea de Filologie unde poate să existe secţie de limba maghiară, fiindcă ei pregătesc specialişti filologi, în timp ce la UMF sunt pregătiţi specialişti în medicină. Învăţământul medical românesc trebuie să se ancoreze în învăţământul medical european. Directiva nr. 36 a Uniunii Europene din 2005, modificată, prevede că învăţământul medical în Europa se face în limba statului din fiecare ţară. De aici trebuie să pornim, corelat şi cu art. 1 din Constituţia României, cu alte drepturi constituţionale, din care Legea nr. 1/2011 trebuie să-şi extragă elementele de aplicabilitate. Drept urmare, datorită amestecului politic, din partea UDMR, în învăţământul medical târgumureşean, s-a ajuns la o situaţie care a conturbat procesul educaţional şi de cercetare în Universitate. Au existat presiuni exagerate, ca, pe de o parte, să se înfiinţeze o facultate în limba de predare maghiară, pe de alta, ca în Cartă să fie statuate prevederi referitoare la crearea de secţii de programe cu predare în limba maghiară. Carta este o alcătuire de principii, nu reglementează amănunţit toate elementele care se desprind dintr-o activitate universitară. Bunăoară, nu se arată cum se iau bursele, ci arată că ele se dau; nu arată cum se organizează concursurile pentru ocuparea unui post, ci se arată că posturile se scot la concurs potrivit legii. Carta UMF nu putea să cuprindă, din punct de vedere tehnic, în elaborarea ei, aspecte care se pretindeau în mod exagerat de minister. Îmi pare rău s-o spun, dar a fost o presiune exagerată a UDMR asupra coaliţiei de la guvernarea de atunci şi, desigur, au fost jenante cedări. Mai întâi a fost Guvernul condus de premierul Emil Boc, care a trădat fără nicio discuţie. Aceste elemente de slăbiciune a Guvernului au fost demonstrate atât datorită necunoaşterii legislaţiei, şantajului politic, nepriceperii şi tendinţelor care le generează o atitudine de laşitate. În spatele Guvernului Ungureanu, următorul, a stat însă o ocultă antiromânească. Este foarte clar, scenariul UMF Târgu- Mureş face parte dintr-o regie antiromânească. Să ne referim, printre măsurile luate de el, doar la Fundaţia Gojdu. El a fost introdus în scenă de grupuri de interese care erau împotriva Statului Naţional Unitar Român. Însă, n-ar fi fost acest lucru dacă, pe plan local, fruntaşii politici români din judeţ şi din arealul transilvan ar fi avut o atitudine absolut verticală în această problemă. În frecvente cazuri şi ocazii am observat la ei o atitudine de laşitate şi de neînţelegere a oportunităţii atitudinii ferme şi rapide. Au avut o atitudine nesinceră şi de laşitate extremă cei care au reprezentat pe plan local puterea politică. Se adaugă tăcerea altor parlamentari din judeţul Mureş sau fruntaşi politici, de la Consiliul Judeţean, Prefectură, Primărie. Vreau să precizez că sunt în afara oricărui ataşament politic, este o interpretare strict profesională. La fel a fost şi prezenţa liberalilor în plan local, demagogică, n-a fost una de angajament ferm, fiindcă nimeni nu a luat atitudine faţă de UDMR. Ca o concluzie, rodul situaţiei a fost creat din lipsă de profesionalism, de necunoaştere a legii, de obedienţa şi servilismul politic din această perioadă, cu participarea diferiţilor actori ai scenei politice. Un merit deosebit, în sens pozitiv, revine conducerii UMF Târgu-Mureş şi întregii comunităţi academice, incluzându-i şi pe etnicii maghiari, care au manifestat moderaţie, şi care, în măsura în care nu au fost atraşi de forţa magnetismului antiromânesc, s-au manifestat în mod corect. Revenind la problematica Cartei UMF şi la învăţământul care urma să aibă loc în această universitate de prestigiu din ţară, obstrucţionată nepermis de exagerat, cu perspective sumbre dacă s-ar fi realizat, ar fi avut de suferit învăţământul, nu doar în limba română, ci în egală măsură, şi cel în limba maghiară, şi în engleză. Senatul Universităţii a adoptat Carta după toate regulile, dar MECTS, din varii motive, subiective, generate tot de trădare naţională şi necunoaştere a legii, a refuzat să dea rezoluţie pozitivă, conform art. 128, alin. 5 din LEN. Au fost vreo patru demersuri din partea UMF şi de fiecare dată s-a venit cu obiecţii, în ideea că se dorea trecerea în Cartă a unor reglementări care în cele din urmă ar fi dus la despărţirea învăţământului medical românesc într-o universitate românească şi alta maghiară, cu perspectiva ca cea maghiară să aibă câştig de cauză. Peste toate acestea, de o foarte mare gravitate a fost emiterea HG nr. 230, din 27 martie 2012, prin care s-a înfiinţat Facultatea de Medicină şi Farmacie în limba maghiară, în dispreţul legii. O facultate poate fi înfiinţată doar când există un interes naţional. În acest caz, nu este şi nu a fost. Nota de fundamentare a legii a fost absolut formală şi puerilă, a fost depusă de cineva din Consiliul legislativ, la 27 martie, în jurul orei 12, pentru avizare. În aceeaşi zi, a fost avizată şi emisă Hotărârea de Guvern. Câtă grabă, câtă vioiciune, comparativ cu alte acte normative care sunt în aşteptare de câte doi-trei ani. Prin aplicarea HG 230/2012 s-ar fi distrus întregul învăţământ medical târgumureşean. Să avem în vedere că s-a stabilit ca secţia cu predare în limba engleză să treacă la facultatea cu predare în limba maghiară. Facultatea de medicină în limba engleză, care acum are acreditare, ar fi trecut dintr-o zonă acreditată, într-una neacreditată. Studenţii străini ar fi avut foarte serioase probleme la obţinerea diplomei de medic. O altă absurditate: li s-ar fi eliberat diplome în limba maghiară. Demersul administrativ al puterii, în acest caz, nu a fost altceva decât încercarea de a satisface un moft, în baza şantajului, pe seama avantajelor pe care le-au avut, şi de care au profitat cei de la guvernare.
- În aceste condiţii, aţi făcut demersuri pe calea justiţiei?
- Noi, UMF, am atacat în instanţă HG 230/2012, solicitând suspendarea acesteia, în temeiul Legii contenciosului administrativ. Suspendarea urma să opereze, generată de faptul că un act administrativ (de fapt, şi HG este un act administrativ) fiind executoriu, intra în producerea de efecte imediat. Am atacat şi refuzul MECTS de a ne aviza Carta, adaptată conform solicitărilor venite din partea lor, pe procedura legală, care era exprimarea comunităţii universitare, potrivit autonomiei universitare şi principiilor care sunt prevăzute în art. 2 din Lege, al neamestecului politicului, în primul rând, într-o universitate, amestec pe care şi l-a permis dezinvolt un fruntaş pe plan local al UDMR, care, cu foarte multă voioşie de-a lungul timpului, acţionează împotriva intereselor Statului Român, dar îl plătim noi, ca el să acţioneze. În aceste două demersuri în justiţie, am fost un grup de avocaţi, din care doi am fost mai activi. Eu am fost axat mai mult pe problemele Cartei UMF. Colegul meu, Lucian Chiriac, s-a ocupat mai mult de problematica HG 230/2012. Dar aici este vorba de munca întregului colectiv din cabinetele noastre. A fost necesar să ne distribuim atât concentrarea, cât şi activitatea. Nu au mai fost până acum asemenea litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti, fapt ce a presupus şi din partea noastră şi a instanţei un efort de documentare, de logică juridică, de seriozitate, pentru a fi capabili de a pătrunde în esenţa problemelor. În afară de astea, mai eram şi „sub lupa” opiniei publice, dar şi a unui cerc de interese foarte puternic. M-am bucurat că instanţa a rezistat acestor presiuni, a judecat corect, la „rece”. Am căutat să facem tot ceea ce a depins de noi sub aspect juridic. În prezent, suntem într-o aşteptare, anume, aceea a revocării HG în litigiu, pe care Guvernul actual, condus de premierul Victor Ponta, s-a angajat să o revoce, în caz că admite plângerea noastră prealabilă pe care am trimis-o la Guvern, şi pentru care încă nici până acum nu am primit răspuns. Acest Guvern are deocamdată o justificare prin faptul ca abia s-a instalat şi este necesară o documentare, nu poate acţiona pripit, cum au făcut-o anterioarele. Sper că în câteva zile actualul Guvern va emite o hotărâre prin care s-o revoce pe cea aflată în litigiu. Este şi o obligaţie rezultată din moţiunea de cenzură, dar care nu duce automat şi la revocarea HG 230/2012.
- Ministrul MECTS, Ioan Mang, a făcut o vizită, recent, la UMF Târgu-Mureş, pentru a afla opiniile părţilor din cadrul universitarilor. Cum apreciaţi acest demers?
- Ministrul actual al Educaţiei, domnul Ioan Mang, a venit într-o vizită de informare la UMF. A discutat cu conducerea actuală a universităţii, a discutat şi cu cei care sunt promotorii de linii, programe de învăţământ şi de facultăţi în limba maghiară. Am avut şi eu o întâlnire cu domnia-sa în seara acelei zile. Formaţia lui nu este una juridică, dar a fost foarte atent asupra detaliilor pe care le-am dat. A promis că în calitatea sa, va propune Guvernului să ia măsuri în câteva zile în privinţa UMF. I-am cerut să ne comunice un răspuns la plângerea prealabilă pe care am depus-o la începutul lunii aprilie la minister şi la care nici până astăzi nu am primit răspuns. Nu ştia de plângerea depusă. Subiectul UMF a devenit de interes public. La data de 6 decembrie, organizaţia „Glasul Moţilor”, independent de noi, a formulat o acţiune pe această temă a UMF în contenciosul administrativ. Nu cunosc datele în amănunt. Am aflat că astfel de iniţiative au avut loc şi prin alte localităţi, cum ar fi la Braşov şi Bucureşti. Chiar dacă sunt câteva proceduri pe rol, nu se interferează, nici nu se suprapun, sunt paralele. Guvernul este îndreptăţit să-şi revoce propria Hotărâre. Indiferent de decizia Guvernului, vom ataca pe fond HG 230/2012. Am să vă fac o destăinuire. La întâlnirea cu ministrul Ioan Mang, acesta ne-a spus că cei care au plecat, au luat cu ei totul: documente, dosare, proiecte, absolut tot. Poate că documentaţia cu UMF rătăceşte undeva prin cotloanele ministeriale. Indiferent de acestea, noi am repetat transmiterea de date şi documente către minister.
- S-au făcut presiuni asupra dumneavoastră din partea adversă, în timpul proceselor?
- Asupra mea şi a colegilor, mai puţin. În schimb, presiunile s-au exercitat asupra mediului academic al UMF, unde activităţile didactice şi de cercetare au fost mai degrabă substituite cu cele administrative şi discuţii tensionate, în contradictoriu. Dar faţă de toate acestea, în caz că Parchetul General s-ar respecta, ar trebui să se autosesizeze în legătură cu cele întreprinse de miniştrii Educaţiei din cele două guverne anterioare.
- Au greşit mulţi, dar nu întâmplător. Sunt acte de trădare naţională, în interesul UDMR?
- Nu este rolul meu investigarea problemei. Este rolul autorităţilor: Parchetul General, DNA şi alte instituţii ale statului, care încă dorm şi n-au intervenit nici în problema UMF. Cine a semnat documentele, cine a semnat Nota de fundamentare în baza căreia s-a dat HG 230/2012, ministrul Justiţiei, preşedintele ARACIS, care nu avea dreptul de semnătură pe acele acte, dar a făcut-o, toţi sunt în culpă. Actele normative şi notele de fundamentare sunt contrasemnate de miniştrii care urmează să pună în aplicare sau care răspund de legalitatea unei HG. Cei doi miniştri din guvernările anterioare şi premierii, toţi sunt în culpă. Poate că vor răspunde pentru faptele lor, cândva. Actul de trădare naţională este evident.
(Articol preluat din cotidianul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş, din 16 mai 2012)

