Quantcast
Channel: Condeiul Ardelean
Viewing all 3150 articles
Browse latest View live

Lanţurile farmaceutice - asasinatul în serie al farmaciilor independente

0
0

În acest secol zgomotos, puţine domenii de activitate au cunoscut un avânt atât de mare ca producerea de medicamente, poate doar sectorul electrotehnicii şi informaticii indispensabile lumii întregi. Se poate spune deci, fără să greşim, că epoca noastră nu este nici epoca electricităţii, nici a atomului şi nici a zborului cosmic, ci este epoca medicamentelor şi a farmaciei. Dintotdeauna, farmacistul a colaborat cu medicul pentru a putea păstra sănătatea poporului român, ei fiind şeful de orchestră şi interpretul principal în simfonia numită sănătate. Pe lângă rolul lor principal de difuzare a medicamentelor către populaţie, farmaciştii sunt antrenaţi să prepare pe bază de prescripţie medicală o serie de medicamente magistrale foarte diferite, dar foarte utile. Aflată în plină dezvoltare, medicina dispune de un arsenal de medicamente care pot să vindece, dar folosirea lor din abundenţă, fără discernământ şi fără indicaţie medicală, pot să transforme medicamentele într-un duşman de temut al sănătăţii, aliat cu boala şi moartea. Farmaciştii desfăşoară şi o educaţie sanitară continuă prin combaterea polipragmaziei, a tendinţelor de automedicaţie; uneori, în condiţii speciale, farmaciile se pot transforma în puncte de prim ajutor.
După Revoluţia din 1989, primele instituţii medicale care s-au privatizat cu succes au fost farmaciile, după reguli şi legi ordonate. Însă, încet, încet, nodul gordian încâlcit al crizei mondiale prinde în ochiurile lui şi farmaciile, iar „oamenii de pradă” veşnic în căutare de capital abia au aşteptat acest lucru. Imediat, cu multă bunăvoinţă politică, au apărut lanţurile farmaceutice. Lanţurile farmaceutice ne invadează oraşele cu viteza unei boli contagioase şi răsar ca „ciupercile după ploaie” în te miri ce locaţii din cele mai ciudate, supermarketuri, foste restaurante sau magazine care au dat faliment, nemairespectând principiul 500 de metri faţă de altă farmacie.
Bătălia pentru clienţi între lanţurile farmaceutice şi farmaciile independente se face până la „ultimul cartuş”, dar armele folosite de marile lanţuri sunt arme de ultimă generaţie, la care mai micile farmacii nu au acces.
Publicitate desuetă de tip Cat…, rostită de mari actori români „rupţi de foame”, dornici de un ban în plus, înduioşează publicul, care chiar crede acest lucru şi nu mai vede că dincolo de „farmacia inimii tale” sunt o groază de bani. O altă armă a lanţurilor farmaceutice este cardul de reducere, o adevărată „momeală” pentru oamenii de rând. Dacă vă faceţi un calcul, o să vedeţi că uneori preţurile la farmaciile-lanţ sunt cu tot cu reducere sau carduri mai mari decât la farmaciile independente. O altă armă veritabilă şi recent folosită este cointeresarea materială a medicilor de-a trimite oamenii cu reţete „babane” la farmaciile- lanţ. Lanţurile farmaceutice îşi permit să deţină depozite, anumite medicamente căutate pe piaţă, şi le plasează doar în propriile unităţi, cele independente fiind excluse de la aceste medicamente. O ultimă invenţie este target-ul de vânzare pe care farmaciile în lanţuri şi le impun angajaţilor, care se zbat pentru a vinde medicamente cu orice preţ fără a se gândi la sănătatea pacientului.
Farmaciştii independenţi se întreabă cine este de vină pentru aceste lucruri. Cine este de vină că pentru mulţi farmacişti ţelul suprem şi singurul lucru care contează este discount-ul şi nu bolnavul. Cine este de vină că pacientul s-a îndepărtat de acel tip de farmacist? Cine este de vină că pacientul nu mai are încredere în farmacistul care a uitat să mai lucreze cu mojarul? Cine este de vină pentru faptul că dacă pacientul îi cere să prepare o reţetă magistrală, farmacistul se uită chiorâş la el? Cine este de vină că întârzierea plăţilor de la Casele de Asigurări de Sănătate depăşeşte 11 luni, iar organizaţiile profesionale ale farmaciştilor tac, tac,… tac?
Cred că încă nu este prea târziu pentru farmaciile independente. SOS-ul a fost lansat! De dumneavoastră depinde, dragi farmacişti independenţi, să vă păstraţi independenţa sau să fiţi robi în lanţuri, în lanţurile farmaceutice.

Categorie:


Preşedintele PDL, Dan Manolăchescu, a demisionat din partid şi s-a retras din viaţa politică

0
0
Actualitatea ardeleană - Covasna

Autor:

Preşedintele PDL Covasna, Dan Manolăchescu (foto), a anunţat, marţi (18 septembrie 2012 - n.n.), că a demisionat din partid şi că se va retrage definitiv de pe scena politică.
„Motivele care au stat la baza deciziei mele şi pe care le-am menţionat în demisia înaintată conducerii partidului, sunt neîncrederea în clasa politică şi în capacitatea ei de a gestiona crizele momentului, şi nu dezamăgirea faţă de echipa din care am făcut parte. (...) Pe scurt, pot spune că nu mă regăsesc în profilul noilor politicieni care mai mult adâncesc crizele decât le rezolvă”, a declarat Dan Manolăchescu. Acesta a mai spus că nu se va înscrie în niciun alt partid şi că retragerea sa din politică este definitivă.
Manolăchescu a menţionat că a intrat în politică în urmă cu doi ani cu un proiect concret ce a avut drept scop întinerirea organizaţiei şi crearea unei mai bune comunicări cu comunitatea maghiară, iar ambele scopuri au fost atinse.
„PDL Covasna avea nevoie de o schimbare. (...) Echipa a fost primenită, are un plus de tinereţe, de eficienţă şi profesionalism şi sper să nu deraieze de pe şine”, a mai spus acesta.
Interimatul la conducerea organizaţiei va fi asigurat de preşedintele PDL Sfântu-Gheorghe, Codruţ Opaiţ.

Categorie:

Manual despre istoria secuimii lansat la Miercurea-Ciuc

0
0
Actualitatea ardeleană - Harghita

Autor:

Un manual despre istoria secuimii a fost lansat, marţi (18 septembrie 2012 - n.n.), la Miercurea- Ciuc, în cadru festiv, acesta urmând să fie utilizat la predarea unei discipline opţionale privind istoria secuilor în clasele a VI-a şi a VII-a din aproximativ 80 de şcoli din judeţul Harghita.
Manualul „Istoria Secuimii” a fost redactat de un colectiv de profesori de istorie, istorici şi arheologi din zona Ciuc, Odorhei, dar şi din Covasna şi Mureş, lectori fiind profesori de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub coordonarea istoricului academician Pal-Antal Sandor.
Iniţiativa elaborării unui astfel de manual aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba (foto), la apariţia lui contribuind şi Consiliul Judeţean Covasna.
Borboly Csaba este de părere că orice comunitate trebuie să-şi cunoască trecutul, iar tinerii care îşi cunosc originile vor fi mai legaţi de zona în care s-au născut şi vor dori să se reîntoarcă acasă după ce-şi vor finaliza studiile.
„Această carte are şi un rol de întărire a identităţii regionale, ceea ce este un factor important în Europa zilelor noastre. De altfel, identitatea regională puternică are urmări economice, deoarece un cetăţean care ţine la pământul natal va cumpăra produse fabricate în această regiune şi (...) chiar în faţa neajunsurilor vieţii cotidiene nu va alege emigrarea în Vest sau în Ungaria”, a spus Borboly Csaba.
El a subliniat că în manual este prezentată „fiecare naţionalitate din zonă: români, romi sau evrei” şi acesta va fi tradus şi în limba română. Borboly consideră că „ar fi de bun augur ca acest manual să fie primit cu bunăvoinţă, cu interes din partea comunităţii româneşti din Secuime, deoarece această iniţiativă poate fi modificată, îmbunătăţită de comun acord pentru a fi benefică tuturor”.
Borboly a insistat că manualul tratează istoria secuimii şi nu a Ţinutului Secuiesc (?! - n.n.), chiar dacă în prezentarea pusă la dispoziţia presei române se vorbeşte despre „Ţinutul Secuiesc (?! - n.n.) în perioada modernă” sau „Ţinutul Secuiesc (?! - n.n.) în perioada contemporană”.
Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita a mai precizat că pe viitor se doreşte şi editarea altor manuale, cum ar fi despre geografia sau economia Ţinutului Secuiesc (?! - n.n.).
Coordonatorul proiectului, prof. Ferencz Salamon Alpar, fostul şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean Harghita, a declarat că „în orice localitate, în orice regiune care are identitate istorică sau are orice fel de identitate culturală sau de alt gen ar putea să se dezvolte asemenea curricule locale în care să se înveţe, în cazul nostru despre istoria secuimii, istoria bucovinenilor, oltenilor sau istoria unor localităţi”.
La rândul său, lectorul universitar de la Universitatea „Babeş- Bolyai”, Hermann Gusztav Mihaly, a spus că acest manual doreşte să suplinească „pe bazele cercetărilor recente (...) care sunt acceptate şi vehiculate în cercuri academice” nişte lacune pe care le au atât tinerii, cât şi cei în vârstă.
Lectorul universitar a ţinut să adauge că este vorba despre istoria secuimii, a comunităţii umane, şi nu a Ţinutului Secuiesc (?! - n.n.).
„Consider că în centrul României, în zilele noastre, trăieşte o comunitate, secuimea, care este o comunitate umană. Deci, nu vorbim de istoria Ţinutului Secuiesc (?! - n.n.), vorbim de istoria secuimii, istoria unei comunităţi umane existente istoriceşte şi existente şi astăzi. Şi manualul cu această temă se ocupă, cu istoria secuilor, nu a Ţinutului Secuiesc (?! - n.n.)”, a precizat Hermann Gusztav Mihaly.
Întrebat dacă acest manual va crea controverse, acesta a spus că a încercat să elimine orice elemente de acest gen.
„Eu sper să nu creăm controverse. Eu, personal, m-am străduit foarte mult să elimin acele elemente care ar isca controverse. Mă rog, cine caută acul în carul cu fân o să-l găsească, pentru că ace există, dar în linii mari, la modul general vorbind, eu nu cred că ar fi binevenită o asemenea abordare”, a spus Hermann Gusztav Mihaly.
Acesta a adăugat că, din cunoştinţele sale, între mediile academice româneşti şi ungureşti nu există divergenţe majore legate de originea secuilor, iar în ceea ce priveşte evenimentele ulterioare s-a încercat tratarea problemelor astfel încât manualul să fie acceptat de cercurile ştiinţifice şi umane.
Manualul „Istoria Secuimii” a fost tipărit în 3.500 de exemplare la o tipografie din Miercurea-Ciuc şi a fost solicitat de 77 de şcoli din cele 96 în care există învăţământ gimnazial în Harghita. Manualul va fi utilizat la clasele a VI-a şi a VII-a fie ca disciplină opţională, fie în cadrul unor cercuri tematice.
Consiliul Judeţean Harghita a contribuit la apariţia manualului cu suma de 40.000 de lei, dar preşedintele instituţiei, Borboly Csaba, susţine că drepturile de autor vor fi vândute şi banii vor fi recuperaţi.

Categorie:

Discursul prefectului judeţului Covasna, dr. Codrin Munteanu, cu prilejul Zilei eliberării oraşului Sfântu-Gheorghe de sub ocupaţie horthysto-fascistă

0
0

Dragi români,
8 septembrie 1944 este o zi scrisă cu sânge în istoria Neamului Românesc şi în istoria oraşului nostru, fiind ziua în care oraşul Sfântu-Gheorghe a fost eliberat de sub ocupaţia horthysto-fascistă. Este ziua în care Drapelul României a fluturat din nou pe turnul Primăriei Sfântu-Gheorghe, fiind arborat de către caporalul Gheorghe Arambaşa, căzut la datorie în luptele pentru reîntregirea ţării.
După 4 ani de ocupaţie străină, Armata Română, a revenit, prin luptă, în oraşul Sfântu-Gheorghe. În luptele din primele zile ale lunii septembrie 1944, desfăşurate în apropierea oraşului Sfântu-Gheorghe, trupele române au fost sprijinite şi de românii localnici, atât de plini de suferinţă, dar şi de nădejde şi speranţă în Armata Română, care avea să le redea libertatea.
Eliberarea oraşului Sfântu-Gheorghe, dar şi a întreg Ardealului de Nord de sub ocupaţia horthysto-fascistă s-a făcut cu multe jertfe. În luptele din preajma oraşului au căzut eroic caporalul Gheorghe Arambaşa, generalul Grigore Bălan, locotenentul David Păiş şi mulţi alţii. Locotenentul David Păiş a făcut parte din Divizia 1 Vânători de Munte şi a murit, la Arcuş, la 7 septembrie 1944.
Generalul Grigore Bălan a fost unul din miile de militari desăvârşiţi, cu un puternic simţ al datoriei şi al dragostei pentru Ţară. În data de 13 septembrie 1944, a intrat în rândul eroilor Neamului Românesc.
În 1914, după terminarea liceului, avea să scrie pe tradiţionalul tablou cu fotografii: „Viitorul neamurilor e tinerimea. Vrem să fim viitorul de aur al Neamului Românesc”.
Aceştia au fost acei tinerii care şi-au dat viaţa pentru reîntregirea Neamului Românesc, pentru apărarea democraţiei, libertăţii, dreptăţii şi adevărului, şi care au redat românilor demnitatea şi mândria de a fi român. Noi, astăzi, le cinstim memoria şi curajul, loialitatea şi dragostea faţă de Ţară şi faţă de Neamul Românesc.
Despre luptele purtate pentru eliberarea oraşului Sfântu-Gheorghe şi a judeţului Covasna de sub ocupaţia străină, stau mărturie cimitirele eroilor de la Dobolii de Jos şi Araci, precum şi troiţele ridicate în apropierea oraşului Sfântu-Gheorghe în memoria generalului Grigore Bălan şi a locotenentului David Păiş.
Eliberarea oraşului Sfântu-Gheorghe a fost şi este un simbol al libertăţii redobândite a românilor după 4 ani de chinuri şi terori la care au fost supuşi românii rămaşi pe aceste meleaguri, dar şi după 4 ani de refugiu. Românii rămaşi în Transilvania după semnarea Dictatului de la Viena din 1940, impus României împotriva voinţei naţiunii, au avut parte de 4 ani de terori şi chinuri greu de imaginat. O adevărată prigoană a fost îndreptată împotriva tuturor acelora care îndrăzneau să grăiască în «limba valahă» pe străzile oraşului. Religia ortodoxă era considerată drept cel mai mare duşman al statului maghiar. Eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţia trupelor horthysto-fasciste a fost întâmpinată cu bucurie, mii de voluntari transilvăneni au ţinut să fie prezenţi la lupta pentru eliberarea Transilvaniei, îngroşând numărul trupelor române, luptând pe câmpiile şi în munţii Transilvaniei.
Astăzi, 8 septembrie, sărbătorim şi naşterea Maicii Domnului, a Preasfintei Fecioare Maria, zi cu o importantă semnificaţie creştină.
De asemenea, tot astăzi, 8 septembrie, sărbătorim renaşterea românilor din Ardealul de Nord. La 8 septembrie 1944, oraşul Sfântu-Gheorghe a fost eliberat de sub ocupaţia horthysto-fascistă. În onoarea acestui important eveniment, primul document emis de Primăria românească, reinstalată în Sfântu-Gheorghe la 10 septembrie 1944, a fost propunerea ca trei dintre străzile oraşului să se numească: „Strada Sfânta Maria”, „Strada 8 septembrie 1944”, „Strada Vânătorilor”. Propunerea era motivată astfel: „În ziua de 8 septembrie 1944 (de Sfânta Maria Mică), Vânătorii de Munte au eliberat oraşul Sfântu-Gheorghe de sub ocupaţia străină”. Astăzi, în memoria eroilor căzuţi pentru eliberarea oraşului, un bulevard din municipiul Sfântu-Gheorghe a primit numele generalului erou Grigore Balan, iar la 150 de metri sud de podul de peste pârâul Arcuş, s-a ridicat o cruce pe locul unde generalul a căzut grav rănit.
Noi, urmaşii acestor eroi, avem datoria sfântă de a apăra libertatea, unitatea, integritatea, suveranitatea şi independenţa Transilvaniei şi a României, de a ne păstra identitatea românească, indiferent de preţul pe care aceste valori sfinte ni-l cer. De altfel, Nicolae Iorga spunea: „Poporul român este un popor născut în libertate, trăit în libertate şi căruia această condiţie de libertate îi este elementul primordial şi absolut pentru viaţă”.
Vă promit că voi veghea la respectarea legii, la respectarea valorilor statului de drept, că voi lua toate măsurile pe care legea mi le permite pentru sancţionarea tuturor acelor care aduc atingere şi ofensă simbolurilor româneşti, păstrate de-a lungul timpului prin sacrificiul suprem al ostaşilor români. Fie ca Drapelul României, arborat de caporalul Gheorghe Arambaşa, la 8 septembrie 1944, pe turnul Primăriei Sfântu- Gheorghe, să ne insufle permanent mândria de a fi român şi de a fi descendenţi ai bravilor ostaşi căzuţi pentru eliberarea oraşului nostru, a Transilvaniei şi pentru reîntregirea Ţării Româneşti.
La mulţi ani tuturor persoanelor cu numele de Maria!
La mulţi ani, Sfântu-Gheorghe!
Aşa să ne-ajute Dumnezeu!
Sfântu-Gheorghe,
8 septembrie 2012

