Cea de a XX-a ediţie a „Zilelor Andrei Şaguna”, manifestare organizată în perioada 24 iunie-8 iulie 2012, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, a fost dedicată împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” şi canonizării Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, patronul spiritual al ligii.
Programul manifestărilor a început duminică, 24 iunie 2012, cu participarea la Liturghia Arhierească oficiată de IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, împreună cu un sobor de preoţi, săvârşită cu ocazia hramului Mănăstirii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Valea-Mare şi a cuprins un evantai bogat şi divers de manifestări ştiinţifice, culturale şi spirituale, din rândul cărora menţionăm: participarea la Sfânta Liturghie prilejuită de sărbătorirea hramului Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Bicfalău (29 iunie); slujba de pomenire a membrilor fondatori ai Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”; evocare şi depuneri de coroane în memoria Sfântului Ierarh la statuia Sfântului din Parcul „Andrei Şaguna” din Sfântu- Gheorghe; cea de a IV-a ediţie a Colocviului Naţional al Grupului de Cercetare „I.I. Russu” pentru Studiul Sud-Estului Transilvaniei, organizată de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, toate din Sfântu-Gheorghe; adunarea festivă prilejuită de împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, manifestare care a avut loc la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe. Cu acest prilej, a fost lansat Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, nr. V / 2012 - tribună a societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, şi au fost înmânate diplome de excelenţă pentru contribuţia adusă la păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti în judeţul Covasna.
Programul celei de a XX-a ediţii a „Zilelor Andrei Şaguna” a continuat vineri, 6 iulie 2012, la Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci, unde, în organizarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi a Despărţământului ASTRA Covasna- Harghita, în colaborare cu Radio România Târgu-Mureş şi Revista „Vatra veche”, a avut loc evenimentul cultural-literar tradiţional „La umbra nucului bătrân” - 130 de ani de naşterea scriitorului Romulus Cioflec şi lansarea comediei inedite „Cupa Domeni-ilor” de Romulus Cioflec (lucrare îngrijită de prof. dr. Luminiţa Cornea), şi s-a încheiat duminică, 8 iulie 2012, în localitatea Vâlcele, cu serbare câmpenească tradiţională anuală NEDEIA SÂNPETRULUI. Cu acest prilej, prin grija Consiliului Local şi a Primăriei Vâlcele, participanţii au avut posibilitatea să vizioneze expoziţii de produse realizate de meşteşugari şi firme comerciale din comună (sculpturi, cusături, mobilier, apă minerală, preparate din carne), precum şi expoziţia foto-documentară „Băile Vâlcele de odinioară”, realizată de Cătălin Vlădărean.

Participanţii la Adunarea Festivă prilejuită de împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, în dezbaterile care au avut loc în zilele de 29 şi 30 iunie a.c., la care au participat oameni de ştiinţă şi cultură din domeniile istorie, etnografie, sociologie, demografie, cultură, constatând situaţia reală a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş, discriminaţi în contextul demersurilor autonomiste şi separatiste promovate de formaţiunile politice maghiare şi de reprezentanţi ai administraţiei publice locale, solicită Guvernului României următoarele:
- Trecerea Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu-Gheorghe, din subordinea Consiliului Local al municipiului Sfântu-Gheorghe - care nu întotdeauna s-a preocupat suficient de finanţarea acestei instituţii româneşti de cultură - în subordinea Ministerului Culturii, Cultelor şi a Patrimoniului Naţional;
- Asigurarea finanţării de la bugetul central a proiectelor culturale româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, care sunt discriminate în mod vădit în aceste unităţi administrativ-teritoriale;
- Finanţarea unei publicaţii săptămânale româneşti, în fiecare centru de judeţ, respectiv în Sfântu-Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, proiect aparţinând Forumului Civic al Românilor din Covasna; Harghita şi Mureş;
- Totodată, susţinem propunerea formulată de Prefectul judeţului Covasna, de modificare a legislaţiei, astfel încât să fie interzisă în România finanţarea din bani publici a manifestărilor cu caracter extremist ori neorevizionist.
Cerem sancţionarea imediată a oricăror manifestări cu caracter neofascist şi neorevizionist, inclusiv cazurile de ridicare a unor monumente închinate personalităţilor istorice dovedite a fi fost de orientare fascistă, antiromânească şi antisemită.
Având în vedere rezultatele obţinute de UDMR la alegerile locale din iunie a.c., în urma cărora uniunea a obţinut majoritatea absolută în aproape toate consiliile locale şi în consiliile judeţene Harghita şi Covasna, singura instituţie care poate asigura respectarea legislaţiei în localităţile acestor judeţe este Instituţia Prefectului. În acest context, solicităm Guvernului României să menţină în funcţiile de prefecţi ai judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, specialişti recunoscuţi pentru competenţa lor profesională, dar şi pentru expertiza şi exigenţa dovedite în controlul asigurării respectării prevederilor legale, de către toate instituţiile administraţiei publice locale din aceste judeţe.
Solicităm Guvernului României ca la toate întâlnirile în care se discută şi se hotărăsc chestiuni referitoare la problematica specifică judeţelor Covasna şi Harghita să fie prezenţi întotdeauna şi deputaţii românilor din aceste judeţe, cu avizul cărora să se adopte deciziile care vizează direct convieţuirea interetnică din zonă.
În problema viitoarei reorganizări administrativ- teritoriale a României, susţinem varianta care propune transformarea actualelor regiuni de dezvoltare economică în regiuni administrativ-teritoriale, cu menţinerea actualelor judeţe, cu competenţe limitate, ca subdiviziuni ale acestor regiuni.

Ca la fiecare ediţie a Grupului de Cercetare „Ioan I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei, desfăşurată şi în acest an, la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, în cadrul ,,Zilelor Andrei Şaguna”, celor mai prolifici şi merituoşi cercetători li s-au decernat premiile „I.I. Russu”. La această a IV-a ediţie, laurii au revenit unor autori remarcaţi prin lucrările publicate în domeniul istoriei, spiritualităţii şi culturii românilor din această parte de ţară: Pr. prof. dr. Vasile Olteanu, din Braşov; prof. univ. dr. Gelu Neamţu, din Cluj-Napoca; prof. Vilică Munteanu, din Bacău; prof. Doina Dobreanu, din Subcetate, judeţul Harghita şi prof. Nicu Vrabie, din Miercurea-Ciuc.
Vă redăm mai jos meritele profesorului Vilică Munteanu, directorul Secţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Bacău, arhivist de marcă şi prieten apropiat al românilor din Arcul Intracarpatic, consemnate în rândurile de mai jos, pentru care a fost onorat cu „Premiul Ioan I. Russu”.

Laudatio Vilică Munteanu

Viitorul profesor, istoric şi arhivist de elită, Vilică Munteanu, s-a născut la 24 februarie 1951, în satul Negoieşti, comuna Borzeşti, astăzi comuna Ştefan cel Mare, de pe Valea Trotuşului, meleaguri pe care, în urmă cu peste 575 de ani, se năştea şi-şi purta paşii copilăriei însuşi Marele Ştefan. Astfel, copilăria şi-o petrece în atmosfera încărcată de legendă a stejarului şi Bisericii Voievodale Ştefane din Borzeşti, a multisecularei Mănăstiri Bogdana, biserica şi acareturile căreia, prin bogăţia şi sfinţenia vestigiilor sale, strecura fiori de mândrie în sufletul său. Dar, mai cu seamă, inima îi tresălta puternic când, cu paşi sfielnici, trecea Podul de piatră, pe care-l ridicase însuşi Ştefan, în mersul său la fostul conac al Rosetteştilor de la Căiuţi, loc tainic de întâlnire a celor care au pus bazele României moderne - Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri şi, totodată, loc plin de mister prin trăirile fiicei „bardului de la Mirceşti”, Maria Bogdan, care şi-a petrecut aici ultima parte a vieţii sale şi al cărei mormânt se află în cimitirul satului. Şi tot de la Negoieşti la Căiuţi, pe drumul care face parte din marele circuit al Văii Trotuşului, numit Drumul Eroilor, copilul Vilică Munteanu învăţa respectul faţă de eroii neamului, depunând, cu mâinile tremurânde de emoţie, primele sale flori la monumentul sfânt închinat eroilor satului căzuţi în cel de-al II-lea război mondial.
Vilică a fost al doilea copil al Anetei şi al lui Gheorghe Munteanu, urmaşii vechilor ramuri de familii ale răzeşilor munteni ai lui Ştefan. Neîndurători cu duşmanii, dar oameni blajini şi ospitalieri cu prietenii, harnici şi gospodari, înclinaţi spre credinţă şi învăţătură, dovedind îndemânare şi înţelepciune de-a lungul timpului, Muntenii Negoieştilor aveau să-şi ridice una dintre cele mai aşezate gospodării din sat, fiind adevărate exemple pentru lumea satului şi a copiilor lor. Şi acum, la peste 61 de ani, istoricul Vilică Munteanu şi-l aminteşte, din povestirile mamei, pe bunicul matern, Constantin Munteanu, vorbind, cu căldură şi admiraţie, despre Nicolae Iorga, care vizitase Biserica Voievodală în mai multe rânduri, cât şi de plăcerea lui de a recita din Eminescu, dar şi de bunicul său din partea tatălui, ţăranul cu vocaţii inginereşti, Ioan Munteanu, care a translat o gospodărie la peste 70 de metri, prin anii ’20.
Şi-şi mai aminteşte că fiecare, pe măsura posibilităţilor, trebuia să depună o muncă utilă în gospodărie. Din lunca Trotuşului până spre Munţii Zboina, micile aşezări, şesurile, dealurile, pădurile, izvoarele şi iazurile, cu oamenii şi gospodăriile lor, i-au fost nu numai locuri de joacă, ci şi locuri în care mergea cu vitele la păscut, cu părinţii la prăşitul, culesul sau transportul rodului în acareturile gospodăriei, i-au fost şi universul cunoaşterilor sale, a contactului permanent cu natura şi oamenii locului pe care i-a îndrăgit şi iubit.
Primele şase clase le urmează în satul natal unde învăţământul avea o bună şi veche tradiţie, şcoala tip Harett fiind ridicată de ilustrul învăţător Ioan Susanu, între altele şi conferenţiar la Universitatea de Vară de la Vălenii de Munte. Termină studiile elementare la Oneşti, unde va absolvi şi Liceul nr. 1, actualul Colegiu Naţional „Grigore Moisil”. Semnificativ, pentru viitorul profesor de istorie, este faptul că din această perioadă nu şi-a uitat pe niciun dascăl care l-a adus în preajma istoriei neamului: învăţătoarea Elena Nica, profesorii Pia Iordache, Teodorescu şi Mihai Hrişcă, care i-au simţit şi amplificat vibraţia adolescentină pentru cunoaşterea faptelor strămoşilor şi a istoriei patriei sale. Au urmat renumiţii profesori ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, istoricii de marcă ai Istoriei naţionale, dr. Gheorghe Platon, dr. Toderaşcu, dr. Gostar, dr. Cristian, dr. Ilie Grămadă, precum şi rodnica colaborare cu prof. univ. dr. Ioan Caproşu, care şi-au lăsat o puternică amprentă asupra formării profesionale a tânărului absolvent. Urmând cu succes cursurile facultăţii de specialitate din capitala moldavă, pentru prima dată aici a ajuns în contact cu documentul de arhivă, de care se va ataşa cu pasiune toată viaţa. Profund, meticulos, îndemânatic, cu o mare sete de cunoaştere după doi ani de muncă la catedră, în 1976, urmându-şi vocaţia de arhivist-cercetător, va debuta în profesiune la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, unde va face primii paşi pe drumul anevoios al deprinderii tainelor muncii de arhivist. Stagiul urmat aici s-a dovedit a fi benefic şi fertil pentru viitoarea carieră profesională, calităţile sale fiind repede remarcate de colegii şi superiorii săi bucureşteni şi apoi cei băcăuani, unde s-a transferat la sfârşitul anului 1977 şi a îndeplinit funcţia de arhivist şi arhivist principal până în iulie 1989. La 1 august 1989, a fost numit directorul instituţiei, care avea să-şi schimbe denumirea, din aprilie 1996, în Direcţia Judeţeană Bacău a Arhivelor Naţionale, iar acum funcţionând sub denumirea de Serviciul Judeţean Bacău al Arhivelor Naţionale, funcţie pe care o îndeplineşte şi în prezent, fiind, la ora actuală, cel mai vechi şef de instituţie publică din judeţul Bacău.
Perfecţionarea profesională a fost regula de aur care a stat permanent în atenţia sa. Astfel, în anii 1978-1980, a urmat cursurile de specializare în Arhivistică şi Paleografie româno-chirilică, ale Şcolii Naţionale de Perfecţionare Arhivistică Bucureşti, între anii 1981-1985, cursurile de specializare în limba şi paleografia slavă ale aceleaşi şcoli bucureştene, iar între 2007-2008, a obţinut masteratul în Gestiunea resurselor în administraţia publică din cadrul Universităţii „George Bacovia” din Bacău.
Acum, la 36 de ani de trudă pe tărâmul Arhivelor Naţionale, şi 23 de ani la conducerea instituţiei, aducem un binemeritat Laudatium specialistului arhivist şi managerului Vilică Munteanu, care, cu profesionalism şi inteligenţă, a făcut din arhivele băcăuane o instituţie modernă, demnă de începutul secolului XXI, exemplu vrednic de urmat de celelalte instituţii similare din ţară. Din iniţiativa şi conducerea sa nemijlocită, a prins contur şi finalitate noul sediu al Arhivelor Naţionale Bacău, au fost dotate spaţiile sale cu mobilier funcţional şi echipament informatic, s-a înfiinţat laboratorul de restaurare, asigurânduse astfel condiţiile optime de păstrare, restaurare şi evidenţă a documentelor.
Lucrările profesionale executate, atât în nume propriu, cât şi cele ale colectivului, corectitudinea, punctualitatea şi eficienţa au impus instituţia ca fiind una dintre acelea care slujesc în cele mai bune condiţii adevărul istoric.
Pe plan ştiinţific şi-a adus contribuţia la perfecţionarea ştiinţei arhivistice şi la punerea în valoare a unor aspecte de istorie locală şi naţională. Astfel a fost:
- Iniţiator şi redactor-şef al Anuarului Arhivelor Naţionale Bacău, Acta bacoviensia, 2006-2011, vol. I-VI;
- Redactor-şef al Buletinului ştiinţific al Filialei Bacău a Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară din România, începând cu nr. II/2003, până la nr. VII/2011;
- Coordonator al volumelor: Direcţia Judeţeană Bacău a Arhivelor Naţionale - Semicentenar (Culegere de studii şi articole), 2 volume, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002; Satul românesc în context european, Editura Magic Print, Bacău, 2007; Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate, reverberaţii, Editura Magic Print, Bacău, 2011; Dumitru Zaharia la 85 de ani, în colecţia „Profesioniştii noştri”, Editura Eurocarpatica, Sfântu- Gheorghe, 2011;
- A publicat volumele: Îndrumător în Arhivele Statului Judeţul Bacău, vol. II (instituţii de învăţământ), Bucureşti, 1989 (coautor); Judeţul Bacău (monografie-album), Editura Polirom, Iaşi, 1996 (coordonator şi coautor); Prefectura judeţului Bacău - trecut şi prezent, Bacău, 1996; Direcţia Judeţeană Bacău a Arhivelor Naţionale - 50 de ani de activitate, Bacău, 2001; Contribuţia judeţului Bacău la susţinerea Războiului de Independenţă (ediţie de documente), Editura Egal, Bacău, 2007; Enciclopedia judeţului Bacău, 2010 (coautor).
A mai publicat peste 60 de studii în volume şi reviste de specialitate şi circa 200 de articole în presa locală, regională şi centrală. De asemenea, a susţinut peste 350 de comunicări la sesiuni ştiinţifice şi simpozioane interne şi internaţionale şi numeroase expuneri pe diferite teme de istorie, arhivistică, numismatică şi sigilografie. Totodată, a fost principalul organizator al celor 30 de sesiuni ştiinţifice şi simpozioane de anvergură ale Arhivelor Naţionale Bacău şi a 45 de expoziţii găzduite de Arhive, Muzeu şi alte instituţii în perioada 1982-2011.
Este membru fondator al Asociaţiei Generale a Arhiviştilor din România (1991), al filialei Bacău a Asociaţiei „Cultul Eroilor” (1991), al filialei Bacău a Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară din România (1991), al cărei preşedinte este din anul 2003 şi preşedinte al Secţiei Bacău a Societăţii Numismatice Române. Are o pasiune deosebită pentru medalistică, îmbogăţindu-şi continuu colecţia alcătuită în cei aproape 25 de ani de activitate în domeniu.
Aducem un binemeritat Laudatium şi omului de cultură şi spirit românesc Vilică Munteanu, iubitor al tradiţiilor şi valorilor naţionale, angajat cu toată fiinţa sa în slujba prezervării şi afirmării patrimoniului şi identităţii româneşti. În acest sens, ca buni vecini, trăitori pe meleagurile mioritice ale Carpaţilor Răsăriteni, lăudăm pe devotatul şi statornicul partener, atât pentru receptivitatea dovedită faţă de proiectele comune propuse spre realizare, cât şi pentru rodnica colaborare, păstrată cu sfinţenie de-a lungul anilor, între Arhivele Naţionale Bacău şi Arhivele Naţionale Covasna, Harghita, Mureş, Braşov, Sibiu, Arad şi altele, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi alte instituţii şi asociaţii culturale româneşti din Transilvania. Noi, cei de pe meleagurile ardelene, simţim că ne leagă aceleaşi sentimente şi valori şi-n privinţa respectului deopotrivă acordat înaintaşilor. În acest sens, Arhivele băcăuane, directorul lor personal, s-au racordat la colecţia iniţiată de Centrul Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu-Gheorghe, „Profesioniştii noştri”, făcându-se „vinovaţi”, în toamna anului trecut, de ieşirea de sub tipar a celui de-al IV-lea volum al „profesioniştilor”, dedicat arhivistului Dumitru Zaharia la 85 de ani.
Nu pot sfârşi această modestă încercare de laudatio la adresa lui Vilică Munteanu, personalitate de marcă a arhivisticii româneşti, fără a evidenţia un fapt care mă onorează: colaborările noastre la revista de specialitate „Acta Bacoviensia” - Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, la cartea „Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii”, la volumele IV şi V ale colecţiei „Profesioniştii noştri”, invitarea mea la Bacău cu prilejul unor manifestări complexe organizate de SJAN Bacău, precum şi participările noastre la Sesiunile naţionale de comunicări ştiinţifice de la Miercurea-Ciuc, Sfântu-Gheorghe, Târgu-Mureş, Sovata şi Arad.
Domnule profesor Vilică Munteanu, cercetător neobosit al arhivelor păstrătoare de adevăr istoric, permiteţi-mi a fi primul care vă felicită pentru decernarea Premiului „Ioan I. Russu” de către Grupul de Cercetare „Ioan I. Russu”.

Vineri, 29 iunie a.c., a fost sărbătoare în Împărăţia Bradului Alb, acolo, la peste o mie de metri altitudine, unde se află Bilborul „satul frumos ca-n poveşti, aninat pe crestele Carpaţilor”. A fost sărbătoarea hramului Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, cei dintâi chemaţi să-l urmeze pe Mântuitorul Iisus Hristos.
A fost, de fapt, sărbătoarea întregii comunităţi, a celor aproape 3.000 de credincioşi ortodocşi, strânşi uniţi în jurul bisericii lor şi în jurul părintelui protopop Dumitru Apostol, preotul paroh al Parohiei Ortodoxe Bilbor.
Sărbătoarea hramului din acest an s-a constituit într-un eveniment deosebit, marcat prin participarea la sărbătoarea hramului a Preasfinţitului Ignatie Mureşanul (Ilie) Trif, Episcopul vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, fiu al comunei Bilbor. PS Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie în fruntea unui numeros sobor de preoţi şi călugări, avându- i alături pe părintele arhimandrit Emilian Telceanu, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ilie” din Topliţa şi părintele Dumitru Apostol, protopopul de Topliţa.
Biserica din Bilbor s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru sutele de credincioşi din sat şi pentru cei mulţi veniţi din localităţile din jur şi chiar de peste munţi, din Moldova. Cu toţii doreau să se reîntâlnească cu unul dintre fiii de seamă ai comunei, părintele Ignatie (Ilie) Trif, ridicat în înalta demnitate de ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Slujba hirotonirii întru Arhiereu vicar a Preasfinţiei Sale s-a petrecut duminică, 11 decembrie 2011, în Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris, în urma Actului Patriarhal de Confirmare, semnat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 24 octombrie 2011, care a aprobat alegerea în postul de Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei a Preacuviosului Părinte Arhimandrit dr. Ignatie (Ilie) Trif.
Întâlnirea dintre Preasfinţitul Ignatie (Ilie) Trif a fost una emoţionantă, fiindcă este pentru prima dată când un fiu al comunei Bilbor a ajuns într-o înaltă demnitate bisericească, putând fi considerat, din această perspectivă, un demn urmaş al celui care a fost întâiul Patriarh al României, Miron (Ilie) Cristea, fiul Topliţei.
În cuvântul de învăţătură rostit la sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Igantie a evocat, în cuvinte emoţionate, anii copilăriei petrecuţi între consătenii săi, alături de care a învăţat clasele primare şi gimnaziale, amintirile frumoase care îl leagă de aceste minunate plaiuri carpatine, pe care, ilustrul său înaintaş, Octavian C. Tăslăuanu, le-a definit ca fiind un leagăn mai aproape de cer, mai aproape, deci, de Dumnezeu. Nu întâmplător, aici sufletul oamenilor este mai curat, mai pur şi mai puternic ancorat în credinţa noastră strămoşească.
După Sfânta Liturghie, cei prezenţi au participat la sfinţirea capelei din Bilbor, construită într-un stil arhitectonic frumos şi adecvat peisajului unde este amplasată.
De ani buni, hramul Bisericii Ortodoxe din Bilbor este acompaniat şi de o sărbătoare culturală care se desfăşoară pe un minunat amfiteatru natural de pe Bâtca Bisericii, un loc deosebit unde te simţi bine la o serbare câmpenească organizată în mijlocul unei naturi odihnitoare, un reper de unde vezi panorama Bilborului în toată splendoarea ei.
Aici, alături de nelipsitele tarabe cu mâncăruri şi băuturi specifice unei asemenea manifestări, s-a desfăşurat şi un divers spectacol.
Manifestările artistice au fost deschise de primarul Ilie Trif şi ministrul Mircea Duşa, introducerea în programul folcloric fiind făcută, ca şi în alţi ani, de cunoscutul Grup vocal-instrumental „Zori de Zi” din Vadu- Izei (Maramureş), coordonat de vestitul dobaş Ion Codrea. Apoi, au urcat pe scenă elevii Şcolii Populare de Artă Miercurea-Ciuc, Filiala Borsec, instruiţi de Laszlo Tibor. Ansamblului folcloric „Dor Bilborean”, instruit de maestrul coregraf Nicolae Cif, a oferit celor prezenţi, pe lângă jocuri locale, şi suite din Moldova şi Banat, precum şi cântece populare interpretate de solista Ana-Maria Vodă. Ropote de aplauze au răsunat pe Bâtcă apreciind evoluţia solistei Ana-Maria Pui, membră a Cercului de Folclor al Casei Municipale din Topliţa, coordonat de cunoscuta interpretă de muzică populară Livia Harpa.
A urmat un adevărat regal folcloric oferit cu generozitate de soţii Ciprian Istrate şi Mihaela Sabău, împreună cu Grupul instrumental „Ceteraşii de pe Câmpie”, care au acompaniat şi pe îndrăgiţii solişti Ioan Dordoi şi Felix Gălan, din al căror repertoriu n-au lipsit şlagărele „Într-un sat lâng-o fântână” şi „N-am pus eu coada la prună”. După un spectacol original oferit de Grupul vocal- instrumental „Zori de Zi” din Vadu-Izei, cei prezenţi au asistat la un recital extraordinar susţinut de Livia Harpa, care le-a oferit celor prezenţi, cu dărnicie şi talent artistic, frumoase cântece, bine alese şi potrivite cu evenimentul cultural de la Bilbor, culegându-şi meritatele aplauze.
Muzica uşoară şi etno au fost la ele acasă prin prezenţa lui Liviu, până nu demult „haiducul rebel” al trupei „Columna” din Târgu- Mureş, care de data aceasta a cântat în duet cu frumoasa Cristina.
Distracţia şi voia bună pe Bâtca Bisericii din Bilbor au răsunat până seara târziu.