În plină campanie electorală, visând cai verzi pe pereţi şi un pumn de voturi pentru Partidul Civic Maghiar, Szasz Jeno, preşedintele lui, pune pe jar, din nou, România, cerând reînhumarea osemintelor scriitorului Nyiro Jozsef (foto), un fascist notoriu, „apostolul secuilor”, admirator fanatic al lui Hitler şi al amiralului fără mare - Horthy Miklos, pe teritoriul Statului Român, la Odorheiu-Secuiesc! Taman acolo unde călugăriţele române au fost trase de păr şi târâte pe scările Orfelinatului „Sfântul Iosif”, pentru a le determina, cât se poate de „paşnic”, să părăsească acea clădire, pe care iredentiştii, neorevizioniştii, şovinii şi extremiştii de acolo au pus ochii, pentru a fi folosită, probabil, aşa se spune, pentru Guvernul aşa-zisului ţinut secuiesc, autonomie teritorială pe criterii etnice, o resuscitare a fostei Regiuni Autonome Maghiare de tristă amintire. La Odorheiu-Secuiesc, tocmai acolo unde, nu întâmplător, în centrul oraşului, a fost ridicat bustul lui Wass Albert, criminal de război, condamnat la moarte în contumacie, vinovat pentru uciderea unor români din Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, în septembrie 1940, pe timpul Dictatului de la Viena. Cei doi, Nyiro Jozsef şi Wass Albert, au fost buni prieteni! Cine se aseamănă - spune românul - se adună. Toate acestea se petreceau, deloc întâmplător, tocmai pe vremea în care primar al Odorheiului era Szasz Jeno, unul dintre susţinătorii ideii desfiinţării Liceului „Marin Preda” din localitate şi a alungării, imediat după 20-21 decembrie 1990, a profesorilor şi a elevilor români de acolo, dintr-o instituţie de învăţământ a Statului Român, din inimă de ţară românească.
Ce spune acum Szasz Jeno, după ce, printr-o răsunătoare nouă pornire antiromânească, dă, spectaculos, cu parul în baltă? Cică, fascistul Nyiro Jozsef, admiratorul lui Hitler, pe care-l numea „un mare ctitor şi unificator”, şi al lui Horthy, pe care-i proslăvea, „are nişte romane extraordinar de frumoase! El n-a fost condamnat pentru faptele lui”. Deci, „este un om corect!” - zice Szasz Jeno. Un bob zăbavă. Nu virtuţile literare ale scriitorului Nyiro sunt puse în discuţie, ci opţiunile lui politice, azi, când, încă, pe acest mapamond sunt căutaţi de justiţia internaţională cei vinovaţi pentru faptele lor, comise în cel de Al Doilea Război Mondial, pentru crime împotriva umanităţii, criminali, bătrâni acum, pripăşiţi prin ascunzătorile lumii, fugiţi tocmai pentru a nu da socoteală. Numai că dreptatea şi adevărul (ca şi în cazul lui Eickman!), chiar şi târziu, ies la lumină odată şi odată! Apoi, în legătură cu „scrierile frumoase”, invocate de el, i-am da un exemplu, dacă nu ştie, că şi Wass Albert are, tot aşa, „scrieri frumoase”, de pildă cartea „Lângă Scaunul Domnului”, de fapt o şmecherie literară, o capcană pentru cititorul român naiv, neavizat, dar autorul a fost condamnat la moarte, ca şi criminal de război, nu pentru scrisul, ci pentru faptele lui odioase. Szasz Jeno continuă să dea cu parul în baltă, stropind în stânga şi în dreapta, încercând să-i îmbrobodească pe naivi, susţinând: „Nu există nicio dovadă că era fascist!”. Zău? Ia să deschidă numai dumnealui paginile publicaţiei „Magyar Ero”, de prin anii 1940-1944, să se convingă ce mai fascist era Nyiro, proslăvindu- i pe Hitler şi Horthy! Iar pentru a-şi continua peroraţia iredentistă, Szasz Jeno îşi continuă elucubraţiile apoteotic: „Idealul lui Nyiro Jozsef era Ungaria Mare! Iar idealul meu este cel de autonomie!”. Trosc-pleosc! Gura păcătosului adevăruri grăieşte! Parcă, până mai ieri, dumnealui spunea, minţind, că nu felul acesta de autonomie teritorială-i idealul lui! Szasz Jeno are neobrăzarea de a merge până acolo, încât să susţină chiar năstruşnică ideea că „Horthy a fost protectorul evreilor din Ardeal!”. Păi nu se vede?! Câţi evrei au mai rămas în Ungaria şi în nordul Ardealului ocupat vremelnic de Ungaria horthystă şi fascistă, după Dictatul de la Viena, după 1944? Ce tâmpenie! Păi, dacă-i aşa, merită să-i înalţe Szasz Jeno o statuie şi lui Horthy, în Ardeal, în România! Ăştia ar fi în stare! În cadrul unei emisiuni televizate, istoricul Vasile Lechinţan aducea, în faţa românilor, a unei ţări întregi, dovezile, documentele care probează justeţea învinuirilor ce se aduc lui Nyiro Jozsef, din acea perioadă nefastă a vieţii lui. Prezent la acea întâlnire, senatorul Gyorgy Frunda, candidat la Primăria Târgu-Mureşului, cel care susţinea cândva că el nu reprezintă România, în Parlament, ci doar minoritatea maghiară şi UDMR, a sărit ca ars, auzind acuzele pe care eruditul istoric le aducea celui aflat în discuţie, clamând: „Asta-i propagandă comunistă”. Cică Nyiro este un „subtil scriitor”, n-a fost tras la răspundere penală pentru faptele lui, iar ca scriitor, Frunda l-ar asemăna cu Mircea Eliade! Iar evreii din Ungaria şi din nordul Ardealului au fost trimişi, cu trenurile morţii, pe drumul cel fără întoarcere spre camerele de gazare, de Szalasi, nu de Horthy! Deci, domnul avocat pune eticheta: „Asta-i propagandă comunistă!”. Dar Nyiro Jozsef ce fel de propagandă făcea, în paginile publicaţiei fasciste „Magyar Ero?”. Propagandă antisemită! A luat el, atunci şi după aceea, oare, vreodată, în Parlamentul de la Budapesta fiind, atitudine împotriva crimelor abominabile comise de „arhanghelii cruzimii” în localităţile româneşti ale nordului Ardealului ocupat, la Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Prundu Bârgăului, Moisei, Sărmaşu? A protestat, cumva, în vreun fel, împotriva deportărilor, a trimiterii evreilor, prin „soluţia finală”, la moarte? Categoric, nu! Nu era, oare, Nyiro Jozsef, adeptul fascistului Szalasi Ferenc, mai-marele Partidului „Crucile cu Săgeţi”? Era! Szasz Jeno consideră că aducerea în România şi reînhumarea osemintelor lui Nyiro Jozsef ar fi un „act de pioşenie”! Întrebarea este: de ce tocmai la 27 mai, cu ocazia Rusaliilor catolice de la Şumuleu- Ciuc? Oare acesta era momentul potrivit? Chiar nu ştie oricare om cu capul pe umeri ce se urmăreşte? Ce fel de pioşenie? Asta-i pioşenie, cât timp Szasz Jeno şi ai lui separatişti stau mereu cu cuţitul autonomist al provocărilor la spate?