Categorie:

Ioan Lăcătușu - o lumină mereu aprinsă

0
0
Interviu cu prefectul judeţului Covasna, dr. Codrin Munteanu

Într-una dintre zilele situate în perioada 21-25 septembrie 2012, prietenii lui Ioan Lăcătuşu se întâlnesc, la cea de-a doua ediţie a zilelor sale, pentru a aniversa 65 de ani de la naştere. Cu acest prilej, am solicitat unuia dintre aceştia, prefectul judeţului Covasna, dr. Codrin Munteanu, un interviu exclusiv pentru „Condeiul ardelean”, acordat cu multă receptivitate şi amabilitate, pe care-l reproducem mai jos.
- Cunoscând colaborarea dumneavoastră îndelungată cu sărbătoritul, am rugămintea de a ne răspunde la câteva întrebări. Un prim răspuns, care ar satisface o curiozitate a cititorilor publicaţiei noastre, ar fi cel referitor la împrejurările în care l-aţi cunoscut pe Ionică Lăcătuşu.
- La începutul anului 2000, debutant fiind ca şi consilier juridic la Prefectura judeţului Covasna, ştiam de activitatea civică şi de existenţa unor ONG-uri civice care activau în domeniul păstrării identităţii culturale şi naţionale româneşti. Alături de tatăl meu, participasem la unele întâlniri, pe când eram elev la liceu, prin anii ’90. La venirea mea, Prefectura era foarte bine reprezentată în aceste organizaţii neguvernamentale. Din păcate, acum situaţia este cu totul alta. La rugămintea mea, colegul Vanea Cucu, membru al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, m-a dus la întâlnirile liderilor organizaţiilor civice care se desfăşurau marţea, „la Ligă”. A fost primul meu contact cu mediul civic românesc şi cu domnul Ioan Lăcătuşu. Apoi, încet, încet m-am integrat în activitate pornind de la ceea ce simţeam eu că trebuie să fac, ca tânăr, în această problemă care ne frământa pe toţi. „Mergem la Ligă” se spunea atunci, unde era lume multă şi bună şi cu ocazia aceasta vreau să nominalizez cu plăcere şi pe cei care nu mai sunt printre noi şi pe cei care datorită vârstei sau altor probleme nu mai reuşesc să activeze acum: Valentin Mocanu, Ioan Dan Telea, Paul Cornea, Gheorghe Tatu, Doina Melinte, mulţi alţii. După 12 ani, având memoria acestora, lumea s-a mai împuţinat, marţea „la Centru” sunt tot mai puţini şi mai în vârstă. Dar nu trebuie să ne descurajeze neapărat aceasta. Căile de comunicare între lideri au devenit altele în era informaticii. Acţiunile s-au multiplicat şi diversificat. Important este faptul că „la Centru”, domnul Lăcătuşu a ţinut lumina aprinsă seară de seară în cei 12 ani de când îl cunosc. De câte ori trec spre sau dinspre centrul oraşului, văd acolo lumina aprinsă. Ştiu astfel că domnul Lăcătuşu lucrează: fie studiază documente de arhivă, fie lucrează la o nouă carte, fie încearcă să organizeze o manifestare ştiinţifică ori culturală românească. Şi mă simt cumva în siguranţă ca român văzând lumina aprinsă acolo. Eu nu-i doresc altceva, aşa cum, de altfel, îmi doresc pentru mine şi pentru noi românii, să aibă multă, multă putere de muncă în continuare pentru a putea rămâne acea lumină în fiecare seară, aprinsă acolo mult timp de acum înainte.
- În ce domeniu de activitate aţi lucrat direct cu Ionică Lăcătuşu?
- Am avut satisfacţia de a lucra împreună în „plan civic”, fiind o perioadă preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita (FCRCH), primul preşedinte al acestor ONG-uri, chiar la propunerea domnului Ioan Lăcătuşu şi a preşedintelui „Ligii”, domnul Ioan Solomon. Am colaborat însă şi înainte de a fi preşedinte al FCRCH şi după aceea. Colaborarea în plan civic a rămas un reper important al contactului dintre noi. Mi-ar fi plăcut, dar problemele de serviciu şi timpul pe care trebuie să-l dedic şi familiei m-au împiedicat să-l însoţesc la sesiuni de comunicări ştiinţifice, să lucrez în cercetarea arhivistică şi istoriografică alături de dânsul. Specializarea mea diferită şi preocupările de cercetare în domeniul dreptului şi al administraţiei publice au împiedicat o colaborare foarte strânsă în acest plan. Cu toate acestea, în cadrul câtorva sesiuni de comunicări ştiinţifice şi a unor publicaţii am reuşit să colaborăm foarte bine. Astfel, am participat la sesiuni ştiinţifice organizate în Sfântu-Gheorghe ori am publicat în lucrări îngrijite de dânsul studii din sfera administrativă şi juridică, cu realităţi şi probleme de administraţie din judeţele Covasna şi Harghita. Este cert că şi la acest „plan ştiinţific” mă refer cu precădere când vorbesc de lumina care trebuie să fie aprinsă acolo, la Centru, mereu. Domnul Ioan Lăcătuşu face asta cu mare cinste de 22 de ani. Şi ar trebui sprijinit să facă asta în continuare şi de IPS Ioan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, de preoţii tineri care ar trebui să continue tradiţia preoţilor mai în vârstă, în fapt, tradiţia preoţilor ardeleni, luptători aprigi ai menţinerii şi afirmării identităţii româneşti, de clasa politică locală şi, până la urmă, de noi toţi.
Activitatea de slujire necondiţionată a românilor de către domnul Ioan Lăcătuşu ar trebui să fie un reper important pentru politicienii locali care cer votul şi încrederea românilor, se erijează în reprezentanţi ai românilor în autorităţile locale, dar care uită din nefericire, prea mulţi şi de prea multe ori, să mai slujească Ţara, interesele şi drepturile românilor. Câţi politicieni locali aţi auzit în ultimii 5 ani vorbind despre nevoile identitare şi culturale ale românilor din Arcul Intracarpatic? Câţi astfel de politicieni aţi văzut şi auzit reacţionând demn şi ferm la tot mai desele acţiuni de segregare pe criterii etnice şi de încălcare a Constituţiei României? Degetele de la o mână sunt prea multe pentru a-i număra. În tot acest timp, fără a cere voturi, funcţii ori recunoaşteri publice, cu modestie şi trudă, domnul Ioan Lăcătuşu, doamna Rodica Pârvan, doamna Stela Buda, doamna Maria Peligrad, domnul Ioan Solomon, dumneavoastră domnule profesor Vasile Stancu, dar şi alte persoane, de la care îmi cer scuze că nu le mai amintesc, s-au îngrijit să reacţioneze la derapajele neconstituţionale, s-au îngrijit de organizarea unor manifestări publice culturale ori identitare româneşti. Dânşii, şi nu politicienii, mai în vârstă sau mai tineri, care aşteaptă voturile românilor şi consideră pe nedrept că le şi merită.
Nenumăratele sesiuni ştiinţifice, organizate cu participarea oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor din întreaga ţară, la Sfântu-Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Covasna, Izvorul-Mureşului, au fost transformate în cărţi, nenumărate cărţi care vin să umple un gol foarte mare în timp. Şi, când noi nu vom mai fi, vor rămâne aceste cărţi. Dacă noi acum ne uităm în urmă şi spunem că avem unele perioade „de vid istoric” în secolele trecute, pentru că românii nu au avut voie şi posibilitatea să construiască, să ridice biserici de piatră, posibilitatea să aibă oameni în conducerea administraţiei acestor locuri, posibilitatea să aibă manifestări culturale datorită stăpânirii la care au fost supuşi, trebuie să ne dea de gândit. Este total inacceptabil ca acest lucru să se întâmple şi acum. Şi acum avem îngrădiri, pe plan material, cultural şi spiritual. Peste decenii, inactivitatea ar putea fi apreciată ca fiind inexistenţă. S-ar putea ca peste ani să se spună că nu au fost români pe aici, pentru că n-am marcat trecerea şi existenţa noastră pe aceste meleaguri. Cel puţin, de data aceasta, acele lucruri pe care le face domnul Lăcătuşu, vor rămâne. Cărţile sale, editate în aceşti 22 de ani, sunt în Biblioteca Naţională a României, sunt în bibliotecile multor oameni. Manifestările care l-au avut ca izvor şi la care dânsul a contribuit, vor rămâne. Se vor perpetua Nedeile Sânpetrului, sesiunile de comunicări ştiinţifice, care, desigur, vor fi preluate de profesorii şi discipolii săi din tânăra generaţie.
- Ce înseamnă domnul Lăcătuşu în această luptă pentru păstrarea identităţii?
- Lupta aceasta presupune un puzzle format cel puţin din patru părţi: parte de activitate culturală, parte de activitate ştiinţifică, parte de activitate civică, parte de activitate politică. Dacă părţile civică, ştiinţifică şi culturală sunt acoperite prin munca titanică şi eforturile deosebite ale domnului Lăcătuşu şi ale colaboratorilor săi, ceea ce lipseşte astăzi este componenta politică. Se observă o mare discrepanţă între ceea ce se face în zona civică, de oameni puţini şi fără bani, fără să câştige un leu, absolut dezinteresat şi numai din dragoste faţă de români, ba mai mult aducând din veniturile mici, din pensiile mici, bani pentru a edita o carte, pentru a se deplasa la o sesiune ştiinţifică sau la o activitate civică pentru a striga durerea românilor de-a lungul şi de-a latul ţării, şi partea politică, unde există bani, unde există tineri mulţi. Această piesă a puzzle- lui a dispărut aproape complet. Ea a existat pe vremuri, când în partidele româneşti erau oameni apropiaţi ideii naţionale, apropiaţi mişcării civice care s-a născut în jurul Ligii „Andrei Şaguna”, dar, din păcate, în acest moment, când acest puz-zle presupune şi activitate politică, oamenii politici lipsesc. Oameni politici, care, spre deosebire de domnul Lăcătuşu şi colaboratorii săi din mişcarea civică, cer votul şi îşi asumă reprezentarea societăţii româneşti în administraţia locală, judeţeană şi parlament. Deci se duc şi cer încrederea şi spun: eu vă reprezint. Şi iată că, din păcate, nu fac mai nimic, sau foarte puţin... unul, doi, mai iau poziţii publice faţă de unele manifestări antiromâneşti. Ei, domnul Lăcătuşu, face de ani de zile activităţi, fără să ceară votul nimănui, fără să ceară ceva în schimb. Acesta este Omul pe carel ştiu eu!
- Cunoscând foarte bine activitatea Forumului, a fundaţiilor, a organizaţiilor de la nivelul judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, ştiu că dumneavoastră v-aţi implicat în activitatea acestora şi aţi avut alături de Forumul Civic al Românilor mai multe succese. Puteţi să ne spuneţi câteva dintre ele?
- Da, au existat câteva succese, câteva realizări şi nu numai, inclusiv în activitatea profesională. Poate cândva, poate cineva se va interesa de ceea ce am făcut eu sau nu. Eu zic că este mai puţin important acum. La acest moment este necesar să-l celebrăm pe domnul Lăcătuşu.
- Am ţinut să subliniez acest moment cunoscând eforturile constante ale lui Ionică Lăcătuşu de a atrage la activităţile Forumului tânăra generaţie. În comunitatea românească se vorbeşte de un semieşec în acest sens. În cazul dumneavoastră a fost, însă, o reuşită.
- Eu nici măcar nu aş atinge acest subiect. Eu cred că este o intoxicare făcută tocmai pentru a parazita activitatea performantă românească pe care a desfăşurat-o. În privinţa relaţiilor personale a existat din partea domniei sale o permanentă deschidere pentru tineri în general. Eu am avut foarte multe discuţii sincere, faţă în faţă, în diferite momente, deşi diferenţa de vârstă nu este foarte apropiată. Şi permanent îmi spunea că-şi doreşte şi ar vrea să aibă tineri în jur. Ca să tranşez. Problema nu este că cineva a înlăturat tinerii. Pentru că nu avea de ce să-i înlăture. Nu se înlăturau de la un scaun care aduce funcţii. Şi dânsul şi alţii ar fi dorit să fie tineri acolo. Problema este la tânăra generaţie. Şi nu numai la tânăra generaţie din judeţul Covasna, ci în general, la tânăra generaţie din România, crescută şi educată prin alte repere, repere care presupun un câştig imediat, nu presupun muncă în favoarea comunităţii, lipsită de venituri, lipsită de avantaje. Problema nu este la dumneavoastră, la seniorii acestor ONG-uri. Este la tineret. Sigur că poate ar trebui gândite alte strategii care să se plieze pe realitatea educaţiei tineretului de astăzi, poate că aici s-ar putea lucra. Dar, a culpabiliza exclusiv pe cineva sau, în general, pe seniorii societăţii civile, este o greşeală şi trebuie negată cu vehemenţă.
Paradoxal este faptul că în partidele politice sunt foarte mulţi tineri. Sunt convins că nu dintr-un considerent ideologic au ales un partid sau altul, în timp ce la „Ligă”, în societatea civilă românească, ar fi avut un reper care nu necesita neapărat o discuţie complexă despre ideologie - fiind vorba de păstrarea identităţii naţionale. Nu este foarte complicat de înţeles ce înseamnă să te simţi acasă indiferent de naţionalitate, să nu te simţi străin în propria ţară. Cred, mai degrabă, că sunt chestiuni de educaţie şi responsabilitate din partea lor ca să înţeleagă că pentru a servi copiilor şi viitorului lor ar trebui să aibă preocupări civice, să ia ca model ceea ce s-a întâmplat, în cei 22 de ani, în ONG-urile româneşti şi să colaboreze activ cu acestea. Şi-n acelaşi timp, nimic nu-i împiedică să servească aceiaşi cauză în diferite partide politice. Cu cât există mai mulţi tineri care ţin aproape de ideea naţională, răspândiţi în diferite partide politice, cu atât mai bine pentru comunitatea românească. Ideea este ca, odată ajunşi acolo, să nu abandoneze ideea naţională, să facă din servirea unui partid o chestiune de viaţă şi de moarte, viscerală, aşa cum vedem în plan local, când tinerii unui partid nu se mai înţeleg cu ceilalţi şi se ocolesc pe stradă. Ei trebuie să facă un front comun, nu împotriva cuiva, ci pentru a păstra dreptul de a locui şi de a se angaja în acest loc, de a nu ajunge la terminarea facultăţii în situaţia de a căuta loc de muncă în alte judeţe sau ţări pentru că aici nu se pot angaja necunoscând limba maghiară. Ar trebui să fie solidari cu Omul Ioan Lăcătuşu.
- Locul lui Ionică Lăcătuşu în societatea românească actuală şi viitoare cum îl vedeţi?
- La cei 65 de ani, eu socotesc că este încă tânăr. Prea tânăr să mă gândesc la el ca la un bătrân înţelept la care te duci să-ţi dea sfaturi. Şi, de aceea n-am să mă gândesc la dânsul în această ipostază. El trebuie să rămână, şi să-i dea Dumnezeu sănătate să rămână, un om activ în continuare, chiar dacă are la ora actuală toate atuurile date de înţelepciune şi vârstă. Deci, nu trebuie să se limiteze doar la a furniza din experienţa şi cunoştinţele sale sfaturi pentru cei care eventual vin din urmă, ci trebuie să rămână în continuare activ... Pe de altă parte, nu cred că... l-ar mai primi acasă soţia înainte de orele 21-22, după ani şi ani de zile în care a lucrat, vegheat şi reflectat asupra stării poporului său, până-n noapte târziu, „la Centru” Ecleziastic.
- Ionică Lăcătuşu s-a implicat activ şi în viaţa comunităţii din oraşul Covasna. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre activitatea sa în oraşul dumneavoastră natal?
- Ca voineştean trebuie să subliniez faptul că domnul Lăcătuşu este un apropiat al Asociaţiei „Justinian Teculescu”; multe din acţiunile derulate de această asociaţie l-au avut ca sprijin şi îndrumător. Domnul Ioan Luca, secretarul asociaţiei, este în permanent contact cu domnul Lăcătuşu şi multe aspecte ale acesteia, îndeosebi cele legate de cultură şi editarea unor cărţi, s-au realizat cu sprijinul său. Practic, o parte importantă a scrierii şi rescrierii istoriei comunităţii româneşti din Voineştii Covasnei se datorează muncii sale de arhivist, istoric şi sociolog generos, care a pus la dispoziţia localnicilor cercetările necesare. A reuşit să devină pentru voineşteni un factor de coagulare, un izvor şi un vector de activare al comunităţii româneşti, multe din activităţile cultural civice avându-l în prim plan.
- Ce vreţi să-i transmiteţi domnului Ioan Lăcătuşu cu prilejul împlinirii celor 65 de ani?
- Vreau să-i spun că mă bucur de bucuria dânsului, ştiind că de curând a devenit bunic de fecior, şi să-i mai spun că la această mare bucurie îi sunt alături. Vreau să-i felicit familia pentru că i-a fost aproape atâţia ani de zile şi i-a înţeles trăirile şi zbaterile. Datorită contribuţiei importante a acesteia la toate realizările sale, în această perioadă deosebit de grea, am putut să avem, noi, societatea civilă a comunităţii româneşti, realizările cu care ne mândrim. Vreau să-i mai spun că-l iubesc mult şi-i doresc multă sănătate şi putere de muncă. EL rămâne pentru noi în continuare un lider şi un model care a ridicat standardele activităţii civice româneşti din judeţul Covasna încât ne este foarte greu, celor care mai încercăm să ne aducem contribuţia în acest domeniu, să ne ridicăm la statura sa şi la ceea ce au impus acţiunile sale. Şi să-i mai spun, în acest moment aniversar, La Mulţi Ani, domnule Ioan Lăcătuşu!
- Ce aţi spune dacă aş intitula acest interviu „O lumină mereu aprinsă”?
- Cred că este titlul cel mai izbutit pe care-l puteţi da. Totdeauna am avut senzaţia asta. Când seara vedeam lumina aprinsă „la Ligă”, şi aceasta era seară de seară, ştiam că domnul Lăcătuşu se îngrijeşte de trebuinţele noastre.