Într-un articol apărut în publicaţia de limbă maghiară „Csiki Hirlap”, nr. 63 din 30 martie 2012, intitulat RAM ŞI PĂCATELE UNGURILOR, un oarecare Redai Attila se referă la articolul meu „Mica Ungarie” din inima României, prilejuit de împlinirea a 60 de ani de la înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare (RAM). La nedumeririle şi semnele de întrebare pe care şi le pune, mă văd nevoit să fac câteva precizări.
În primul rând, Redai Attila se îndoieşte că acea structură etnicoadministrativă, care a fost Regiunea Autonomă Maghiară, ar fi fost de inspiraţie sovietică şi s-a creat la ordinul expres al lui Stalin, ca o „poliţă de asigurare” a controlului stalinist asupra României. Motiv pentru care noua structură, apărută în 1952, s-a transformat într-un adevărat „protectorat sovietic” situat între hotarele ţării. În acest fel, România a fost „singura ţară în care a fost introdus un sistem de organizare administrativă similar cu structurile administrative sovietice de la nivelul uniunii”.
I-aş recomanda autorului, dacă se vrea a fi un gazetar bine informat, să pună mâna şi să citească voluminoasa carte, de aproape 800 de pagini, FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI... - Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, a istoricului american Larry L. Watts. Va putea afla, astfel, multe lucruri interesante despre politica duşmănoasă pe care coaliţia roşie-albă (rusomaghiară) a dus-o împotriva României, de-a lungul timpului.
Referindu-mă strict la subiectul în cauză, respectiv la crearea RAM, Redai ar putea afla că proiectul noii Constituţii din 1952, care cuprindea şi noua împărţire teritorială a României, nu numai că a fost avizat de Moscova, ci a fost chiar „reformulat de Stalin şi de Molotov”, în sensul înfiinţării RAM. Aceasta şi datorită faptului că „Stalin nu recunoştea România ca «stat unitar»” şi, prin crearea unor astfel de „zone autonome”, urmărea federalizarea acesteia.
Redai este surprins că îl consider pe conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej ca fiind un patriot. Oare nimeni dintre oamenii de stat ai României din vremea regimului comunist, impus de sovietici, nu a putut fi şi bun patriot, care a acţionat în numele intereselor naţionale? Primul care infirmă această prejudecată a fost chiar Gheorghiu-Dej. El a fost comunistul român care avea cu totul alte concepţii decât vechii bolşevici şi cominternişti, crescuţi şi educaţi în spiritul internaţionalismului proletar, la Moscova. Numai aşa se explică faptul că a avut curajul să înlăture din conducerea partidului aşa-numitul „Birou Moscova”, prin care sovieticii controlau tot ceea ce se petrecea în ţară. Şi tot el a fost şi cel care, în perioada 1957-1958, a acţionat energic pentru scoaterea din ţară a armatei roşii. Atunci, de ce nu l-am putea socoti pe Gheorghiu-Dej că a acţionat ca un patriot român, aşa cum îl consideră şi Larry Watts?
Această creatură etnică stalinistă, „Mica Ungarie”, din „inima” României, avea menirea să acţioneze împotriva caracterului unitar şi naţional al Statului Român. În acelaşi timp, imediat după crearea ei, „românii au devenit străinii insultaţi sau ameninţaţi public” de către etnicii maghiari majoritari, „iar Bucureştii nu erau capabili să intervină în vreun fel”.
Probabil, Redai Attila cunoaşte realităţile de atunci din ceea ce a citit sau auzit de la alţii. Eu, însă, am trăit acele vremuri şi am cunoscut multe din fărădelegile săvârşite la adresa românilor minoritari din fosta Regiune Autonomă Maghiară. Am trăit atunci sentimentul că suntem străini în propria noastră ţară, că eram, pur şi simplu, toleraţi, aşa cum fuseseră străbunii noştri de-a lungul timpului, pe vremea când naţiunea română din Ardeal era lipsită de orice drepturi politice şi sociale.
Acelaşi dispreţ străvechi şi aceeaşi ură viscerală faţă de români le-am simţit cu toţii cei ce am avut „fericirea” de a trăi între graniţele acelei structuri etnice. Redai se întreabă de unde oi fi luat eu oare acele citate ce se referă la această ură a ungurilor faţă de români, ură devenită o a doua natură a lor. Îl asigur că acele afirmaţii nu sunt scornite de nimeni, ci sunt declaraţiile sincere ale unui ungur, prieten din copilărie al lui Emil Aurel Dandea, fostul primar al Târgu-Mureşului, ajuns apoi deputat în Parlamentul României. Aceste destăinuiri sincere au fost reţinute şi notate, iar apoi incluse într-un discurs al acestuia, rostit în Camera Deputaţilor, ca răspuns la Mesajul Tronului, în zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie 1928, intitulat „Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară”. „Ţara, naţiunea, instituţiile şi tot ce este valah, e înaintea noastră superlativul odiosului, ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele. (...) Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urâm, toţi tindem cu toate mijloacele la păstrarea supremaţiei noastre, ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi. (...) Colectivitatea voastră o urâm din toată tăria sufletului. Căci existenţa şi fericirea maghiarilor nu se pot încadra în actualele hotare ale României. Cui dintre noi îi trebuie drepturi pentru ungurii din România? Le cerem provizoriu, ca să putem zdrobi cu ele statul.”
În finalul articolului, autorul se arată scandalizat faţă de „această foaie mizerabilă, relicvă a secolului 20”, care este ziarul „Informaţia Harghitei”. În opinia dumnealui, această „foaie mizerabilă” publică articole antimaghiare, motiv pentru care se întreabă „de unde are bani pentru aceasta”? „De ce poate funcţiona redacţia acestui ziar într-o clădire care este a noastră a tuturor, adică şi a maghiarilor jigniţi permanent în paginile acestuia?”
Redai Attila aşteaptă un răspuns la întrebările de mai sus. Iată că îi pot satisface această dorinţă, precizând că această „foaie mizerabilă”, care este „Informaţia Harghitei”, nu este nici pe departe atât de mizerabilă precum sunt publicaţiile de limbă maghiară ce apar la Sfântu-Gheorghe şi Miercurea- Ciuc, în care românii sunt ponegriţi în fel şi chip, precum „cea mai ticăloasă naţie de pe suprafaţa pământului, cu o civilizaţie rudimentară, sălbatică, cu înclinaţii de tâlhari”; ,,popor vagabond, pribeag, venetic, fără patrie”; ,,opincile pline de sânge ale valahilor”; ,,hoardele năvălitoare ale valahilor” etc. etc.. Oare toate acestea, pe banii cui?
Pe ce bani apare „Informaţia Harghitei”? Pe banii noştri, desigur, pe banii ţării, fiindcă trăim în România. Iar clădirea redacţiei este într-adevăr „a noastră”, adică a tuturor, deci şi a românilor, chiar dacă ea se află în Miercurea-Ciuc, adică în Csikszereda! Deocamdată, cel puţin legal, „ţinutul secuiesc” nu există, pentru care se bate cu pumnul în masă în numele autonomiei secuieşti. Iar această autonomie se pare că nu prea este posibilă fără banii ţării. De exemplu, din cei 205.957.000 de lei ce au constituit bugetul judeţului Harghita în 2011, doar 31.181.000 de lei au fost din veniturile proprii! Din banii proveniţi din bugetul centralizat al statului s-au putut înfăptui multe dintre acţiunile autonomiste şi chiar iredentiste, precum: întreţinerea monumentelor secuieşti, excursii în ţinutul secuiesc, drumul porţilor secuieşti ş.a..
Cu toate acestea, gazetarii de la publicaţiile de limbă maghiară continuă să scrie, minţind cu neruşinare, că „trăim în acea Românie care până în ziua de azi persecută cu violenţă sute de mii de maghiari care i-au fost alipiţi”!!! Oare nu am putea afla şi noi câteva exemple concrete de astfel de „persecuţii cu violenţe” de care ungurii din România au parte?

- Spuneaţi că la această oră noi suntem în situaţia în care din teritoriul României se revendică de către urmaşii grofilor 230.000 de hectare din judeţele Mureş şi Harghita?
- După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000- 230.000 ha de pădure care se revendică din judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate, de asemenea, zeci de mii de hectare.
- Cât valorează toată această poveste?
- Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti, în jur de 60 de miliarde de euro… După anul 1990, în materia proprietăţii, s-au dat o serie de legi referitoare la restituire, la refacerea proprietăţilor de dinainte de 1990, în baza unor măsuri abuzive ale diferitelor entităţi ale Statului Român de atunci. În principiu, măsura trebuia să fie luată, dar ea trebuia corelată cu realitatea, trebuia să aibă la bază nişte documentări, nişte fundamente ale unor cercetări privind proprietăţile, pentru că noi riscăm să ne întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania.
- Practic, epoca feudală din Transilvania revine acum pur şi simplu în anul 2012, prin lipsa de reacţie a Statului Român…
- Prin legislaţia Statului Român, prin reacţiile de autoritate ale prefecturilor, ale consiliilor judeţene… Spre exemplu, am fost recent la Sfântu-Gheorghe şi am aflat că s-au dat circa 20.000 de hectare de păduri fie de către Prefectură, fie de către instanţele de judecată, prin inconştienţa unor judecători, a unor oameni cu drept de decizie în această ţară.
- Ce s-ar putea face în acest sens, pentru că situaţia este deosebit de gravă aşa cum o prezentaţi dumneavoastră?
- Problema este cu adevărat foarte gravă şi ceea ce s-ar putea întreprinde ar fi o măsură legislativă care să împiedice producerea acestor fapte, a acestui fenomen, a procedurilor de revendicare şi de refacere a fostelor proprietăţi istorice, proceduri cărora Statul Român nu le poate face faţă.
- Mai exact…?
- Mai exact, autorităţile Statului Român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. Prefectul judeţului Mureş a fost căutat să fie mituit. Conducători din ocoalele silvice, inclusiv de la noi, au trecut de partea cealaltă, cu documente cu tot, unele falsificate, beneficiind de tot felul de avantaje, iar Statul Român nu are nicio reacţie. De exemplu, există o societate de avocatură din Cluj angajată de Regia Naţională a Pădurilor ca să o apere, iar această societate a trecut de partea cealaltă, pentru procente din suprafaţa pădurilor care se retrocedează. Sunt retrocedări la comandă, se retrocedează parcele întregi…
- Din câte cunosc, după Marea Unire, grofii din Transilvania au primit despăgubiri pentru teritoriile încorporate României…
- Am în faţă documente, cum este şi acest Tablou al Moşiilor din 1934, care sunt documente foarte clare, sunt listele trecute şi sumele imense primite…
- Adică le-am dat o dată banii şi le mai returnăm şi proprietăţile?
- Noi le-am dat banii! Sunt cercetători care afirmă că România a dat în jur de 100 de tone de aur despăgubiri pentru asta. Sunt două lucruri de precizat. Că România a vrut să tranşeze această problemă datorită entuziasmului general creat, că a devenit o ţară atât de mare şi că, în acea perioadă, era foarte bogată, avea rezerve extraordinare. Esenţial este acordul de la Paris din 28 aprilie 1930, care creează Fondul Agrar, România dând acolo banii pentru despăgubiri. România, în acel moment, nu mai era datoare, era dator acel fond agrar care era considerat fond de garanţie, atât pentru noi, în calitate de stat care am preluat aceste proprietăţi, cât şi pentru ei, creditorii acestei sume, în calitate de persoane care au fost expropriate.
- Dumneavoastră sunteţi avocat din partea cui?
- Am apărat, de exemplu, Prefectura judeţului Mureş, am apărat comisii locale, comunale şi persoane care au avut asemenea proprietăţi, bineînţeles mai mici, cei care au fost beneficiarii unui hectar sau două de pădure ca urmare a reformei agrare. Din punctul de vedere al evidenţelor, cartea funciară este un document foarte important, riguros şi serios, dar ea a dispărut, şi atunci inginerii şi topografii fie au refuzat să lucreze cu Statul Român - vorbim de anii ’20 -, fie au plecat şi ei cu grofii, ducându-se unde erau plătiţi. S-a lăsat problema aceasta în aer…
În 1940, când a fost ocupată Transilvania, a venit Horthy cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat reforma agrară şi a reînscris proprietăţile pe numele foştilor proprietari. Această reînscriere se descoperă abia acum, şi Statul Român nu are reacţie nici în 1944, în octombrie, când se eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacţie nici Regele atunci când ia măsuri de redresare a problemelor din Transilvania, nu are nici guvernul muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceauşescu, aşa cum nu au nici cei de astăzi. Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst, care era de orientare fascistă, şi îl avea, de exemplu, pe Banffy ministru. Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi care a omorât la Trăsnea 263 de persoane, revendică proprietăţile respective prin urmaşii lui.
Eu am adus documentele. Guvernul României trebuie să meargă la Paris să recupereze acele 163 de volume de documente care păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit, apoi de la Fondul Agrar, să recupereze toate documentele care există…
- Cineva trebuie să plătească pentru trădare şi complicitate…
- Toate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea, pentru că trebuie să vă precizez câteva lucruri: în lipsa cărţilor funciare, ei vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în limba germană, maghiară, le duc la tribunal - de exemplu, e un proces acum, în iulie, la Brăila, la care merg pentru 29.000 ha, unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în limba maghiară -, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele Statului Român, ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe documente, inclusiv procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări…
- Nu ne vindem ţara, o dăm gratis…!
- Eu îmi asum cele spuse… Este esenţial că în 1921 s-a făcut reforma agrară, este esenţial că marile proprietăţi au fost preluate de Statul Român ca urmare a optanţilor unguri şi a reformei agrare, că noi nu am evidenţiat în forme scriptice, în cărţi funciare evidenţele. Eu vin şi mă apăr cu ce este scris în cartea funciară, unde amărâţii nu şi-au înscris proprietăţile. S-au bucurat atunci, le-au exploatat câţiva ani, până în 1947, când au venit Amenajamentele Silvice, care au descurajat acest lucru, deoarece pădurea a fost luată de stat. Statul Român trebuie să dea legi care să îndrepte aceste lucruri, eu am doar nişte idei, eu nu fac parte din nicio structură de autoritate, eu sunt doar avocat şi cercetător, şi rămân uluit că noi trebuie să mai căutăm încă o dată un Horea care să se răzvrătească împotriva a ceea ce face Statul Român. Acest lucru este foarte grav!

(Articol, de Marcel Bărbătei, preluat de pe Cotidianul.ro, din 2 iulie 2012)

Nu de puţine ori ni se întâmplă în viaţă să vedem cum lucruri asemănătoare, chiar aproape identice, sunt judecate cu dublă măsură: oameni, situaţii, atitudini etc.. Nici viaţa politică nu duce lipsă de asemenea judecăţi, iar ultimele evenimente mi-au întărit convingerea că judecata cu dublă măsură poate fi folosită corect, sau nu.
Dar pe rând.
Acum câteva săptămâni, un personaj politic de prim rang din Ungaria vecină, aflat în vizită pe la noi prin zonă cu interese electorale, se arăta contrariat de inapetenţa românilor de a îngurgita niscaiva cenuşă de horthyst (trecem peste zborşeala sa pe opcincarii valahi inculţi şi barbari, s-a scris destul despre asta). Mirarea sa era cu atât mai mare cu cât - spunea dânsul - doar şi Mircea Eliade a fost adept al Mişcării Legionare, o mişcare la fel de fascistă şi de condamnabilă, după spusele sale, iar marele nostru savant are parte de un tratament diferit faţă de cel al conaţionalului său.
Aici ne izbim de primul aspect al dublei măsuri, de care vorbeam mai sus. S-ar deduce din spusele înaltului reprezentant al statului ungar că românii judecă cu dublă măsură două personalităţi istorice care se fac vinovate cam de acelaşi păcat, şi anume pactizarea cu regimurile totalitare fasciste din perioada interbelică şi din timpul războiului. În timp ce unul este considerat o personalitate de prim rang a culturii româneşti, celălalt (sau ce a mai rămas din el) nu este lăsat să-şi doarmă somnul de veci în pământul scump al patriei sale, fiind etichetat fascist, şovin, antisemit. Eroarea logică în care se situează Kover Laszlo este aceea că nu se poate trasa semnul egalităţii între două situaţii care doar aparent sunt identice, diferenţele fiind enorme. În primul rând, nu se poate pune pe picior de egalitate Mişcarea Legionară cu regimul horthyst. În procesul de la Nuremberg, această mişcare politică a fost exonerată de orice complicitate la actele de barbarie la care s-au făcut părtaşi, printre alţii, adepţii mişcării horthyste (ne referim aici la holocaust). Asta nu scuză cu nimic crimele politice la care s-au dedat în perioada istorică tristă în care au activat pe scena politică. Doi. Nu se poate găsi niciun singur rând din opera lui Eliade în care acesta să îndemne la crimă, epurare etnică sau rasială. De altfel, Mircea Eliade a şi ieşit din rândul simpatizanţilor Mişcării şi nici nu era în România în timpul războiului. În schimb, opera publicistică a lui Nyiro este o continuă incitare la revizionism, ură rasială şi „rezolvarea problemei evreieşti”. Trei. Mircea Eliade a trăit, studiat şi predat până la sfârşitul vieţii în SUA. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele. Ori dacă îşi închipuie cineva că americanii ar fi primit şi onorat pe cineva care se face vinovat de complicitate cu Mişcarea Legionară, se înşeală amarnic. Dimpotrivă, acolo, cea mai mică suspiciune care planează asupra ta cu privire la trecutul politic nebulos în slujba nazismului sau a regimurilor asimilate acestuia, este taxată automat, chiar făcându-se şi excese în numele „corectitudinii politice”. Nu acelaşi lucru se poate spune în schimb despre Nyiro. El a fugit în Germania, iar mai apoi în Spania condusă de Franco, stat care după război era un refugiu pentru mulţi adepţi ai totalitarismului de dreapta. Credeţi că ar fi fost primit de un stat democratic cum este SUA, când el era dat în urmărire pentru a fi judecat? De altfel, cercetători de la Muzeul Holocaustului din Washington sau de la Institutul Elli Wiesel s-au pronunţat clar în privinţa complicităţii morale a lui Nyiro la holocaustul din Ungaria. Şi atunci, unde sunt similitudinile cazului Nyiro cu aşa-zisul caz Eliade? Despre diferenţa intelectuală şi în ceea ce priveşte operele celor doi, nici nu e cazul să vorbim.
Ca o concluzie la acest prim aspect, putem afirma că acuza de dublă măsură în judecarea unor situaţii este nu numai eronată, dar chiar şi indusă cu bună ştiinţă, pentru a oculta anumite fapte sau a crea o anumită diversiune intelectuală. Ce poate fi mai simplu decât a spune că la fapte egale, tratamentul este diferit, de unde rezultă o discriminare, nu-i aşa? Dar ce poate fi mai înjositor pentru noi, în acelaşi timp, decât să auzim că Mircea Eliade este pus pe picior de egalitate cu un revizionist, şovin şi antisemit? Şi aceasta fiindcă ni se spune să nu mai folosim dubla măsură în judecarea celor doi!
Un al doilea aspect al problemei dublei măsuri ne-a fost dat să-l vedem cam acum o lună. Nu am scris despre el pentru a nu se interpreta gestul ca fiind unul electoral, fiind în campanie electorală. Aşa cum spuneam, acum ceva vreme în urmă, fostul prefect UDMR-ist al judeţului Harghita a trimis o notificare Primăriei Topliţa prin care soma autorităţile locale să nu mai folosească stema municipiului pe actele oficiale, întrucât ea nu este aprobată prin hotărâre de guvern, aşa cum este legal. Despre epopeea stemei municipiului ar fi multe de spus, de ce de douăzeci de ani ea s-a tot blocat la comisia de heraldică de pe lângă Consiliul Judeţean Harghita, de ce numeroase variante au fost respinse pe motivaţii care mai de care mai aberante. Cunosc toate aceste aspecte deoarece sunt unul din cei care s-au ocupat de stema municipiului Topliţa. În sfârşit, de vreo doi ani, comisia judeţeană a aprobat stema, urmând ca aceasta să ajungă la comisia zonală de la Cluj, iar apoi prin hotărâre da guvern să fie publicată în Monitorul Oficial. Probabil că aprobarea comisiei zonale întârzie din cauza faptului că aceasta nu se întruneşte decât periodic, când are mai multe decizii de luat şi mai multe steme de aprobat. Sigur că prefectul avea dreptate când spunea că stema nu este adoptată prin hotărâre de guvern şi nu poate fi folosită în mod oficial. Dar nu acesta este fondul problemei.
Însă.
Îl întrebăm pe fostul prefect dacă stema judeţului sau gonfalonul judeţului au aprobare de guvern. Pentru cei care nu ştiu, gonfalon înseamnă steag medieval de luptă. Dar cu cine se află astăzi în luptă domniile lor? Căci aprobarea acestuia cu mare pompă de către Consiliul Judeţean Harghita ne-a creat impresia că am fi într-o cetate asediată. Mai departe, ca să rămânem în aceeaşi arie a simbolisticii. De ce în sălile Consiliului Judeţean sunt arborate drapele care nu au hotărâre de guvern (aşa cum se cere Topliţei), de ce drapelul României nu este arborat conform legii şi de când drapelul secuiesc este oficial în judeţul Harghita? De ce majoritatea comunelor secuieşti nu arborează deloc sau arborează ilegal steagul României? Pentru cei care nu ştiu, drapelul naţional se arborează în condiţii foarte clare, conform legii (sunt situaţii clar explicitate în lege, de exemplu dacă numărul drapelelor arborate este impar, cel al României va fi pus la mijloc). De asemenea, de ce se admite arborarea drapelului Ungariei de către multe instituţii, birouri, localităţi, când legea interzice arborarea drapelelor statelor străine, ele putând fi amplasate doar în condiţii foarte precise (vizite oficiale sau altele asemănătoare)? Ar putea fostul prefect să ne răspundă prin ce somaţii a invitat primăriile şi instituţiile respective să intre în legalitate? Căci altfel, se pare că este vorba de o judecată cu dublă măsură. Adică stema Topliţei - jos fiindcă nu are aprobare, dar toate steagurile de luptă secuieşti, ale vechilor scaune secuieşti care nu au nici ele aprobare de la guvern, au voie să fie folosite şi să troneze pe instituţii publice! Fiindcă aşa vor muşchii lor!
Am ataşat pentru exemplificare câteva poze în care se văd clar cele spuse mai sus (din lipsă de spaţiu tipografic, redacţia nu a publicat toate imaginile transmise de colaboratorul nostru - n.r.): steaguri medievale în sala Consiliului Judeţean, steagul secuiesc cam peste tot, biroul preşedintelui Consiliului Judeţean cu steagul României la margine şi cel al Ungariei în centru (deşi cel al altui stat nici nu are voie să fie acolo)...
Când s-a sesizat fostul prefect asupra acestor nereguli? Sau chiar ne crede proşti şi orbi?
Ca o concluzie, sub masca asta a legalităţii, de fapt fostul prefect a produs practic un act de discriminare, judecând cu dublă măsură în cazul localităţii româneşti Topliţa şi în cazurile celelalte enumerate mai sus.
Aşteptăm de la actuala reprezentare a Guvernului în teritoriu să ordone intrarea în legalitate a tuturor celor care se fac vinovaţi de nerespectarea legii, de batjocorirea simbolurilor naţionale sau de arborarea de steaguri şi simboluri ilegale.