„Să-i lăsăm pe morţi să-şi ducă liniştiţi somnul de veci!” - spune Szasz Jeno. Dar cum rămâne cu „somnul de veci” şi liniştea celor 40.000 de români, ucişi mişeleşte, la 1848-1849? Dar ale celor omorâţi, cu bestialitate, prin satele româneşti ale nordului Ardealului ocupat, dat Ungariei fasciste şi horthyste, de Hitler şi Mussolini, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940? Să-i uităm şi pe românii ucişi pe la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, Praid, după zilele loviturii de stat din decembrie 1989? Oare rănile, încă nevindecate, ale românilor, mereu umiliţi şi provocaţi, nu contează? De ce trebuie, din nou, răsucit în rană cuţitul istoriei, în continuele provocări iredentiste? Oare este moral ca românii să accepte aducerea în România - patria lor, a osemintelor unui fascist, cu husari călări, a unui xenofob şi antiromân, răspunzător şi el de crime imprescriptibile? Doar stafia asta fascistă mai lipsea pe aceste meleaguri? Totul, sub patronajul preşedintelui Parlamentului ungar, Kover Laszlo, adept al disoluţiei Statului Român! Iar dacă românii nu sunt de acord, protestul lor să fie considerat „scormonire a trecutului”? Oare este „moral” ca lui Wass Albert, criminal de război, să i se ridice statuie la Odorheiu-Secuiesc (aşa cum s-a întâmplat şi cu busturile de la Reghin şi Lunca Mureşului, în judeţul Mureş!), unde Szasz Jeno asuda să mai aducă un fascist notoriu, însoţit, cică, de husari călări? Oare este „moral” şi normal ca, după ce „Garda Maghiară”, de sorginte neonazistă, a fost interzisă în Ungaria, la ea acasă, reminiscenţele ei, sub numele de „Batalionul Wass Albert”, să mărşăluiască, la zilele naţionale ale Ungariei, şi cu alte prilejuri, pe străzi ale oraşelor României? Deci, o mişcare iredentistă, interzisă în Ungaria, dar nu şi în Transilvania! Este firesc, oare, ca, în Europa de azi, într-o Românie - stat naţional, unitar şi independent -, steagul secuiesc să fluture pe primării din Harghita, Covasna şi Mureş, înlăturând Tricolorul? Încă o consecinţă a cedărilor prosteşti, româneşti!
Szasz Jeno, nomina odiosa, afirmă că toate dovezile despre Nyiro Jozsef, scoase la lumină, ar fi nişte... acuze! Acuze? Nu! Sunt realităţi crude. Există dovezi! Un lucru să fie cât se poate de clar! Suntem noi, românii, un neam născut creştin, nu creştinaţi, precum alţii, tot de alţii, prin această Europă. Suntem de acord ca scriitorul Nyiro Jozsef să aibă un loc de veci, să fie îngropat. Dar nu aici, în Ardeal, nu în România! Să fie acolo unde şi-a dat obştescul sfârşit, în Spania, unde a fost, de fapt, înmormântat! Dacă nu, atunci la Budapesta, sau în oricare alt oraş al Ungariei. Dar nu pe pământ românesc! Până nici senatorul Gyorgy Frunda, cu toate susţinerile lui, uneori antiromâneşti, nu-i de acord cu aducerea lui Nyiro la Odorheiu-Secuiesc! Să ne mai întrebăm odată: de ce s-a urmărit aducerea osemintelor lui, tocmai acum, în plină campanie electorală, la Odorheiu-Secuiesc, după hatârul şi hachiţele lui Szasz Jeno? Apoi, de ce, oare, din nou se amestecă Parlamentul de la Budapesta într-o problemă vizând teritoriul României? Care-i legătura? O legătură există! Încurajând mereu, fără pic de ruşine şi reţinere, tendinţele autonomiste teritoriale secuieşti, mai ales după ce UDMR nu mai face parte din Cabinetul Ponta, premierul Ungariei, Viktor Orban, a schimbat macazul provocărilor într-un scenariu diversionist. În Ungaria, unde, până acum, lui Horthy Miklos i s-a ridicat doar un bust şi i s-a dezvelit o placă memorială, de curând, la Kereki, domeniul lui preferat de vânătoare, i s-a dezvelit, cu onoruri militare oficiale, în prezenţa membrilor „Ordinului Vitejilor”, înfiinţat de el, o statuie în mărime naturală! Acolo tronează Guvernatorul cu pieptul plin de decoraţii! Oare, printre ele se află şi cea dată de Adolf Hitler, pentru promovarea ideologiilor fasciste, naziste? Dezvelirea statuii Guvernatorului Horthy, amiralul fără mare, omul lui Hitler şi al lui Mussolini, considerat, de fanii lui de gaşcă, „cel mai mare conducător al secolului”, generează noi tensiuni, care ar putea fi evitate, prin neghiobia pusă la cale ducând, din nou, la deprecierea relaţiilor româno-maghiare, şi aşa ajunse, uneori, într-o îngrijorătoare perspectivă din cauza unor scenarii antiromâneşti! Cultul personalităţii lui Horthy, care a sprijinit legile fasciste, votate în Parlamentul budapestan, privind populaţia evreiască, cel care a trimis peste 200.000 de soldaţi unguri să piară, în gerurile ruseşti, la Cotul Donului Stalingrad, îngrijorează. Ungurii lucizi îşi amintesc de acea afirmaţie - reluată în ziarul „Cuvântul liber” de miercurea trecută, a colaboratorului Hajdu Gyozo - a grofului Albert Apponyi, şeful delegaţiei Ungariei la Conferinţa de Pace de la Paris, din anul 1920: „Horthy îşi clădeşte dominaţia pe teroare şi asuprire, pe încălcarea dreptului şi libertăţii cetăţenilor!”. O spunea groful Apponyi, un ungur! Să ne mai întrebăm, cumva, de ce tocmai acum Szasz Jeno a vrut să aducă osemintele lui Nyiro Jozsef la Odorheiu-Secuiesc? Nimic nu mai este întâmplător! (…)