Categorie:

„MISS” MACOVEI - PROCUROR AL NEDREPTĂŢII

0
0

Un principiu moral condamnă atingerea unor neajunsuri fizice, dar apelând la o formulă tautologică: „Prostul, care îşi dă seama că e prost, nu e chiar aşa de prost”. Constat că doamna în cauză nu se încadrează nici în acest mic cuantum de apreciere, deoarece ceea ce se vede pe dinafară este şi pe dinăuntru, iar eu această urâţenie o detest. Eu îmi asum insolenţa ironiei, cu sentimentul că această persoană îşi merită din plin cuvintele grele. A arăta aşa cum te-a lăsat Dumnezeu e una şi alta e să te desfigurezi în răutate căscându-ţi ochii şi rânjind, în timp ce dai cu barosul în propria ţară, faţă cu o adunare pe care ai împărţit-o în tabere contradictorii. Nimic nu poate fi mai înjositor pentru un specialist în drept decât să trâmbiţeze nedreptatea, aşa cum şi-a reprezentat dânsa preşedintele, creându-i scut mincinos în UE, prin grava reclamaţie că s-ar fi declanşat o „lovitură de stat”. Că, fermecată de Băsescu, a plecat cu jalba în proţap la străinătate, ar fi o misiune de relaţie, dar a zbiera cu glas de cucuvea că puterea guvernamentală USL constituie o ameninţare pentru pleiada procurorilor români, aliaţi ai preşedintelui, este de-a dreptul ridicol pentru întreg corpul jurisdicţional onorabil al României, care ar trebui, într-o atitudine de verticalitate, să se revolte, să se lepede de această apărătoare a minciunii, ştiindu-se foarte bine cine comandă justiţia în România. Să fii atât de slab la minte încât să prezinţi într-o astfel de adunare faptul că la noi sunt cercetaţi de procurori toţi cei care au îndemnat la vot, acuzaţi de act ilegal, iar cei care au oprit oamenii de la vot au procedat conform normelor legale, înseamnă că te încadrezi în altă formulă tautologică: „Prostul, care nu-şi dă seama că-i prost, e foarte prost”. Cu astfel de oameni puşi în rang înalt, nu-i de mirare că acesta este mersul la noi de vreo opt ani. Urmărind-o în toate aceste intervenţii şi în toate cele de când s-a afirmat în clica lui Băsescu, urâţenia morală o cufundă în zona infernului, în postul de paznic al domeniului, ambele urâţenii corespunzând unui cerber adecvat misiunii. Aceasta este plata pentru cel care a făcut pact cu diavolul.
Un om al dreptului drept trebuie aclamat, trebuie recompensat cu alese aprecieri, dar când o asemenea făcătură de drept strâmb, aflată în rol de trimis al ţării într-un for de uniune din care face parte şi poporul său, săvârşeşte un act de trădare la adresa naţiunii, lansând acuzaţii împotriva alor săi, un astfel de ins se acoperă de dizgraţie colectivă, deşi o sancţiune de acest fel este prea blândă. Bine ar fi dacă acest cuplu, Băsescu-Macovei, s-ar muta în Europa, la „aliaţii” lor, mai ales că sună foarte ridicol cuvintele „România” şi „poporul român” în gura acestor decăzuţi, care fac din minciună şi fals o direcţie a vieţii; de aceea, românul, pentru care aceste cuvinte sunt încărcate de sfinţenie, le adresează cu revoltă grave imprecaţii, de câte ori îi aud sau îi văd pe ecranele televizoarelor (norocul lor că sunt departe!).
Cât de satisfăcută a fost, în demersul antiromânesc, procuroarea, misit băsescian la Europa, s-a putut vedea din ochii ei bulbucaţi (într-un limbaj popular aspru se spune „beliţi”), s-a putut vedea din evidentul zâmbet cinic, din atitudinea piticului care are impresia că a ieşit învingător în disputa cu compatrioţii, cu personalităţile europene care au apărat cauza României. Păcat că n-a avut o oglindă, să-şi pupe imaginea! Ca procuror, o fi acumulat oarece învăţătură care ar fi trebuit să-i domine prostia şi să discearnă că toată orientarea ei îi schimonoseşte caracterul. Sau o fi un dat divin, contra căruia nu există soluţie, nici în sine, nici în altă parte.
Dacă aş face parte din PDL, nu m-aş mândri cu un astfel de component al partidului meu. Se înţelege, numai dacă nu i-aş semăna. Pe Băsescu îl interesează persoana, urmare devotamentului şi „argumentelor” emise în apărarea funcţiei sale, dar dacă întregul partid se sprijină pe un pilon atât de putred, înseamnă că ceva acolo este urât mirositor şi trebuie deşertat la groapa de gunoi. Pentru o totală curăţenie, există selector, care separă grâul de neghină. După cum se aude că unii membri se distanţează de Elena Udrea, ar fi bine ca PDLiştii să apeleze la treierătoare, până nu le piere definitiv partidul, pentru că, oricât de bezmetică ar fi strategia lui Băsescu, prin care fiinţează gruparea lor ruptă din PDSR, minciuna, nemernicia, hoţia, fapta inumană contra poporului tău, toate acestea ucid, deci există un sfârşit. Dă, Doamne!

Categorie:

„Dacă voi nu mă vreţi”, mă vreau eu

0
0

Nu e de crezut că doar setea de putere îi dă ghes preşedintelui vostru (al celor care aţi stat acasă la referendum) să vrea să rămână în funcţie, în situaţia când poporul nu-l mai vrea, ci, mai degrabă, spaima faţă de propriile fărădelegi i-a dat inspiraţia de a-şi crea paravane din piloni înnămoliţi, la rândul lor, în mizeria nelegiuirii, oameni selectaţi după chipul şi asemănarea falsului preşedinte. Şi, aşa, se proptesc unul pe altul, alcătuind căpiţa cea mai înaltă, cea mai solidă a corupţiei, a minciunii, a jafului din banii amărâţilor, printr-o lăcomie înjositoare, dar acceptată sfidător (vezi pensiile CCR). Cea mai crudă dovadă că cei şase „judecători” se joacă de-a justiţia este propria nevoie de a fi ocrotiţi de sancţiunile legale care îi urmăresc. Şi iată cum această clică înmocirlită în dezonoare răstoarnă dreptatea poporului!
„Pe mulţi am să popesc”, ne-a anunţat preşedintele suspendat, întărindu-şi baricadele cu ameninţarea dosarelor. Ne luăm îndrăzneala de a întreba: ale dumnealui unde sunt? Fie să mai răbdăm încă doi ani, dar Dumnezeu trebuie să vegheze ca acest individ feroce să plătească pentru tot răul pe care l-a adus ţării în aceşti ani de mârşavă preşedinţie. Se va fi găsind, în afara turmei de procurori corupţi, de justiţiari injuşti, şi profesionişti de onoare, care să reinstituie prestanţa acestui for de apărare a dreptăţii şi adevărului, înlăturând practica mânzălită a servitorilor aplecaţi. Fără a se demola cetatea corupţiei din justiţie, nu se va redresa viaţa poporului nostru. Aici este veninul care împrăştie chin şi deznădejde. Acestora li se pompează sute de milioane ca să facă nedreptate, aceştia lasă în libertate pe infractorii care îşi împart furturile cu ei, aceştia, care n-au de apărat o demnitate pentru că nu o au, menţin în fruntea ţării un degenerat după chipul şi asemăn arealor.
Numai un astfel de om poate să se vrea preşedinte, sprijinindu- se, în modul cel mai degradant, pe degradaţii ţării. În aceste condiţii, când descompunerea împrăştie un abur pestilenţial, tot ce-i curat se îndepărtează şi, într-o temporară descumpănire, revoltă şi îndârjire, mulţimea, constrânsă să trăiască în mediu de injustiţie, se pregăteşte să-i ofere ceea ce merită - încătuşarea.
Să fii preşedintele unei ţări cu care ţi-ai tăiat orice linie de comunicare, dar pe deasupra poporului tău să îţi creezi linie de comunicare cu străinătatea incitată împotriva alor tăi, înseamnă să-ţi semnezi certificatul de autodistrugere. Nu găseşti la nicio altă naţiune un preşedinte care să-şi reclame propria ţară că vrea să-l îndepărteze de la putere.
Primul popas l-a făcut în judeţele cu majoritate ungurească, zorit să le facă temenele pentru susţinere şi să acuze Parlamentul că le-a şters Facultatea de Medicină. Iar faţă de români, se ţine de cuvânt „preşedintele”? S-a apucat să „popească” pe cei opt milioane de cetăţeni care au fost la vot. Aceasta este justiţia celui învins - răzbunarea în contra legilor ţării, pe care slugile credincioase o pun în aplicare, uitând că locul lor acolo este să servească poporul şi nu pe un dereglat. După această serie de anchete de „notorietate” procurorială, îi rămâne fostului preşedinte să-i cheme martori la piramida capetelor după modelul lăpuşnenian, pe care faimoşii procurori s-o certifice şi s-o aplaude. Dar să nu uite că urmează dreptatea sfârşitului… Precum Lăpuşneanu, pus în a doua domnie de Înalta Poartă, preşedintele, pe care poporul l-a suspendat, este trimis la Cotroceni de preaînalţii Europei, dirijaţi de minciunile emise din ţară. Mai bine ştreangul, decât aşa preşedinte, ar zice un om normal, cum este badea acela din Moldova care i-a înfruntat pe anchetatori, refuzând să jure!
Ne doare, ne prea doare că ţara noastră a ajuns într-o asemenea stare de degradare, de înjosire în rândul naţiunilor vecine! Dorim să ne revenim cât mai repede, să ne celebrăm istoria noastră vitejească, să ne slăvim eroii cu trăirile sincere ale dragostei de Neam şi Ţară, să ne apucăm de acţiuni constructive în câmpul de valori al României, să arătăm contemporanilor lumii cine suntem cu adevărat!

Categorie:

Violenţă în lumea musulmană

0
0

Am intrat în secolul XXI cu speranţa că vom fi mai buni, mai toleranţi, mai generoşi şi că prăpastia hidoasă, căscată între civilizaţia occidentală şi cea musulmană datorită momentului terorist 11 septembrie 2001, s-a atenuat odată cu moartea liderului Al-Quaida, Osama Bin-Laden. Dar, astăzi, forţe invizibile o readuc, din nou, în realitatea cotidiană. Asta după „Primăvara arabă” desfăşurată în ţările musulmane din Orientul Mijlociu, unde popoarele s-au scuturat de jugurile dictatoriale ale lui Mubarak şi Gadaffi, în principal. Aşadar, un simplu film aprinde din nou flacăra agresivităţii musulmane.
După „caricaturile daneze”, filmul Inocenţa musulmanilor, produs de israelianul Sam Bacile şi promovat în SUA de Morris Sadek, extremist antiislamic din California, apare la îndemnul comunităţii creştine copte din Egipt, urmaşii creştini ai Reginei din Sheba, foarte persecutaţi religios de musulmani. Filmul nu a fost difuzat pe marile ecrane, ci s-au difuzat doar 14 minute pe internet. În aceste 14 minute, profetul Mahomed este descris ca un om nesătul, pedofil, criminal şi dezaxat psihic.
Se vorbeşte în România foarte mult despre lumea musulmană, dar românii de rând nu ştiu cu precizie unde trăiesc ei, care este cultura şi religia lor. Musulmanii trăiesc în peste 200 de ţări şi sunt aproximativ 1,57 miliarde de oameni, adică aproximativ 23 la sută din populaţia globală terestră de 6,8 miliarde de oameni. Mai mult de 60 la sută din musulmani trăiesc în Asia, iar 20 la sută în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. 80 la sută din musulmani trăiesc în ţări în care ei sunt majoritari, iar 20 la sută trăiesc în ţări mari, în care ei sunt minoritari: India, Etiopia, China, Rusia, Tanzania. Populaţia musulmană se împarte în două, după cum urmează: 10-13 la sută şiiţi şi 87-90 la sută suuniţi. Fondatorul religiei lor este profetul Mahomed. El se naşte în anul 571 şi înfiinţează una din cele trei mari religii ale lumii, care se aseamănă foarte mult cu creştinismul sau cu iudaismul. Deşi aceste două religii au apărut cu mult înainte, cunoştinţele sale despre ele sunt reduse, dar mintea şi sufletul lui se zguduie şi se aprind la ideea unui Dumnezeu unic. Mahomed este profetul lui Dumnezeu (Alah) şi prin intermediul îngerului Gavriil, el scrie Coranul, Cartea sfântă a musulmanilor, care are mai multe capitole comparative cu Biblia, numite sure. Toate evenimentele din Coran se petrec în lumea arabă între cele două oraşe sfinte Mecca, cu piatra sfântă şi neagră din Kaaba, şi Medina. Marele merit a lui Mahomed este că a creat o religie monoteistă ce are un singur Dumnezeu, pe care musulmanii îl numesc Alah, evreii Iehova sau Iahve, iar noi, creştinii, Sfânta Treime, Dumnezeu - Tatăl, Isus Cristos - Fiul şi Duhul sau Spiritul Sfânt.
Datoria fiecăruia dintre noi este să respectăm religia semenului nostru, să nu râdem de ea, să nu o batjocorim. Acest film a încins spiritele violenţei musulmane şi astfel ambasadorul american şi trei oameni ai Ambasadei americane din Bengazi - Libia, au fost ucişi. Cui foloseşte acest lucru şi cine este artizanul din umbră al acestor agresiuni dirijate spre SUA, acum, cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale în care actualul preşedinte, Barack Obama, doreşte să câştige un nou mandat în faţa contracandidatului său, mormonul Mytt Romney? După discursul lui Obama de la Universitatea din Cairo - Egipt, prăpastia dintre SUA şi ţările musulmane s-a atenuat, dar acest film a provocat un hău de netrecut între cele două civilizaţii şi este clar că acest lucru este în defavoarea preşedintelui american. Peste două luni vom trăi şi vom vedea dacă Obama iese învingător sau nu. Nu o să lăsăm violenţa să pătrundă în inimile şi casele noastre!

Categorie:


ÎN NUMELE ADEVĂRULUI!