În urma comunikatului emis de biroul de presă al unui domn europarlamentar, cred că este nevoie să fie lămurite anumite aspecte. Aceasta pentru că textul comunikatului abundă de neadevăruri prin care se încearcă intoxicarea şi inducerea în eroare a opiniei publice. Prin amestecul, bine gândit, a multor neadevăruri cu frânturi de adevăr, se încearcă inducerea ideii „unei mari nedreptăţi făcute comunităţii bisericeşti şi minoritare de naţionalitate maghiară”. Textul este un veritabil cocteil molotov, căruia nu-i mai lipseşte decât ribentrop ca să explodeze. Astfel, deşi la început se afirmă că „după îndelungi tergiversări CJ Covasna a pierdut, iar BOR a intrat în posesia clădirii fostului sediu al BNR Sfântu-Gheorghe”, în fraza imediat următoare, onorabilul europarlamentar o ia la vale şi zice că „la 7 iunie a.c., prin executare forţată, autorităţile au încercat să pună în posesia bisericii ortodoxe imobilul de mare valoare”, fapt pentru care a simţit nevoia să se deplaseze „urgent la faţa locului”, dar acolo, ce să vezi, a constatat că, „între timp, se reuşise împiedicarea executării forţate”. În clipa aceasta, parcă simţi cum întregul mapamond răsufla uşurat. De fapt, iată cum o fărădelege este ridicată la rang de virtute. Nimic nou în univers. Acum, totuşi, să ne lămurim: este Biserica Ortodoxă Română (BOR) în posesia clădirii sau s-a încercat punerea în posesia bisericii ortodoxe a imobilului „de o inestimabilă valoare”? Realitatea este că Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei i-a fost dată în folosinţă, prin H.G. 2443/2004, această clădire, drept câştigat ulterior şi în instanţă (Hotărârea nr. 87/F a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia nr. 553/2010 a ICCJ a României), însă NU A INTRAT ÎN POSESIA ACESTUI IMOBIL NICI PÂNĂ ÎN CLIPA DE FAŢĂ datorită refuzului Consiliului Judeţean (CJ) Covasna de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească. Iată fărădelegea, aşa că unde este virtutea?!
Este bine să se ştie şi faptul că H.G. 2443/2004 a fost semnată de primul ministru interimar Eugen Bejenariu şi nu de domnul Adrian Năstase, care în acel timp demisionase din postul de prim-ministru pentru simplul fapt că era candidat la Preşedinţie. Se încearcă însă asocierea acestui caz cu persoana unui om aflat în clipa de faţă într-o situaţie nefericită şi nu strică, nu-i aşa, un pumn de noroi aruncat în faţa adversarului. Dacă nu-l orbeşte, măcar îl mânjeşte. Tipic pentru domnul europarlamentar, care şi-a făcut un crez din mânjirea imaginii României în faţa lumii. De asemenea, afirmaţia că la data emiterii hotărârii de guvern Executivul provizoriu nu avea competenţa de a emite hotărâri privind dreptul de proprietate este neadevărată şi insidioasă. Printre prerogativele limitate ale unui guvern aflat în situaţia invocată, se numără şi aceea de a hotărî în această speţă. Instanţa de judecată reţine de altfel acest aspect şi se pronunţă în consecinţă.
Adresarea unei scrisori Preafericitului Daniel, Patriarhul României, consider că este un lucru foarte bun. În acest fel, cred că s-a reuşit în cel mai direct şi fericit mod de a se readuce pe agenda Patriarhului şi a Sfântului Sinod al BOR problema retrocedării proprietăţilor care au aparţinut bisericilor ortodoxe din judeţele Covasna şi Harghita, pe care comisiile locale care funcţionează pe lângă primăriile conduse de primari ai „minorităţii”, cum zice domnul europarlamentar, refuză pur şi simplu să le înapoieze. Este bine să se ştie că bisericilor ortodoxe din Covasna şi Harghita nu le-au fost înapoiate nici 20 la sută din proprietăţi. Şi pentru aceasta, nu se aduce nicio acuză bisericilor maghiare, aşa cum încearcă domnul europarlamentar să facă incriminând BOR. Dacă se simt nedreptăţiţi, să se adreseze justiţiei, şi cei vinovaţi să plătească. Excluzând orice nuanţă de reciprocitate, nu putem să nu remarcăm faptul că statul ungar, cu complicitatea unor neromâni din Guvernul nostru, a furat pur şi simplu întreg patrimoniul lăsat de Emanuil Gojdu BOR. Şi asta în văzul întregii lumi, fără nicio reţinere. Încercarea domnului europarlamentar de a amesteca BOR în conflicte existente între stat şi bisericile maghiare, aducând în vorbire cazurile „Colegiul Szekely Miko” şi „Gimnaziul Reformat Lorantffy Zsuzsanna”, este o perfidie crasă. Reamintesc distinsului domn că cel puţin în primul caz totul a pornit de la o reglare de conturi între membri aparţinând „comunităţii minoritare”, cum bine zice dumnealui.
Perfidă este şi grija pe care o manifestă în legătură cu „lumina nedorită în care este pusă cooperarea dintre Bisericile din România” datorită „cazului de la Sfântu-Gheorghe”, precum şi calitatea de „fost episcop” în care se adresează Patriarhului.
Bine ar fi să ştie domnia sa că singura calitate a unui „ex” (indiferent de poziţia avută) este aceea că nu mai are nicio calitate. Aşa că să aibă decenţa de a lăsa problema cooperării între Bisericile din România în grija celor care au această competenţă. Însă, dacă totuşi vrea să se bage în seamă, îi recomand să se adreseze fostului Patriarh.
Fraza de încheiere a comunicatului este monumentală. O adevărată bomboană pusă pe colivă. Nici că se putea o mai bună dovadă a caracterului demagogic şi propagandistic al comunicatului. În acest sens, sunt scutit de orice efort când domnul europarlamentar aminteşte de „egalitatea democratică dintre Biserici”, de „Legea Cultelor din 2006”, de „comunitatea ecumenică a Conferinţei Bisericilor Europene şi în Consiliul Mondial al Bisericilor”, pentru că „vezi dumneata bibicule cum le zici matale, nimeni nu-i în stare”. Unde eşti, coane Iancule, că acum ai avea ce scrie. Am, totuşi, o nedumerire: „DEPUTATUL NOSTRU ÎN PE”, despre care se spune în comunikat că a trimis o scrisoare Patriarhului, de fapt al cui deputat este? Cornel Cristoloveanu (Braşov)

N-a trecut bine o lună şi jumătate de când relatam pe prima pagină a „Condeiului ardelean” faptul că, după 8 ani de zile de luptă prin instanţele de judecată de la toate nivelurile, în sfârşit, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei are câştig de cauză în litigiul, pentru folosinţa fostului sediu al BNR din municipiul Sfântu- Gheorghe, cu Consiliul Judeţean Covasna şi Guvernul României. Ei bine, şi Guvernul României al cărui prim-ministru este Victor Ponta a ţinut, repede după instalare, să ne arate că nu este cu nimic mai bun decât guvernele (luate în ordine cronologică inversă) Ungureanu, Boc V-I şi Tăriceanu. Din interviul acordat în exclusivitate publicaţiei noastre de avocatul Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Maricel Zamora Olariu, rezultă evident trocul mizerabil pe care actualul Executiv îl face, asemenea celor anterioare, cu UDMR. Iată:
- Domnule avocat, astăzi, 10 iulie 2012, era termenul limită pentru executarea silită a clădirii fostului sediu al BNR din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna. Ştim că au fost cei de la Regia Autonomă
- Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) în oraş, că de la clădirea în cauză s-au dus la Consiliul Judeţean Covasna, dar în final, sediul cu pricina a rămas din nou neexecutat silit. Aceasta în ciuda hotărârilor definitive şi irevocabile ale instanţelor pe care le aveţi. Este clar că statul de drept este batjocorit în România. Cum comentaţi ceea ce s-a întâmplat astăzi?
- Astăzi reprezentanţii RA-APPS, de convenienţă cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Covasna, au refuzat să preia imobilul în litigiu, respectiv acea clădire situată în municipiul Sfântu-Gheorghe, strada Kossuth Lajos, nr. 10. Prin atitudinea lor, respectiv prin nepreluarea efectivă a spaţiului şi nesemnarea procesului verbal de predare-primire, în fapt, atât Consiliul Judeţean Covasna, cât şi reprezentanţii RAAPPS refuză să pună în executare o hotărâre de guvern emisă în anul 2004, H.G. 2443, publicată în Monitorul Oficial din 30 decembrie 2004, care prevede expres, în articolul 2, că reprezentanţii RA-APPS trebuie să preia acel imobil şi să-l dea în administrarea Ministerului Culturii pentru Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Deci, la ora actuală, deşi există o hotărâre judecătorească pronunţată în 2010, cu recurs devenită irevocabilă, hotărâre pronunţată de către Tribunalul Covasna, e vorba de Sentinţa Civilă nr. 328 din 10 februarie 2011, care a rămas irevocabilă în luna iunie 2011 la Curtea de Apel Braşov, RAAPPS refuză să pună în executare această hotărâre care spune în textul ei că CJ Covasna este obligat să predea efectiv spaţiul şi să semneze procesul verbal de predare-primire. La un an de zile, această hotărâre pronunţată de instanţa de contencios administrativ (despre care, potrivit textului legii, se spune că trebuia executată în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile) nu a fost executată; deşi există un dosar de executare silită, ea nu a fost executată nici astăzi, 10 iulie 2012.
- Ce s-a întâmplat? Care a fost de data aceasta noua metodă de tergiversare găsită în cârdăşie de reprezentanţii Consiliului Judeţean Covasna şi cei ai RA-APPS?
- RA-APPS, tocmai ca să ascundă atitudinea sa de neexecutare a acestei hotărâri de guvern, nu a permis accesul avocatului Episcopiei Covasnei şi Harghitei, care este beneficiarul hotărârii de guvern, la procedura de executare silită. În hotărârea de guvern nr. 2443 se spune expres că acest imobil se predă de către RAAPPS Ministerului Culturii pentru Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Şi totuşi, repet, astăzi reprezentanţii RA-APPS au refuzat ca avocatul Episcopiei să participe la procedura de executare silită. E clar că în momentul în care refuzi să permiţi avocatului unei părţi să participe la executarea silită înseamnă că tu doreşti să ascunzi ceva acolo, în procedura respectivă. Ce vor să ascundă? Lipsa lor de interes în preluarea bunului. Este prejudiciat atât domeniul public al Statului Român, cât şi interesul particular al Episcopiei de a prelua folosinţa acelui bun. Dintr-o dată sunt două fapte care, în opinia mea, constituie elementele constitutive ale unor infracţiuni din Codul Penal, respectiv abuz contra intereselor persoanelor şi abuz contra intereselor publice. Concret, procesul verbal care s-a încheiat de către executor  a însemnat poziţia celor două părţi, creditor şi debitor, respectiv RAAPPS şi Consiliul Judeţean Covasna, în care s-a stabilit că acest protocol de predare-primire se va încheia după ce se va elabora un proiect de comun acord de către ambele părţi. Această poziţie a părţilor este cel puţin bizară şi vădeşte lipsa de interes a creditorului în executarea titlului. Codul de procedură civilă spune că executarea silită se face la stăruinţa creditorului. Deci, RAAPPS, în calitate de creditor, avea obligaţia să stăruie şi să facă toate demersurile, inclusiv să preia efectiv spaţiul, din momentul în care a început executarea silită. La primul termen fixat de către executorul judecătoresc, RA-APPS trebuia să preia acest spaţiu. Nici până în prezent, după un an de zile, nu există stăruinţa creditorului în executarea titlului, respectiv în preluarea efectivă a spaţiului. În aceste condiţii, eu cred că, de fapt, e vorba de o mare doză de rea credinţă din partea RAAPPS. Ne prejudiciază prin faptul că nu ni se predă acel bun, deşi avea obligaţia, în termen de 30 de zile, din 2004 să preia acel imobil. Deci, de 8 ani de zile suntem împiedicaţi să intrăm în folosinţa acelui bun de către RA-APPS şi de către Consiliul Judeţean Covasna.
- De unde reaua credinţă, domnule avocat? Are legătură cumva cu factorul politic de decizie?
- Reprezentanţii RA-APPS care au fost prezenţi astăzi la termenul de executare silită au avut un mandat din partea conducerii acestei instituţii. Nu ştiu în ce măsură aceştia au fost împuterniciţi de către conducere să nu execute titlul. Pentru că aici se va pune în discuţie din punct de vedere penal şi mandatul acestora de a negocia încheierea unui viitor protocol de comun acord cu Consiliul Judeţean, când ei trebuiau să facă astăzi, punctual, executarea. Trebuiau să stăruie în faţa executorului judecătoresc şi să obţină un proces verbal în care să constate care este manifestarea de voinţă a Consiliului Judeţean, adică semnează sau nu semnează procesul verbal. De asemenea, trebuiau să preia, efectiv, spaţiul, adică să pătrundă în sediul respectiv cu executorul judecătoresc, să facă procesul verbal, odată ce au preluat efectiv spaţiul, şi, ulterior, să schimbe încuietorile, să preia în stăpânire bunul. Apoi, trebuiau să-l transmită mai departe Ministerului Culturii pentru Episcopia Covasnei şi Harghitei, aşa cum există obligaţia pentru RA-APPS conform hotărârii de guvern nr. 2443. Deci, e clar că există o rea voinţă şi din partea angajaţilor care au fost prezenţi astăzi aici, ori chiar din partea conducerii instituţiei, care a dat un astfel de mandat subalternilor prezenţi la acest termen de executare silită.
- După 8 ani de zile de bătălii şi aflaţi acum în această situaţie, ce veţi face în continuare, domnule avocat? Vă întreb acest lucru şi pentru că în procesul verbal al celor două părţi, încheiat astăzi, nici măcar nu mai apare o dată ulterioară la care se va face executarea silită…
- Reprezentanţii RA-APPS au solicitat să nu se mai facă niciun act de executare silită, în procesul verbal consemnând, în mod expres, că executarea silită se va relua după încheierea protocolului ce se va încheia între creditor şi debitor şi numai la cererea creditorului RA-APPS. Deci, până când RA-APPS nu va face din nou cerere pentru continuarea executării silite şi preluarea spaţiului, este clar că mai departe nu se va face niciun act de dispoziţie sau de preluare a bunului. Nu vom înceta să folosim toate pârghiile legale pentru punerea în executare a acestei hotărâri de guvern care consacră dreptul nostru de a primi acel bun în folosinţă. Vom acţiona atât pe cale administrativă, cât şi pe cale judiciară. Vom sesiza organele de urmărire penală pentru nerespectarea acestei hotărâri de guvern şi îngrădirea dreptului nostru de folosinţă şi prejudicierea domeniului public al Statului Român de către reprezentanţii persoane fizice, demnitari ai Statului Român, care nu vor să execute hotărârea de guvern. Am spus persoane fizice fără să greşesc, pentru că nu se poate spune că CJ Covasna nu doreşte executarea, ar fi un non sens ca statul să nu-şi respecte propriile reguli; deci, funcţionarii care ocupă aceste funcţii de reprezentare a persoanelor juridice trebuie să execute personal hotărârea instanţei. Şi de partea RA-APPS şi de partea Consiliului Judeţean există aceeaşi conivenţă, aceeaşi răspundere, pentru că nici RA-APPS nu vrea să preia spaţiul efectiv, aşa cum obligă hotărârea de guvern şi hotărârea instanţei, nici Consiliul Judeţean nu vrea să predea imobilul.
- Plângerile penale pe care le veţi depune împotriva reprezentanţilor RA-APPS şi Consiliului Judeţean Covasna vor fi, deci, în nume personal?
- Da. Vor fi depuse împotriva persoanelor care împiedică respectarea acestui act administrativ, care are forţă juridică obligatorie, este executoriu de drept de la data publicării în Monitorul Oficial; deci nu există niciun impediment, este un act perfect valabil. Episcopia s-a judecat cu CJ Covasna la Curtea de Apel Braşov şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la această hotărâre de guvern. Există două hotărâri ale instanţelor din România, irevocabile, care constată legalitatea acestei hotărâri. Nu se mai poate pune în discuţie legalitatea hotărârii noastre şi, prin urmare, ar trebui să fie executată această hotărâre şi de RA-APPS şi de Consiliul Judeţean. Mai mult decât atât, pe lângă această hotărâre de guvern, există şi o hotărâre a unui tribunal, Tribunalul Covasna, irevocabilă, prin hotărârea Curţii de Apel, deci, din nou, încă o hotărâre judecătorească care constrânge şi obligă pe cei doi să execute această hotărâre de guvern, RA-APPS în calitate de creditor şi Consiliul Judeţean în calitate de debitor al obligaţiei de predare-primire. Şi niciuna dintre autorităţi nu stăruie şi nu doresc, refuză, în mod categoric, să execute această hotărâre şi amână la nesfârşit executarea efectivă a actului şi a hotărârii judecătoreşti.
- Bine, domnule avocat, dar nesfârşitul acesta va avea un sfârşit, la un moment dat…
- Să sperăm că organele de urmărire penală vor face demersurile care se impun. De asemenea, instanţele de judecată le vom sesiza cu privire la aceste aspecte legate de neexecutarea hotărârii judecătoreşti, de neexecutarea hotărârii de guvern, şi considerăm că se va remedia această situaţie de către organele abilitate.
- Ce vor păţi persoanele vizate de plângerile penale?
- În măsura în care persoanele în cauză vor fi găsite vinovate de săvârşirea acestor infracţiuni, Codul Penal prevede pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice există o sancţiune a închisorii de la 6 luni la 5 ani. Urmează ca organele abilitate să propună prin rechizitoriu tragerea la răspunderea penală şi condamnarea, iar instanţele de judecată, verificând temeinicia plângerii penale şi rechizitoriului, să dispună condamnarea persoanelor care se fac vinovate de refuzul de a executa un act administrativ al Guvernului României şi o hotărâre judecătorească, de asemenea, irevocabilă, executorie, emisă de organele Statului Român.
- Când veţi epuiza toate pârghiile din România, aveţi de gând să vă adresaţi şi organelor abilitate din Europa? Pentru că, după cum stau lucrurile, nu-i sigur că vă veţi găsi dreptatea în România…
- Nu vom pregeta niciun efort pentru apărarea intereselor noastre. După ce vom epuiza căile interne de atac, judiciare şi administrative, vom sesiza şi organele europene competente, respectiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru vătămarea drepturilor şi intereselor noastre legitime.
P.S. Cum e, domnule Ponta, cu primul lucru pe care îl veţi face în calitate de prim-ministru, acela de a vă asigura de respectarea legii?! Încă odată, dacă acest caz atât de evident de batjocorire a statului de drept în România va da în final câştig de cauză organizaţiei separatiste UDMR, în detrimentul Episcopiei Covasnei şi Harghitei, înseamnă că nu sunteţi cu nimic mai buni decât ăilalţi. Şi, cum spuneam într-un recent editorial, veţi ajunge lângă ei, că loc la lada de gunoi a Istoriei încă mai este.

30 iunie

• Mare sărbătoare! Soborul celor doisprezece Apostoli. Patriarhul Daniel a sosit la Mănăstirea Bârsana din Maramureş pentru a sfinţi noua biserică a mănăstirii. După aproape 400 de ani a reînviat obştea monahală din Bârsana. Înaltpreasfinţitul Ioan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, a fost prezent. Prin vlădicul nostru, covăsnenii şi harghitenii au fost acolo şi au omagiat această mare restituire dată de Dumnezeu. Suntem bucuroşi că Trinitas TV poate să ne transmită astfel de evenimente.
• PDL e pe toboganul dezintegrării. Udemeristul Vasile Blaga a ajuns să-l conducă. Credem că vor urma mai multe acţiuni antiromâneşti sub conducerea acestei persoane, care nu are ce căuta în politica românească. Noi ştim ce a făcut în judeţul Covasna împotriva românilor. Bine ar fi dacă el nu ar mai fi parlamentar.