Un document în limba maghiară, semnat în 1941 de fostul consul al Ungariei în Cluj, baronul Bothmer Karoly, laudă pe Nyiro Jozsef că i-a venit în ajutor imediat după anunţarea Dictatului de la Viena, în 30 august 1940, să facă ordine în Cluj până la venirea honvezilor şi că Nyiro şi cei 5 care i s-au alăturat au făcut imediat o proclamaţie pentru recrutare în ceata Luptătorilor de Foc (Tuzharcosok) , o organizaţie paramilitară ungară care s-a dovedit a fi teroristă, aşa cu reiese din cel de-al doilea document , scris în limba română, în anul 1941, de profesorul Ioan Văleanu, refugiat din Cluj la Turda. Scriitorul clujean, cetăţean român, Nyiro Jozsef şi aliaţii săi, s-au grăbit să preia controlul în Cluj şi să anihileze orice opoziţie românească până la venirea honvezilor, care nu se prea grăbeau, pentru că aveau să comită între timp, pe drum, marile atrocităţi contra românilor de la Ip, Treznea, Cozniciu, Camăr, Huedin, Mureşenii de Câmpie, Zalău şi în alte localităţi româneşti. Faptul că Nyiro este naşul unei organizaţii teroriste în Cluj este relevant pentru ascensiunea sa ulterioară în Parlamentul ungar, care a dat legi antiromâneşti şi antisemite, şi pentru faptul că a devenit un apropiat al lui Horthy. În ceea ce priveşte pe românii rămaşi sub Horthy, aceştia au trăit iadul pe pământ. Profesorul Văleanu scrie ce au păţit românii clujeni sub teroarea tuzharcosok- ilor: aceştia au trecut la purificarea străzilor Clujului de români, „bătând până la moarte pe orice român găsit pe stradă, devastând magazii [magazine] şi locuinţe româneşti, omorând prin împuşcare şi prin lovire cu ranga de fier pe orice individ arătat ca «valah»”.
Nyiro nu trebuia să se grăbească să constituie o organizaţie paramilitară fascistă, pentru că Statul Român avea încă reprezentanţi în oraş - Universitatea, Şcoala Normală şi alte şi alte instituţii au fost predate civilizat noilor autorităţi, iar Ungaria s-a angajat prin Dictatul de la Viena să preia administraţia fără vărsare de sânge.
Iadul pe pământ a fost pentru românii din Transilvania ocupată pe toată perioada 1940-1944. Tuzharcosok-ii lui Nyiro au ţinut sub teroare Clujul şi după instaurarea administraţiei ungare. Se cunosc isprăvile acestora şi cu ocazia atacului asupra Episcopiei Greco-Catolice din Cluj şi atentatul asupra marelui episcop dr. Iuliu Hossu, precum şi umilinţele la care a fost supus celălalt mare ierarh rămas la datorie lângă credincioşii săi, episcopul cărturar ortodox Nicolae Colan - fapte care au stârnit o vie reacţie în „România liberă”.
Şi prin acest episod antiromânesc al lui Nyiro Jozsef din Cluj, el rămâne înscris într-o pagină de tristă memorie a oraşului care l-a adoptat fără să-i ştirbească cu nimic personalitatea şi libertatea în România interbelică.