0
0

Citesc cartea de publicistică a domnului Zeno Millea („Ce, de ce şi unde?”. Publicistică din anii 1990-1992) şi mă bucur nespus. Mă bucur (şi sunt mândru!) că, iată, întâlnesc gazetari, ardeleni de-ai mei, care sunt - cum spunea cândva poetul şi filosoful Lucian Blaga - acel „gând dus până la capăt” în demersul nostru de a ne apăra istoria, identitatea, continuitatea, adevărul dăinuirii, în faţa tuturor mârşăviilor neprietenilor tradiţionali, a falsului şi interpretărilor de tot felul împotriva neamului nostru. Nenumărate sunt argumentele conform cărora adevărul zdrobeşte minciuna, lumina lui învinge întunericul unor susţineri abracadabrante. Ce îl deranjează şi pe Zeno Millea, şi ne deranjează pe toţi românii? În primul rând, monstruoasa gândire, ajunsă azi parte a „globalizării” mondiale, în care sintagma „stat naţional” nu mai are loc şi nici rost, după unii stăpâni ai Europei şi ai lumii! Apoi, ce ne mai deranjează pe toţi românii ardeleni, mai ales de 22 de ani încoace? Acei „mai egali decât alţii”, acei minoritari mereu apărându-şi, cu ghearele şi cu dinţii, privilegiile de după 1990, în numele intereselor comunitare maghiare!
Cu peste 20 de ani în urmă, publicistul Zeno Millea avertiza „asupra realităţii şi ameninţării iredentismului maghiar”, avertismente reale, publicate în „Mesagerul transilvan”, „Unirea”, „Naţiunea”, „Ţara noastră”, „Credinţa străbună”, „Ardealul”, „Gând românesc”, „Vremea”, „Totuşi iubirea”, „Românul”, „Zorile”, din păcate, la timpul acela, neluate în seamă, ca şi azi, de puternicii clipei. Avertismente avându-i ţintă pe cei atât de revoltaţi (fariseic!) împotriva comunismului şi criptocomunismului, dacă-i arătai cu degetul că vor ruperea şi federalizarea României, uitând, cu desăvârşire, cine, cum şi când, de fapt, a adus comunismul pe tancurile sovietice, pe aceste meleaguri ale Ardealului! Spre abaterea atenţiei, ei foloseau şi folosesc, cu rol de „bau-bau”, cuvântul comunism, făcându-se ei că uită că marii comunişti de pe atunci, pe aceste meleaguri, erau maghiarii şi evreii?! Parcă românii de aici nu ar şti, n-au avut destul timp să se convingă că iredentismul maghiar este de o sută de ori chiar mai periculos decât acel comunism de 50 de ani! De la Tratatul de Pace de la Trianon, politica naţionalist-şovină de anexare a Transilvaniei este la ordinea zilei! Politica lor de negare a Trianonului şi de anexare a Ardealului, prin „reiterarea Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, în plină ascensiune”, s-a aflat printre ambiţiile de pe agenda celei de a doua Conferinţe a UDMR: „Numai un arbitraj internaţional poate da o soluţie problemei Ardealului! Soluţia e pregătită pentru momentul când va ajunge la putere Opoziţia democratică”. Deci, cât se poate de clar: „Soluţia e pregătită!”. Care-i ea? „Un arbitraj internaţional!” Exact ca la 30 august 1940, când nordul Ardealului, pământ rupt, prin hoţie, din trupul României, a fost făcut cadou, de Hitler şi Mussolini, Ungariei horthyste şi fasciste!
Citind cartea de publicistică a lui Zeno Millea, constaţi că, azi, revizionismul unguresc este „principalul pericol care ne ameninţă ţara! Nu neocomunismul!”. Şi când te gândeşti că „buni români”, guvernanţi unii dintre ei, cu ani în urmă clamau, cu gând negru de trădare, că preţul intrării în Europa „este federalizarea sau chiar dezmembrarea ţării, iar acesta va trebui plătit!”. Asta, după lupte de secole ale românilor „pentru realizarea unităţii naţionale şi teritoriale a ţării”! Ticălos preţ! Uitau ei tocmai ce spunea strămoşul cneaz Menumorut, solului regelui Arpad! Uită cel cu gândul nemernic faptul că „strămoşii noştri n-au venit de nicăieri, n-au furat nimănui şi n-au uzurpat drepturile niciunui neam, ei s-au născut aici, în acest spaţiu carpato- dunăreano-pontic, şi filiaţiunea lor poate fi urmărită până la etnogeneză, şi dincolo de ea, până în preistorie. Dovezi istorice (inclusiv, sau mai ales, ale vecinilor noştri), lingvistice, arheologice, toponimice etc., o atestă fără drept de tăgadă. Zona cuprinsă în arcul Carpaţilor, cunoscută sub denumirea de Ardeal, a fost atât leagănul străbunilor, nucleul de formare a poporului român, de sorginte daco-română, cât şi refugiul de rezistenţă în perioada năvălirilor barbare, punctul de pornire al descălecatelor şi, în mare măsură, izvorul renaşterii naţionale!”. Asta s-o ştie cei mereu pândindu-ne pământul obârşiilor, dorindu-l cu orice preţ! Nimeni, în afara românilor, nu are niciun drept de apartenenţă! Asta s-o mai ştie acei părtaşi ai castei nobiliare extremiste, urmaşi ai năvălitorilor din acele vremuri migratoare. Acceptarea legilor şi a realităţii istorice trebuie să devină, pentru ei, obligatorie! Vor sau nu vor!
Din păcate, zi de zi, din 1990 încoace, ei desfăşoară o campanie revizionistă, cu o ură neîntreruptă, cu exacerbările şi exagerările dramatice, purtând numele lui „Kun Bela - 1919, Dictatul de la Viena - 1940, colaboraţionismul anilor 1944-1970”. Cea mai recentă dintre încercările eşuate de revenire la Regiunea Autonomă Maghiară de tristă amintire este „reprezentată de evenimentele reprobabile şi tragice petrecute în Secuime, evenimente care au culminat cu escaladarea paroxistică de la Târgu-Mureş”. Mereu alergând după supradrepturi şi privilegii, nicidecum pentru bunăstarea României, vrând, cu lăcomie neastâmpărată, drepturi colective împotriva reglementărilor internaţionale în vigoare, dorind România, cu 89% din populaţia ţării - români, stat multinaţional, ei se dovedesc duşmanii zilnici ai integrităţii statale şi ai securităţii naţionale. Ce vor ei? Aflăm din cartea domnului Zeno Millea. Vor sistem local de autoguvernare a minorităţilor. Adică, autonomie teritorială pe criterii etnice. Reţea sanitară proprie de învăţământ! Şi nu s-au lăsat până n-au obţinut separatismul dorit la UMF Târgu-Mureş! Pretenţia de a avea învăţământ propriu în limba maghiară, de la creşă la universitate, astfel s-a împlinit şi ea. Comemorarea, la 15 martie, pe teritoriul României, a Revoluţiei ungare de la 1848, când 40.000 de români ardeleni au fost ucişi, cu sălbăticie, 300 de sate şi biserici au fost arse, a avut şi ea, an de an, loc. Totul, în vreme ce un comunicat, iniţial trunchiat, apoi dat integral la TVR, după insistenţele lui Cornelius Roşiianu, cuprindea următoarele: „Să se asigure românilor din judeţele Harghita şi Covasna condiţii de viaţă şi de muncă de aşa natură, încât să nu fie obligaţi să se refugieze în alte zone ale ţării!”. Asta, în 1990, în inimă de Românie, în Europa!
Cine erau (şi sunt!) tulburenţii liniştii românilor ardeleni, ai României? Liderii UDMR, struţo-cămila apărută încă la 23 decembrie 1989, la 25 decembrie făcându-şi deja cunoscută Platforma-Program! Elevii şi profesorii români de prin judeţele Harghita şi Covasna erau, pur şi simplu, aruncaţi în stradă, erau destituiţi conducătorii români, preoţii alungaţi, incendiate biserici româneşti (ca şi bisericuţa de la Valea-Iobăgeni, 1990!), aveau loc crime bestiale la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, Praid.
Reacţia la toate aceste fărădelegi? Apariţia Vetrei Româneşti, care „a spulberat valul iredentist maghiar”. „Reacţie firească, un imperativ de autoapărare a fiinţei naţionale româneşti în câteva judeţe din Ardeal, de apărare a identităţii neamului românesc în general! Vatra şi PUNR ale nepoţilor şi strănepoţilor umilitului şi batjocoritului popor al Ardealului de pe vremea lui «Unio Trium Nationum », a perioadei habsburgice, a celei dualiste.” Urmaşii celor care au suportat prigoana şi ocara, deznaţionalizarea, întemniţările, deportările, atrocităţile, masacrele, ai celor care, pe vremea Regiunii Autonome Maghiare - răsplata lui Stalin, cadoul dat colaboraţionismului maghiar! - nu-şi puteau folosi limba română (a statului!) prin enclava azi dorită a fi Ţinut Secuiesc!
Încă de pe atunci, din 1990, se pleda pentru „graniţele istorice ale «Ţării Secuilor»”, nu departe de cele ale „Ungariei istorice”. „Campionii democraţiei”, aroganţi şi insolenţi, dau lecţii despre „democraţie” şi „pluralism”, ei, urmaşii celor care, „în perioada tribală, jefuiau Europa (…), sub turci (163 de ani!), sub austrieci (200 de ani!), sub Kun Bela, sub Horthy Miklos, amiral de Balaton”. Ei cutează să vorbească şi să ne arate drumul nostru spre Europa? Ăştia (culmea!) pretindeau să ne cerem scuze şi să plătim despăgubiri pentru... pagubele de după Dictatul de la Viena! Ei, care au curajul de a ne considera „minoritari ai «Ungariei istorice»”, în anul 1910, cu 3.650.000 de români în Ardeal! Absurd este azi că ei judecă tot aşa! Au neruşinarea, tot absurdă, ca şapte milioane de români ardeleni să fie, pentru ei, o... minoritate!
Despre toleranţă ce să mai spui? O spun, cu prisosinţă, alungarea preotului ortodox Ioan Tobă, atacarea şi devastarea sediului Poliţiei din Miercurea-Ciuc, instituţie a Statului Român, la 13 iunie 1990, atacul asupra sediului PUNR din Sfântu- Gheorghe, fiind rupt singurul steag tricolor de acolo, firmele româneşti distruse, „epurarea” Muzeului de Istorie din Sfântu-Gheorghe, „care adăpostea mărturii ale prezenţei dacice, daco-române şi româneşti din primul mileniu pe acest teritoriu”. În locul tuturor acestora fiind pusă o falsă realitate! Ce se striga atunci, pe la sfârşitul lunii decembrie 1989, pe acolo?
Ce se clama şi în toamna anului 1940: „Afară cu toţi valahii!”. Iar la Târgu- Mureş, după mini-războiul civil, de ei pus la cale, considerau că a avut loc un „pogrom antimaghiar!”. Nu-i de mirare că Raportul Comisiei Parlamentare pentru anchetarea evenimentelor sângeroase de la Târgu-Mureş, din 20 martie 1990, s-a soldat, după încercări eşuate de conciliere, cu un ruşinos compromis. Nu avea nicio importanţă că, la 15 martie, „turiştii” unguri intraţi în România clamau: „Most vagy soha!” şi alte citate din „Talpra magyar”, că, în Piaţa Trandafirilor din Târgu-Mureş, se striga, din răsputeri: „Itt es most!” („Acum şi aici!”). Ce spuneau ocupanţii după asaltul sediului CPUN (Prefectura de azi), după sechestrarea generalului (r) Ion Scrieciu: „Dacă nu raportaţi acum (preşedintelui Ion Iliescu - n.n.) că românii, organizaţi de Vatra Românească, sunt vinovaţi, continuăm măcelul!”. Ce spunea Szocs Geza (omul numărul 2 în UDMR pe atunci!) la Oradea? „Evenimentele de la Târgu-Mureş n-au constituit o înfrângere, nu un sfârşit, ci un început!”
Citim, cu firească şi nedisimulată consternare, pagini din cartea domnului Zeno Millea despre declaraţia pastorului Tokes Laszlo, de la Eger: „Ardealul este în pericol de moarte! Este vorba despre pierderea definitivă a Ardealului. (...) Avem drepturi istorice asupra Ardealului”. O spunea Tokes Laszlo, pe atunci episcop de Oradea şi preşedinte de onoare al UDMR, „neprihănitul pastor, specialist în spiritualizarea graniţelor”. Cel care, la Munchen, dădea, din nou, cu oiştea în gard: „Condiţiile din Ardeal sunt foarte asemănătoare cu cele din Croaţia, putând genera, oricând, evoluţii similare!”. Adică, „totul e pregătit pentru «iugoslavizarea » României?” Nu atât viitorul minorităţilor îi preocupa pe ei, ci acela al Ardealului de autonomiştiiseparatişti ocupat! O carte incomodă pentru unii, cu incitante pagini despre Declaraţia de la Budapesta, „mercenarii electorali” - maghiarii, în funcţie de conjuncturi, despre culpabilizarea României de Holocaust, de către rabinul-şef Moses Rozen, despre dorinţa de revizuire a Tratatului de la Trianon şi revizuirea graniţelor. Gândul ticălos, separatist, ducând spre autonomii teritoriale într-o ţară cu 89% români şi 87% ortodocşi. Dar şi extraordinarele cuvinte scrise de N. Steinhardt, în „Jurnalul fericirii”, despre mareşalul Ion Antonescu. Pagini despre prezentul şi viitorul Basarabiei, despre eşecul „reconcilierii” de la Miercurea-Ciuc, cu prilejul slujbei ecumenice de reconciliere româno- maghiară şi interconfesională, patronată de Tokes Laszlo, despre inepţiile roesleriene publicate în „Erdelyi Magyarsag”, despre cei de la care învaţă copiii Franţei istoria noastră, despre teoriile ungureşti privind „autohtoniile din Ardeal”, despre grevele şi mişcările studenţeşti din anii 1945-1946 de la Cluj- Napoca, despre jurământul colectiv, depus de parlamentarii UDMR, în Biserica Sfântul Mihail din acelaşi municipiu transilvan. O carte a semnalelor de alarmă privind anularea Trianonului, revizuirea graniţelor, de către minoritatea maghiară, negarea autohtonităţii noastre pe aceste meleaguri ardelene, denigrarea, destabilizarea şi federalizarea României, şantajul, politica „paşilor mici”, cârdăşia unor politicieni şi a unor partide româneşti cu duşmanul tradiţional, cedările şi concesiile făcute, participarea UDMR la guvernare, în lipsa unei alianţe româneşti majoritare. Cartea „Ce, de ce şi unde?” a publicistului Zeno Millea - cartea unui mare patriot român!

Categorie:

Întâmplări comentate - nr 254

0
0

7 septembrie

  • Aflăm că deputatul PSD de Covasna, Horia Grama, a ţinut prima conferinţă de presă din actuala sesiune parlamentară de toamnă, ultima înaintea alegerilor de la finele anului. A vorbit de faptul că USL va avea un singur candidat, USL însemnând acum şi UNPR. A liniştit românii din judeţul Covasna afirmând că vor fi sigur reprezentaţi în Camera Deputaţilor. Da, zicem noi, ar fi bine dacă nu ar fi rău. Oricum speranţa este ca harghiteanul Mircea Duşa să rămână încă 4 ani şi jumătate, cel puţin, ministru al Administraţiei şi Internelor. Concluzia ce o vedem noi este că trebuie mers masiv la vot şi sancţionaţi udemeriştii, pecemiştii, tocheşiştii şi aliaţii lor, pedeliştii, ungurenii, nemţenii, ţărăniştii, deghizaţi pentru generale, în ARD (Alianţa România Dreaptă).
  • Agerpres: „Noul sediu instituţional al Serviciului Judeţean Bihor al Arhivelor Naţionale a fost inaugurat vineri pe strada Traian Blajovici, într-o clădire nouă, cea mai modernă din ţară la ora actuală, fiind o investiţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor de peste 12 milioane de lei. Chestorulşef Liviu Pop, inspectorul-şef al IPJ Bihor, a rememorat motivele şi începuturile ridicării acestui edificiu, plecând de la considerentul că tot ce înseamnă istoria şi tradiţia acestui judeţ trebuie păstrate în condiţii mult mai bune decât existente, mult sub cerinţele normale unei asemenea activităţi, în condiţiile în care o parte din documente trebuiau mutate la Alba şi la Vâlcea, pentru că nu existau condiţii de depozitare”. E bine dacă începem să avem grijă de documentele neamului românesc. Când le vor citi urmaşii noştri, vor afla cu vârf şi îndesat minciunile şi masacrele făcute de unguri în cursul timpului şi faptul că nu au niciun drept asupra pământului în Transilvania. Ei sunt doar nişte musafiri ai românilor, câteodată poftiţi şi de cele mai multe ori nepoftiţi.
  • Agerpres: „Preşedintele organizaţiei UDMR Mureş, deputatul Attila Kelemen, a declarat, vineri, la Târgu-Mureş, în cadrul seminarului „Minorităţi naţionale şi comunităţi minoritare în UE”, că Uniunea Europeană are „mari lipsuri” în strategia pentru minorităţi naţionale şi că problema este amânată de zeci de ani. „Vorbim de marile lipsuri ale UE în strategia pentru minorităţi. Am discutat cu domnul Jan Diedrichsen (director al Federal Union of European Nationalities - FUEN - n.r.) şi am fost de acord că Uniunea Europeană are o mare lacună în politicile Uniunii şi anume o strategie coerentă, o politică coerentă (sic! - n.n.) pentru minorităţi. Minorităţile trăiesc în foarte multe ţări din UE, şi nu numai, toată lumea ştie, sunt minorităţi mai problematice sau mai puţin problematice. Sunt ţări în care această coabitare este mai uşoară sau mai puţin uşoară, dar toată lumea ştie că da, avem minorităţi”. Extraordinar! S-au strâns la Târgu- Mureş ca să constate că sunt minorităţi în UE. Ceea ce nu înţelegem este această catalogare în „minorităţi mai problematice sau mai puţin problematice”. Îi sfătuim pe minoritarii unguri să nu-şi mai cheltuiască energiile şi banii pentru a arăta lumii că ei sunt o „minoritate problematică”, să fie cuminţi şi să devină o „minoritate neproblematică”. Mai departe Agerpres scrie: „În cadrul aceluiaşi seminar, secretarul de stat din Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Marko Attila, unul dintre cei condamnaţi în dosarul de retrocedare a Colegiului „Szekely Miko”, a prezentat o consemnare „legată de drepturile omului” din rechizitoriul DNA, prin care a fost trimis în judecată, în care „este posibilă argumentaţia pro sau contra unui inculpat prin prisma etniei lui”, în sensul că în document fiecare inculpat avea trecută etnia”. Relevant! Hoţul strigă hoţii! Măi problematicilor, atât întindeţi coarda minciunii că o să se rupă şi tot pe voi o să vă plesnească. Iar veţi începe că v-a discriminat coarda, deoarece s-a rupt şi v-a plesnit doar pentru că sunteţi de etnie ungurească. Oare, udemeriştilor, pecemiştilor, tocheşiştilor, lumea nu ar fi mai bună fără minciunile ce le tot spuneţi?