1 iulie

• Sfânta zi de Duminică. Se oficiază în parohii Sfânta Liturghie. În pastorale aflăm că azi e pomenit Sfântul Leontie de la Rădăuţi şi ni se aduce aminte de vindecarea slugii sutaşului de către Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos.
• Unii, care nu au valori creştine, se strâng, chipurile cultural, la Târgu-Mureş, pentru a protesta, a plânge şi a judeca tot ce se întâmplă pozitiv în România. Agerpres ne aduce la cunoştinţă că economistul de la BJATM Târgu-Mureş, Vasile Borbeli, acum responsabil politic al unei uniuni culturale antiromâneşti, deplânge faptul că domnul Attila Marko a fost condamnat, cu executare, pentru mânăreli tipic udemeriste, cu un imobil construit din colectă publică şi dat ilegal administraţiei Bisericii Reformate. Vajnicii apărători ai antiromânismului şi spoliatori ai comunităţilor susţin că e legal să fie dată clădirea Colegiului „Miko” din municipiul Sfântu-Gheorghe, construită din colectă publică, Eparhiei Reformate şi să nu rămână în proprietatea comunităţii reprezentată de Primăria Sfântu-Gheorghe şi Consiliul Local al municipiului. Halal reprezentanţi ai comunităţii, udemeriştii ăştia!
• Fiind Duminică, mi-am mai aruncat ochii pe cărţi de istorie, pe site-uri care au preocupări cu privire la istorie. Am găsit ce a zis Mikloş Horthy în octombrie 1919, după realizarea României Mari. Iată: „Până când va veni momentul potrivit pentru un atac, vor trebui menţinute relaţii paşnice cu România, însă trebuie folosită orice ocazie pentru a o izola diplomatic, iar în Transilvania trebuie să-şi menţină activitatea o organizaţie iredentistă activă”. Când văd ce se întâmplă azi, constat că urmaşii lui Horthy pun în aplicare ad literam directiva.
• La Cătruşa, se încheie Festivalul internaţional „Insula secuiască”, desfăşurat datorită finanţării Primăriei municipiului Târgu-Secuiesc. Scopul său a fost de a menţine în viaţă antiromânismul, revizionismul, iredentismul, cultul mincinos al Ungariei Mari inexistente, printre cetăţenii români ai minorităţii ungare. Iată că ce a zis Horthy se înfăptuieşte. Cum? Vă las pe dumneavoastră să judecaţi.

2 iulie

• Doxologia, site-ul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ne atenţionează: „La 2 iulie 1504, după 47 de ani de slujire a poporului cu timp şi fără timp, în vremuri de furtună, alesul lui Dumnezeu Ştefan, Domnul Moldovei, s-a mutat la locaşurile de veci. Ţara „l-a îngropat cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat de mult bine şi multă apărătură”. Trupul a rămas la „mănăstirea sa cea iubită”, iar sufletul a mers alături de Hristos Domnul său, cu a cărui putere a câştigat biruinţe, a zidit locaşuri sfinte şi a condus supuşii către mântuire. De acum înainte poporul îi va spune „Sfântul Ştefan Vodă”. Cinstirea sa ca sfânt va străbate secolele, iar Eminescu va exprima cu limpezime locul pe care slăvitul domn al Moldovei îl are în istoria mântuirii românilor, sesizând că mormântul său este „altarul conştiinţei naţionale”, iar Mănăstirea Putna este „Ierusalim al neamului românesc””. Cu viziunea sa uimitoare, Mihai Eminescu mai spunea despre Voievod: „În sfârşit, la anul 1504 Ştefan Vodă se coborî în mormânt, gârbovit de greutăţi şi de vârstă, după 47 şi mai bine ani de domnie, iar poporul în urmă-i i-a zis cu dragă inimă şi Bun şi Sfânt şi Mare, căci aşa Domn nici n-avusese până atunci, nici poate că va mai avea de acum şi pururi”. Se împlinesc 20 de ani de când s-a luat înţeleapta hotărâre de canonizare, cerută de neam timp de 388 de ani. Câtă nevoie este şi azi de astfel de oameni!
• Sesiune parlamentară extraordinară, cerută de Uniunea Social Liberală. Nu prea înţelegem azi ce urgenţe au pentru România. Vom vedea.
• Ecaterina Andronescu a revenit la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Este o veste foarte bună pentru Irma Chereştei. Amândouă doamnele au sentimente de preţuire reciprocă foarte puternice. Irma e puternic susţinută de udemerişti pentru serviciile deosebite aduse educaţiei în limba ungară. Tocmai acest lucru apreciază şi Ecaterina. Vom vedea vreo schimbare de atitudine?
• Foarte plină de înţeles ştirea Agerpres din Târgu-Mureş: „Borbely a precizat că UDMR Mureş a decis să facă aceste schimbări deoarece din datele statistice reiese că şi pentru funcţia de primar al municipiului Târgu-Mureş, pentru consilieri locali şi judeţeni şi pentru preşedinţia CJ Mureş au fost voturi mai puţine decât în 2008, deşi prezenţa la urne a fost mai mare cu peste 3% faţă de 2008. „Deci e clar că au fost probleme cu mobilizarea alegătorilor noştri. Avem 13 circumscripţii în Târgu- Mureş din care au fost unele nefuncţionale sau lasă de dorit. E foarte important să avem o reorganizare””. Este de observat că etno-businessmanii udemerişti pierd alegători din rândul minorităţii ungare. Chiar şi minoritarii unguri vor să nu fie conduşi de cetăţeanca ungară Edita Locodita Emoche. Va veni vremea şi în Harghita şi Covasna. Vor înţelege oamenii pe propria piele.

3 iulie

• Sesiune extraordinară a Parlamentului României.
• Premierul României, Victor Ponta, a avut o întâlnire prin videoconferinţă cu premierul celui de-al doilea stat românesc, Vlad Filat. Ei au inaugurat acest sistem de comunicare dintre Ministerele Afacerilor Externe ale celor două state. Încet, încet ne apropiem, şi poate o să dea Dumnezeu să ne reunim. Cu această ocazie, s-a anunţat o vizită a domnului Victor Ponta la Chişinău, care va avea loc curând.
• Agerpres ne informează că osemintele a patru deţinuţi politici au fost descoperite azi în zona Râpa Robilor din Aiud, în cadrul campaniei de investigaţii arheologice demarate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Istoricul Marius Oprea a precizat, cu ocazia descoperirii, următoarele: „Este evident vorba de foşti deţinuţi politici pentru că îi găsim fără cruce, aruncaţi în nişte lăzi de lemn, fără haine pe ei. Au fost îngropaţi goi în nişte lăzi de brad, lăzi din şipcă de brad bătute în cuie”. În zona respectivă au fost identificate cam 60-70 de morminte, iar în perimetru, cel puţin 300. Informăm că în Biserici Ortodoxe din judeţul Covasna sunt oseminte, cu bun miros, ale victimelor de la Aiud, victime care, se doreşte de către neam, a fi canonizate şi trecute în rândul sfinţilor.
• Aflăm la sfârşitul zilei veşti îmbucurătoare pentru noi. Vasile Blaga, udemeristul din PDL, nu mai este preşedintele Senatului. Roberta Alma Anastase, domnişoara fostă miss România, nu mai este preşedinta Camerei Deputaţilor.
• Agenţiile de ştiri nu au oferit amănunte despre poziţia udemeriştilor la Senat, iar la Camera Deputaţilor Hunor Chelemen a zis că udemereii au fost prezenţi, dar nu au votat. Tipic antiromânesc! Probabil ei au impus această conduită şi lui Băsescu, şi Partidului Democrat Liberal. Colaborarea ungaro- rusească merge înainte cu mai puţin succes, dar funcţionează.

4 iulie

• USL anunţă că depune în Parlament cererea de suspendare a domnului Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României.
• Ciudat! Traian Băsescu nu participă la festivitatea organizată de Ambasada Statelor Unite ale Americii, organizată cu prilejul zilei naţionale a federaţiei. S-o fi supărat Trăienuţ pe marele licurici ori marele licurici nu-l mai suportă? În această problemă domnul Blaga şi furiosul Boureanu (nume caracterizant pentru cel ce-l poartă) nu au grai să vorbească. Oare de ce? Ei încep, alături de Monica Macovei, fost procuror înainte de 1989 şi după, să denigreze România. Suntem în plin atac de dezinformare al structurilor construite în România de prietenii care în 1812 ne-au ocupat estul ţării.
• Agerpres ne informează despre atitudinea udemeriştilor enunţată prin glasul lui Hunor Chelemen. „El a spus că UDMR ia în calcul să fie prezent şi să voteze în plenul Parlamentului la şedinţa privind suspendarea preşedintelui Băsescu. Întrebat dacă el consideră că sunt suficiente motive pentru suspendarea şefului statului, Kelemen a spus: „Sunt foarte multe motive, bineînţeles”.” Întrebăm de ce culturalii l-au susţinut pe Băsescu şi anexa sa Boc atât de mult timp dacă Traian a dat foarte multe motive de suspendare. Oare veterinarul ştie ce spune? Noi credem că da. Au stat alături de Traian pentru că le-a făcut jocul. Acum, trebuie să se gudure pe lângă noua putere pentru a mai ciuguli ceva. Ce ruşine pentru ei şi pentru cei ce eventual se vor sprijini pe ei!

5 iulie

• Ioana Dima ne anunţă: „Conducerea PDL Harghita acuză faptul că USL desfiinţează statul de drept şi democraţia în România prin subordonarea instituţiilor fundamentale ale statului. Preşedintele PDL Harghita, Adrian Trif, a declarat că următorul pas al USL îl va reprezenta subordonarea presei libere, în condiţiile în care TVR şi radioul public au fost deja preluate de actuala putere. În opinia lui Adrian Trif, miza pentru USL este oprirea justiţiei de a-şi îndeplini atribuţiile, aşa cum s-a întâmplat în perioada 2001-2004, când PSD s-a aflat la guvernare. El a mai adăugat că, în opinia sa, primul act pe care îl va semna Crin Antonescu dacă va ajunge la Cotroceni va fi graţierea lui Adrian Năstase şi a atras atenţia că prăbuşirea economică este iminentă şi că România riscă suspendarea din Uniunea Europeană. Adrian Trif a ţinut să precizeze că PDL Harghita „se va alătura tuturor acţiunilor democratice îndreptate împotriva abuzurilor fără precedent în ultimii 22 ani, făcute de USL””. Mulţumim că aflăm despre acest Trif că este antiromân. Harghiteni, ar trebui să-l izolaţi şi să-l scoateţi din viaţa politică. E un dezinformator cu carnet de serviciu.
• Mara Deleanu: „Preşedintele PCM Covasna, Kulcsar Terza Jozsef a declarat că suspendarea preşedintelui Traian Băsescu nu reprezintă, în opinia sa, un act democratic şi că acesta ar trebui lăsat să-şi încheie mandatul de cinci ani obţinut în urma unor alegeri democratice”. Din câte ştim, Constituţia României este tradusă şi în limba ungară şi publicată în Monitorul Oficial al României în limba ungară. Neliniştitul Terza nu a citit. El ascultă de ordinele venite de la Budapesta şi se exprimă execrabil. Cei de la Budapesta cred că minoritatea ungară este o mulţime de oameni needucaţi care cred orbeşte ce spun agenţii lor (vezi directiva lui Horthy), mizând că şi unii români mai aplecaţi către colaborare prin cedare pot crede. Îmi este silă să comentez ce spune acest inept absolut. Deci dacă în Constituţie este prevăzută procedura suspendării nu este democratic, după mintea acestui nimeni. Adică el, de fapt, contestă Constituţia României, la fel ca udemeriştii care contestă tot Constituţia României, dar alt articol al ei.
• Aflăm cu bucurie că Guvernul a adoptat hotărârea care deschide calea către înfiinţarea Casei Memoriale Coandă şi a Muzeului Naţional Henri Coandă, conform dorinţei sale când a donat Statului Român imobilul.
• În Parlamentul României se citeşte solicitarea de suspendare a preşedintelui în exerciţiu, Traian Băsescu. Moment de referinţă în Istoria României.
• Victor Ponta dă un semnal puternic că Băsescu este lăsat din braţe de mai marii licurici, luându- şi consilier un mare general al marelui Licurici. Toţi cei ce mai pricep câte ceva din gesturi, pot spune că Băsescu e pe făraş. Asta s-a văzut şi ieri.

6 iulie

• Într-un document din 6 iulie 1600, Mihai se intitula: „Domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”. Deci, la 6 iulie 1600, Dacia era reîntregită pentru prima dată. Acest simbol este atacat de udemerişti şi de cei care îi susţin. Noi nu vom obosi să comemorăm această mare realizare a neamului românesc.
• Unul dintre cei mai penibili politicieni de după 1989, Mihai Răzvan Ungureanu, lansează Iniţiativa Civică de Centru Dreapta (ICCD). Cine credeţi că sunt alături de el? Păi Monica Macovei, Teodor Baconschi, Theodor Paleologu, Cristian Preda, Radu F. Alexandru. Toţi băsiştii, vorba virulentului domn Ciuvică.
• Agerpres ne informează din Aiud: „„Poziţia Ungariei nu s-a schimbat în niciun fel. Noi ne opunem proiectului acesta, pentru că credem că riscurile acestui proiect sunt mult mai mari decât eventualele profituri pentru antreprenori, care nu sunt din România, sunt din Canada”, a declarat Fuzes Oszkar”. Iată încă o probă care arată cum se amestecă Ungaria în politica internă a României.
• În finalul zilei aflăm că Parlamentul României, cu o majoritate confortabilă, l-a suspendat pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Pe cale de consecinţă, românii trebuie să meargă la vot pentru a spune lumii dacă mai vor să fie conduşi de el. Cred că pensionarii şi bugetarii sunt nerăbdători să voteze. La fel şi oamenii de afaceri excluşi de la licitaţiile publice de acoliţii domnului Băsescu, alături de angajaţii lor. Oricum, indiferent de sentimentele fiecăruia, trebuie mers la vot pentru a arăta că ne interesează ce se întâmplă cu ţara noastră. Sunt convins că şi minorităţile se vor exprima cu prezenţă mare.

7 iulie

• Agerpres ne aduce ştirea: „Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, care conduce şi Organizaţia UDMR Ciuc, consideră că la referendumul pentru suspendarea preşedintelui maghiarii ar trebui să stea acasă, întrucât nu este vorba de lupta lor politică”. Deci simpaticul Borboli merge pe ideea că minoritatea ungară nu trebuie să voteze, deşi trăieşte aici, în România. Oamenii, după mintea cam întunecată a acestuia, nu trebuie să se exprime, ci doar să se supună udemeriştilor. Numai udemeriştii au voie să hotărască prin vot, marea masă de oameni să stea acasă, să nu voteze, să se supună lor. Cât de idiot poate fi un om care procedează după sfatul acestui etnobusinessman? Dragi minoritari unguri, hotărâţi voi şi trimiteţi-l în şomaj pe acest antiungur. El vă spurcă viaţa!
• Pe site-ul Cotidianul.ro dăm de un document vast al Ministerului Afacerilor Externe, rezultat în urma auditului cerut de primulministru Victor Ponta, din care spicuim: „În orice discuţie asupra unui ministeriat trebuie stabilit cu acurateţe ceea ce s-a preluat de la ministeriatul anterior. Aşadar, ce s-a preluat la Ministerul Afacerilor Externe, odată cu instalarea guvernului Victor Ponta? Răspundem reunind evaluările făcute pe baza faptelor stabilite cu acurateţe. S-au constatat cel puţin şase neajunsuri în starea de până în aprilie 2012 a politicii externe a României: a) insuficienta fructificare a cooperărilor stabilite cu SUA, cu ţările din Uniunea Europeană şi din NATO, cu ţările parteneriatelor noastre strategice; b) relativa stagnare a relaţiilor cu China, cu Rusia şi cu alte ţări; c) efecte economice prea mici ale acţiunii externe; d) absenţa unei viziuni pe termen lung, ca urmare a lipsei unui proiect al României pentru deceniile ce vin; e) prestigiu diminuat în ultimii ani; f) personalul prea redus în reprezentanţele diplomatice ale României”. Asta a făcut şeful politicii externe a României, Traian Băsescu. Cam puţin, căchitane!

8 iulie

• Mergem la Sfânta Liturghie, în Duminica a V-a după Rusalii, a vindecării celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei.
• Se dau publicităţii rezultatele Bacalaureatului. În judeţul Covasna, procentul de promovabilitate este de 32,42%. Grupul Şcolar „Puskas Tivadar” din Sfântu-Gheorghe şi Grupul Şcolar „Apor Peter” din Târgu-Secuiesc au un procent de promovabilitate de numai 3,57, respectiv 2,62%. Vedem cum udemeriştii, pecemiştii, tocheşiştii îşi bat joc de copiii minorităţii ungare. Cu astfel de rezultate doriţi să fiţi autonomi, domnilor? Situaţie similară şi în judeţul Harghita. Cele două judeţe sunt fruntaşele cozii. Doamnă Chereştei, ar fi timpul să vă ocupaţi de grădinărit ori de crescut nepoţi dacă îi aveţi, de orice altceva, numai de învăţământ nu. Alţi colegi ai dumneavoastră din ţară, în aceleaşi condiţii legislative, au obţinut rezultate cu 20 de procente mai bune. Eh! Ăia nu au criteriu de promovare a inspectorilor, profesorilor, învăţătorilor, educatorilor, apartenenţa la udemere şi cunoaşterea aproximativă a limbii ungare. Asta e! Matematica se face cu cifre arabe şi nu cu cifre ungureşti. Cu siguranţă asta explică rezultatele dezastruoase ale copiilor minoritarilor unguri. Nu-i aşa, doamnă Chereştei?

9 iulie

• Începe a VIII-a ediţie a Festivalului internaţional de bătut toaca şi tras clopotul „Cântecul care zideşte”, care se desfăşoară, în perioada 9-11 iulie, la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul Victoria, judeţul Braşov. „Aproape 100 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 15 ani din 30 de judeţe ale ţării, dar şi din Bulgaria şi Ucraina, însoţiţi de 40 de preoţi participă la ediţia din acest an a festivalului. După ce vor bate toaca, copiii vor participa la a doua probă a festivalului, trasul clopotului. Şase clopote cu greutatea între 4 şi 32 de kilograme vor sta la dispoziţia copiilor”, a declarat pentru Agerpres părintele paroh Octavian Smădu, iniţiatorul festivalului. Frumos, foarte frumos!
• Toată lumea interesată de politica bunului mers al ţării stă cu ochii pe Curtea Constituţională, ca să afle dacă acum li se mai oferă o şansă românilor şi României. Nouă judecători trebuie să se pronunţe dacă e constituţională suspendarea lui Traian Băsescu din funcţie, să constate că locul e vacant şi că al doilea om în stat, preşedintele Senatului, Crin Antonescu devine preşedinte interimar. Pedeliştii, în acest timp, se ocupă cu discreditarea României în străinătate.
• Seara, târziu, aflăm că este curat constituţională suspendarea căchitanului şi că urmează ca mâine să intre în atribuţii un preşedinte interimar.

10 iulie

• Pe la ceasurile 11 ale dimineţii, domnul Crin Antonescu preia atribuţiile de preşedinte, în cadrul unui interimat ce va dura până la 29 iulie 2012, data Referendumului pentru demiterea căchitanului. Dacă la Referendum românii şi minorităţile naţionale care trăiesc împreună cu ei îl vor demite, atunci se organizează alegeri prezidenţiale în termen de 90 de zile şi Crin Antonescu mai rămâne interimar pe această perioadă.
• Toate mijloacele mass-media urmăresc poarta Palatului Cotroceni ca să vadă cine vine şi cine pleacă. Ce se vede. Pleacă Traian cu un Logan al SPP. Întră Victor Ponta, ambasadorul SUA, guvernatorul Băncii Naţionale a României. Seara, preşedintele interimar ţine o conferinţă de presă. Observăm o altă ţinută, o altă atitudine, un alt discurs, incomparabil mai bun, mai la obiect, mai neutru decât al suspendatului. Avem imaginea unei schimbări în bine a României. Doamne ajută!
• Udemeriştii, cu complicitatea RA-APPS-ului tot nu predau fostul sediu al BNR din judeţul Covasna Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. Oare Victor Ponta a bătut palma cu Hunor Chelemen să nu se respecte hotărârea judecătorească în această speţă? Să fie aşa procurore?

11 iulie

• Mihai Răzvan Ungureanu vrea să participe la generale. Ne rugăm lui Dumnezeu să ni-l ia de pe cap pe acest toxic pentru ţara noastră.
• Premierul Victor Ponta a plecat la Bruxelles pentru a lămuri Uniunea Europeană despre evenimentele din ţară.
• Pedeliştii continuă lupta lor împotriva României.

Liderul UDMR Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, afirmă că uniunea, în calitate de reprezentant al comunităţii maghiare, nu-şi poate permite să „joace totul pe o singură carte”, aşa cum fac partidele româneşti, acesta fiind motivul pentru care a decis să nu se implice în niciun fel în campania de demitere a preşedintelui Traian Băsescu.
Antal Arpad a declarat marţi (24 iulie 2012 - n.n.), în cadrul unei conferinţe de presă, că după părerea sa decizia de a recomanda electoratului maghiar să voteze după propria conştiinţă la referendumul de duminică a fost una foarte corectă.
„Mă bucur că s-a luat această decizie în UDMR. Eu am fost printre cei care au promovat această idee, deoarece acum partidele româneşti joacă dublu sau nimic. Eu consider că UDMR nu poate intra într-un astfel de joc de nicio parte. Nu putem risca să pierdem, să rămânem cu nimic şi să lăsăm afară comunitatea maghiară. Noi, fiind un partid etnic, dacă doriţi, reprezentăm o comunitate, nu putem juca niciodată jocuri de genul dublu sau nimic”, a declarat Antal Arpad.
El a mai spus că principalele scopuri politice ale UDMR sunt îmbunătăţirea cadrului legislativ, a condiţiilor de viaţă şi a statutului comunităţii maghiare din România, modernizarea statului român şi consolidarea democraţiei, iar după referendum uniunea va vedea care vor fi aliaţii alături de care va merge mai departe pentru realizarea acestor obiective.
În aceeaşi notă, preşedintele UDMR Covasna, Tamas Sandor, a declarat că uniunea nu se implică în campania pentru referendum pentru că „nu este lupta maghiarilor”, ci a partidelor româneşti.