19 mai

• E sâmbătă. Ne uităm aşa, într-o doară, pe agenţiile de ştiri, fiind convinşi că n-o să găsim vreo întâmplare demnă de semnalat. Ne-am înşelat! Agerpres ne aduce la cunoştinţă isprăvile domnului Antonescu săvârşite la Târgu-Mureş. Acolo, domnul Antonescu i-a seminarizat pe udemeriştii care l-au acuzat de naţionalism. Aceeaşi de 20 de ani, care cu astfel de afirmaţii îşi câştigă cozonacul zilnic. Iată: „Sunt naţionalist şi cred că trebuie să fim naţionalişti atâta cât să înţelegem că nu pot recunoaşte şi apăra identitatea altuia dacă nu o cunosc şi nu o apăr pe a mea; atâta vreme cât înţeleg că nu pot apăra dreptul la limba maternă sau la identitate culturală al altuia, atâta vreme cât nu-mi pot apăra limba mea, limba oficială a acestui stat, singura limbă oficială a acestui stat”. Numindu-i pe Bela Marko, Borbely, Vereştoy a spus: „Nu pot să-i iau în serios când mă acuză de naţionalism, ei ştiind foarte bine că eu, ca şi toţi parlamentarii şi toţi liderii de până acum ai PNL, suntem oameni care am făcut tot ce ne-a stat în putinţă şi tot ceea ce era corect să facem pentru respectarea pluralismului, a identităţii culturale, istorice şi lingvistice, pentru drepturile minoritarilor maghiari, ca şi de celelalte feluri, în această ţară. Nu resping o asemenea acuzaţie: da, sunt naţionalist şi trebuie să fim naţionalişti”. Dom’le, frumos spus! Aşteptăm replica aculturalilor din uniunea aşa-zis culturală.
• Încă una a aceleiaşi agenţii: „Vicepreşedintele UDMR Borbely Laszlo a declarat, sâmbătă, la Bistriţa, că PDL se ascunde în această campanie electorală după alianţe locale şi nu au curajul să îşi asume răspunderea fostei guvernări”. Este perfect valabil pentru judeţele Covasna, Harghita şi nu numai. În municipiul Sfântu-Gheorghe, PDL a făcut o alianţă cu minoritarii alţii decât ungurii şi doresc să pună la Primărie un felinar portocaliu, ori roşu, ori verde, nu se ştie încă. Ceea ce nu a vrut să spună economistul de la BJATM Târgu-Mureş este că, cel puţin în judeţele din Arcul Intracarpatic, PDL este anexa lor, şi le respectă întocmai indicaţiile şi îndrumările antiromâneşti. Aveţi mare grijă, oameni buni, cu cine votaţi!

20 mai

• Mergem la Sfânta Liturghie. Este Duminica Orbului. Din Evanghelia după Ioan aflăm că orbul şi familia lui nu păcătuiseră, ci el a fost lăsat spre a se dezvălui lucrările lui Dumnezeu, care I-a dat vederea. Doamne, dă la cât mai mulţi oameni să vadă cu adevărat, spre slava Ta!
• Compania ROMAERO a fost premiată cu distincţia „Platinum Suppliers- 2012”, de către compania Spirit Aerosystems, pentru excelenţă în activitatea de livrare de piese de schimb şi servicii, desfăşurată pe parcursul anului 2011 (Amos News). Urmaşii lui Vuia, Vlaicu, Coandă nu se dezmint. ROMAERO este o companie a Statului Român. Deci, se poate dacă se vrea!
• Preşedintele României, la Chicago, spune: „Dăm însemnătatea cuvenită relaţiei statului român cu Biserica pentru că implicit înseamnă o relaţie a statului român cu proprii lui cetăţeni. BOR întotdeauna a fost un partener al statului român şi ştim bine că adesea Armata Română mergea cu preotul în frunte la război. Astăzi ne este greu pentru că este criză şi nu numai în România, iar Biserica reuşeşte să menţină coeziunea poporului român, indiferent unde s-ar afla. Ne-ar bucura mult să avem o mitropolie aici, într-o biserică unificată”. Trebuie să recunoaştem că domul Băsescu este derutant. Oricum, suntem fericiţi pentru aceste afirmaţii. De altele...

21 mai

• Celebrăm pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Constantin l-a biruit pe Maxenţiu punând semnul Crucii pe steagurile sale de luptă. A oprit prigoana creştinilor, iar mama sa Elena a găsit Crucea pe care a fost răstignit mântuitorul Iisus Hristos.
• La Sfântu-Gheorghe, activii etno-business-mani vorbesc despre programul „Sfântu-Gheorghe capitală culturală şi de tineret a Ţinutului Secuiesc”. Deci se vorbeşte de ceva ce nu există. Neexistând un ţinut secuiesc, nu există nici capitală culturală, nici capitală de tineret. Există vorbe goale care nu doresc decât să incite şi să promoveze nimicul. Băi băieţi, cum puteţi promova multiculturalismul fără a avea cultură? Nu vedeţi că nu sunteţi parte. Mai multă luciditate şi învăţătură nu v-ar strica, ba v-ar lumina să faceţi şi voi ceva adevărat pentru comunitate, nu doar să-i tocaţi banii spre folosul vostru.
• Domnul prefect al judeţului Covasna, Codrin Munteanu, prin purtătorul său de cuvânt, Andrei Ardelean (ungurizat Andras Erdely), ne trimite următorul mesaj: „După Bruxelles şi Vilnius - Viena. Piesa Preoteasa, coproducţie a trupei Kretakor din Budapesta şi Osono, din Sfântu-Gheorghe, a fost prezentată pe data de 14-16 Kustfestival, din Bruxelles, şi la Festivalul Internaţional New Drama Action din Vilnius, pe 18 mai. Kustfestival şi New Drama Action sunt două dintre cele mai importante festivaluri din Europa, care anul acesta s-au concentrat pe experienţele teatrale inovative. Aceeaşi piesă va fi pusă în scenă de trei ori între 30 mai - 1 iunie la Wiener Festwochen în Viena. Anul acesta, Stephanie Carp, directorul Festwochen a selectat pentru festival piese care studiează anatomia crizei. Caută relatări şi declaraţii personale în studierea stratificării sociale, analizând problematica marginalizării extreme şi excluziunii sociale. În acest context se încadrează şi partea a treia a trilogiei Criză, intitulată Preoteasa, spectacol realizat cu mijloace dramatico-pedagogice. Erdely Andras 004 0722 391 800”. Mulţumim din inimă domnului Munteanu pentru informaţia oferită. Aşa ne lămurim cu ce se ocupă domnia sa după ce a revenit în Prefectură. Mulţumim lui Andrei Ardelean că ne dezvăluie adevărata faţă a Prefecturii Covasna. Şi noi, care credeam că Munteanu se ocupă de administraţie, ne-am înşelat amarnic… A, să nu uit, apropo de limba română. Andrei, să ştii că am căutat până să găsim ataşat acest mesaj şi prin parc şi prin piaţă.