8 septembrie

  • Sărbătoare mare! Naşterea Maicii Domnului. Tot românu- i la Sfânta Liturghie! Ei mulţumesc pentru binefacerile date de Măicuţa Domnului. După- amiaza au loc agape unde se sărbătoreşte onomastica. Frumos şi creştinesc!
  • Poate nu s-a sesizat sau poate nu s-a vrut să se sesizeze! Eliberarea de sub ocupaţie horthysto- fascistă a primului oraş din Grădina Măicuţei Domnului, Ardealul, urbe ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, s-a petrecut exact de Ziua Naşterii Ei. Nici Sfântul Gheorghe, nici Maica Domnului nu au îngăduit ca acest binecuvântat oraş să fie ocupat prea mult de neortodocşi. A fost, desigur, un mare dar! Astăzi românii au cinstit darul primit prin slujbe de mulţumire, ceremonii militare şi onorarea eroilor căzuţi cunoscuţi şi necunoscuţi. Să menţionăm pe cei cunoscuţi, locotenentul David Păiuş, generalul Grigore Bălan şi să mai amintim, conform Agerpres, că „la ora actuală, în judeţul Covasna mai trăiesc aproximativ 350 de veterani de război, printre care şi trei femei care au fost pe frontul celui deal doilea război mondial ca asistente medicale ori telegrafiste”. Le dorim o viaţă frumoasă până la ridicarea la ceruri!

9 septembrie

  • Dimineaţa din nou la Sfânta Biserică. E Duminica înaintea Înălţării Sfintei Cruci. Se citeşte, la Sfânta Liturghie, pericopa evanghelică: „Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnica. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3, 13-17).
  • Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu, comemorează sub Gorunul lui Horea, la mormântul Crăişorului Munţilor, la Ţebea, alături de popor, 140 de ani de când Bunul Dumnezeu l-a ridicat la cele veşnice pe Avram Iancu. Sunt prezenţi ministrul Administraţiei şi Internelor, Mircea Duşa, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, secretari de stat, parlamentari, prefecţi şi preşedinţi de consilii judeţene din mai multe judeţe ale ţării. Depun coroane de flori, prin reprezentanţi, nu prin titulari, Preşedinţia, Guvernul, Senatul şi Camera Deputaţilor. Lenea e cucoană mare, ori nu îi interesează să-şi cinstească înaintaşii ai căror urmaşi nedemni sunt. Le-o fi ruşine cu Avram Iancu? Pentru a comemora un stâlp sculptat, nu un erou al neamului, preşedintele Ungariei a venit pe roţi la Cozmeni, în judeţul Harghita, pe o vreme când să nu dai un câine afară! Luaţi exemplu de la primăriile, prefecturile şi consiliile judeţene din ţară ai căror titulari au adus coroane de flori pentru apărătorul, cu arma- n mână, al românismului. Spre cinstea lor, spectacolul omagial excepţional ce a urmat, a fost difuzat de TVR 1 şi TVR Internaţional.
  • Pedelişti de frunte spurcă frumoasa Duminică de azi. În loc să fie la mormântul lui Avram Iancu, ei fac conferinţă de presă în Bucureşti, în care vituperează USL. „„Ponta minte cum respiră, vor prima interesele PSD, nu va prima integritatea, altfel, PSD ar rămâne fără partid. (...) Dacă ar fi pe criterii de moralitate, înseamnă că nici Victor Ponta nu se va califica pentru un post”, a declarat duminică, în cadrul unei conferinţe de presă, prim-vicepreşedintele PDL, Cezar Preda” (Agerpres). Oare ei au adoptat criteriile de moralitate stabilite de Elena Udrea, Monica Macovei, Sorin Blejnar, pietrarul Videanu, neocominternistul Patapievici, jacuzistul Bakonski, udemeristul Vasile Blaga, analfabetul Igaş, la comanda comandantului Traian Băsescu, demis de popor cu un vot zdrobitor, nemaiîntâlnit? Cât tupeu poţi să ai să vorbeşti de moralitate când îl pui primministru pe Ungureanu? Nu putem decât să sperăm că românii vă vor (dez)aprecia prin vot şi vă vor scoate din Parlament.
  • Abia azi aflăm. Mai bine mai târziu decât niciodată! S-a întâmplat în Botoşanii lui Eminescu şi e foarte bine să afle şi Ardealul. Citim pe site-ul ziaristionline. ro o replică excepţională, dată de o persoană care s-a lepădat de PDL la timp, probabil când a văzut cu cine are de-a face. Iată: „Nu s-a întâmplat în vreun loc plin de semnificaţii şi nici măcar într-unul public, ci în curtea casei unui sătean. Săteanul nu este însă oricine, ci profesorul doctor în istorie Gică Manole. Cum legea îi interzice să monteze un bust al acestuia (Mareşalul Ion Antonescu - n.n.) în loc public, a făcut-o în propria-i curte. De ce? „Ne-a dezrobit Basarabia, ne-a dezrobit nordul Bucovinei şi a arătat lumii că poporul român este un popor mândru şi eroic şi nu laş şi vegetal cum spun atâţia netrebnici. Aşadar, este o chestie de afişare a unei demnităţi fireşti care orice cetăţean român poată să o aibă raportându-se la eroii neamului său şi la jertfele sale infinite. Este un gest de recuperare a demnităţii. Dacă el nu are în ţara lui un monument, ei bine l-am făcut eu în onoarea lui”, a explicat doctorul în istorie Gică Manole”. Sperăm ca şi un ardelean să ia exemplul şi să-l multiplice! Noi i-am fi recunoscători şi l-am ajuta după puterile noastre, „considerându- l un erou pentru că a încercat şi a reuşit pentru o perioadă să recapete teritoriilor româneşti ocupate de ruşi [şi a scăpat evrei de la moarte - vedeţi în acest sens Memoriile lui Raoul Şorban - n.r.]. Cert este că legea română interzice ridicarea în locuri publice a busturilor acestuia, astfel ajungându-se la situaţia amplasării acestuia într-o curte particulară”.

10 septembrie

  • Arpad Andraş Antal (AAA), primar al municipiului Sfântu- Gheorghe, întinde coarda! El propune ca Attila Marko (foto stânga), condamnat, nedefinitiv şi irevocabil, pentru abuz în serviciu contra interesului public, să candideze pentru un post de deputat în Camera Deputaţilor din Colegiul uninominal Sfântu-Gheorghe. Asta e UDMR! Promovează puşcăriabili în Parlament. Vor să-l facă erou pe un condamnat, de justiţia ţării, care a furat pentru biserica reformată ungurească. Astea sunt valorile promovate de udemerişti, furăciunea în folosul lor! Măi tovarăşi, e frumos? E moral? Pedelistul Dan Manolăchescu (Doamne, ce nume predestinat dacă nu ţii cont de cratimă!), Cezar Preda şi alţi pedelişti de vază ar spune că da, Ponta e imoralul. Sictir tovarăşi!
  • Agerpres ne informează despre isprăvile aşa-zisului eficient, ministrul udemerist Vasile Borbeli. Specialistul comunist bejeatemist, economistul Vasile Borbeli, pe când era ministrul Mediului şi al Pădurilor (ce o fi căutând acolo e grija lui Băsescu), a dat Ordinului 904/2010 prin care desfiinţa Ocolului Silvic Reghin. Ce desfiinţează „competentul” Borbeli, iată: pepiniera de la Voivodeni, care asigură puieţii pentru împădurirea anuală a 500 ha de teren, precum şi depozitul de fructe de pădure de la Reghin. Doamna Plumb, poate vă aplecaţi şi asupra acestei moşteniri nefaste şi puneţi plumbul pe această hotărâre ce sabotează economia României, cât a mai rămas a ei, a sabotorului Vasile Borbeli, bejeatemistul comunist. Silvicultorii oneşti afirmă fără dubiu: „Trebuie să se revină asupra Ordinului 904, care contravine Codului Silvic pentru că este contrar unei legi organice”. Asta e competenţa lui Vasile Borbeli, să dea ordine de ministru contrare legilor organice ale statului România. Sictir Vasile!
  • Hunor Chelemen susţine conferinţă de presă în municipiul Sfântu-Gheorghe, afirmând: „Noi vrem să modernizăm statul român. (...) În Constituţie sunt multe, multe probleme, iar prima dată trebuie modificat articolul care interzice să modifici primul articol. (...) Până la urmă Constituţia a fost făcută şi a fost votată de oameni, deci nu e dată de Dumnezeu. (...) Dar să interzici în Constituţie să modifici un anumit articol şi să nu ţii cont de realităţile, de evoluţia societăţii, de evoluţia Uniunii Europene, eu cred că este o gândire cam îngustă şi dintr-un alt secol. În continuare noi suntem interesaţi de modificarea Constituţiei, inclusiv de primul articol. Şi când vorbim de articolul 1 vorbim doar de sintagma stat naţional, nu şi de celelalte sintagme. Această propunere a existat, există şi va fi susţinută în continuare. (...) Deci, eu spun că sunt foarte, foarte multe probleme în Constituţia României care deja au fost depăşite de timp, de situaţie şi de evoluţia societăţii, şi trebuie o amendare foarte serioasă şi profundă”. Stuchite-ar mâţele, Hunorică, pentru bunele intenţii ce le ai pentru România. Te rugăm să spui public care sunt punctele nevralgice ale Constituţiei Ungariei, ca să comparăm şi să ne aliniem, veterinarule! Dragule, mai schimbă-ţi discursul că noi suntem oameni sănătoşi, nu animale bolnave; cum crezi mata şi cum ai învăţat să comunici la facultatea de medicină veterinară.

11 septembrie

  • Când ar trebui să se facă dreptate, Vasile Borbeli afirmă: „Din punctul meu de vedere, după aceste 14 luni de zile este prima zi, probabil, când pot să spun da, am răsuflat uşurat pentru că s-a făcut dreptate. Aici, într-adevăr, s-a făcut dreptate, pentru că la nivelul Parlamentului, conform Constituţiei, legilor în vigoare, are această posibilitate de a decide”. Deci dreptatea este că Parlamentul l-a absolvit de cercetare! Curat dreptate, coane Zgonea şi coane Hrebenciuc! Observaţi, stimaţi cititori, că el n-a răsuflat uşurat că a câştigat procesul, ci că n-a intrat la judecată! Vedeţi de ce sunt supăraţi că Attila Marko a fost judecat şi pedepsit? Deh! Dacă era parlamentar, avea grijă Hrebenciuc să-l scape, spre binele statului România, desigur!
  • Agerpres: „Timpul de intervenţie al poliţiştilor din judeţul Covasna s-a înjumătăţit după reînfiinţarea secţiilor din mediul rural, afirmă conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP)”. Falşii analişti nu vor să vadă succesele rapide ale guvernării Ponta.
  • Agerpres: „„Pentru comunitatea maghiară din judeţul Hunedoara şi, în general, pentru comunităţile szorvany (în care ponderea minorităţii maghiare este mai mică de 10% - n.r.), este deosebit de important faptul că legea electorală a păstrat principiul reprezentării proporţionale. Acest lucru înseamnă o nouă şansă pentru comunitatea noastră din judeţul Hunedoara, de a recupera un loc în Parlamentul României”, a declarat preşedintele UDMR Hunedoara, parlamentarul european Iuliu Winkler”. Români din judeţul Hunedoara, dacă mergeţi la vot, UDMR nu mai recuperează nimic şi Vinkler va raporta alor săi un eşec. Mergeţi la vot! Simplu!
  • Vlad Filat, premierul României de Est, se află în vizită la Medvedev, premierul Federaţiei Ruse. Medvedev ofertează, conform cotidianul.ro: „Există şi un panaceu pentru toate problemele comerciale actuale, a sugerat Medvedev. Este vorba despre Uniunea Euro-Asiatică, în privinţa căreia Moscova se jură că nu face presiuni asupra fostelor republici sovietice. „Participarea la orice proiect de integrare trebuie să fie conştient, fără presiuni şi acceptat în baza unor interese naţionale””. Cu interpretarea adevărată se vrea renaşterea URSS. România de Est e invitată să fie parte. Dacă acceptă, adio reunirea la România, patria mamă.
  • De ştiut şi de învăţat: „Preşedintele rus Vladimir Putin (foto centru) a pus marţi sub controlul şi protecţia statului companiile ruseşti „strategice” care operează în străinătate, conform unui decret publicat de Kremlin în contextul în care gigantul Gazprom este vizat de o anchetă a Comisiei Europene, relatează AFP. Sub incidenţa deciziei lui Putin poate intra şi Lukoil, cea mai mare companie petrolieră privată din Federaţia Rusă. Conform decretului, comunicarea de informaţii privind activităţile acestor companii este supusă acordului puterii executive, dacă datele sunt „cerute de servicii din ţări străine, organizaţii internaţionale, uniuni de ţări străine”. Decretul supune, de asemenea, autorizării puterii modificarea acordurilor încheiate cu parteneri din străinătate şi „a oricăror documente privind politica lor comercială (de preţuri) în ţări străine”. De asemenea, documentul supune autorizării statului rus orice cesiune de active deţinute de aceste companii la societăţi străine, de drepturi în activităţi comerciale în străinătate sau de bunuri imobiliare în străinătate. Puterea executivă a ţării va refuza să-şi dea acordul pentru aceste măsuri dacă ele sunt de natură să aducă prejudicii intereselor economice ale Federaţiei Ruse” (cotidianul. ro). Asta înseamnă să fii stăpân pe resursele tale. Pe ale noastre ni le-au luat ruşii odată cu cucerirea României, în 1989. Rămâne la inteligenţa noastră cum ne vom dezrobi!

12 septembrie

  • Aflăm de la Szekely Emoke că stimabilii sportivi ciclişti Orban- Barra Gabor şi Pasztor Csaba Attila nu au fost primiţi să participe la Campionatul Mondial de Trial din Austria în lipsa unui tricou oficial. Probabil stimabilii s-au dus cu tricouri ce reprezintă imaginarul ţinut al tovarăşilor Alexandru Tamaş şi AAA primarul. Pentru a putea participa, au fost nevoiţi să suporte un tricou roşu-galben-albastru. Dacă România nu e respectată de persoanele aflate în funcţiile de stat, ea e respectată de străini. Un mare semn de întrebare pentru udemerişti: de ce oare? Simplu, pentru că acţiunile voastre, ca minoritate, nu au suport în realitate. Sunteţi ca Băsescu, acela care cu 7,4 milioane de voturi împotrivă se vrea legitim. Voi, cicliştii Gabor Orban-Barra şi Csaba Attila Pasztor, sunteţi o „minoritate mai problematică” după Attila Chelemen. Deşi trăiţi în România, voi credeţi că trăiţi într-un ţinut. Măi bezmeticilor, nu vă daţi seama că românii vă ţin. Ăsta e ţinutul! Vă ţinem din banii noştri!

13 septembrie

  • Ziua în care sărbătorim lupta din Dealul Spirii dintre pompierii conduşi de locotenentul Pavel Zăgănescu şi trupele otomane comandate de Fuad-efendi. La 13 septembrie 1848, pe atunci lângă Bucureşti, a fost ultima confruntare armată disputată pe teritoriul românesc între structuri militare ale Ţării Româneşti; Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie şi Compania de pompieri condusă de Căpitanul Pavel Zăgănescu şi un corp de armată otoman. Deşi Bătălia din Dealul Spirii s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, totuşi, din punct de vedere istoric, această luptă consfinţeşte dorinţa naţională de autodeterminare, chiar dacă acest lucru presupune însăşi jertfa supremă. (Wikipedia) Pentru comemorarea eroilor pompieri căzuţi în luptă, pe Dealul Spirii a fost ridicat, în anul 1901, Monumentul Eroilor Pompieri din Bucureşti. Noi, ardelenii, ne închinăm acestei jertfe pentru România! Recunoaştem solidaritatea românească şi suntem recunoscători. Fără ea nu putea să se înfăptuiască România Mare, România noastră.

14 septembrie

  • Înălţarea Sfintei Cruci. Creştinii ortodocşi ţin post negru.
  • Dcnews.ro: „Andrei Marga, aflat în Germania pentru tipărirea unui volum personal, a prezentat, într-o scrisoare deschisă, strategia pe care o propune Institutului Cultural Român, în mandatul său. Noul director al ICR anunţă schimbări de structură şi de personal, renunţarea la experimente, şi vrea să susţină doar personalităţi culturale consacrate”. E mult mai bine decât cu neocominternistul Patapievici, susţinut de Traian Băsescu, ilegitimul actual preşedinte al României.
  • Locuitori ai comunei Ip, alături de oficialităţi locale şi judeţene, veterani de război şi reprezentanţi ai partidelor politice, au participat azi la comemorarea victimelor tragicei nopţii de 13 spre 14 septembrie 1940, când 157 de localnici au fost ucişi de trupele horthyste..