„Zilele Miron Cristea” au ajuns, în acest an, la cea de-a XV-a ediţie. Câteva cuvinte despre organizatorii şi obiectivele acestei complexe manifestări, la această ediţie jubiliară, se impun pentru cititorii noştri. Organizator: Fundaţia Culturală „Miron Cristea”, al cărei preşedinte, prof. Ilie Şandru, este sufletul tuturor manifestărilor culturalştiinţifice ce au loc la Topliţa de mai bine de două decenii. Lângă dânsul, „ca primul organizator al manifestărilor”, după cum afirma părintele protopop Dumitru Apostol în deschiderea manifestărilor, toate instituţiile topliţene, fără excepţie, reprezentate de inimosul primar aflat la cel de-al doilea mandat, Stelu Platon, care consideră manifestarea „ca cel mai important eveniment care se întâmplă în municipiul Topliţa”, Costel Cristian Lazăr, noul director al Centrului Cultural Topliţa, soţia acestuia Viorica Macrina Lazăr, directoarea Bibliotecii „George Zbârcea”, artistul plastic Aurelian Antal, publicistul Vasile Gotea, profesorii Zorel Suciu, Felicia Man, Mariana Roşca şi mulţi alţi preoţi, profesori, funcţionari şi lucrători în instituţiile din urbe, rămaşi anonimi, dar a căror contribuţie a dus la reuşita deplină a manifestărilor şi în acest an.
Iniţiatoarea „Zilelor”, Fundaţia Culturală „Miron Cristea”, s-a născut, la 6 decembrie 1990, din necesitatea impusă de noile realităţi social-politice, cultural-spirituale şi, în mod deosebit, de relaţiile etnice, impuse de „democraţia de tip UDMR-ist” în judeţele aflate, practic, sub stăpânirea acesteia, după evenimentele din decembrie 1989. În acest context, Fundaţia şi-a propus ca obiective renaşterea materială şi spirituală a localităţilor judeţului Harghita, a tradiţiilor de muncă, a datinilor şi a specificului local, ridicarea calităţii şi a conţinutului procesului de învăţământ în limba română, repunerea în drepturi a adevăratelor valori naţionale, a credinţei strămoşeşti, dar şi cultivarea tradiţiilor patriotice şi cinstirea eroilor neamului românesc. Metodele şi instrumentele folosite pentru realizarea acestor ţeluri s-au concretizat în: atragerea alături de intelectualitatea locală a specialiştilor de la nivel naţional la munca de cercetare şi elaborare a studiilor ştiinţifice care să acopere toate domeniile vieţii locuitorilor; dezbaterea acestor studii în cadrul sesiunilor de comunicări ştiinţifice, simpozioanelor, meselor rotunde, conferinţelor organizate cu diferite prilejuri; aducerea lor la cunoştinţa lumii ştiinţifice, lumii politice şi a tuturor românilor prin intermediul revistelor ştiinţifice, precum „Sangidava”, şi a cărţii ştiinţifice de sine stătătoare, a articolelor, reportajelor, interviurilor publicate în mass-media centrală şi locală; organizarea unor manifestări publice de amploare, precum „Ziua Eroilor”, Festivalul Folcloric „Mioriţa”, „Zilele Topliţene” şi, în primul rând, a „Zilelor Miron Cristea”.
La fiecare nouă ediţie, organizatorii au dat dovadă de receptivitate şi creativitate, adăugându-le noi manifestări şi valenţe calitative. Şi, la această ediţie jubiliară, mai mult decât oricând, gazdele s-au întrecut pe sine faţă de ediţiile precedente. Participant pentru a cincia oară la „Zilele Miron Cristea”, am avut impresia că niciodată nu s-au strâns la Topliţa un număr atât de mare de cercetători veniţi din toată ţara şi de peste hotare - Republica Moldova şi Turcia, că niciodată revista „Sangidava” nu a avut o înfăţişare atât de elegantă şi nu a cuprins atât de multe comunicări ştiinţifice susţinute la o singură ediţie, că niciodată programul manifestărilor nu a fost atât de variat, eficient, afectiv şi plăcut.

Când se împletesc ştiinţa cu spiritul

Manifestările au fost deschise de Pr. protopop Dumitru Apostol, care a transmis participanţilor la evenimentul topliţean binecuvântarea arhierească a Înaltpreasfinţitului Ioan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, „care salută prezenţa dumneavoastră aici, efortul pe carel faceţi şi bucuria care umple sufletul nostru, a celor care trăim la Topliţa, în împrejurimile municipiului Topliţa, pentru frumoasele manifestări culturale care înnobilează sărbătoarea cinstirii Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, în jurul cărui hram gravitează şi întâlnirea noastră cultural- ştiinţifică de 15 ani... Vă mulţumim şi noi, preoţii şi credincioşii din această parte de ţară, pentru efortul pe care-l faceţi, dovedind că încă mai există dorinţa şi bunăvoinţa, din partea unor oameni de mare calibru cultural şi intelectual, ca să sporească patrimoniul neamului nostru românesc. Mulţumim şi celor care dovedesc un spirit de jertfelnicie extraordinar ca să organizeze de o manieră exemplară toate aceste manifestări an de an, în primul rând domnului profesor Ilie Şandru, apoi domnului primar Stelu Platon şi tuturor celorlalţi care se implică ca noi să ne putem bucura în aceste zile de plăcuta întâlnire, dar mai ales să rămână pentru posteritate toate aceste eforturi culturale pe care dumneavoastră le faceţi şi să fie totodată un îndemn pentru cei care vor veni după noi pentru continuitatea acestei lucrări, bine plăcută şi lui Dumnezeu şi de folos pentru neamul nostru românesc”. În alocuţiunea sa, primarul Stelu Platon a subliniat calitatea participanţilor şi manifestărilor dedicate evenimentului, a remarcat faptul că prin contribuţia cercetătorilor, a articolelor şi studiilor publicate în „Sangidava”, s-a creat o bază de cultură, istorie şi informaţie care se poate constitui într-un fond ştiinţific deosebit de valoros pentru această zonă, dar a sesizat şi faptul că „totuşi aşteptăm ca în mai mare proporţie materialele dumneavoastră să se refere la Topliţa, la comunele din jurul municipiului nostru” fiind convins că aceasta se va întâmpla în viitor.
Au urmat clipele plăcute ale rememorării şi cinstirii contribuţiilor valoroase ale participanţilor la ediţiile precedente ale „Zilelor Miron Cristea”. Unui număr de opt personalităţi ale lumii cultural-ştiinţifice, participante la cel puţin opt sesiuni de comunicări ştiinţifice, li s-a înmânat Premiul de Excelenţă „pentru contribuţia deosebită la buna reuşită a manifestărilor cultural-ştiinţifice şi religioase din cadrul „Zilelor Miron Cristea”, de-a lungul celor XV ediţii”, care s-au dovedit a fi: dr. Ioan Lăcătuşu, Sfântu- Gheorghe; Pr. Prot. Ioan Moraru, Gherla; col. Dumitru Stavarache, Bucureşti; Liviu Boar, Dimitrie Poptămaş, Dorel Marc, Valer Vodă şi Traian Duşa, toţi din Târgu- Mureş. Tuturor participanţilor li s-au înmânat placheta specială „Zilele Miron Cristea - Ediţia a XV-a”, o elegantă mapă dedicată evenimentului şi al VI-lea volum „Sangidava” cuprinzând comunicările ştiinţifice ale ediţiei jubiliare.
În cadrul programului de dimineaţă, al primei zile, a urmat momentul „In memoriam Vasile Netea”, evocare susţinută de prof. Dimitrie Poptămaş şi Pr. prof. dr. Florin Bengean, cunoscători profunzi ai vieţii şi operei istoricului, filologului, folcloristului şi publicistului, născut la Deda mureşeană, acum 100 de ani. A urmat o manifestare de real interes. Lansarea şi prezentarea a peste 30 de cărţi, buletine şi reviste literare şi ştiinţifice, în majoritate de către autorii lor. Printre acestea şi-au găsit locul şi volumele din colecţia „Profesioniştii noştri”, cum ar fi „Ioan Ranca la 80 de ani”, îngrijită de Ioan Lăcătuşu şi Liviu Boar, dar şi volumul V al Buletinului Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, al redactorilor responsabili Ioan Lăcătuşu şi Sebastian Pârvu.
În partea a doua a zilei, au avut loc Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice „Istorie, Cultură şi Civilizaţie. Credinţă străbună”, parastasul la bustul Patriarhului Miron Cristea, evocarea vieţii Patriarhului de poetul Nicolae Băciuţ, depuneri de flori la busturile poeţilor Mihai Eminescu şi Grigore Vieru, vernisarea expoziţiei de pictură a artistului plastic Aurel Stanciu.
Au fost prezentate 53 de comunicări ştiinţifice, în cele trei secţiuni ale Sesiunii: Credinţă străbună; Istorie; Cultură-Civilizaţie.
Vernisajul expoziţiei de pe holurile Casei Municipale de Cultură Topliţa „Îngerii cu ochii scoşi”, de artistul băcăuan Aurel Stanciu, a încheiat această primă zi a manifestărilor. Expoziţia, „întunecată şi tristă”, cuprinde icoane văzute de autor în pelerinajul său de-a lungul a patru ani prin mănăstirile şi bisericile româneşti, în care „sfinţii sunt cu gurile şi ochii sparţi”. Ea reprezintă, după spusele autorului, „strigătul meu de revoltă şi protest în urma faptului că ne distrugem valorile... Omul face şi tot el distruge. Eu, trăitorul de astăzi, am dreptul şi trebuie să fac tot posibilul ca trăitorul de mâine să se bucure de aceleaşi valori... Apărându- ne valorile, ne apărăm pe noi”, încheia artistul expozeul său de prezentare a expoziţiei.

Bilborul, centrul „Grădinii Maicii Domnului”

A doua zi a programului, întocmit cu ştiinţă de gazdele noastre, reprezintă una din acele zile care pot fi cu greu uitate, chiar într-o viaţă de om. Manifestări la Bilbor.
Vară toridă. În toată ţara cod portocaliu şi roşu. Chiar şi-n Topliţa se umblă „ca la mare”. 19 iulie 2012. Bilbor. O adiere plăcută cu miros de brad şi un peisaj „ca-n basme”. Dacă ne închipuim Raiul în visele noastre, locurile nu pot fi mai frumoase decât cele ale bilborenilor. Sigur, sigur, aici trebuie să fie centrul „Grădinii Maicii Domnului”, care este sfântul pământ al României. Bilborenii, prof. Vasile şi Marioara Stan, părintele protopop Dumitru Apostol şi dimpreună cu doamna preoteasă, primarul Ilie Trif, bărbaţii şi femeile satului, cu ochii limpezi şi faţa de culoarea bronzului aurit, viguroşi şi rapizi în mişcări, şi toţi şi toate de extremă politeţe şi frumuseţe sufletească îmbiindu-te cu vorba şi gesturi largi la dialog, la cunoaşterea locurilor, a obiceiurilor străbune, a produselor tradiţionale şi... culinare. Dar, programul este program. Chiar şi în Rai. Sau, mai ales în Rai!
La şcoală, lume multă şi bună, forfotă, scurte pregătiri de ultimă oră, bineînţeles la solicitarea oaspeţilor. Fineţea, minuţiozitatea, bunul gust şi curăţenia caracterizează locul desfăşurării activităţilor „în plen”. Se începe cu momentul „In memoriam Vasile Avram”, publicist, la începutul carierei sale la cotidianul „Informaţia Harghitei”, profesor universitar, doctor şi scriitor la Sibiu, coleg de redacţie cu amfitrionul nostru Ilie Şandru. Despre viaţa şi activitatea sa publicistică şi literară a vorbit cu elocinţă, iubire şi pasiune, rar întâlnite, provocată cred şi de locurile bilborene şi oameni lor, pe care Vasile Avram i-a cunoscut, prof. Felicia Avram, soţia scriitorului. A urmat evocarea unei alte personalităţi ardelene, Valentin Borda, în memoria căruia au vorbit prof. Ilie Şandru şi dr. Ioan Lăcătuşu. În continuare, a avut loc prezentarea volumului „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu” de Ilie Şandru, autorul vorbind despre istoria primei ediţii a volumului şi cercetările întreprinse pentru ediţia a II-a a lucrării, revăzută şi adăugită. A mai vorbit despre fiul Bilborului, Octavian C. Tăslăuanu, aducând la cunoştinţa participanţilor „amănunte inedite”, profesorul maramureşean, cunoscutul etnograf, Pamfil Bilţiu. Locul, rolul şi situaţia presei româneşti din judeţele Covasna şi Harghita a reprezentat un punct distinct al dezbaterilor de la Bilbor. Au prezentat informări în acest sens dr. Ioan Lăcătuşu şi directorul publicaţiei „Condeiul ardelean”, Doru Decebal Feldiorean. S-au emis judecăţi, s-au tras concluzii, s-au făcut propuneri, toate vizând creşterea rolului presei româneşti în promovarea istoriei şi culturii poporului român şi a penetrării sale mai largi în masa cititorilor. Prima parte a manifestărilor s-a încheiat cu o sensibilă, vibrantă şi de suflet prezentare a Bilborului de către profesorul Vasile Stan, la a cărui invitaţie s-a vizitat bisericuţa veche a satului, monument istoric datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aici, părintele protopop Dumitru Apostol şi prof. Pamfil Bilţiu ne-au ţinut o adevărată lecţie de istorie spirituală şi etnografică bilboreană.
Dezbaterile în plen şi individuale au continuat, preţ de 3-4 ore, la servirea tradiţionalelor produse din Bilbor, brânză, urdă, slănină şi, în mod deosebit, a nemaipomenitei tocăniţe de viţel la ceaun, udate de apele de Bilbor, în care rolul de principală gazdă şi principal coordonator al activităţilor l-a avut edilul Ilie Trif.
Fotografiile peisajului, individuale sau de grup, cântecele fecioreşti bilborene, plimbările pe mirificele plaiuri au încheiat o zi dintre cele mai reuşite petrecute la „Zilele Miron Cristea”. Am plecat cu amintiri frumoase, dar şi cu speranţa că ne vom întoarce, în iarnă, la ediţia a VI-a a „Zilelelor Octavian C. Tăslăuanu”, când, poate, vom mai fi invitaţi de ospitalierii organizatori. Seara, participanţii reîntorşi la Topliţa, au urmărit vecernia de la Mănăstirea Sfântul Ilie.

Liturghie Arhierească la Hramul Mănăstirii „Sfântul Ilie”

Cea de-a treia zi a manifestărilor a fost dedicată Hramului Mănăstirii „Sfântului Prooroc Ilie”, sărbătoare care a încununat manifestările cultural-ştiinţifice şi spirituale ale celei de-a XV-a ediţii de la Topliţa, participanţii având bucuria de a se fi întâlnit la şi după Sfânta Liturghie, cu IPS Părinte Ioan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, de a primi binecuvântarea sa arhierească şi de a participa la agapa creştinească închinată momentului sărbătoresc.

Aşa este, Voineştii Covasnei reprezintă locul în care mocanii de pe aceste meleaguri sfinte româneşti ale judeţului Covasna îşi păstrează de veacuri tradiţia şi obiceiurile. Prin urmare, la fel ca de fiecare dată în preajma marii sărbători creştineşti a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, şi în acest an, în Valea Zânelor de la Covasna, s-a organizat Nedeia Mocănească, sau Sântilia, o manifestare ciobănească păstrată de când sunt români pe acestea meleaguri, adică de când lumea şi pământul.
Evenimentul a avut loc duminică, 22 iulie 2012, în organizarea Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Covasna şi al Consiliului Local al oraşului Covasna.

Nunta Tradiţională la Românii Covăsneni, un obicei străvechi

Alaiul, cu căruţe şi mai moderne caleşti, a pornit către casa românească a Nedeii, potrivit datinii, din faţa Bisericii Ortodoxe „Înălţarea Domnului”, după ce părintele paroh Ioan Ovidiu Măciucă le-a dat binecuvântarea „nuntaşilor”. Odată ajunşi la Casa Nedeii din Valea Zânelor, mocanii au participat, împreună cu invitaţii lor din toate colţurile ţării, la Nunta Tradiţională la Românii Covăsneni, un obicei datorat sărbătorii Sfântului Ilie, cea mai îndrăgită şi mai populară, pentru că, în vechime, aceasta era strâns legată de un moment crucial din viaţa comunităţii, şi anume acela al căsătoriei. După cum s-a reamintit şi duminică în Poiana Nedeii, „de Sfântul Ilie, în rânduiala vieţii mocăneşti coborau la vale feciorii, îndeosebi cei de însurat, dar şi alţii, pentru primii sărbătoarea rostuindu- le viitorul. Pentru acest eveniment însemnat, fetele pregăteau din timp busuiocul, ce urma a fi prins la cingătoarea viitorului mire, semănând din timp straturi întregi cu această plantă. Feciorii pregăteau şi ei, la stână, „păpuşile” de caş, ce urmau a fi dăruite la rându-le aleselor inimii în Hora Sântiliei, în care nu se prindeau decât cei care îşi găsiseră aleasa sau alesul, ceilalţi fiind spectatori”. Aşadar, toţi cei strânşi duminică în Valea Zânelor au avut posibilitatea de a vedea cum s-a desfăşurat nunta ţărănească, de-a lungul vremii, la românii covăsneni. Au urmat deci, rând pe rând, în timpul nunţii, bărbieritul mirelui (care semnifică trecerea de la viaţa de fecior la cea de om însurat), făcutul cocului sau conchioluitul (care semnifică trecerea fetei în rândul femeilor măritate şi, deci, renunţarea la codiţe), desculţatul naşilor (obicei străvechi, în care mirii trebuiau să-i descalţe pe naşi pentru a li se proba puterea şi iuţeala), breaza (la care participă mirii şi naşii, care dansează pe un foc de paie cu rol de purificare şi fortificare) şi Hora Sântiliei (moment în care feciorii dăruiesc fetelor „păpuşile” de caş, iar fetele, în schimb, le dăruiesc busuiocul). La finalul nunţii, alte două obiceiuri, trânta ciobănească şi ridicarea bolovanului, au încântat numeroasa asistenţă, deliciul „la luptă” făcându- l localnicii fraţi Lungu, doi puşti de doar câţiva anişori.

Concerte după concerte pe scena de lângă Casa Nedeii

A urmat spectacolul folcloric de pe scena amenajată lângă Casa Nedeii, pe care au urcat, una după alta, formaţiile de cântece şi dansuri populare: „Junii Cetăţii” din Rupea, judeţul Braşov - în calitate de invitaţi speciali, „Brâuleţul” din Sita-Buzăului, „Cununa Carpaţilor” din Întorsura-Buzăului, „Izvoraşul” din Zăbala, „Brăduleţul” din Zagon şi „Voineştenii” din Covasna, toate din judeţul Covasna, dar şi taragotiştii „Vârciu - Tată şi Fiu” din Alba-Iulia, judeţul Alba. Seara s-a încheiat, cu voia bună ce a predominat în întreaga zi, cu un concert extraordinar al trupei „Narcotic Sound”.