22 mai

• Agerpres ne oferă dovada inconsistenţei domnului economist de la BJATM Târgu-Mureş, Vasile Borbely, considerat de pedelişti şi de unii ziarişti drept un ministru extraordinar de bun, de competent, de eficient, de serios de etc. şi a.m.d.. Iată ce a lăsat în urma sa Vasilică antiromânică la ministerul ce cu oblăduirea pedeliştilor l-a condus: „Ministrul Mediului şi Pădurilor, Rovana Plumb, discută, marţi, la sediul ministerului, cu reprezentanţii Comisiei Europene (CE) în vederea rezolvării procedurilor de infringement ce ameninţă România. Pe parcursul întâlnirii va fi analizat stadiul procedurilor de infringement în domeniul protecţiei mediului declanşate împotriva României, al solicitărilor de informaţii primite din partea CE, precum şi al îndeplinirii angajamentelor de mediu prevăzute în Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană (UE)”. Măi useliştilor, cât puteţi fi de răi de nu l-aţi lăsat pe Vasilică să rezolve şi această problemă a României? Sigur că putea, aşa cum a putut da verde la tăiat de păduri pentru Vereştoy.
• De 22 de ani udemeriştii nu respectă legea română. Pedeliştii nu o respectă de când au ajuns la putere. ANI, săraca, se luptă şi ne dezvăluie încă un fapt; iată: „Agenţia Naţională de Integritate a constatat, în urma procedurilor de evaluare, încălcarea legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor de către KEDVES EMERIC, Director executiv în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Harghita”. Stimaţi minoritari unguri, vă place cine vă reprezintă? Noi credem că a venit timpul să nu-i mai votaţi nici pe pecemişti, nici pe udemerişti, nici pe tocheşişti.

23 mai

• Etno-business-manii ies la rampă! Tovul Iosif Terza Culcear, pecemist înfocat, activ şi nestăpânit în reacţii, perorează cum că legea adoptată de Senatul României, prin care se impune obligativitatea cunoaşterii limbii române de către toţi angajaţii din sistemul de stat, ar fi discriminatorie. Dumnealui, care cunoaşte atât de bine limba română încât ne răneşte timpanele, nu cunoaşte bine nici limba ungară literară, încât am auzit că ungurii şcoliţi din Ungaria îi numesc pe alde terji ţigani, dar are idei şi pretenţii. Citiţi ce spune, în conferinţă de presă, stimabilul: „Dacă vine Janos bacsi sau Mari neni de la Micfalău sau de la Bixad, care s-au născut pe vremurile când aici nu era România şi din acest motiv nu cunosc limba română, atunci cum se vor descurca într-o instituţie publică? Deci legea e nedemocratică”. Dom’le, pute de la zece poşte cât de slab pregătit e Iosif! Ianoş este traducerea numelui biblic Ioan. Mari este traducerea numelui biblic Maria, prescurtat, şi rezultă din ungurizarea executată de Ungaria în timpul Dictatului de la Viena, după manualul lui Simon Telkes. Cât de incult poţi să fii să spui că cei născuţi în timpul celor 4 ani de teroare horthystă în Ardeal nu au cum să cunoască limba română? Adică Ioan şi Maria, chipurile născuţi la 1 septembrie 1940, după 1944 nu au trăit în România care a revenit în teritoriile sale fireşti? Eu propun agenţiilor de presă să nu-i mai popularizeze pe astfel de neştiutori de carte. Nu de alta, dar riscăm un nou infrigiment din partea UE pentru poluare intelectuală necontrolată.
  Minoritate ungară, fii atentă la cine te reprezintă, că rişti să dispari cu astfel de specimene. Devii necredibilă, de nedigerat pentru europeni, şi te desfiinţezi singură.
• Românii, prin asociaţiile civice, devin din ce în ce mai insistenţi în a cere Guvernului să se opună reînhumării, cu onoruri nemeritate, a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului fascist, hortyst, salasist, antisemit şi antiromân, Iosif Nyiro. Ei consideră că această acţiune, programată de Rusaliile catolice, aduce jignire demnităţii umane, nu numai sentimentelor de bună convieţuire ale românilor şi minorităţii ungare. Au dreptate! Obiectiv, istoric, aşa este, nu putem onora, conform legii române, un astfel de personaj, că după fapte nu putem să-i spunem persoană.

24 mai

• Sărbătoarea Înălţării Domnului. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească.
• Corespondenta Agerpres din judeţul Covasna dezinformează România. Iată preambulul unei ştiri compusă de domnia sa: „Primăria Sfântu-Gheorghe şi Consiliul Judeţean Covasna solicită sprijinul Prefecturii în vederea promovării unei hotărâri de Guvern prin care fostul sediu al Băncii Naţionale Române (BNR) din municipiu, aflat în folosinţa Bisericii Ortodoxe, să intre în patrimoniul localităţii” (s.n.). Urmează citatul din declaraţia nebunaticului primar Andrei: „Avem nevoie de această clădire şi consider că este mult mai cinstit dacă aceasta intră în proprietatea oraşului, decât în proprietatea sau în folosinţa Bisericii ortodoxe. Am mai spus şi mai spun, că nu cred că este corect ca Biserica ortodoxă să primească o clădire care nu i-a aparţinut niciodată” (s.n.). Onorabila ştiristă, chipurile, nu ştie că sediul cu pricina nu a fost folosit niciodată de Biserica Ortodoxă, pentru simplul motiv că nu a putut să intre în posesia sa datorită opunerii ilegale a Consiliului Judeţean Covasna. E de notorietate că de când a câştigat procesul, Episcopia Covasnei şi Harghitei nu a putut intra în posesia imobilului datorită udemeriştilor, darămite să-l şi folosească. Competenta corespondentă informează ţara că imobilul se află în folosinţa Bisericii Ortodoxe. Drăguţă, de unde ai luat informaţia cu „aflat în folosinţa Bisericii Ortodoxe”? De la tata, care mai vine de la vila din Buzaie când îi telefonează Alexandru ori Andrei că e cazul să sprijine portavocea cu cip încorporat? Oricum, pe noi ne trec fiorii când ne gândim cât suferi tu pentru românism în judeţul Covasna. Te compătimim! Ştii, noi nu suferim, noi spunem adevărul, iar asta ne face să nu simţim durerea ta. Iartă-ne!
• Pentru că noi ştim ce înseamnă adevăratele ştiri, propunem doamnelor corespondente de la Agerpres şi Mediafax din judeţul Covasna, următoarea ştire 100 la sută adevărată, din Sfântu-Gheorghe: „Terenul pe care s-a construit Casa cu Arcade, în continuare blocul de locuinţe cu magazin la parter, continuând cu blocul de pe strada Grof Miko Imre până la turnul care găzduieşte Centrul Ecleziastic „Nicolae Colan” este proprietatea Bisericii Ortodoxe Române şi aceasta se află în proces pentru redobândirea firească a acestuia”. Andrei, dragă, dovedeşte că eşti creştin şi nu păgân. Măcar taci.
• La Târgu-Mureş, Vasile Kover, un saltimbanc cu pretenţii de politician, prin accident al istoriei preşedinte al Parlamentului Ungariei, ne spune că e pe cale să contacteze o răceală, deoarece simte o răceală a relaţiilor româno-ungare în ultimele săptămâni. Măi sepepiştilor unguri, puneţi şuba pe domnu’ şi trataţi-l cu piramidon. După cum spun gurile rele, domnul a fost bolnav mai mereu. Boala l-a făcut să se exprime el cu privire la relaţiile româno-ungare. La Târgu-Mureş avea febră probabil, explicabil de ce aiurea.