15 septembrie

  • „Ardeiul umplut”, acum scăzut, Ion Cristoiu (foto dreapta) a devenit un detractor al României în ansamblu! Plătit bine, desigur! Cu Historia lui ne falsifică Istoria. Cu apariţiile la B1 TV, aşişderea.

16 septembrie

  • Sfânta Liturghie! Românii sunt prezenţi.
  • Cotidianul.ro ne spune: „Ştefan Marincea, fost director al Institutului Geologic al României: „Proiectul de la Roşia Montană este de un primitivism înfiorător, lacunar şi nemaiîntâlnit nicăieri în lume””. Ce motive ar fi să nu-l credem? Interviul îl puteţi citi pe site-ul ziarului.

17 septembrie

  • Se informează public că Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din Sud-Estul Transilvaniei. Istorie, Cultură şi Civilizaţie” - ediţia a XVIII-a, se desfăşoară cu sprijinul Consiliului Judeţean Covasna şi al Consiliului Local Sfântu-Gheorghe. Pentru 2.000 de lei de fiecare instituţie condusă de udemerişti, organizatorii credibilizează, că vor ei sau nu, în faţa ţării adversarii românismului. Ceea ce, Biroule de presă, nu este în regulă. În altă ordine de idei, îi dorim succes Sesiunii şi „La Mulţi Ani!” doctorului Ioan Lăcătuşu, un neobosit luptător român, la împlinirea a şase decenii şi jumătate de viaţă!

P.S. Nu mai am spaţiu tipografic să vă mai scriu evenimentele petrecute. Voi continua în ediţia viitoare.

Categorie:

Simpozionul Naţional „Monumentul. Tradiţie şi viitor”, în judeţele Covasna şi Harghita

0
0

Simpozionul Naţional „Monumentul. Tradiţie şi viitor”, ediţia a XIV-a, organizat de Complexul Muzeal Iaşi, respectiv Muzeul Unirii din Iaşi - director Aurica Ichim, manifestare de înaltă ţinută ştiinţifică, desfăşurată sub patronajul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi a altor instituţii şi societăţi din Iaşi şi din întreaga ţară, anul acesta şi a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, s-a desfăşurat în perioada 3-7 octombrie 2012. La simpozion au participat specialişti ai Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutului Naţional al Patrimoniului, Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice, arhitecţi, restauratori, istorici, critici de artă şi alţi specialişti în domeniile proiectării, avizării şi restaurării patrimoniului naţional.
În zilele de 3-5 octombrie, lucrările simpozionului au avut loc la Iaşi şi Lacul Roşu. În zilele de 6 şi 7 octombrie, participanţii la simpozion au efectuat o vizită de documentare la monumente istorice din judeţele Covasna şi Harghita, în special biserici ortodoxe, recent restaurate, în curs de restaurare sau cu nevoi de restaurare. În cursul zilei de sâmbătă, 6 octombrie, participanţii la simpozion au vizitat Mănăstirea Doamnei din Moglăneşti - Topliţa (1677), Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa (1938), ctitorie a Patriarhului Miron Cristea, muzeul mănăstirii şi momentele de for public din Parcul municipiului Topliţa, beneficiind de informaţii detaliate despre monumentele vizitate şi de ospitalitatea gazdelor: prof. Ilie Şandru, Maica Stareţă Ecaterina şi părinţii Stareţi Mihail Goia şi Emilian Telcean. Au fost apoi vizitate Centrul Cultural şi de Arte Lăzarea şi Mănăstirea franciscană din Lăzarea (secolul XVII), unde se află mormântul cărturarului Ioan Căianu (1629-1687), instituţii şi monumente prezentate de Jozsef Kovacs şi Borsos Iuliana.
Lucrările simpozionului au continuat la Mănăstirea „Adormirea Macii Domnului” Izvoru-Mureşului. După prezentarea complexului monahal de către Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan - ctitorul mănăstirii - şi de Maica Stareţă Miriam Oprea, în plenul simpozionului au fost prezentate următoarele comunicări: Prezentare generală a patrimoniului bisericesc al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei), Starea bisericilor ortodoxe din Eparhia Covasnei şi Harghitei - arc peste timp (dr. Ioan Lăcătuşu, director al Centrului European de Studii Covasna- Harghita) (vezi mai jos), SOS patrimoniul mobil provenit din bisericile Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (Pr. dr. Ciprian Ioan Staicu, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”), Concluzii privind realizarea proiectului „Digitizarea patrimoniului ecleziastic din cadrul colecţiei Parohiei Ortodoxe Sfântu-Gheorghe” (Pr. drd. Sebastian Pârvu, custode al Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Sfântu-Gheorghe, proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional). Dezbaterile care au urmat pe marginea materialelor prezentate au evidenţiat necesitatea intervenţiilor pentru repararea degradărilor structurii monumentelor bisericeşti, o primă urgenţa constituind-o începerea lucrărilor de renovare a Bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Breţcu şi a acelor de restaurare a icoanelor pe lemn şi pe sticlă şi a fondului de carte bisericească de la muzeele şi parohiile din Eparhia Covasnei şi Harghitei.
Seara, la Complexul de Sport şi Tineret de la Izvoru-Mureşului, a avut loc întâlnirea participanţilor la simpozion cu primarul comunei Voşlăbeni, Mihai Dumitru Tinca, cu directorul Căminului Cultural din Voşlăbeni, Mihai Dandu Colceriu, şi cu directorul Centrului, Gavril Chindea. În jurul unui foc de tabără, copiii şi tinerii din Voşlăbeni au prezentat un frumos program de cântece şi dansuri româneşti, parte integrantă a tezaurului folcloric local, moştenit de la înaintaşi.
Programul a continuat duminică, 7 octombrie, cu vizitarea Bisericii romano- catolice din Racu, Mănăstirii franciscane de la Şumuleu-Ciuc, a Cetăţii Miko şi a expoziţiei permanente a Muzeului Secuiesc al Ciucului şi cu un popas duhovnicesc la Catedrala Episcopală „Sfântul Nicolae” din Miercurea- Ciuc. În judeţul Covasna au fost vizitate: Biserica „Sfântul Gheorghe” din Bixad, recent restaurată, expoziţia „Aşezarea preistorică Păuleni Ciuc. Dâmbu Cetăţii”, din cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Catedrala „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Gheorghe”, Muzeul Spiritualităţii Româneşti, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Târgu-Secuiesc, centrul oraşului medieval Târgu-Secuiesc şi, în final, Biserica „Sf. Nicolae” din Breţcu, locaş de cult sfinţit în anul 1793, care necesită lucrări urgente de consolidare, restaurare, inclusiv a valoroasei sale picturi, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Peste tot, participanţii au fost primiţi cu ospitalitate de către preoţii parohi, membrii consiliilor parohiale şi credincioşi, apreciind valoarea obiectivelor vizitate, atât din perspectiva interesului istoric, cât şi al abordărilor şi analizelor în privinţa restaurării. A fost apreciată activitatea IPS Ioan pentru salvarea unor importante monumente ortodoxe, sprijinul acordat de fostul deputat de Covasna, Petre Străchinaru, în restaurarea bisericilor monument istoric de la Belin, Bixad, Târgu-Secuiesc, Căpeni ş.a., dar şi necesitatea finanţării unor proiecte care vizează restaurarea patrimoniului Bisericii Ortodoxe, construit şi mobil, în mod deosebit a icoanelor, obiectelor de cult, fondului de carte bisericească şi a documentelor din Patrimoniul Arhivistic Naţional.
Din partea reprezentanţilor Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei au fost adresate mulţumiri tuturor celor care au participat la această prestigioasă manifestare ştiinţifică, organizatorilor simpozionului şi, în primul rând, doamnei Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii din Iaşi, sufletul întregii acţiuni, apreciindu- se că desfăşurarea activităţilor simpozionului în localităţi din judeţele Covasna şi Harghita reprezintă un câştig pentru instituţiile din cele două judeţe, un semn pozitiv al solidarităţii mediului academic românesc cu problematica specifică din această zonă aflată în inima României.

Categorie:

Se face lumină, încetul cu încetul, asupra evenimentelor dramatice din 20 martie 1990, de la Târgu-Mureş!

0
0

Despre evenimentele dramatice, sângeroase, un început de minirăzboi civil, din 20 martie 1990, de la Târgu-Mureş, s-a scris. Dar niciodată suficient, uneori prea departe de adevăr şi de o abordare obiectivă, din păcate. Tocmai de aceea, în numărul 12, anul III, 2012, în prestigioasa revistă „Vitralii (Lumini şi Umbre)” a veteranilor din Serviciile Române de Informaţii, renumitul istoric dr. Alex Mihai Stoenescu vine cu o nouă contribuţie la cunoaşterea adevărului, prin articolul „Tulburările etnice de la Târgu-Mureş (19-20 martie 1990)”, apelând la documente din arhive, asupra cărora nu poate exista nici cel mai mic dubiu, proiectând o rază de lumină asupra evenimentelor de atunci, „printre cele mai deformate mediatic şi istoric în ultimii 20 de ani”. Secvenţele filmate şi difuzate, în acele zile, de televiziunile occidentale, la comandă, au falsificat o realitate dramatică, evenimentele şocante şi dure, privind manifestaţiile maghiare premergătoare, din 28 şi 29 ianuarie, recurgând doar la simplificări, preferând să aleagă doar „instantaneul” şi „fragmentul”. Astfel, o mişcare iredentistă maghiară din Transilvania, care s-a finalizat dramatic, prin evenimentele violente de la Târgu-Mureş, din 20 martie 1990, a rămas premeditat izolată într-o singură secvenţă: lovirea, cu bestialitate, a românului român Mihăilă Cofar, de mai mulţi agresori unguri, prezentată Europei şi lumii invers, de către televiziunile occidentale. „Ungurul cu jerseu verde”, lovit cu barbarie, cu o pornire criminală de-a dreptul, nu era studentul maghiar, cum trâmbiţa mass-media ungară, şi, preluând, cea occidentală, ci ţăranul român Mihăilă Cofar. Aşa s-a plimbat prin Europa şi prin lume, cu paşaport fals, acea cutremurătoare imagine! „În realitate, la acel deznodământ dramatic s-a ajuns ca urmare a unei lungi perioade de pregătire (a conflictului de către iredentiştii maghiari - n.a.), urmată de o insistentă căutare a situaţiei conflictuale.”
O furibundă campanie de segregare teritorială în Transilvania, sprijinită, deopotrivă, de „grupurile revizioniste ale lobby-ului maghiar din Occident”, colaborând strâns cu „administraţia oficială a Ungariei”, a condus la „redeschiderea internaţională a Dosarului Trianon”, oful unguresc de după 1 Decembrie 1918. „Problema încorporării Transilvaniei nu putea fi deschisă atunci printr-un conflict militar, calea aleasă fiind provocarea unei crize etnice, care să profite de toate slăbiciunile Statului Român”: o putere provizorie debilă, la sfârşitul lui decembrie 1989, şi, în timpul care va urma, o armată dezorganizată, premeditat, un serviciu secret, tot intenţionat destructurat, „şi o naţiune total derutată”. Pe acest fond au loc declaraţii şi numeroase activităţi iredentiste, extremiste, şovine. Exploatând dorinţa de autonomie „a unor lideri maghiari din România”, reluând campania antiromânească de pe timpul lui Ceauşescu, dinainte de evenimentele din decembrie 1989, Ungaria profită, în diversiunile ei, şi de faptul că „acţiunea iredentistă din Transilvania era favorizată de abandonarea, de către CFSN, a problemei naţionale, pornind de la ideea falsă că (...) problema care întreţinea conflictul maghiaroromân de un mileniu a dispărut”.
Dispariţia autorităţii statului a constituit fondul care a favorizat evenimentele de la Târgu-Mureş. Tokes Laszlo, Kiraly Karoly (viitor vicepreşedinte!) şi Domokos Geza au fost cooptaţi în CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naţionale). Comunicatul CFSN, din 25 decembrie 1989, este citit la Radioteleviziune de Virgil Măgureanu, stipulând toate drepturile minorităţilor. În Decretul-lege nr. 2, din 27 decembrie 1989, „primul act oficial prin care CFSN prelua puterea în stat, erau stabilite numele ţării, forma de guvernământ - republică - şi drapelul”. Dar, „nu se decreta nimic în privinţa suveranităţii, independenţei, integrităţii teritoriale a statului”. O simplă scăpare să fie? Ciudat, Kiraly Karoly este numit în funcţia de vicepreşedinte al CFSN şi în cea de şef al Comisiei pentru Minorităţi Naţionale, funcţii înalte pentru cel care, „în afara pornirii şovine, destituit de Ceauşescu din funcţia de înalt demnitar comunist, inclusiv din cea de membru al CPEx., nu avea niciun merit real”. „Fostul preşedinte Emil Constantinescu îl plasează în categoria celor «proveniţi din zona controlată de KGB-GRU».” Astfel, oare, să se explice „aducerea lui de către Ion Iliescu la conducerea provizorie a statului”? Se ştie că între cei doi existau vechi legături din perioada tinereţii, „când erau amândoi în conducerea UTM”. În naivitatea lui, în discursul de Anul Nou, Ion Iliescu se referea la „condiţiile optime” acordate minorităţilor, pentru înlăturarea „tuturor surselor de tensiuni şi neînţelegeri, pentru o conlucrare cu adevărat frăţească”. Chiar să nu fi avut Ion Iliescu informaţii despre tensiunile interetnice din Ardeal? N-am crede! Nu peste mult timp, la 25 ianuarie 1990, Ion Iliescu „va semnala public că, în Transilvania, se dezvoltă o acţiune iredentistă”. „În ultimele zile, ni se semnalează - spunea el - multe fenomene îngrijorătoare din unele judeţe din Transilvania, privind tendinţa de separatism, care provoacă tensiuni şi conflicte între cetăţenii români şi cei de naţionalitate maghiară.” Să nu fi ştiut el, Ion Iliescu, nimic despre intrigile lui Kiraly Karoly?
După demersurile din 22 decembrie, la doar trei zile, la 25 decembrie 1989, se constituie, la Bucureşti, Comitetul Executiv Provizoriu al UDMR, care lansează un apel pentru „păstrarea tradiţiilor, a limbii şi culturii, prin realizarea autonomiei în interiorul graniţelor ţării”. Era 25 decembrie 1989! Ziua de Crăciun. (Zi în care soţii Ceauşescu erau ciuruiţi de gloanţele automatelor Kalasnikov la zidul cazărmii din Târgovişte!) Preşedinte al UDMR „este ales scriitorul Domokos Geza, fost membru supleant al CC al PCR”. UDMR s-a format „exclusiv pe criteriul etnic, nu pe baza Decretuluilege din 31 decembrie 1989, privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice, ci, curios, pe baza vechii legi a fundaţiilor şi asociaţiilor din 1921”. UDMR făcea excepţie! Deci, UDMR era „o coaliţie formată din şase asociaţii neguvernamentale şi trei partide, cu personalitate juridică distinctă”. „Pătrunderile sale în toate Parlamentele României, din 1990 şi până astăzi, s-au făcut ilegal, prin încălcarea prevederilor legilor electorale, care stabileau procentul de 8% pentru coaliţii!” „Slăbiciunea Justiţiei române şi laşitatea partidelor” au făcut posibil acest lucru! Primul „semnal al declanşării tulburărilor etnice din Transilvania îl dă Agenţia sovietică TASS, considerând incidentele de la Timişoara, din 16 decembrie 1989, „o revoltă a minorităţii maghiare”, conform „unui plan de distrugere sistematică a autorităţii Statului Român în acel judeţ”. Plutonierul Alexandru Coprean, din Căpâlniţa (Harghita), suferă grave vătămări corporale, plutonierul Gabi Dănilă, şeful postului de poliţie Zetea (Harghita), a fost ucis, prin înjunghiere, lovituri în cap şi împuşcare. Aceeaşi tragică soartă au avut-o ofiţerul Aurel Agache şi alţi români! Au loc incitări, mitinguri ad-hoc, acţiuni virulente, sunt scandate lozinci cu caracter naţionalist-iredentist şi antiromânesc: „Moarte valahilor!”, „Horthy! Horthy!”, „Ardealul la Ungaria!”, „Acum ori niciodată!” etc.. La toate acestea se adaugă „participarea activă, în procesul derulării evenimentelor, a unor persoane stabilite, ilegal, în Ungaria”, revenite în ţară, „pregătite pentru a desfăşura acţiuni antiromâneşti”, ca instigatori. Se constituie „grupuri de iniţiativă”, cu scopul „secesiunii unei părţi din Transilvania”; la Sfântu-Gheorghe, se întocmeşte chiar un memorandum „de alipire a Ardealului la R. Ungară”, este întocmită chiar şi o platformăprogram, cerându-se aceeaşi „alipire la Ungaria”. Scopul? Provocarea unor tulburări etnice, segregaţioniste, activităţi extremist-revizioniste, „distrugerea autorităţii statale în Transilvania”, ruperea ei din trupul Ţării-mamă! Din păcate, liderii români ai puterii momentului au uitat de responsabilitatea lor pentru „apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale ale României”! Totul, printr-un abandon al structurilor statului, de care a profitat, din plin, iredentismul unguresc.
Încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, se trece la constituirea Consiliului Municipal Târgu- Mureş al FSN, preşedinte - col. ing. Ioan Judea. Preşedinte al Consiliului Judeţean Mureş al FSN este Kiraly Karoly, iar vicepreşedinte Kincses Elod. Echipe de jurnalişti maghiari şi occidentali se flendureau prin Târgu- Mureş, vânând şi inventând „incidente” transformate, imediat, în ştiri de presă, uneori cu imagini, publicate în aceeaşi seară sau a doua zi, în presa din Ungaria, preluate apoi de agenţiile internaţionale. Fantasmagoria devenea dominantă! „În Transilvania - susţineau ei -, autorităţile române au militarizat zona şi ameninţă (uneori şi atacă!) minoritatea maghiară de 2,5 milioane de suflete.” De unde 2,5 milioane de maghiari? Ce armată românească i-a atacat? Tăcere! Diversiune. Imagini, în mass-media europeană, cu coloane militare, cu blindate staţionate! Vâlvătaie în presa de la Budapesta despre situaţia din Band, unde „grupuri de români fac măcel”! De fapt, românii de acolo, nu ungurii, au fost agresaţi! Diversiunea era pusă la cale de „o echipă a televiziunii maghiare, de Agenţia Reuters şi de jurnalişti ai unor cotidiene finlandeze”. Comunicând Bucureştilor că nu va trimite trupe la Band, col. Ioan Judea constată, cu surprindere, că, numai după câteva minute, este sunat de generalul Militaru: „Aici, la Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale - se răstea el -, se discută că la Band este război civil, armata trage în manifestanţi!”. Aşa circulau „ştirile” dinainte confecţionate. Separatiştii maghiari, „în frunte cu Kiraly Karoly şi Kincses Elod, constituie un grup de iniţiativă pentru întocmirea unui memorandum privind reînfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, cu capitala la Târgu- Mureş”, unde Kiraly Karoly a fost, până în 1965, prim-secretar UTM, fiind şi membru al CC al UTM. Este chemat, de vechiul său prieten, Ion Iliescu, la Bucureşti, acesta aducând cu el şi memorandumul, care va fi „aprobat verbal” de Ion Iliescu, şeful FSN, cu toate formulările extremiste ale documentului. Un „document” care, într-un fel, completa „ştirile despre militarizarea Transilvaniei, pentru a masacra minoritatea maghiară”. Pe acest fond, iredentiştii maghiari militau pentru şcoli separate, pentru a-i despărţi pe elevii şi studenţii maghiari de colegii români, inscripţionări în limba maghiară, epurarea etnică a românilor din consiliile locale provizorii, declanşând conflicte în organizaţiile FSN, mai ales după eliminarea ofiţerilor Armatei Române. Diversiunea etnică se intensifică. Este publicat manifestul organizaţiei UDMR Mureş - „Aici şi acum!” („Itt es most!”): „1. Separarea învăţământului de la grădiniţă până la universităţi; 2. Separarea instituţiilor de cultură şi ştiinţifice; 3. Limba maghiară, limba oficială în toate localităţile unde ungurii sunt majoritari; 4. Scrierea bilingvă a localităţilor şi a reclamelor unde locuiesc peste 10 la sută unguri; 5. Preluarea în administraţie şi folosinţă separată a tuturor imobilelor construite în perioada dominaţiei austro-ungare; 6. Alegerea sau numirea în organele puterii politice legiuitoare, executive şi judecătoreşti a cadrelor conducătoare în raport cu proporţia minorităţii maghiare; conducătorii acestor colective să cunoască limba maghiară, vorbit şi scris; 7. Instituirea Ministerului Minorităţilor, cu toată reţeaua de subordonare până la localităţi unde locuiesc unguri”. Porunci ungureşti! În faţa acestui document, denumit „Cele 7 porunci ale conducerii maghiare”, multiplicat şi răspândit sub formă de manifest, „lipsiţi de orice protecţie din partea statului şi abandonaţi de autoritatea centrală, românii din marile centre urbane ale Transilvaniei au început să se organizeze singuri”, mai ales în jurul reprezentanţilor Armatei Române.
Astfel, la 8 februarie 1990, în Sala Polivalentă din Târgu-Mureş, se constituie Uniunea Naţională „Vatra Românească”, cea de care, la 20 martie 1990, se va spulbera valul iredentist maghiar. Organizaţie de apărare civilă a românilor din Transilvania, în contextul distrugerii autorităţii statului naţional unitar şi al abandonării lor de către noua conducere de la Bucureşti, Uniunea Naţională „Vatra Românească” însemna şi devenea o reacţie de autoapărare a celor „părăsiţi de Guvernul român” împotriva „deplinei maghiarizări a zonei central-estice a Transilvaniei, a distrugerii statului naţional unitar român şi a încercărilor de alipire a unor părţi ale lui la Ungaria”.
Are loc o escaladare a tensiunilor în zonă, UDMR încălcând orice înţelegere stabilită. Printr-o diversiune grosolană, printr-un ordin al ministrului Învăţământului, ministru adjunct fiind Palfi Attila, „semnat de ministrul Mihai Sora, clasele cu predare în limba română de la Liceul Bolyai erau mutate în localul Institutului de Subingineri, local ocupat deja”. Prin jocul dublu al UDMR, elevii şi profesorii români erau aruncaţi în stradă! Abandonul românilor din Transilvania, tendinţele de separatism din Ardeal, au constituit „atmosfera de fond a violenţelor care au izbucnit la 20 martie 1990”. De sărbătoarea Ungariei, la 15 martie, 10.000 de turişti unguri, dirijaţi de UDMR, pătrund în Ardeal, „la Satu-Mare, Oradea, Cluj, Târgu-Mureş, Harghita, Covasna şi Timişoara”, încălcându-se prevederile legale, transformându-se într-o manifestaţie antiromânească, prin scandările unor lozinci: „Moarte românilor!”, „Ardealul la Ungaria!”, „Horthy, Horthy!”. Statuile lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu sunt profanate! „Între 17 şi 19 martie 1990, în mai multe oraşe din Transilvania sunt răspândite manifeste prin care maghiarii cer reînfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, structură teritorială înfiinţată, arbitrar, de Stalin. Acestea au constituit scânteia pălălăii care va urma, la 20 martie 1990. Maghiarii au pregătit, dinainte, „ciomege, răngi de fier, cuţite, bile de oţel aruncate cu praştia, sticle incendiare”. Ce s-a întâmplat ştim cu toţii! „S-au înregistrat 278 de răniţi (190 de români, 88 - maghiari), şase morţi (trei români, trei maghiari)”. Cum a fost întocmit Raportul Comisiei Parlamentare asupra evenimentelor de la Târgu-Mureş se ştie! „O analiză distanţată de evenimente!” O ruşine. O prestaţie penibilă, departe de „adevărurile grave ale evenimentelor din Transilvania, ignorate, deşi primul ministru Petre Roman le includea într-un «scenariu tip Bosnia»”. Presa internaţională şi cancelariile occidentale declanşează „o avalanşă de presiuni care vor marca, prin şantaj, politica internă şi internaţională a României în viitorul deceniu şi jumătate”.
În anul 1995, istoricul dr. Alex Mihai Stoenescu se afla într-o delegaţie oficială la postul de televiziune londonez ITN. Întrebându-l pe director „de ce a transmis imaginile de la Târgu- Mureş, cu linşarea lui Mihăilă Cofar, drept «un atac românesc la adresa maghiarilor», şi de ce, după ce a fost informat, imediat, că este vorba despre un român, nu a corectat informaţia falsă?”, directorul a răspuns, smucit: „Aceasta este politica postului în problema maghiară din România!”. „Care este principalul criteriu profesional de funcţionare a postului dumneavoastră?” - l-a întrebat un ziarist bulgar. Răspuns uluitor: „Banii!”. Fără comentarii! Să ne mai mire, oare, că, de atâţia ani de zile, continuă „campaniile antiromâneşti de imagine”?
P.S. Mulţumim - şi pe această cale - istoricului dr. Alex Mihai Stoenescu pentru aceste dezvăluiri, noi raze de lumină asupra confruntărilor etnice, dramatice, de la Târgu-Mureş, din 20 martie 1990, şi a unor precedente care le-au declanşat.