În organizarea Centrului European de Studii Covasna-Harghita, în parteneriat cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, toate din municipiul Sfântu-Gheorghe, şi cu sprijinul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vineri, 29 iunie 2012, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” a avut loc Simpozionul cu tema Şase decenii de la înfiinţarea experimentului stalinist Regiunea Autonomă Maghiară (RAM).
În cadrul simpozionului moderat de dr. Alexandru Porţeanu şi prof. univ. dr. Petre Ţurlea, au fost prezentate următoarele comunicări: Constantin Rădulescu Motru - Despre profilul politic şi moral al minoritarului maghiar interbelic, dr. Elena Cobianu - Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române; Instalarea regimului stalinist în România. Înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, prof. univ. dr. Petre Ţurlea - Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti; Regiunea Autonomă Maghiară între propunerea sovietică şi opoziţia românească (septembrie 1951), dr. Alin Spânu, Centrul de Studii Euro- Atlantice, Bucureşti; Contribuţii documentare privind înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, prof. Mircea Bodnari, Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”, Sfântu-Gheorghe; Poziţia organizaţiei Frontul Plugarilor din raioanele Sfântu- Gheorghe şi Târgu-Secuiesc privind înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, prof. Vasile Stancu, Centrul European de Studii Covasna- Harghita, Sfântu-Gheorghe; Regiunea Mureş Autonomă Maghiară; prezentarea fondului arhivistic deţinut de Arhivele Naţionale Mureş, dr. Liviu Boar, Arhivele Naţionale Mureş, Târgu-Mureş; Avatarurile Constituţiei din 1952, Iuliu Crăcană - Serviciul Cercetare al CNSAS, Bucureşti; Justificarea înfiinţării Regiunii Autonome Maghiare în cotidianul regional „Steaua Roşie - Voros Zaszlo” (1952-1953), drd. Vasile Lechinţan, Cluj-Napoca; Consideraţii privind raporturile Instituţiei Armatei cu Partidul Comunist Român în deceniile 5-8 din secolul XX, prof. dr. Costin Scurtu - şeful Filialei Constanţa a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”; Sărbătorile comuniste aniversate în comisariatele militare ale Regiunii Autonome Maghiare, Iulian Botoghina - Centrul de Studii şi Păstrarea Arhivelor Militare Istorice, Piteşti; Figuri mureşene ale revoluţiei anticomuniste din Ungaria din octombrie 1956. Cazurile unor grupuri anticomuniste instrumentate de Procuratura Militară din Târgu-Mureş, prof. Nicolae Balint, Târgu-Mureş; Manifestări ale intoleranţei în spaţiul intracarpatic - conflictele religioase, lect. univ. dr. Liliana Trofin, Bucureşti; Biserica Ortodoxă din Covasna şi Harghita în timpul Regiunii Autonome Maghiare, prof. drd. Costel Cristian Lazăr, Topliţa; Buzăul Ardelean în administraţia Transilvaniei până în 1918 şi a României după Marea Unire, prof. Corina Bărăgan, Sita-Buzăului; Propuneri ale conducerii Regiunii Autonome Maghiare privind exceptarea bibliotecilor Teleki şi Bolyai de la predarea documentelor la Arhivele Statului, prof. univ. dr. Ion Giurcă - Universitatea Hyperion, Bucureşti; 1967: Delimitarea administrativ-teritorială, prilej de răfuială la vârful PCR, dr. Mircea Suciu, Bucureşti; Învăţământul în limba maghiară în satele catolice din Moldova (1948- 1954), prof. Vilică Munteanu - Arhivele Naţionale Bacău; Problematica Regiunii Autonome Maghiare în presa de limbă maghiară din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, dr. Ioan Lăcătuşu - Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Sfântu- Gheorghe; Problema proprietăţilor istorice în Transilvania, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, Târgu-Mureş; Marşul maghiarilor pentru oficializarea Euro-regiunii maghiare şi a limbii maghiare în România trebuie oprit!, dr. Maria Cobianu-Băcanu, Bucureşti; Poziţia Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş faţă de proiectul legii privind reorganizarea administrativ- teritorială a României, Dorin Suciu, Târgu-Mureş.
În urma prezentării comunicărilor şi a dezbaterilor care au avut loc pe marginea acestora, s-au desprins următoarele concluzii:
• Problematica Regiunii Autonome Maghiare este o temă puţin cercetată de istoriografia românească, dar, în schimb, prezentă frecvent în dezbaterile istoricilor şi publiciştilor maghiari.
• Cercetătorii români nu au valorificat pe deplin oportunitatea oferită de existenţa fondurilor arhivistice create de instituţiile administraţiei publice locală şi centrale, în perioada de referinţă, fonduri aflate în păstrarea Arhivelor Naţionale, precum şi a documentelor din fondurile bisericeşti, a presei în limba română şi maghiară, o sursă importantă constituind-o mărturiile persoanelor care au trăit în localităţile din fosta regiune.
• A fost pus în evidenţă contextul istoric intern şi internaţional în care a avut loc înfiinţarea RAM, precum şi activitatea liderilor maghiarilor din Transilvania, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, pentru organizarea politică şi civică a populaţiei de etnie maghiară în cadrul României Mari, insistându-se asupra originii şi evoluţiei proiectului de autonomie secuiască.
• Pe baza documentelor aflate la Arhivele Naţionale, din nou s-a pus în evidenţă faptul că înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare s-a realizat la ordinul lui Stalin, pe baza propunerilor formulate de consilierii sovietici P. Arhipov şi P. Tumanov. A fost reliefată poziţia conducerii PMR faţă de cele două variante propuse de consilierii sovietici; o variantă mult mai extinsă, care urma să aibă centrul la Cluj-Napoca, şi o variantă mai restrânsă, cu reşedinţa la Târgu- Mureş, varianta aprobată în final.
• Cercetarea documentelor vremii a permis surprinderea justificării înfiinţării RAM, respectiv „rezolvarea în spiritul învăţăturii marxist-leniniste şi staliniste a problemei naţionale din România”, asemănările şi deosebirile cu „republicile şi regiunile autonome” din cadrul Uniunii Sovietice, reverberaţiile evenimentelor din 1956 din Ungaria asupra populaţiei din regiune, scopul şi consecinţele reorganizării RAM, din anul 1960.
• Au fost prezentate avatarurile Constituţiei din 1952; modul de desfăşurare şi principalele probleme ridicate cu ocazia dezbaterilor publice organizate, adunări la care au participat mii de persoane. Documentele redactate cu aceste ocazii, pe de o parte, au consemnat aşteptările populaţiei maghiare de la noua regiune, cu formularea dezideratelor maximale precum: parlament, guvern şi armată proprii, desfăşurarea vieţii publice exclusiv în limba maghiară etc., iar pe de altă parte, îngrijorările populaţiei româneşti, mai ales a românilor care nu cunoşteau limba maghiară referitoare la şansa de a-şi găsi locuri de muncă şi de a putea să-şi educe copiii la şcoli româneşti şi să-şi păstreze identitatea românească.
• Consecinţele existenţei RAM au fost dramatice pentru românii din regiune, ducând la slăbirea, până la dispariţie, a comunităţilor româneşti din satele etnic mixte, comunităţi diminuate numeric drastic, în anii care au urmat Dictatului de la Viena. O situaţie deosebit de grea a traversat Biserica Ortodoxă din zonă. Ateismul organizaţiilor locale de partid a vizat în primul rând parohiile ortodoxe, parohii ce s-au confruntat cu: lipsa preoţilor şi a mijloacelor materiale şi financiare necesare funcţionării, după confiscarea abuzivă a proprietăţilor imobiliare şi funciare, dar şi cu accentele de intoleranţă şi marginalizare din partea unor lideri maghiari locali.
• În final, au fost abordate probleme de actualitate referitoare la convieţuirea interetnică românomaghiară din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, fiind subliniat anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice, de timpul Regiunii Autonome Maghiare, în sud-estul Transilvaniei. A fost exprimată poziţia Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş faţă de proiectul legii privind reorganizarea administrativ-teritorială a României. Dintre variantele propuse, Forumul este de acord cu propunerea de transformare a actualelor regiuni de dezvoltare în regiuni administrative şi menţinerea actualelor judeţe cu atribuţiuni diminuate. Având în vedere interesul manifestat de participanţii la Simpozion, faţă de problematica dezbătută, Centrul European de Studii Covasna- Harghita şi-a propus să editeze un volum care să cuprindă comunicările prezentate în cadrul simpozionului cu tema Şase decenii de la înfiinţarea experimentului stalinist Regiunea Autonomă Maghiară.

În cadrul ediţiei a XX-a a „Zilelor Andrei Şaguna”, în organizarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi a Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, toate din Sfântu-Gheorghe, sâmbătă, 30 iunie 2012, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” a avut loc cea de-a IV-a ediţie a Colocviului Naţional al Grupului de Cercetare „I.I. Russu” pentru Studiul Sud- Estului Transilvaniei.
La colocviu au participat peste 35 de cercetători, cadre didactice universitare, arhivişti, muzeografi, jurişti, sociologi, doctoranzi, masteranzi, profesori, preoţi şi alţi intelectuali care au preocupări privind cercetarea interdisciplinară a spaţiului sud-est transilvan. În cadrul simpozionului, ale cărui lucrări au fost moderate de prof. univ. dr. Ioan Giurcă şi dr. Alin Spânu, din Bucureşti, după transmiterea mesajului de binecuvântare din partea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, au fost prezentate referate, rapoarte şi informări referitoare la cercetările şi proiectele privind românitatea din sud-estul Transilvaniei, după cum urmează: Informare privind cercetarea interdisciplinară a românităţii din sud-estul Transilvaniei, în perioada iunie 2011 - iunie 2012 (dr. Ioan Lăcătuşu; Centrul European de Studii Covasna-Harghita); Cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (dr. Valeriu Kavruk, dr. Dan Buzea, Andrea Deak, dr. Adela Kovacs); Proiect de cercetare exploratorie. Graniţa romană în estul provinciei Dacia - proiect finanţat de CNCS (dr. Alexandru Popa, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni); Raportul dintre teritoriu - patrimoniu - identitate culturală în mediul multietnic, diseminare în cadrul proiectului POSDRU Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale, derulat prin Şcoala Postdoctorală a Academiei Române (dr. Dorel Marc, Muzeul Judeţean Mureş); Realităţi multiculturale şi plurilingvistice în context european. Identităţi muzicale în Regiunea Autonomă Trentino - Alto Adige, Italia - proiect „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale”, cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Operaţional-Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (dr. Constantin Secară, Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Bucureşti); Proiectul cercetării sociologice cu tema Situaţia comunităţilor locale din Harghita şi Covasna (prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Bucureşti); Proiectul cu tema „Catolicii din Moldova între Uniunea Sovietică şi Uniunea Europeană” (dr. Anton Coşa, Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Bacău); Proiectul „Protejează viaţa. Acţiuni pentru regenerarea morală a neamului românesc” (Pr. dr. Ciprian Staicu, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, directorul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Asociaţia „Pro Vita”, Sfântu-Gheorghe).
În programul Colocviului au fost prezentate următoarele volume: Profesioniştii noştri. Ioan Ranca la 80 de ani, ediţie îngrijită de Ioan Lăcătuşu şi Liviu Boar, Editura Eurocarpatica, Sfântu- Gheorghe, 2012; „UN APEL PENTRU CEI MORŢI” Rapoartele preoţilor greco-catolici. 1848-1849, Elena Mihu, Editura Buna Vestire, Blaj, 2012; Drama Ardealului.1848-1849. Pierderi umane şi materiale în timpul revoluţiei şi războiului civil în Transilvania centrală, Ana Hancu, Târgu-Mureş, 2012; Românii din Covasna şi Harghita în hidronime şi toponime, Ioan Tomole, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012; Cronica învăţământului din Vama-Buzăului, Corina Sporea-Bărăgan, Editura Scrisul Prahovean-Ceraşu, 2012; Bucuria lecturii, Doina Dobreanu, Gheorgheni, 2012; Pledoarie în apărarea pădurii, Ilie Muşat, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2012. În acelaşi cadru, au fost înmânate premiile I.I. Russu, ediţia 2012, acordate pentru activitatea de cercetare cu privire la istoria şi devenirea românilor din Covasna şi Harghita, următoarelor personalităţi: Pr. prof. dr. Vasile Oltean, Braşov (Laudatio de Pr. drd. Sebastian Pârvu); prof. univ. dr. Gelu Neamţu, Cluj- Napoca, (Laudatio de drd. Vasile Lechinţan); prof. Vilică Munteanu, Bacău, (Laudatio de prof. Vasile Stancu); prof. Doina Dobreanu, Subcetate, judeţul Harghita (Laudatio de prof. Ilie Şandru); prof. Nicu Vrabie, Miercurea- Cuc (Laudatio de prof. Doru Dobreanu).
Programul a cuprins şi un moment In memoriam: Pr. prof. univ. dr. Ilie Moldovan (1928-2012), în care Pr. dr. Ciprian Staicu şi dr. Ioan Lăcătuşu au prezentat repere din viaţa şi opera marelui teolog ortodox şi manifestările ce urmează a fi organizate pentru cinstirea memoriei sale.
Din dezbaterile care au avut loc, pe marginea temelor prezentate şi a lucrărilor lansate, în cadrul Colocviului, s-au desprins următoarele concluzii:
- Conducerea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR), printr-un management performant, a reuşit să modernizeze spaţiile de expunere muzeală şi să amenajeze expoziţiile Aşezarea preistorică Păuleni- Ciuc, Prima şcoală românească din Sfântu- Gheorghe şi Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci, expoziţii apreciate ca fiind printre cele mai moderne din întreaga ţară. Specialiştii MNCR, Adela Kovacs şi Dan Buzea, împreună cu Pr. drd. Sebastian Pârvu, au finalizat proiectul Digitizarea patrimoniului ecleziastic din cadrul colecţiei aflată la Muzeul Spiritualităţii Româneşti, proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
- O altă reuşită o reprezintă finalizarea proiectului Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita, cercetare cuprinzătoare efectuată pe parcursul a mai multor ani de zile de către etnografii Nicolae Bucur şi Constantin Catrina, care, din păcate, nu a putut fi editată încă, din lipsa resurselor financiare.
- În acelaşi trend se înscriu şi bursele postdoctorale obţinute de către dr. Dorel Marc din Târgu-Mureş şi dr. Constantin Secară din Bucureşti, în cadrul cărora sunt întreprinse cercetările: Protejarea identităţilor culturale în procesele globale prin cercetarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural etnologic din mediul multietnic. Studiul de caz: Valori identitare culturale în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. Interculturalitate, multiculturalitate (dr. Dorel Marc, Muzeul Judeţean Mureş) şi Situaţia actuală a folclorului muzical în comunităţile româneşti din zona Arcului Intracarpatic - valoarea identitară a spiritualităţii româneşti, în contextul multietnic şi multicultural european contemporan (dr. Constantin Secară).
- A fost remarcat câştigul reprezentat de finalizarea cu succes a două teze de doctorat având ca teme: Administraţia publică teritorială, autor Codrin Dumitru Munteanu, lucrarea apărută la Editura „Universul Juridic”, colecţia Monografii, Bucureşti, 2011 şi Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita (1850- 1918), autor Nicoleta Ploşnea, volum apărut la Editura „Grai Românesc”, Miercurea- Ciuc, 2012. Alte două lucrări de doctorat, de larg interes pentru istoria românilor din zonă, sunt în curs de finalizare: Biserica Ortodoxă din Covasna şi Harghita în timpul regimului comunist (prof. drd. Costel Cristian Lazăr, din Topliţa) şi Românii din fostele scaune secuieşti în revoluţia de la 1848-1849 (Pr. drd. Sebastin Lucian Pârvu, din Sfântu-Gheorghe).
- Participanţii la Colocviu au apreciat valoarea cercetărilor ale căror concluzii au fost cuprinse în Raportul-studiu intitulat Slăbirea comunităţii româneşti din Harghita- Covasna, lucrare care se întemeiază pe cercetarea de teren efectuată de Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, împreună cu studenţi şi cadre didactice de la Universitatea din Bucureşti şi de la Universitatea din Craiova, în vara anului 2011, în câteva localităţi din judeţele Harghita şi Covasna, sub îndrumarea prof. univ. dr. Radu Baltasiu.
- Informarea privind cercetarea interdisciplinară a românităţii din sud-estul Transilvaniei, în perioada iunie 2011-iunie 2012, a făcut o trecere în revistă a manifestărilor ştiinţifice organizate (sesiuni, simpozioane, colocvii etc.), manifestări dintre care menţionăm: Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie, ediţia a XVII-a, Sfântu-Gheorghe, septembrie 2011; Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Muzeului Naţional al
Carpaţilor Răsăriteni, noiembrie 2011; Sesiunea de comunicări ştiinţifice Istorie, Cultură, Civilizaţie şi Credinţă Străbună, organizată în cadrul „Zilelor Miron Cristea”, ediţia a XIV-a, Topliţa, iulie 2011; Dezbaterea cu tema Consecinţele adoptării Legii Statutului minorităţilor naţionale asupra românilor din Covasna şi Harghita şi a Statului Român, organizată de Centrul European pentru Studiul Relaţiilor Interetnice din cadrul Academiei Române şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, la Palatul Parlamentului, Bucureşti, iunie 2011; Simpozionul Nicolae Vecerdea - primul prefect român al judeţului Treiscaune, ianuarie 2012, Sfântu-Gheorghe; Sesiunea de comunicări ştiinţifice Octavian C. Tăslăuanu - pe coordonatele timpului, Bilbor, februarie 2012; Masa rotundă cu tema Culegători de folclor în Arcul Intracarpatic, organizată de Fundaţia „Mihai Viteazul”, în cadrul Festivalului concurs „George Sbârcea”, martie 2012; manifestările ştiinţifice din cadrul „Zilelor Miron Cristea” - Topliţa, „Zilelor Justinian Teculescu” - Covasna, „Zilelor Sfântu-Gheorghe”, „Zilelor Nicolae Colan” şi „Zilelor Andrei Şaguna”, ultimele trei din Sfântu-Gheorghe, ş.a..
- Lista apariţiilor editoriale care abordează teme de interes pentru problematica istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei cuprinde titluri precum: publicaţiile Angvstia 15/2011, Sangidava nr. V/2011, Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” V/2012; volumele din colecţia „Profesioniştii noştri” a Editurii Eurocarpatica, dedicate arhiviştilor şi istoricilor Liviu Boar, Ioan Ranca şi Dumitru Zaharia, dar şi alte lucrări, precum: Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii, ediţie îngrijită de Vilică Munteanu şi Ioan Lăcătuşu, Editura Magic Print, Oneşti, 2011; Români şi unguri. 1940-2011, Petre Ţurlea, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2011; România la răscruce, Maria Cobianu-Băcanu, Editura România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2011; Surâsul amintirilor, Doina Dobreanu, Gheorgheni, 2011; Micul meu univers, Ileana Tarcău, Gheorgheni, 2011; Cântecul obârşiei, Doina Dobreanu, Gheorgheni, 2011; Liceul din Subcetate la 50 de ani, coordonatori Vasile Dobreanu, Doina Dobreanu, Gheorgheni, 2011; Vremuri şi destine, Ilie Şandru, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2011; Ctitori de neam, coordonator Elena Mândru, Gheorgheni, 2011; Voşlobenii şi Despărţământul Giurgeu al Astrei, Aurel I. Viţa, Mirela Moldovan (Viţa), Gheorgheni, 2012.
- Dintre volumele aflate în curs de editare, am reţinut: Monografia comunei Vâlcele, de Nicolae Moldovan şi Luminiţa Cornea; Eseuri teologice, de Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele; Solilocvii. Eseuri, de Ligia Dalila Ghinea; Cronici în vitralii, de Maria Stoica; Pagini monografice ale localităţii Araci, de Cătălin Vlădărean; Din istoria localităţilor Arini şi Iarăşi, de Constantin Aitean Taus; Genealogia familiei Colan (coordonator Ioan Lăcătuşu); Cronologia istorică Sfântu-Gheorghe (Sângiorgiu) - 550 de ani de atestare ca oraş, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu; editarea a încă două piese de teatru scrise de Romulus Cioflec, volume îngrijite de Luminiţa Cornea ş.a..
- S-a remarcat prezenţa activă a editurilor din zonă: Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna- Harghita, Angvstia a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, precum şi a editurilor Nico din Târgu-Mureş, Internaţional din Gheorgheni, România Pur şi Simplu din Bucureşti, Magic Print din Oneşti, Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca ş.a..
- Din păcate, majoritatea acestor lucrări au apărut în tiraje mici, fiind puţin cunoscute specialiştilor şi tuturor celor interesaţi de problematica complexă şi sensibilă a istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti din sud-estul Transilvaniei. În cazul publicaţiilor, problema a fost rezolvată cu ajutorul internetului. Un viitor proiect trebuie să-şi propună realizarea unei biblioteci virtuale, care să cuprindă întreaga bibliografie referitoare la românii din Arcul Intracarpatic şi convieţuirea lor cu maghiarii şi celelalte etnii din zonă.
- În cadrul Colocviului, au fost prezentate şi lucrările teologice Responsabili pentru toate, de Arhimandrit Nectarie Antnopulos, Editura Egumeniţa, Bucureşti, 2010 şi Sfântul Luca al Crimeii. Minuni contemporane, de acelaşi autor, Editura Sofia, Bucureşti, volume traduse din limba greacă de Pr. dr. Ciprian Staicu, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, directorul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.
- Participanţii la colocviu au reiterat propunerile formulate la ediţiile trecute referitoare la: necesitatea implicării Academiei Române şi a principalelor centre universitare din ţară în efectuarea unor cercetări privind istoria, cultura şi civilizaţia românească din sud-estul Transilvaniei, continuarea acţiunilor de dezvoltare a unor parteneriate culturale, sociale şi ştiinţifice cu instituţii şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din ţară şi străinătate şi asigurarea finanţării editării şi reeditării unor lucrări privind patrimoniul cultural etnologic al comunităţilor româneşti din zona Arcului Intracarpatic, în contextul multietnic şi multicultural european contemporan.