25 mai

• Reghin, Agerpres: „Vorbim de un lucru mai important decât alegerile locale, vorbim de o decizie pe care cetăţenii României o vor lua mai întâi acum, pe 10 iunie, şi apoi la toamnă. Este miza viitorului României. Alegerile din 10 iunie nu vor fi doar pentru alegerea primarului Reghinului sau pentru alegerea preşedintelui Consiliului Judeţean şi a consilierilor locali şi judeţeni, este un vot politic foarte clar pe care îl cerem românilor pentru schimbarea în bine a României. (...) Statul trebuie să devină puternic pentru a respecta cetăţeanul român. Fiţi alături de noi în ceea ce înseamnă bătălia pentru România. (...) E nevoie de un Guvern care să construiască, nu să dărâme.
  Acesta este mesajul pe care m-a mandatat Victor Ponta să vi-l transmit”, a spus ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean. Mesaj valabil şi în restul ţării. Să luăm aminte! Aşteptăm minorităţile alături pentru aceste idealuri.
• Doamna Augusta-Cristina Urzică, prefectul judeţului Harghita, cu nonşalanţa omului care respectă legea, la urzicat pe răcitul Vasile Kover, care hălăduieşte de Rusaliile catolice prin Ardeal, pe banii contribuabililor unguri, fără rost, fără căpătâi, după potcoave de cai morţi, în loc să se închine cu smerenie Atotputernicului. A atacat în contencios adeverinţa de reînhumare a fascistului Nyiro, care, după facsimilul prezentat în media, este demnă de cascadorii râsului. Ne întrebăm cu tristeţe cum pot exista în administraţie asemenea specimene de funcţionari, care mai şi susţin că aplică legea? Măscăriciul Eugen Sasu, preşedintele Partidului Civic Maghiar, organizator al reînhumării lui Jozsef Nyiro, nu a putut fi contactat pentru a-şi exprima un punct de vedere. Ştiţi de ce? Pentru că a fost prins cu mâţa-n sac. Minoritatea ungară se cam descalifică dacă votează această făcătură şovină, condusă de Eugen Sasu, autointitulată partid.
• Observăm că, în judeţul Covasna, există un HG care finanţează cotidiene ale udemereilor scrise în limba română. Noroc cu alegerile locale şi cu acest HG că mai respiră, săracii, din fondurile de campanie electorală ale românilor, pentru că cele ale udemeriştilor merg la ziarele de limbă ungară. Mulţi candidaţi români sunt revoltaţi pe HG, mai ales că hotărârea de finanţare a ziarelor udemeriste care scriu pe limba română a fost luată folosindu-se, la greu, minciuna.

26 mai

• Din spaţiul virtual aflăm: „Guvernul s-a opus reînmormântării scriitorului maghiar Nyiro Jozsef la Odorheiu- Secuiesc, deoarece opinia autorităţilor române este că acesta nu poate primi onoruri pentru o activitate care nu este cazul să fie onorată, potrivit premierului Victor Ponta”.
• Judeţul Mureş, Reghin, Agerpres: „Faptul că România a spus foarte clar că respinge această formă de revenire la nişte simboluri pe pământul românesc, la nişte simboluri horthyste, de extremă dreaptă, antiromâneşti şi antisemite este o poziţie corectă. Şi vă spun că există deja reacţii în medii internaţionale, atât în SUA cât şi în Israel, care spun că poziţia statului român este corectă şi exprimă solidaritate. Înţelegeţi că există modalităţile de acţiune inclusiv prin anumite pârghii administrative şi legale. Statul român nu va sta pe loc, nu dorim să transformăm România într-un cuib de pelerinaj pentru extremisme pe care le dorim uitate şi îngropate”, dixit Titus Corlăţean, ministrul Justiţiei în Cabinetul Victor Ponta. Doamne ajută!

27 mai

• Duminica a şaptea după Sfintele Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic. E vorba de primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc la Niceea, în anul 325, pentru a condamna erezia, adică învăţătura greşită, eretică, a lui Arie. Iată ce spune părintele Cleopa: „Cu toate că ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea creştină, ca şi eresul său, au dispărut, de-a lungul secolelor, Biserica lui Hristos a fost lovită mereu de noi secte şi erezii, unele mai periculoase decât altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii creştine a fost în anul 1054, când a avut loc marea schismă (ruptură) între Răsărit şi Apus, luând astfel naştere două Biserici separate: cea Ortodoxă, cu centrul la Constantinopol, şi cea Romano-Catolică, cu centrul la Vatican (Roma). La rândul ei, Biserica Catolică a mai fost lovită de încă două eresuri şi sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie, şi de Calvin, din secolul al XVI-lea, urmaţi după aproape un secol de schisma anglicană din secolul al XVII-lea”. Iată adevăraţii oponenţi ai Ortodoxiei Române.
• După ce am văzut că Guvernul României - prin vocea primului ministru, a Ministerului de Externe, a Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Justiţiei - şi-a făcut datoria faţă de neamul românesc cu privire la provocarea Ungariei cu reînhumarea lui Nyiro, am constat o mare absenţă. Şeful politicii externe a României, hăhăitul Băsescu, a strălucit prin absenţa opiniei. Mai mult, la postul de televiziune B1, şeful consilierilor prezidenţiali, onorabilul Cristian Diaconescu, cu ochii în masă, a afirmat sfios că Preşedinţiei nu i s-a cerut părerea. Băi nevolnicilor, într-o asemenea problemă trebuie să se ceară părerea şefului sau şeful trebuie să impună atitudinea? Domn Băsescu, spune-ne şi nouă de ce o dată eşti cocoş şi o dată udrea? În America, lângă Marga, eşti şef, şi în România, lângă Ponta, eşti pe nicăieri. Hă, hă, hă, nu prezinţi nicio încredere pentru neamul românesc, deşi câteodată mai spui şi ce ne place.