„Toate-s vechi şi nouă toate...”

0
0

Cam aşa s-ar putea defini starea de lucruri ce domneşte acum între cei „care s-au urcat în spatele ungurilor şi secuilor” din România, încercând să le câştige încrederea şi, odată cu ea, voturile. E agitaţie mare printre aceştia. Mai mare ca niciodată. Fiindcă se apropie alegerile parlamentare şi, pentru prima dată în ultimele două decenii şi mai bine, UDMR-ul nu mai este singura beneficiară a voturilor electoratului de etnie maghiară. A apărut concurenţa politică, pe care până acum udemeriştii, prin tertipuri de tot felul, au reuşit s-o ţină departe de „bucatele alese” ale puterii.
Acum, gata, nu se mai poate! Alături de vechii militanţi şi agitatori unguri, care s-au boierit între timp, „care s-au aliat cu puterea română de ocupaţie, trădând cauza ungurimii din România”, au apărut în arena politică „lupii tineri”, dornici de afirmare, care şi-au dat seama că, rămânând mereu în umbra marilor seniori, nu vor avea nicio şansă de a se lansa şi de a se impune în faţa celor pe care încearcă să-i atragă alături de ei. Aşa se va întâmpla în această campanie electorală ce va premerge alegerilor parlamentare din 9 decembrie a.c.. Pentru prima dată, UDMR-ul va trebui să înfrunte doi adversari politici de temut: Partidul Civic Maghiar - în frunte cu extremistul Szasz Ieno, fostul primar al Odorheiului Secuiesc, cu care se mândrea că este „cel mai curat oraş unguresc din România”, în sensul că acolo elementul românesc este aproape inexistent, după evenimentele petrecute în decembrie 1989; şi Partidul Popular Maghiar din Transilvania - avându-l preşedinte pe „ucenicul” lui Tokes Laszlo, Toro T. Tibor, în realitate însă condus din umbră de răspopitul episcop.
Iar aceştia, spre a avea câştig de cauza în faţa bătrânilor vulpoi politici udemerişti, unşi cu toate alifiile, care au învăţat demult arta demagogiei şi a minciunii politice, trebuie să iasă în faţa electoratului maghiar cu „marfă nouă”, cu sloganuri noi, care să-i mobilizeze pe alegători şi să-i determine să meargă alături de ei. Numai că ceea ce lansează pe piaţa electorală cei ce vor să-i concureze pe udemerişti, sunt tot vechile sloganuri ale adversarilor lor politici, iar ei au acum impresia că le lansează „în premieră”. Nu demult, într-o conferinţă de presă, preşedintele PPMT, Toro T. Tibor, a lansat strategia electorală a partidului său, bazată pe autonomia comunitară: „Punctul forte al strategiei este autonomia comunitară a maghiarilor din România, pentru care totdeauna (?!) PPTM a militat”.
În primul rând, sintagma „totdeauna a militat”, pare că vrea să exprime ideea că partidul „clocit” sub pulpana ocrotitoare a lui Tokes există de multă vreme, ori, după cum se ştie, acesta a fost lansat abia de un an. Autonomia comunitară a maghiarilor din România este sloganul pe care udemeriştii l-au lansat încă de când au apărut pe scena politică românească. A fost singurul „şlagăr” udemerist care a rămas neschimbat, reluat de-a lungul celor două decenii şi mai bine, mai ales în preajma alegerilor. Pe el şi-au clădit udemeriştii întregul eşafodaj electoral de fiecare dată. Cu o asemenea „premieră” electorală va fi foarte greu să depăşească „maşinăria bine pusă la punct şi rodată a UDMR”, după cum a recunoscut chiar Toro T. Tibor.
Un al doilea „pilon” pe care se va baza campania electorală a PPMT va fi susţinerea unui nou „cadru instituţional al României”. Sintagma este nouă, ce-i drept, numai că ceea ce se ascunde în spatele ei este tot o vechitură, la care udemeriştii au recurs cândva. Văzând însă că nu au spor, ba din contră le creează mai multe deservicii decât beneficii, au abandonat- o. Este vorba de acea idee parşivă privitoare la federalizarea ţării, susţinută de unul dintre candidaţii udemerişti la Preşedinţia României, Borbely Imre, pe vremea aceea deputat de Gheorgheni, importat tocmai de la Timişoara.
Era pe la începutul anului 1996, când cunoscutul fruntaş udemerist se pornise într-un fel de turneu pre-electoral prin „secuime”. „Visul meu este o Românie federativă. Sper să conving destui cetăţeni români de avantajele incontestabile ale unui stat federativ”, a afirmat el atunci, la Miercurea-Ciuc. Dumnealui a şi explicat de ce anume vrea să transforme visul în realitate: „Pentru că tradiţiile şi mentalităţile din Moldova sunt cu totul diferite de cele din Oltenia, Banat sau Ardeal. În concepţia mea - spunea fostul chimist devenit filozof - Banatul este Banat, Ardealul rămâne Ardeal, Moldova este Moldova, la fel şi Oltenia”!. Spre fericirea noastră, a tuturor românilor, dar şi a României, el nu a convins atunci pe nimeni ca să-l aleagă preşedinte, spre a-şi vedea visul întruchipându-se.
Acum, după 16 ani, Toro T. Tibor relansează ideile atât de dragi tutor celor cărora România, în configuraţia ei teritorială de acum, le stă ca un ghimpe în ochi. Printre ei se află, chiar în primele rânduri, preşedintele PPMT, care, relansând ideea dezmembrării ţării, are grijă să o transpună la noile realităţi existente: „Credem că actuala formă administrativă este o cauză a crizei în care ne aflăm şi suntem convinşi că pentru România ar fi mai bun un cadru federalist”. Ba, mai mult, „federalizarea ar fi un instrument de luptă împotriva corupţiei, pentru că acum cetăţenii români sunt închişi într-o ţară coruptă”! Toro T. Tibor şi-a exprimat convingerea că „în Transilvania este mai puţină corupţie decât în Moldova sau decât în altă regiune”! Lăsând la o parte criza şi corupţia pe care „un cadru federalist” le-ar lichida, fruntaşul ppmt-ist este convins că acesta ar fi benefic şi pentru alte considerente, „chiar istorice, economice şi culturale, care ne arată că ar fi mai bine pentru România să aibă provincii mai mari, organizate federalist”. Ar fi, deci, ideal ca România să facă parte din acel „club al federaliştilor” europeni!
Cum anume vede el viitorul federalist al României, ne-o şi explică: „Prin crearea unor regiuni mai mari pe considerente istorice, economice, culturale, cu instituţii proprii, inclusiv parlamente regionale, cu competenţe decizionale, care în prezent aparţin administraţiei centrale, Parlament, Guvern sau alte instituţii”.
Sunt multe idei trăznite - dacă nu cumva chiar tâmpite! - în spusele lui Toro T. Tibor. De exemplu, cred că mulţi ar dori să-l întrebe cum anume acel „cadru federalist”, pe care-l propune, ar lichida criza economico-financiară pe care o traversează întreaga Europă, nu doar România? Cum ar lichida el acea plagă socială a corupţiei ce s-a întins ca o caracatiţă în România, dar de care nu este străină nici Europa? Prin ce anume a constatat că „în Transilvania este mai puţină corupţie decât în Moldova”? (Ce-i drept, aici Toro T. Tibor şi-a găsit un susţinător de nădejde în persoana unuia care s-a săturat de mult de România, ardeleanul, care spune că e şi român, Sabin Gherman, cel căruia, ca răsplată, Paszkany Arpad i-a asigurat un locuşor cald şi bine plătit la TV Transilvania Live, de unde aruncă cu săgeţi înveninate şi cu vorbe ticăloase spre „ăia de dincolo de munţi, pentru că vom pune şi noi odată steagul pe Carpaţi”!)
Şi, desigur, nu aş putea încheia rândurile de faţă fără să-l rog pe Toro T. Tibor să ne explice cum anume „considerentele istorice, economice şi culturale ne-ar arăta că ar fi mai bine pentru România să aibă provincii mai mari, organizate federalist”? Mai concret: pe ce te bazezi, stimabile, când susţii astfel de gogomănii revanşarde cu iz antiromânesc?!

Categorie:

Conferinţă cu titlul „De ce modelul multicultural din Tirolul de Sud, Italia, nu este aplicabil în sud-estul Transilvaniei?”