În cadrul „Zilelor Andrei Șaguna” din acest an, de la Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, prilejuite de împlinirea a două decenii de activitate a Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna” și dedicate Sfântului Mare Ierarh Andrei Șaguna, un loc distinct l-a deținut desfășurarea lucrărilor celei de-a IV-a ediții a Colocviului Național al Grupului de Cercetare „Ioan I. Russu” pentru Studierea Sud- Estului Transilvaniei (vezi paginile 6-7). Au fost prezentate rapoarte și informări, proiecte și teme de cercetare, privind românitatea din sud-estul Transilvaniei și problemele identitare a altor regiuni istorice ale țării sau ale Europei, s-au înmânat cele cinci premii anuale „I.I. Russu” unor cercetători meritoși din țară și din zonă, s-a realizat momentul „în memoriam” pentru ilustrul dispărut, fostul prieten și părinte spiritual al multor români de pe aceste meleaguri - Pr. prof. univ. dr. Ilie Moldovan. În finalul Colocviului, au fost lansate și prezentate, de către autorii lor, cele mai recente apariții editoriale din acest an, în domeniile cercetării istorice și culturii. Că este vorba de „Bucuria lecturii” (prof. Doina Dobrean) sau „Cronica învățământului din Vama-Buzăului” (prof. Corina Sporea-Bărăgan), de „Pledoarie în apărarea pădurii” (dr. ing. Ilie Mușat) sau „Ioan Ranca la 80 de ani” (dr. Ioan Lăcătușu, dr. Liviu Boar), toate îmi sunt la fel de dragi, atât prin tematica lor, cât și prin cunoașterea pregătirii științifice și a trudei depuse de autorii lor în domeniul cercetării și a tipăririi acestora.
Voi prezenta dintre aceste „bijuterii ale cunoașterii”, cartea care-mi amintește de primii mei pași în nobila muncă de profesor pe meleagurile „buzaielor ardelene”: „Cronica învățământului din Vama-Buzăului”, scrisă cu pasiune, dăruire și iubire față de locurile natale și oamenii lor, de profesoara de istorie Corina Sporea-Bărăgan (foto). Câteva cuvinte despre cunoașterea autoarei cred că sunt necesare, deoarece activitatea profesională și științifico-metodică, în cea mai mare parte, până la pensionare, și-a desfășurat-o în Brașov și în județul Brașov.
S-a născut în satul Acriș, comuna Vama- Buzăului, județul Brașov, la 18 iunie 1943, în renumita familie Sporea din „bazinul buzaielor”, pomenită odată cu primele atestări documentare ale așezărilor de la izvoarele Buzăului. Este nepoata renumitului memorialist Constantin Sporea, student, la Universitatea bucureșteană, al lui Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Onciul, Ovid Densușeanu, Nicolae Iorga, dar și coleg cu Octavian Codru Tăslăuanu, Valentin Bude și Alexandru Lapedatu, apoi profesor de limba germană la Iași și Deva, unde leagă trainice prietenii cu Octav Băncilă, Ibrăileanu, Vasile Pârvan, Calistrat Hogaș și Ioan Slavici.
Corina Sporea urmează cursurile școlii primare în satul natal, Acriș, iar cele gimnaziale la școlile din Vama-Buzăului și Întorsura- Buzăului, județul Covasna. Potrivit tradiției familiei, liceul îl va urma la Brașov, continuând cursurile superioare la facultatea de istorie din cadrul Universității București, pe care le absolvă în anul 1965. Își începe cariera didactică în comuna natală, Vama-Buzăului și satul vecin Acrișului, Brădet (tot județul Covasna, între aceste două sate fiind hotarul dintre județele Brașov și Covasna), unde va funcționa timp de trei ani. Promovând, cu succes, gradele didactice, va reuși să obțină posturi în învățământul liceal și postliceal tehnice, la Săcele și Brașov, iar între anii 1983-1989 să funcționeze ca profesor asociat la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Activitatea didactică o completează armonios cu cercetarea istorică, publicând rezultatele obținute în reviste de specialitate și în presa locală. Demne de remarcat sunt studiile: „Documente inedite din activitatea lui George Barițiu, 1850-1855” (rev., ,,Cumidava’’ nr. 6/1973), „Românii din Buzăul Ardelean implicați în făurirea României Mari” (rev. „Angvstia”, nr. 13/2009), comunicările științifice susținute la Lectoratele de Vară ale Societății Istorice brașovene, la sesiunile naționale „Românii din sud-estul Transilvaniei” de la Miercurea-Ciuc și Sfântu- Gheorghe, la Colocviul Național al Grupului de Cercetare „Ioan I. Russu” pentru Studiul Sud-Estului Transilvaniei, articolele scrise în publicația de atitudine și cultură „Condeiul ardelean” privind istoria spirituală și culturală a localităților de la izvoarele Buzăului.
Și-n toată această perioadă o idee nu i-a dat pace - „de a șterge colbul... așezat peste această adevărată avere a locului, școala”, de a aduce „la lumină această binefăcătoare lucrare a înaintașilor, a «luminătorilor satului», preoți și învățători, care cu trudă și multă iubire de neam, au făcut învățământ la Vama- Buzăului”, încă de acum 188 de ani, sau de pe vremea înființării Asociațiunii (ASTRA).
După o documentare minuțioasă în arhive, discuții cu foștii elevi ai școlilor satului, astăzi ajunși la vârste venerabile, ideea s-a întrupat într-o cronică frumoasă, cea a învățământului de pe meleagurile natale, care, cu siguranță, se înscrie ca o pagină originală pentru Vama-Buzăului, dar caracteristică pentru tot învățământul rural din Ardeal, începută în fapt cu perioada șaguniană și terminată în zilele noastre. Și, nu întâmplător, pentru a-i da o înaltă cinstire, chiar la începutul paginii, prima copertă, poartă semnătura celui mai mare înaintaș „luminător”, simbol al spiritualității, învățământului și unității naționale al românilor de pe aceste meleaguri, preotul, învățătorul și liderul „vămașilor de la poalele Ciucașului”, Ioan Modroiu, despre care am auzit vorbindu-se, cu adâncă pioșenie și respect, din primele mele clipe trăite în învățământul întorsurean.
Structurată pe cinci capitole, cartea surprinde, în primele două, principalele momente și transformări petrecute în sistemul școlar „vămășan”, aflat sub influența marilor evenimente istorice, cărora autoarea le dă importanța și interpretarea adecvată, specifică unui bun cunoscător al istoriei naționale.
Astfel, Corina Sporea-Bărăgan surprinde, într-o adevărată frescă, patru etape caracteristice în evoluția școlii, etape care se conturează ca tablouri de sine stătătoare în spațiul frescei, cu rupturile caracteristice generate de exploziile social-naționale, dar și cu legăturile și continuitățile datorate tradițiilor, amprentei spirituale a poporului nostru și factorului politic dominant al timpului. Primul tablou ilustrează învățământul confesional până la Marea Unire, pornind de la izvoarele sale, de la 1824, trecând prin perioada șaguniană și a legislației maghiare, Trefort și Appony, până la sfârșitul marelui război de întregire națională. Sunt aduse în fața cititorului diverse documente care ne dau informații despre: evidența copiilor școlari, inventarul școlii confesionale, starea edificiilor școlare, situația învățătorilor, programele și manualele școlare, concursurile organizate pentru ocuparea posturilor de învățător, situația școlară a anului 1918.
Un al doilea tablou, cuprinzând perioada 1918-1948, redă transformările petrecute prin trecerea de la învățământul confesional la învățământul de stat românesc, bazat pe principiile marelui reformator al învățământului de la începutul secolului al XX-lea, Spiru Haret. La nivelul comunei a fost înființat Comitetul Școlar care „coordona managementul școlar” și reprezenta cele trei instituții școlare de pe raza localității în relațiile cu organismele statului, Vama centru, Vama de Sus și Acrișul. Alături de acesta mai funcționa „Consiliul Învățătorilor, format numai din cadre didactice, ce hotărau în problemele legate de activitatea școlară”. Acestea conlucrau „în interesul copiilor satului, pentru a asigura frecventarea școlii”. Autoarea descrie pe larg baza materială a școlilor, populația școlară, personalul didactic, activitatea școlară și extrașcolară la Școala nr. 1 (centru), aspecte din activitatea la catedră, inspecțiile școlare, desfășurarea serbărilor școlare, alte activității social-obștești, încheind tabloul cu situația școlii în anii celui de-al II-lea război mondial și a perioadei postbelice până la reforma învățământului din 1948.
În tabloul următor, al perioadei comuniste, 1948-1989, Corina Sporea-Bărăgan pune accent pe transformările „de tip stalinist” petrecute la început, excesele ideologiei staliniste aplicate în școală, lichidarea analfabetismului, abuzurile asupra școlii și slujitorilor ei, impuse de noul regim, instituția pionieriei și factorii care au ajutat școala la împlinirea misiunii ei în timpul regimului comunist. La acest tablou, autoarea adaugă practica și experiența personală, ca elevă și profesoară la unitățile școlare din zonă, vorbind deseori cu căldură și mândrie despre activitățile sale și ale colegilor săi.
Fresca școlară a istoriei învățământului se încheie cu o scurtă schiță, între contururile neclare ale unei „interminabile reforme caracterizate de incompetență, incoerență, neștiințifică, susținută de o legislație nerealistă, subordonată intereselor politice”. Schimbarea deasă a structurii anului școlar, manualele „așa-zise” alternative, renunțarea la uniforma școlară, golirea manualelor școlare de conținut la disciplina istorie, diminuarea educației patriotice sunt numai câteva dintre racilele sistemului actual evidențiate de autoare. Eu, autorul acestor rânduri, cred că micile și sporadicele acțiuni inițiate de cadrele didactice locale în privința suplinirii activităților sistematice ale unor organizații ale tineretului școlar, grefate pe lipsa de informație științifică coerentă și de durată, sunt doar paleative care nu reușesc să suplinească nici pe departe formarea sentimentelor patriotice și naționale, în contextul propagării unui europenism deșănțat și antinațional prin toate mijloacele mass-media și a rețelelor de socializare la care tineretul, de la vârstele cele mai fragede, are acces. Până când ministerele învățământului sau educației, tineretului sau sportului, cercetării științifice sau științei, sau cum naiba s-ar mai numi, nu vor face un program național de educație, coerent și cu bătaie lungă, situația educației școlare se va înrăutăți și mai mult. Vor veni la catedră „educații’’ acestei vremi, ale căror idealuri formate de școala românească a perioadei postrevoluționare sunt departe de a fi patriotice și naționale. Ce se va întâmpla atunci cu generațiile viitoare?
Din amărăciunea desprinsă, din cele câteva rânduri ale autoarei acestui tablou, al școlii postrevoluționare, cred că și dânsa îmi împărtășește gândurile privind viitorul sumbru al școlii românești. Și cred acest lucru pentru că principiul haretian „cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara”, împărtășit de autoare, a rămas la fel de valabil și astăzi ca și la începutul secolului XX. Și mai sunt convins că autoarea, prin această lucrare, în afara scopurilor împărtășite, a vrut să tragă și un viguros semnal de alarmă pentru oamenii actuali ai școlii din vatra Vămii-Buzăului asupra pericolului pierderii identității lor ca români prin continuarea unui asemenea sistem de învățământ. Să mă ierte autoarea, dar pornesc de la principiul arhicunoscut al rolului recenzorului unei cărți: de a sublinia în mod deosebit ce autorul nu a vrut sau nu a putut să spună în carte.
Cele trei capitolele următoare ale cărții reușesc să realizeze câte o cronică mai mică a celorlalte unități școlare din vatra Vămii: Școala de stat nr. 2 din Vama de Sus; Școala de 4 ani din Buzăiel și cea mai îndrăgită dintre toate, Școala primară din Acriș.
În final, vreau să remarc acribia arhivistică și științifică a cercetătoarei în ale istoriei învățământului din Vama-Buzăului, bogăția surselor de documentare folosite, discutarea variantelor de interpretare a documentelor istorice și, nu în ultimul rând, iubirea față de locurile natale și oamenii lor. Și-n finalul finalului, vreau să dezvălui publicului un mic secret al autoarei: de pe acum lucrează la ediția a II-a a „Cronicii învățământului din Vama-Buzăului”, ediție îmbunătățită și adăugită cu noi documente, inedite, din Arhivele Ministerului Învățământului.
Felicitări Corina Sporea-Bărăgan pentru frumoasa pagină de istorie pe care ai scris-o, fiind de altfel singura autoare din zona buzaielor care ai editat o astfel de lucrare complexă. Celelalte scrieri de acest gen, sunt simple monografii. Recomand, cu căldură, lucrarea spre a fi citită tuturor cadrelor didactice, cât și cititorilor iubitori de istorie ai publicației noastre „Condeiul ardelean”.

Păi, din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizația umană! La Bugiulești (Vâlcea), Nicolăescu-Plopșor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuințe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureș, au fost descoperite trei tăblițe continuând cea mai veche scriere din lume, cu o vechime de șapte mii de ani. Așezarea de la Românești - Dâmbovița datează din anii 30.000 î.e.n.. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine și furnale din Europa, aici s-au format popoarele indo-europene.
De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciții, cimerienii, ilirii, ligulii, bascii, sarmații, elenii (aheii și dorienii, hitiții, carienii, italicii sau frigienii) etc.. Aici s-au pus bazele Troiei și apoi ale Romei. De altfel, vechea Romă a existat pe locul actualului oraș Roman, iar cuvântul Roma este de origine tracică.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra, anterioară sumerului și totodată cea mai numeroasă și mai extinsă populație a antichității. Puteau fi găsiți în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Polonia, Italia, Franța, Spania, Turcia Europeană), Tadjikistan, Asia Mică, Africa. Chiar și burii din Africa de Sud sunt neam dacic! Cu multe secole înainte de cucerirea romană, dacii reușiseră să obțină un an de 365,242197 zile, față de anul astronomic modern de 365,242198 zile, sau față de cel Iulian al alexandrinului Sosigenes de 365,25 zile. Homer a remarcat unitatea lingvistică, etnică și de civilizație a tracilor începând cu mileniul V î.e.n., de când acest spațiu a iradiat cultură. Tot el ne spune că numai ei știau să lupte călare și să folosească arcul ca armă de luptă.
Traco-macedonenii au creat și primul imperiu din Europa, cel al lui Alexandru Macedon, care a creat și cultura „elenistică”. Dascălul său, Aristotel din Stagiro-Makedonia, era tot un traco-macedonean.
Scrisul a apărut mai întâi în spațiul tracic, apoi în cel greco-roman. Primii poeți au fost tot de origine tracă. Tracodacii se remarcau printr-o corectitudine deosebită, toate convențiile fiind încheiate doar verbal. De pildă, lipsa de acasă era semnalată printr-un băț așezat la poartă. De remarcat că același obicei îl aveau și mayașii! Oare cine îi învățase să trăiască într-un asemenea identic spirit de cinste?
Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului (vezi actualele ceasuri)! Minele de aur din Dacia erau cele mai bogate din Europa. Numai tezaurul regal al lui Decebal, jefuit de romani, conținea 1640 de tone de aur și 3310 tone de argint. Cu el, Imperiul Roman a scăpat de faliment, permițând ca locuitorii Romei să fie scutiți de impozite timp de un an, să primească fiecare câte 650 de denari și să se finanțeze, timp de 123 de zile, serbările de la Roma, cu peste 10.000 de gladiatori și 11.000 de fiare sălbatice!
Primul popor antic European care a realizat o unificare a tuturor triburilor având aceeași etnie a fost cel dac. Ocupația romană a întrerupt procesul de unificare națională pentru 1812 ani... Unde ar fi fost acum România, fără aceste vicisitudini ale istoriei? De reținut: pentru cucerirea Daciei, Traian a fost nevoit să mobilizeze peste 60 la sută din armata imperiului! În secolele VI-V î.e.n., civilizația dacică era atât de dezvoltată, încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 i.e.n.). Herodot afirma că „tracii sunt cel mai numeros popor după inzi”. În această zonă, se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 de ani), cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnăcop de miner, cel mai vechi harpoon și cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri (tip baionetă) din lume (toate peste 18.000 de ani vechime), cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 de ani), cea mai veche exploatare și prelucrare a aurului din Europa și cea mai veche scriere din lume (7.000 de ani). Limba română este cea mai unitară limbă din Europa, vorbită de cel mai mare număr de oameni și cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origine latină în raport cu celelalte limbi neolatine. În fapt, romanii descindeau din marea și nobila gintă a traco-dacilor. Pe la 1.400 î.e.n., în Dacia nord-dunăreană, a apărut cea dintâi școală cu local propriu de pe Terra, ANDRONICONUL, unde preoții zalmoxieni predau toate disciplinele universitare, începând cu teologia, astronomia și astrologia.
Pitagora și elevii săi și-au completat studiile universitare la școala zalmoxiană, întrucât după mărturiile lui Platon și Socrate, în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învățați medici din lume, superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxa „a promovat o învățătură despre un trai nou, mai înțelept decât al grecilor”. Tot Zalmoxa a introdus în școala sa studiul Dreptului, Belaginele, care stau la baza civilizației umane. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt! Platon, Socrate, Orfeu, Achile, Traian vorbeau limba daco-tracă. În Dacia se scria cu litere latine, care erau și litere dacice! În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag. Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabilește „începutul tranziției dacoromane dincolo de anul 2.000 î.e.n.”, când evreii nu existau nici măcar ca păstori! De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia- Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă și regină pe la 3.000 î.e.n.. La impactul cu romanii, dacii credeau în nemurirea sufletului și erau deja monoteiști. Din punct de vedere al concepției filosofico-religioase, erau și au rămas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis, care avea să devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, așa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspirație pentru Fecioara Maria. Geții cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelații din emisfera boreală (50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelației Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci.
Iată ce ne arată Platon în „Charmides”, unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzațional: „Așa stau lucrurile, Charmides, și cu descântecul nostru. L-am învățat, cu prilejul unei expediții, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au și darul de a te face nemuritor! Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele, cât și cele bune, ale trupului și ale ființei noastre întregi, revărsânduse din suflet, așa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem că, deopotrivă, capul, cât și restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijește cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele și gândurile frumoase!”.
Freud și psihanaliza lui? Evreii au „descoperit iar America” după mii de ani!
Și încă o informație care ne lasă fără grai: într-o locuință de pe dealul Grădiștei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu și pensetă din bronz; la Piatra Roșie, un scalpellum tot din bronz, iar la Poiana, sonde medicale și un schelet cu craniul trepanat! Religia geților spunea că la nașterea celor doi Frați Divini, Apollo și Artemis, care a avut loc la solstițiul de iarnă, Domnul Ceresc a luminat și a încălzit pământul, încât zăpezile s-au topit și au înflorit merii. În același timp, numele Zeiței Mame, Maria-Maris însemna și „floare de măr”. De atunci, de când au înflorit merii iarna, Anul Nou, care era la 1 martie, a fost mutat la 1 ianuarie, dată preluată mai târziu și de romani. Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci și data de 1 martie ca An Nou, dar și pe Fecioara Maria, devenită biblică. S-a mai spus apoi că Iisus Hristos a fost influențat, în filosofia sa, de esenieni. Numai că esenienii au fost inițiați de traci, de preoții lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut până și de Jose Phus Flavius, fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit... mare istoric în „Antichitățile iudaice”: „Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viața lor amintește în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiți pleistai”.
După cum ne arată Jose Phus Flavius, în „Războiul iudaic”, esenienii constituiau practic prima conferire de tip comunist din istorie: disprețuiau bogăția, între ei nu vindeau și nu cumpărau nimic, jurau să respecte dreptatea față de oameni, trăiau în „frății” cărora își predau toate veniturile și bunurile, gestionate în comun, respingeau prezența femeilor (temându-se de desfrânarea și trădarea lor). Intenții și obiceiuri pozitive pe care, ulterior, evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor „frății” masonice. Realitatea de care evreii, cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca dracul de tămâie, este că filosofia pozitivă creștină s-a născut pe teritoriul Daciei, ei nefăcând altceva decât să o preia în folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman și a-și justifica pretențiile de „popor ales”, dornic de a stăpâni Lumea! Așa cum Biblia a fost „prelucrată”, timp de 1000 de ani, în folos propriu, așa și dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii au fost distruse cu perseverență pe parcursul ultimelor două milenii!
Istoria mai are multe mistere și unul dintre acestea, absolut senzațional, poate fi modul în care două popoare înrudite, tracodacii și romanii, care dominau lumea antică, au putut fi asmuțite unul împotriva celuilalt. Oare, întâmplător, vizionarul Indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ‚30, că România va fi Noul Pământ al Făgăduinței, iar Bucureștii Noul Ierusalim? În care se va afla Casa Popoarelor descrisă în Biblie și realizată întocmai de Ceaușescu sub denumirea de Casa Poporului!

Am înţeles de ce am ajuns de râsul lumii, de ce suntem astăzi atât de săraci într-o ţară bogată, de ce resursele cele mai preţioase ale pământului nostru binecuvântat sunt pe cale de a fi secătuite de firme străine sub oblăduirea lui Băsescu, de ce între noi este atâta ură, de ce nonvaloarea primeşte cinstire prin decoraţii şi alte stimulente, de ce pe scena politică românească au defilat liberi şi aplaudaţi Boc - nonpersonalitate, Olteanu - biet la minte, Micea Toader - şapte feţe, Anastase - analfabetă, Udrea - abuz-îngâmfare- prostie şi toţi hoţii din clica băsesciană.
Pentru că Traian Băsescu nu este român. Din biografia lui Traian Băsescu, prezentată public de Vadim Tudor: „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că tatăl adoptiv al lui Traian Băsescu se numea Dumitru şi era de meserie tâmplar. Acesta s-a născut într-o localitate de lângă Bacău. A urmat Şcoala Militară, făcând parte din promoţia 30 decembrie 1949. După absolvirea Şcolii Militare, a fost repartizat la Divizia Mecanizată „Mărăşeşti” din localitatea Basarabi (judeţul Constanţa), devenit şef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiţerul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de meserie croitoreasă, divorţată şi cu doi copii mici - Traian şi Mircea. Tatăl natural al celor doi copii, evreu, plecase din România, abandonându-şi soţia şi copiii. Menţionăm că şi mama celor doi este tot de origine evreiască. Dumitru Băsescu s-a căsătorit cu acea femeie şi i-a adoptat pe cei doi minori” (Biografia lui Traian Băsescu-Braunovici, Preşedintele României - Biografie Traian Băsescu; Soribd - Biografia lui Traian Băsescu.com/unde-este-flota româniei-lista-navelor.html).
Iată de ce corigentul preşedinte taxează activitatea din învăţământul românesc drept sursă de tâmpenie, iată de ce ocrotitorul hoţiei este marele hoţ pe frontispiciul ţării, iată de ce preşedintele- evreu şi-a tocmit drept crainic pe consangvinul Patapievici, care împrăştie în lume, pe bani româneşti, configuraţia desfigurată a lui Traian Băsescu, preşedintele său, purtător de zvastică fascistă. Iată de ce, din 2005, ne aflăm în „fundătură” şi „percepte” (a se vedea „precepte”), opt ani de când, prin josnică fraudă, nenaţionalul Băsescu şi-a tăiat cu barda drum spre preşedinţie, iar astăzi, pentru că i s-a arătat adevărata faţă, caută sprijin la străini prin mesageri conduşi de bretonata cu inimă şi faţă zbârcită Monica Macovei, care a dovedit cât de liberă este justiţia în România, dacă justiţiarii ei au ajuns să-şi reclame ţara străinilor, ca în vremea vasalităţii otomane. Iată explicaţia frăţietăţii cu ungurii a preşedintelui angajat să le satisfacă toate poftele, în total dispreţ faţă de nevoile, drepturile şi doleanţele românilor.
Am înţeles de ce Băsescu ne stigmatizează în faţa Europei drept naţionalişti. Pentru că el nu-i de naţia noastră. Naţionalist este omul care îşi iubeşte patria. El, ca om fără patrie, nu poate iubi această ţară. Se vede.

Fără Băsescu, PDL s-ar putea reabilita

Sub auspiciile unui asemenea lider al partidului, PDL, partid cu mulţi români, nu-şi va dobândi niciodată prestigiu, respect şi justificată apreciere pentru calităţile oamenilor săi merituoşi, cărora ar trebui să le fie ruşine cu preşedintele lor. Aceasta înseamnă ca bruma sa de oameni demni, pe care-i mai are, să spună: - Ajunge, ne-ai „condus” destul! Şi aceasta cât mai repede, până nu-l destramă de tot! Îi îndemnăm pe pedelişti la meditaţie! Este cazul să-şi ia soarta în propriile mâini, smulgând-o de sub „autoritatea” lui Băsescu. Putem astfel să ne desfăşurăm mai înţelept disputele politice, aşa cum se întâmplă în multe ţări, recunoscându- ne, unii altora, fără patimi, izbânzile şi eşecurile.

Domnule Jose Manuel Durrao Barroso,
Subsemnatul, Victor-Gabriel Ciutacu, cetăţean român, membru cu drepturi depline şi contribuabil net al Uniunii Europene, plătitor de taxe şi impozite la zi, fost pionier şi utecist pe vremurile când Excelenţa Voastră se juca de-a socialismul prin Portugalia, vă rog să aveţi în vedere următoarele:
- Conform Constituţiei, România este un stat naţional, unitar şi suveran. Acest statut nu s-a schimbat în cel de colonie (sau, dacă preferaţi, paşalâc) nici măcar după 1 ianuarie 2007, dată când, bănuiesc că vă aduceţi aminte, România a devenit stat membru.
- Funcţiile de reprezentare/decizie din România se ocupă, tot conform Constituţiei în vigoare, prin alegeri sau, după caz, numiri/concursuri. De asemenea, ele se pierd prin alegeri, referendum, revocare sau condamnare definitivă. Nu există act normativ potrivit căruia Comisia Europeană să aibă vreun drept de veto sau de preemţiune.
- Deşi traversează (şi nu neapărat din vina sa) un moment economic extrem de greu, România îşi plăteşte la timp contribuţia financiară la bugetul european comun, la fel cum îşi respectă angajamentele asumate la semnarea Tratatului de aderare, iar românii nu dau foc băncilor şi nu cer ieşirea din UE, aşa cum fac alţi confraţi de-ai lor.
Având în vedere cele scrise mai sus, vă sugerez ca, dacă tot vă topiţi de dragul preşedintelui României, să-l luaţi la Dumneavoastră acasă, să-l hrăniţi, să-l alintaţi şi, eventual, să-l decoraţi. Până atunci, vă rog politicos să ne lăsaţi pe noi, românii, să ne decidem democratic, fără impuneri discreţionare şi ilegale de reguli ieşite din curenta practică a structurii pe care o conduceţi, numele conducătorilor şi viitorul.
Fără pic de consideraţie,
Victor-Gabriel Ciutacu,
Unul dintre fraierii care vă plătesc salariul nesimţit de mare pentru criza mondială
(Scrisoare preluată de pe blogul www.ciutacu.ro)

14 iulie

• Mai sunt 15 zile până la referendum. Trebuie să mergem la vot! Răsfoind internetul pentru a vedea ce se mai spune, mă opresc la pagina domnului Dan Tanasă, cunoscut avertizor public. Dumnealui ne atrage atenţia că suspendatul Băsescu l-a decorat pe Attila Sechereş, un ungurizat cu talent la desenat. Acest desenator face parte din Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, fiind şi membru al Societăţii Maghiare de Heraldică şi Genealogie. Mai citim: „Singurul merit cultural al lui Szekeres, decorat de către Preşedintele Băsescu cu cea mai înaltă distincţie culturală, este acela de a fi autorul stemelor revizioniste şi şovine ale tuturor localităţilor din judeţele Covasna şi Harghita, steme din care lipsesc orice fel de reprezentare a comunităţilor românilor din cele două judeţe”. Iată încă un argument pentru a merge la vot şi a pune ştampila pe „DA”.