28 mai

• Andrei Ghiciuşcă: „Mai multe sticle incendiare au fost aruncate, luni dimineaţă, de persoane necunoscute, în curtea casei lui Avram Iancu din Târgu- Mureş, unde funcţionează Fundaţia „Avram Iancu”. Una dintre acestea a aprins podul clădirii, însă pompierii s-au deplasat de urgenţă la faţa locului şi au reuşit să stingă focul înainte de a se extinde. În prezent, poliţiştii şi pompierii cercetează modul în care s-au produs evenimentele şi încearcă să identifice vinovaţii”. Nu înţeleg de ce agerpresiştii, mediafaxiştii, ştirifierbinţiştii, decenewsiştii ş.a. nu au luat opinia lui Kover, Borbely, Eugen Sasu, Locodita Emoche, Frunda Gheorghe etc. despre eveniment. De ce îi protejaţi fraţilor, sunteţi de-ai lor? Ei nu au voie să se exprime când românii incendiază Casa Memorială a lui Avram Iancu?
• La Comandău, pe un catarg s-a ridicat „steagul maghiarilor de pretutindeni”, adus din Ungaria de o delegaţie condusă de Latorczai Janos, vicepreşedintele Parlamentului ungar. Doamne, oare cum ar fi ca preşedintele Parlamentului României şi vicepreşedintele să nu sărbătorească în ţara lor Rusaliile? Ce e ciudat pentru români, pentru ungurii din Ungaria e normal. Fraţilor, veniţi la adevăr, nu mai poluaţi Europa! Nu vedeţi că ai voştri conducători vă cheltuiesc banii pe himere? Sigur că le place la munte la berbecuţi şi ţuiculiţă, dar sărbătorile se petrec acasă, nu în străini. Ori ei, români ungurizaţi fiind, se simt acasă în România. Păi atunci arboraţi tricolorul roşu, galben, albastru, fariseilor!

29 mai

• Felicitări Fundaţiei „Mihai Viteazul” pentru organizarea spectacolului extraordinar cu artista Andreea Annabella Soare! Stimată doamnă preşedinte Maria Peligrad, ne rugăm la Dumnezeu să vă dea putere să continuaţi.

30 mai

• Mihai Răzvan Ungureanu a rămas fără serviciu. Acum umblă pe dreapta ca să se aciuiască pe undeva. Stimabilul a cam trădat România când a fost de acord cu ceremoniile preconizate pentru fascistul Nyiro. Nu înţelegeam de ce în imaginile televiziunilor apărea mai mereu bot în bot sau mână- n mână cu Chelemen. E un mister dacă Ungureanu exersa limba ungară sau Chelemen limba română. Noi sperăm ca MeReU să nu ai loc pe scena politică. Eşti inconsistent, domnule, şi faci numai rău cu pretenţiile dumitale de intelectual. Se pare că eşti doar un copist. Adio!

Despre litigiul în care s-a aflat Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei cu Guvernul României şi Consiliul Judeţean (CJ) Covasna, în ultimii 8 ani, pentru ca să poată intra în folosinţa clădirii BNR, a Statului Român, din municipiul Sfântu-Gheorghe (denumită aşa generic deoarece acolo a funcţionat în trecut Banca Naţională), am relatat de-a lungul vremii numeroase articole în „Condeiul ardelean”. Am încercat, astfel, să arătăm atât slăbiciunea autorităţilor Statului Român, cât şi tupeul de care au dat dovadă în toţi aceşti ani liderii UDMR aflaţi la cârma judeţului Covasna, şi nu numai. Într-un cuvânt, am scos la lumina tiparului ilegalitatea şi abuzurile comise de Guvernul României şi CJ Covasna în acest caz.
Acum, după lungi tergiversări, finalul este aproape. Joi, 7 iunie 2012, executat silit, CJ Covasna va trebui să predea imobilul. Acesta este motivul pentru care ieri, 31 mai 2012, intempestiv, preşedintele CJ Covasna, Tamas Sandor (foto, stânga), şi primarul municipiul Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad (foto, dreapta), au susţinut o conferinţă de presă la intrarea în clădirea BNR. După îndelungi văicăreli despre cât sunt ei de europeni şi cât de comunist şi nedemocrat este Statul Român - spre deliciul presei maghiare, înduioşată până la lacrimi, lucru ce dovedeşte încă odată, dacă mai era nevoie, că ea, presa maghiară, nu este presă, ci avocatul UDMR-ului -, cei doi s-au declarat învinşi, arătând public cheile care cu forţa li se vor lua joia viitoare.
În rest, atac la noul Guvern USL instalat la Bucureşti şi la „vechiulnoul prefect” Codrin Munteanu cât încape. Că Guvernul acesta e antimaghiar, că abia s-a instalat în funcţie şi deja ia uite câte fapte antimaghiare a comis, evident nedemocratice şi antieuropene - cum altfel? Şi că, acum, această putere represivă a ajuns şi până jos, în „secuime”, unde uite ce prefect a numit din nou, tot antimaghiar, tot antieuropean şi, bineînţeles, tot nedemocratic. Ba mai mult, şi comunist, pentru că acum „spiritul lui Ceauşescu a ajuns în Prefectură”. Prin urmare, „dacă vreţi să vă întâlniţi cu spiritul lui Ceauşescu, să intraţi în Prefectura Covasna”, conform primarului Antal Arpad, care ne-a mai spus încă odată în faţă că el nu va purta eşarfa tricoloră roşu- galben-albastru la manifestările publice pentru că aşa vor muşchii lui, degeaba îi solicită asta prefectul. Şi cu asta basta. Rămâne ca la gară. Dar, ca să nu fie bănuiţi că fac aceste demersuri pentru că se află în campanie electorală, ne vor arăta ei pe urmă, pe 11 iunie, ce este de făcut, pentru că justiţia română, şi ea tot antimaghiară, anti, anti etc. etc., a îndrăznit să facă dreptate şi să îi supere pe ei, mai marii grofi ai inexistentului ţinut secuiesc.
La final, un singur gând: sperăm că faptele noului Guvern USL al României, aflate în perfectă concordanţă cu Constituţia şi legile Ţării, vor continua, iar primul ministru Victor Ponta şi echipa pe care o conduce nu se vor intimida şi nu vor ceda presiunilor unor ţâşti-bâşti aflaţi vremelnic, spre înavuţirea lor şi nicidecum spre binele comunităţii maghiare, în nişte funcţii de conducere ale administraţiei publice locale a Statului Român din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.