15 iulie

• Duminica a 6-a după Rusalii. La pastorală, preoţii ne aduc aminte de vindecarea slăbănogului din Capernaum. Cităm dintr-o pastorală a părintelui Constantin Galeriu: „Şi au venit la El aducând un slăbănog, un paralitic pe care îl purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de Mântuitorul, au desfăcut acoperişul casei, deschizând, oarecum, acoperişul spre cer, acolo unde era Iisus, care coborâse cerul pe pământ. Şi în acest loc descoperit, au lăsat jos patul în care zăcea slăbănogul, aşezându-l în faţa Mântuitorului. Şi cel dintâi cuvânt este: „Îndrăzneşte, fiule”. Căci Iisus spune: „Îndrăzneşte, fiule, iertate-ţi sunt păcatele”. Adică ceea ce te desparte pe tine de Dumnezeu. Cum te desparte? Prin păcat, spun Părinţii, omul încearcă să-şi pună un fel de nou început; să se vadă pe el însuşi ca un fel de cauză a lui. Parcă-ţi pierzi conştiinţa originii. Originea e Dumnezeu. Şi, în despărţirea de Dumnezeu, e ca şi cum tu ai fi propria ta origine, propria ta cauză. În egocentrismul tău, făcând din tine un fel de centru. Şi fiecare devenind un fel de centru - mii şi miliarde de centre, haotic. Sărmanul om! De aceea Mântuitorul le spunea fariseilor, în stare de păcat, acest cuvânt grav: „Voi aveţi drept tată pe diavolul”. Înspăimântător cuvânt! E ca şi cum ţi-ai schimbat paternitatea. Şi, vieţuind tragic în filiaţia diavolului, atunci, îl moşteneşti. Răul din tine este moştenirea lui” (crestinortodox. ro). Cu toţii ar trebui să medităm la aceste tălmăciri ale părintelui Galeriu şi să fim mai buni unii cu alţii, să trăim în comuniune şi iubire. Alexandre, Andrei şi alţii ca voi, credeţi că se poate? Noi aşa am vrea şi v-o propunem!
• Agerpres: „Întrecerile Dacice” desfăşurate duminică la Cetatea de Baltă, în cadrul celei de-a VI-a ediţii a Festivalului Cetăţilor Dacice, au fost câştigate de echipa din comuna Cricău, care şi-a adjudecat cinci din cele zece probe, astfel încât viitoarea competiţie se va organiza în localitatea de lângă Alba- Iulia. (...) „Arcul viteazului” (tir cu arcul), „Rapid şi puternic”, „Suliţaşul cetăţii” (aruncarea suliţei la distanţă), „Cel mai iute de picior” (alergare cu mielul în spinare), „Braţul de fier” (skandenberg), „Luptătorul”, „Îndemânare şi curaj” (căţărat pe catarg), „Să ne unim forţele” (concurs de tras cu frânghia), „Voinicul din cetate” (aruncarea bolovanului) şi „Cărăuşii cetăţii” (transport rapid al apei dintr-un butoi în altul) au fost cele zece probe care au amintit de întreceri specifice perioadei de acum două milenii”. Foarte frumos! Să ne aducem aminte cine suntem şi să-i informăm pe puştii veniţi ulterior, care se dau cocoşi, ce şi cum prin Dacia.

16 iulie

• Andrei Antal, prin mila lui Dumnezeu, primar în municipiul ce poartă numele Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă, a luat lecţii de la pedelistul Livache. L-a studiat pe Livache, prin grija lui Blaga, probabil. Unii i-au spus lui Blaga „buldogul”. Eu, după ce am studiat faciesul său, cred că seamănă mai mult cu familia suidelor şi nu a caninelor. Dar să lăsăm asta cu asemănarea şi să informăm că avertizorul public, Dan Tanasă, azi ne spune cât de pasionat este Andrei Antal de floricultură. Pentru pasiunea domniei sale „a cheltuit de 19 ori mai mult” decât pasionatul de inginerie Almoş Albert. Să nu uităm însă întâmplarea. Datele au fost comunicate datorită unei hotărâri judecătoreşti care a constatat că Andrei Antal a încălcat legea, necomunicând informaţiile publice solicitate de un membru al comunităţii. Andrei dragă, te mai duci la părinţii domnului Tanasă să-i intimidezi pentru că fiul lor îţi cere să respecţi legea? Măi, exponentule al reformării, observăm că ai o singură valoare pe care nu o reformezi şi aceea este încălcarea cu consecvenţă a legilor Statului Român.
• Bunul Agerpres ne aduce la cunoştinţă un lucru înduioşător. Bunul şi nepreţuitul şef al Inspectoratului Judeţean Şcolar, domnul Salamon Alpar Ferenţ, nu mai participă la concursul de ocupare a postului. Motivul este faptul că fetiţa sa, să-i dea Dumnezeu sănătate şi înţelepciune, intră în clasa I şi are nevoie de el. Emoţionant! Domnule Radu, ungurizat Raduly, ce păcat că nu aveţi un copil care începe şcoala, ne-aţi fi scutit, după modelul Salamon, de activităţile şovine ale Primăriei municipiului Miercurea- Ciuc. Consideraţii valabile şi pentru nepreţuitul Borboli. Înţeleptul Salamon, însă, este consilier judeţean. Nu este exclus ca dumnealui să candideze la parlamentare, probabil ca să fie alături de fetiţa lui din clasa I. Aşteptăm cu interes evenimentele ce vin.
• Agerpres: „Mihai Răzvan Ungureanu a devenit, luni, membru al Societăţii Timişoara, reprezentanţii acestei organizaţii declarând că susţin Iniţiativa Civică de Centru Dreapta (ICCD). (...) Ungureanu a adăugat că crede că este nevoie de o reconstrucţie a clasei politice, de o refacere a resursei umane implicate în politică şi de revalorificarea implicării politice, care nu trebuie să reprezinte altceva decât actul cetăţenesc complet de a fi la dispoziţia binelui public şi a societăţii, «propunându- i proiecte pozitive şi nu restauraţie comunistă»”. Doamne mult ne încerci! Cu toată evlavia faţă de Dumnezeu, trebuie să spunem adevărul. Mihai Răzvan Ungureanu până acum a fost în politică, nu? Ministru de Externe, nu? A dat patrimoniul Fundaţiei Gojdu de la Budapesta statului Ungaria, deşi, adormitul întru Domnul Gojdu, lăsase imobilele şi averea sa Bisericii Ortodoxe Române. Doamne scapă-ne de acest udemerist sub acoperire! Români, dezavuaţi-l pe unde îl vedeţi că spurcă şi pământul pe care calcă acest individ, că persoană până acum nu a dat nicio ocazie de a-l considera. Un utecist ajuns la maturitate, adică un comunist, un cominternist, un antiromân.

17 iulie

• Premierul României, Victor Ponta, merge în vizită oficială în estul României, la Chişinău. Multă lume se întrebă de ce a mers. Victor Ponta răspunde, la sfârşitul deplasării, clar şi fără echivoc: „Închei o vizită pe care o consider foarte utilă, care era şi foarte necesară pentru că se exprimaseră în trecut foarte multe intenţii bune şi cuvinte frumoase, dar nu se concretizaseră”. S-a dezvăluit stilul Băsescu, prietenul de pahar al lui Voronin, care s-a dus în viile din estul României ca să le dea speranţă românilor de acolo. Facem asta, facem asta, facem asta, dar n-a făcut nimic. Ponta a făcut, a semnat şi a dat drumul pentru toate activităţile necesare, ca aerul, pentru românaşii din estul ţării. I-a trebuit o zi! Întrebare, de ce Răzvan Ungureanu, cu prilejul şedinţei comune de la Iaşi cu Vlad Filat nu a semnat niciun document, ci a consumat mâncarea Primăriei Iaşi degeaba? Ce pacoste pe capul românilor acest Ungureanu! Răzvănele, mata cam vrei să-i înşeli pe români, credem. Pentru cine drăguţule vrei asta, pentru ungurenii tăi, pentru putinicii tăi, pentru merchelişti, ori pentru toţi deopotrivă? A, scuză-mă că i-am uitat pe oemveiştii care dau sinecură nevestii dumitale oficiale!
• Cotidianul.ro: „Conducerea UDMR îi sfătuieşte pe maghiari ca la referendumul pentru demiterea preşedintelui să voteze cum îi îndeamnă conştiinţa, adăugând că uniunea „nu a încheiat înţelegeri nici cu coaliţia de guvernământ, nici cu partidul care îl sprijină pe şeful statului” şi nu o va face până la parlamentare”. După ce au pierdut masiv la alegerile locale din România, udemeriştii stau la pândă. Nu mai agresează, chipurile, alegătorii lor. Nu ştim mesajele subterane, cele transmise din gură-n gură. Noi ne permitem un sfat. Minoritate ungară, mergi la vot! Nu te mai lăsa manipulată nici de udemerişti, nici de pecemişti, nici de tocheşişti, nici de anexele lor, pedeliştii, şi de nimeni. Minoritarilor, gândiţi creştineşte cu capetele voastre!

18 iulie

• Actorul român Sabin Ţambrea, născut în municipiul Târgu- Mureş la anul 1984, îl interpretează pe Regele Ludwig al II-lea al Bavariei în filmul Casei de Producţii Warner Bros, cu un buget de 16 milioane de euro. După cum se vede, românii pot face şi asta. Conaţionalii lui Ludwig nu au fost aleşi. Să înţelegem că românii sunt aleşii?
• Pedelistul tot pedelist rămâne. Se poate spune, credem noi, şi că pedelistul tot ca udemeristul rămâne, adică tot antiromân. Agerpres ne informează despre dezinformarea practicată de o marionetă a suspendatului Băsescu, pe numele lui Boc. Iată: „Cert este că acest raport consemnează din nefericire un regres în materie de justiţie din momentul în care noua putere a preluat guvernarea şi acest lucru pune în pericol aderarea României la spaţiul Schengen”. După ce şeful său nu a vrut să ia mâna de pe justiţie, acum e Antonescu şi compania de vină? Raportul pe justiţie al instituţiilor UE, cu privire la România, face referire la ultimii ani, când domn Băsescu conducea justiţia. Păi de aia oare Sorinache, Livache, Vidache etc. strângeau, cu asiduitate, pentru Trăienuţ bani negri, ca zilele ce vin să fie albe? Eee, pentru aceste mari realizări ale domnului Traian trebuie mers la vot şi votat „DA”. Aşa, pentru simplul fapt ca justiţia să devină independentă!

19 iulie

• Mara Deleanu ne informează că demolatoarea învăţământului românesc şi al celui în limba ungară din judeţul Covasna, inspectoarea şcolară generală Irma Chereştei, nu mai vrea să candideze pentru un nou mandat. Ea, săraca, nu a ocupat postul politic, ci doar cu proptele puternice ale frumosului Marcu, pe lângă sforarul şef Hrebenciuc, care a tamponat-o pe Cati Andronescu, atunci când aceasta a vrut să-i dea liber pentru că deteriora învăţământul din judeţ. Acum, când trebuie să dea examen de adevăratelea, se retrage „demn”. Nu poate face faţă noilor metodologii de ocupare a acestui post, dumneaei fiind expertă în ocuparea posturilor de conducere prin folosirea proptelilor politicienilor. Ei, politicienii, bineînţeles nu pun proptele politice, ci doar... Poate se gândeşte vreun românaş sau româncuţă, competent sau competentă, să ocupe postul pentru revigorarea învăţământului din negura udemeristo-băsistă, în care doamna Irma s-a mişcat cu eleganţă şi cu bucuria celui ce vrea să facă rău majoritarilor români. Bârfa târgului ne spune că Irmuţa ţinteşte un post în Parlamentul României. Doamne fereşte! Cred că unele persoane o să-mi reproşeze că nu apreciez faptul că excelenta profesionistă, în udemerism, a condus învăţământul din judeţul Covasna spre culmile sale de glorie. Astfel, rezultatele de la bacalaureatul de anul ăsta au propulsat judeţul Covasna pe locurile fruntaşe ale cozii clasamentului. Oare nu e ruşine să obţii un procent de promovabilitate în jur de 33 la sută, după ce tu conduci învăţământul din judeţ de un deceniu şi jumătate? Onoarea ar trebui să-i şoptească doamnei să se pensioneze anticipat. E mai frumoasă viaţa în grădină, decât să nenoroceşti pe alţii.
• Se întâmplă, după plecarea din fruntea Guvernului a marelui Boc, ca prefecţii să fie preocupaţi de problemele adevărate ale economiei judeţelor. Codrin Munteanu, prefectul judeţului Covasna, s-a implicat în cultura cartofului şi azi aflăm, prin intermediul Agerpres, că Alexandru Petru Frătean, prefectul judeţului Mureş, se implică în rezolvarea problemelor Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor din Târgu-Mureş, depozitara a 400 de capete de bovine din rasa Bălţata Românească, cu un potenţial genetic deosebit. Da, avem şi noi nevoie de lapte bun. Trebuie mers la vot şi votat „DA”, pentru ca tendinţa asta bună să poată creşte în substanţă.

20 iulie

• Sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a elogiat personalitatea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul: „Sfântul Prooroc rămâne în conştiinţa noastră potrivit Sfintelor Scripturi în primul rând ca un prooroc, învăţător şi luptător pentru dreapta credinţă în vreme de rătăcire. Aproape singur s-a luptat cu rătăcirile de la dreapta credinţă. A înfruntat teama, primejdia de moarte, dar a rămas credincios lui Dumnezeu şi a simţit puterea lui Dumnezeu în viaţa sa. În al doilea rând, Proorocul Ilie este un om al ajutorării celor sărmani, al consolării celor îndoliaţi. El a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului schimbând durerea în bucurie. În al treilea rând, Sfântul Prooroc Ilie este un om al dreptăţii, care apără pe cel nedreptăţit şi intervine atunci când familia regală ucide un om doar pentru a-i lua via şi a o stăpâni”. Din cuvântul de învăţătură rostit la Mănăstirea Caraiman, cu ocazia sfinţirii noului paraclis chiriarhal al acesteia. Basilica.ro.
• Aflăm că eurodeputata PNL Norica Nicolai i-a adresat o scrisoare şefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, întrebându- l care sunt sursele de informare ale Comisiei în redactarea raportului incorect pe MCV şi reclamă că funcţionarii europeni, prost informaţi, tratează România ca pe o colonie. Şi noi credem că doamna Nicolai are dreptate.

21 iulie

• Deşi e sâmbătă, zi liberă, domnul Ponta lucrează. Solicită şi realizează o întâlnire cu conducerea locală a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, la Miercurea- Ciuc. De pe surse am aflat că, pentru referendum, pentru alegerile generale din toamnă, poate pentru alegerile prezidenţiale ce se pot întâmpla în octombrie etc., USL şi UDMR doresc un armistiţiu. Pentru acest armistiţiu a venit Ponta. Nici n-ar fi rău dacă s-ar materializa şi udemeriştii ar începe să nu mai ignore legile României. Bineînţeles că udemeriştii nu au renunţat la acţiunile lor antiromâneşti provocatoare. Iată, le găsim într-o relatare Agerpres: „Premierul României a participat la Miercurea- Ciuc la o întâlnire cu reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene. El a vizitat şi un târg de produse locale şi a gustat caşcaval făcut de producători harghiteni. O localnică i-a spus premierului, în limba maghiară, să fie de acord cu acordarea autonomiei pentru Ţinutul Secuiesc, dar premierul a ignorat-o”. Cum în CV-ul domnului Victor Ponta nu am găsit că ar avea cunoştinţă de limbă ungară, e clar de ce a ignorat-o. Doamna aia l-a confundat cu Mihai Răzvan Ungureanu, credem noi.

22 iulie

• Duminica a 7-a după Rusalii. În pastorale, preoţii parohi ne aduc aminte de vindecarea a doi orbi şi a unui mut de către Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în Capernaum. Aceştia au fost vindecaţi de credinţa lor.
• Azi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împlineşte 61 de ani. „La Mulţi Ani Frumoşi!”, părinte, şi fie ca harul Domnului să vă lumineze în păstorire.

23 iulie

• În 1913 s-a născut în familia plugarilor Maxim şi Ecaterina Iacob din satul Crăiniceni, judeţul Botoşani, Sfântul Cuvios Ioan (Iacob) Hozevitul.
• Am găsit pe site-ul ziaristionline. ro următorul text, pe care vă rog să-l lecturaţi, e foarte interesant: „Anul trecut, în luna noiembrie, în plină criză mondială şi naţională, cu pensii şi alocaţii tăiate, Guvernul Boc a cadorisit mai multe publicaţii „de elită” cu suma de 1,34 milioane de lei (aproximativ 300.000 de euro) din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului pe anul 2011. Dintre reviste nu lipseşte organul de presa al GDS, fiţuica „22”, unde redactor-şef adjunct este foarte vocală plagiatoare de presă în serie Andreea Pora (50.000 lei noi), dar, surpriza pentru cei care l-au crezut moţ pe Boc, nici revista Szekelyfold, în traducere „Ţinutul Secuiesc” (40.000 lei noi). Zicea ceva sublocotenentul Mircea Toma de la „Pasive Watch” despre „era Năstase”, când presa era mituită de Guvern?! Ce putem spune noi? Să-i fie ţărâna la fel de grea Guvernului PDL-UDMR ca şi celui PSD-UDMR!”. Noi ce să mai zicem? Cred că am putea spune: uite pentru ce au tăiat salariile, pentru ce impozitează pensiile, pentru ce nu sunt bani pentru cei mulţi din poporul român!
• Aflăm de o furtună într-un pahar cu apă. Doamna Monica lui Aniţa, locuitoare a Baraoltului (judeţul Covasna), care cică ar avea 50 de adepţi şi până mai ieri erau PNL, acum sunt PDL. O motivaţie mai stupidă pentru gestul lor rar am auzit. Cică trebuiau să plătească cotizaţia la partid. Noi ne întrebăm: oare PDL îi plăteşte pe aceşti oameni? Le cotizează oare PDL lor ca să le fie ei membri. Totul e posibil când ai caracter. Eu îi sugerez Monicăi lui Aniţa să facă licitaţii cu partidele pentru a obţine preţul cel mai bun, ca să fie cei 50 mulţumiţi şi să poată activa după dorinţă şi putere, ambele mari. Oare mai putem numi PDL partid? Nu e un fel de uniune pentru bani, la fel ca UDMR.
• Vestea „şocantă”, dată de Agerpres, este că uluitorul Guruianu habar nu avea de situaţia de la Baraolt. Domnul Obreja, care se poate spune că a luat drumul domnului Grama, a fost luat ca din oală de această decizie. Nu ne miră, pe cei trei nu-i mai interesează de mult românii din judeţul Covasna.

24 iulie

• Aflăm de la Agerpres că un grup de reputaţi reprezentanţi ai mediului academic clujean susţin, într-o scrisoare deschisă adresată, azi, autorităţilor europene de la Bruxelles, că în România nu are loc o lovitură de stat. Printre personalităţile care semnează scrisoarea se numără rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”, acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, directorul Institutului de Iudaistică al UBB, prof. univ. dr. Ladislau Gyemant, prof. univ. dr. Ovidiu Pecican şi prof. univ. dr. Michael Shafir, ambii de la Facultatea de Studii Europene a UBB. Spicuim din scrisoare: „Suntem profund preocupaţi de recentele acuzaţii care pretind că Parlamentul şi Guvernul României ar fi subminat statul de drept şi independenţa justiţiei în încercarea de a-l demite pe preşedintele Traian Băsescu. Este greu pentru noi să vedem că reprezentanţi de seamă ai Uniunii Europene îşi exprimă poziţia ignorând un principiu fundamental al dreptului - „audiatur et altera pars”. Această poziţie nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informaţii înşelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situaţiei din România. (...) Acum câteva zile, preşedintele Traian Băsescu i-a povestit, în direct, unui reporter TV că, atunci când cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, l-a întrebat dacă există în Constituţia României reglementări privitoare la suspendarea preşedintelui, el i-a răspuns că nu, nu există. A fost, poate, o eroare de exprimare, dar cum să lăsăm soarta ţării noastre în asemenea mâini? Articolul 95 al Constituţiei României este explicit şi defineşte procedura de suspendare, de la iniţierea ei la sfârşitul procesului; faptul că în Constituţia Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificaţie în această materie”. Eee! Iată încă un motiv să mergem duminică la vot şi să ştampilăm în căsuţă cu „DA”.
• Agerpres: „Preşedintele interimar al României, Crin Antonescu, a transmis, de la Oradea, un mesaj preşedintelui Comisiei Europene, Jose Barroso, şi partenerilor europeni, că după plecarea lui Traian Băsescu justiţia va face spectaculoase progrese în combaterea corupţiei şi condamnarea corupţilor”. Credem că merită verificată afirmaţia. E o mare şansă! Să votăm dară!

25 iulie

• De azi, ungurii se şcolesc la Tuşnad Băi, timp de vreo trei zile, cum să facă să dezmembreze România. Pentru asta a venit şi inamicul Jolt Semjen. În bunul său obicei, acesta ne sugerează să votăm pentru a-l menţine preşedinte pe Trăienel. Citiţi argumentul: „Trebuie să spunem că pentru prima dată un preşedinte, un lider, a spus că există judeţe unde există maghiari în majoritate şi ar trebui să aibă statut special”. A mai spus că Traian Băsescu este o personalitate carismatică şi maghiarii au toate motivele să aprecieze realizările din timpul lui Băsescu şi Guvernului PDL. Mulţumim doamnei Gina Ştefan de la Agerpres.! În concluzie, credem că e momentul ca minoritatea ungară să meargă la vot şi să voteze pentru Băsescu. Noi o să mergem la vot şi vom vota şi noi „DA” Băsescu. Deci rămâne cum a zis Jolt, minoritate ungară, ne vedem duminică la vot, cot la cot, români şi unguri.