0
0

Marţi, 30 octombrie a.c., la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, în organizarea Fundaţiei „Mihai Viteazul” şi a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, va fi prezentată conferinţa cu tema: „Destrămarea iluziilor. De ce modelul multicultural din Tirolul de Sud, Italia, nu este aplicabil în sud-estul Transilvaniei? O imagine critică, văzută prin prisma studiilor (etno)muzicologice”, susţinută de cercetătorul Constantin Secară (foto).
Conferenţiarul dr. Constantin Secară este muzicolog, etnomuzicolog şi bizantinolog, cu specializare multidisciplinară şi preocupări ştiinţifice care vizează în egală măsură domeniul muzicii academice româneşti, etnomuzicologia şi bizantinologia muzicală. În prezent, este cercetător ştiinţific gr. III la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Bucureşti. Constantin Secară a avut contribuţii importante în massmedia românească (presă, radio, TV şi internet), a susţinut conferinţe publice în cadrul unor instituţii academice de prestigiu şi a prezentat comunicări ştiinţifice la simpozioane naţionale şi internaţionale de muzicologie, etnomuzicologie şi muzică bizantină. Este autor al volumului Muzica bizantină - doxologie şi înălţare spirituală (2006) şi a numeroase studii şi articole în ariile tematice ale muzicologiei, etnomuzicologiei şi bizantinologiei muzicale. Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, al Secţiunii Naţionale Române a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană şi al Asociaţiei Etnologilor din România.
Constantin Secară s-a remarcat printr-o bună capacitate de sinteză şi aprofundare a fenomenului muzical de expresii diverse. El şi-a însuşit, a conceput şi a pus în practică instrumente analitice prin intermediul cărora operează exegeze comparative coerente, personalizate şi individualizate, impunând modele de cercetare pluri/ transdisciplinară, din perspectiva noilor provocări ale lumii contemporane, în context european şi global. Participarea sa activă la numeroase manifestări ştiinţifice şi lucrările publicate îl atestă ca un spirit analitic activ şi independent, constructiv şi deschis faţă de ideile conceptual- metodologice moderne, îndreptat spre inovare şi experimentare.
Conferinţa cu titlul „Destrămarea iluziilor. De ce modelul multicultural din Tirolul de Sud, Italia, nu este aplicabil în sud-estul Transilvaniei? O imagine critică, văzută prin prisma studiilor (etno)muzicologice” este realizată în cadrul proiectului „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale”, cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanţare nr. POSDRU/89/1.5/S/59758. Conferinţa, cu prezentare multimedia, va avea un caracter interactiv şi va releva mai multe aspecte ale vieţii muzicale din Provincia Autonomă Bolzano, Italia, în contextual multilingvistic şi multicultural regional, provincial şi local: 1) orientări principale privind tipurile, modelele, organizarea şi direcţiile învăţământului muzical; 2) tendinţe şi metodologii ale cercetării etnomuzicologice; 3) aspecte ale promovării şi valorificării culturii muzicale tradiţionale; 4) cultură naţională şi identitate spirituală. Vor fi prezentate mai multe tipuri de instituţii muzicale: 1) instituţii de învăţământ superior muzical (cu date privind cifrele de şcolarizare, ariile curriculare şi programele de studii, infrastructură); 2) arhive de muzică tradiţională (cu detalii privind arhivarea, cercetarea şi valorificarea folclorului muzical); 3) instituţii muzicale de caracter asociativ (cu elemente privind conservarea, transmiterea şi promovarea culturii muzicale tradiţionale). Vor fi prezentate şi comentate exemple şi eşantioane reprezentative ale muzicii şi dansurilor tradiţionale din Provincia Autonomă Bolzano, Italia. În finalul expunerii vor fi formulate câteva propuneri concrete privind revitalizarea repertoriului folcloric tradiţional specific comunităţilor româneşti trăitoare în judeţele Covasna şi Harghita, ca premiză fundamentală pentru afirmarea şi întărirea unei conştiinţe identitare cât mai puternice în interiorul acestor comunităţi. Conferinţa va fi urmată de dezbateri, la care sunt invitaţi să participe toţi cei interesaţi de această temă de larg interes.

Categorie:

Şobolanii portocalii părăsesc corabia chiorului

0
0

Greii Partidului Democrat Liberal, care se bat cu cărămida în piept şi lăcrimează spunându-ne ce mult bine ne-au făcut cât au fost la guvernare, nu cred nici ei în ceea ce afirmă. Dovada că nu îi interesează decât propriul interes se vede din listele de candidaţi întocmite de PDL pentru alegerile parlamentare. Mari binefăcători ai naţiunii române, precum Adriean Videanu sau Radu Berceanu, anunţă că nu mai candidează... Oare, de ce? Nu sunt în stare românii să vadă cât bine le-au făcut? Sau se gândesc că cetăţenii nu au văzut nimic altceva decât că şi-au făcut plinul, iar acum nu mai au altceva de făcut decât să se desfete cu averile de sute de milioane de euro? Autoevaluându-şi activitatea „deosebită” ca ministru, Elena Udrea a tras concluzia că electoratul din Bucureşti nu dă doi bani pe ea şi, precum Agamiţă Dandanache, s-a relocat pentru alegerile parlamentare, că doar nu era să rămână fără colegiu. Dacă preacinstita blondă era ferm convinsă că a fost o binecuvântare pentru ţară şi popor, trebuia să candideze într-un colegiu în care adversarii politici au în prezent parlamentar, să se prezinte la alegeri şi să-l bată măr, că doar are ce arăta... Dar nu a fost aşa! Blonda s-a aciuiat la Piatra-Neamţ, în ograda lui Pinalty, într-un colegiu în care PDL a avut la locale un rezultat bun, cu speranţa că acest scor se va scurge pe domnia sa şi va ajunge deputat.
Neprihăniţii aliaţi ai pedeliştilor, adică pedeliştii ce se prezintă acum albi ca zăpada, nu au nici ei convingerea că au prostit pe cineva, de aceea s-au pitit şi ei sub poalele baronilor locali portocalii, în speranţa că vor prinde şi ei un post de parlamentar într-un colegiu pedelist. Astfel, inventaţii peste noapte lideri imaculaţi Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihail Neamţu (cine naiba e Neamţu ăsta?) au fost anunţaţi de buldogul Vasile Blaga drept candidaţi siguri în fieful portocaliu de la Arad al lui Gigi Falcă, finul lui Băsescu. Probabil, mesajul electoral al Alianţei „Albă ca Zăpada” va fi: „Tot românu` să voteze cu ungureanu`! Şi cu neamţu`! Recomandaţi de Buldogul ungurean şi Falcă - obraz gros!”.

Categorie:


Tupeu de pădurar

0
0

Zvonurile privind posibilele candidaturi la parlamentarele din acest an îl dau drept candidat al PDL în colegiul deputăţesc nr. 4 din judeţul Covasna pe pădurarul Ionaşcu Valentin. Am trecut în mod intenţionat numele pădurarului înaintea prenumelui, pentru că acesta este modul în care sus-numitul se prezintă în mod oficial. Pădurarul Ionaşcu Valentin a fost uns subprefect al judeţului Covasna de către alianţa PDL-UDMR, iar acesta a ţinut să arate întregii lumi cât de mult se poate lepăda cineva de propria-i cultură şi de propriu-i neam, comandându-şi cărţi de vizită cu sigla Prefecturii după tipicul unguresc, adică cu numele înaintea prenumelui. Prin târg circulă vorba că, în cadrul întâlnirilor pe care acesta le-a avut ca subprefect cu udemeriştii, aceştia i s-ar fi adresat numindu-l „Balint”, iar acesta n-a avut nimic de obiectat. Dincolo de bârfele locale, Ionaşcu Valentin a dovedit în perioada cât a fost subprefect că nu l-a interesat deloc soarta românilor din judeţ, fostul prefect udemerist făcându-şi de cap, iar pădurarul tăcând mucles. Suntem curioşi dacă la alegerile parlamentare acesta se va prezenta românilor din zona Buzaielor Ardelene ca fiind acelaşi Ionaşcu „Balint” Valentin sau va poza în românul verde Valentin Ionaşcu. Ptiu!

Categorie:

Cum ne ARDe Albă ca Zăpada

0
0

Sebastian Lăzăroiu, maleficul consilier al lui Traian Băsescu, şi-a văzut visul cu ochii. Albă ca Zăpada s-a născut! Deşi trebuia să se numească Pinochio! A fost cioplită cu greu, cu preţul preumblării pe la Palatul Victoria a lui MRU şi a căderii guvernării portocalii. Dar manipularea marca Lăzăroiu, merge strună! Disimularea în spatele iniţialelor a fost testată şi se pare că a prins. La alegerile pentru Parlamentul European, oamenii au fost păcăliţi să voteze EBA şi nu pe fata lui Băse! La alegerile parlamentare din acest an, oamenii sunt păcăliţi să voteze MRU şi nu Mihai Răzvan Ungureanu, cel care s-a dovedit ungurean de ungurean, când din poziţia oficială ce a deţinut-o a lăsat ungurilor întreaga moştenire românească în valoare de câteva miliarde de euro a lui Gojdu. La alegerile parlamentare, oamenii sunt păcăliţi să voteze ARD şi nu PDL, cel care a distrus şi îndatorat România până la pragul falimentului. Întrebarea este dacă oamenii se vor lăsa păcăliţi din nou de PDL, dacă se vor ARDe din nou. Ceea ce este sigur e că pedeliştii sigur vor să ne ARDă!

Categorie:

Cu procuroru` pe babă călcând...

0
0

Imediat după referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie, sute de procurori au dat năvală în curţile pensionarilor din mediul rural, fluturându-le biblii în faţa ochilor şi punându-i să jure că vor spune cum au votat. Preşedintele Băsescu s-a arătat vădit satisfăcut de desantul în stil securist al procurorilor, dar a negat că ar avea vreo legătură cu excesul de zel al acestora. Faptul că anchetele au avut loc întocmai pe modelul fostei Securităţi a lui Nicolae Ceauşescu, cu dărâmatul uşii şi intrarea pe proprietatea privată a persoanelor, fără acceptul acestora, cu interogarea la domiciliu şi nu conform legii, prin citare, la sediul Parchetului, l-au făcut pe preşedintele Băsescu să plescăie de plăcere. Traian Băsescu a negat că ar fi făcut numiri de procurori care să îi servească propriilor interese politice. Ca urmare a acestor abuzuri ale procurorilor, Fundaţia Multimedia a cercetat dacă au avut loc numiri şi avansări în funcţiile de procurori în mod diferit faţă de preşedinţii anteriori ai României. Astfel, s-a dovedit că Traian Băsescu a făcut cele mai multe schimbări în justiţie dintre toţi preşedinţii României. Acesta a emis, în fiecare lună de mandat, câte 50 de decrete de schimbare a procurorilor şi judecătorilor, în timp ce Ion Iliescu şi Emil Constantinescu au făcut, spre comparaţie, câte patru schimbări lunar. Băsescu a făcut, în cele două mandate la Cotroceni, peste 4.200 de schimbări în sistemul judiciar!

Categorie:

Ioana Maria Vlas candidat UDMR?

0
0

Zilele trecute am primit o informaţie pe care, din păcate, nu am putut-o verifica şi pentru a cărei veridicitate nu garantăm în niciun fel, existând posibilitatea de a nu fi conformă cu realitatea. Potrivit celor relatate, cu două săptămâni în urmă, un autoturism marca Daewoo Espero ar fi parcat în faţa Primăriei municipiului Sfântu-Gheorghe. Pe fiecare uşă laterală a maşinii se vedea urma unui abţibild dezlipit, pe vopseaua decolorată putându-se totuşi citi FNI, Fondul Naţional de Investiţii. Din autoturism ar fi coborât o doamnă mai în vârstă, grasă, cu ochelari cu ramă groasă, care semăna izbitor cu celebra Ioana Maria Vlas. Aceasta ar fi fost primită de către Antal Arpad, primarul oraşului, căruia i-a adresat cererea de a-i oferi un colegiu pentru Camera Deputaţilor în care să candideze, argumentând că a văzut deschiderea uniunii culturale a maghiarilor pentru cei implicaţi în inginerii financiare. Se pare că aceasta şi-a prezentat verbal CV-ul, arătând că tunul dat la FNI a fost de peste 300 milioane de euro, ceea ce din punctul de vedere al domniei sale este suficient pentru a o califica la o candidatură sub sigla UDMR, în condiţiile în care Marko Attila a făcut o mişculaţie imobiliară cu Colegiul Miko din Sfântu-Gheorghe de mai mică amploare şi a fost nominalizat candidat. Discuţia nu a durat prea mult, după care doamna a părăsit Primăria şi a plecat, nu înainte de a fuma două ţigări în faţa maşinii, în timp ce vorbea cu o persoană necunoscută la telefon, căreia i-ar fi spus că a fost refuzată. Se pare că primarul Antal Arpad i-ar fi explicat că mişculaţia imobiliară cu clădirea Liceului Miko este doar vârful aisbergului, că de fapt biserica reformată a pus mâna în Ardeal pe sute de imobile prin acelaşi tertip, aşa că valoarea reală a maşinaţiunii depăşeşte de la distanţă performanţa domniei sale. De asemenea, a mai amintit şi faptul că fostul şef udemerist al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului a prejudiciat România cu peste 1 miliard de euro şi a ajuns doar vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, deci pretenţiile emise sunt oarecum nejustificate. În acelaşi timp, ar mai fi menţionat şi faptul că nu are din punct de vedere etnic „origini sănătoase”. Discuţia telefonică a misterioasei doamne s-ar fi încheiat spunându-i interlocutorului că a avut dreptate, că nu trebuia să vină, întrucât s-a convins că UDMR este o organizaţie misogină, căreia nu-i plac femeile, aşa cum nu-i plac nici primarului Antal Arpad. (PAMFLET)

Categorie:

Viktor Orban pregăteşte o explozie a extremismului maghiar în România

0
0

Premierul Ungariei, Viktor Orban (foto), se pregăteşte de alegeri. Şi nu de ieri, de azi! Prieten de suflet cu Băsescu, acesta l-a ajutat pe preşedintele României la referendumul pentru demitere, îndemnând electoratul maghiar din România să nu se prezinte la vot. Acesta a fost primul exerciţiu electoral al premierului ungar pe teritoriul României. Urmează alegerile parlamentare din aprilie 2014 din Ungaria, la care Viktor Orban nu prea mai are speranţe să iasă învingător. Neavând posibilitatea să îi convingă pe cei din Ungaria că merită votat, va încerca să adune voturi de la maghiarii din România. În prezent, încearcă să treacă o lege prin care maghiarilor din afara graniţelor Ungariei şi cărora le acordă cetăţenia maghiară prin birourile deschise pe teritoriul României, să le acorde şi dreptul de vot, care momentan nu este inclus în pachetul de drepturi aferente cetăţeniei maghiare obţinute la apelul de seară. Speranţa lui Viktor Orban este să obţină câteva sute de mii de voturi din România şi ţările învecinate, care să îi asigure continuitate în funcţia de premier şi o eventuală majoritate în legislativ.

Budapesta înfiinţează un institut pentru propaganda extremistă

Pentru a pune în practică scenariul votului maghiarilor din afara Ungariei, Viktor Orban a înfiinţat Institutul pentru Strategia Naţională, al cărei scop ascuns este tocmai organizarea alegerilor de peste un an şi jumătate în afara graniţelor Ungariei. Nu întâmplător, la conducerea institutului a fost desemnat nimeni altul decât preşedintele Partidului Civic Maghiar (PCM), Szasz Jeno. Este uşor de anticipat că mesajul pe care îl va transmite Viktor Orban electoratului maghiar din România va fi unul de profund ataşament al Ungariei faţă de ideea autonomiei teritoriale şi alte mesaje cu caracter naţionalist-extremist. Chestiunea însă nu va consta doar în câteva deplasări electorale ale lui Viktor Orban, care va face politicos cu mâna electoratului. Şi celelalte partide din Ungaria vor încerca să profite de noua nişă electorală şi îşi vor formula propriile mesaje către electoratul maghiar extrateritorial.

Măcel electoral unguresc în România

Mesajele partidelor din Ungaria către votanţii din România nu vor viza nici aspecte economice, Budapesta neavând nicio putere în acest sens, nici aspecte sociale, întrucât cetăţenia maghiară obţinută de maghiarii nerezidenţi în Ungaria nu le conferă astfel de drepturi. Singurul mesaj electoral previzibil va fi cel al naţionalism-extremismului, revizionismului şi şovinismului. În cursa electorală va intra şi partidul de extremă dreaptă Jobbik, care nici măcar în Ungaria nu a avut altă ofertă electorală decât şovinismul extremist şi revizionismul. Aşadar, soarta politică a Ungariei se va decide în România, unde se va da bătălia cea mare, iar armele politice vor fi de distrugere în masă. Toate forţele politice din Ungaria vor defila pe rând sau simultan prin România, ţinând conferinţe, mitinguri şi spectacole la care vor împroşca cu mesaje antiromâneşti, pentru a-şi arăta astfel dragostea faţă de maghiarii „năpăstuiţi şi suprimaţi, deznaţionalizaţi şi fără drepturi din România”. Electoratul maghiar din România a dovedit, de-a lungul timpului, că este profund imun la orice alt mesaj, în afară de cel naţionalist, revizionist, şovin sau extremist.

Ungaria va face knock-out România

Legea electorală din România nu are reglementări privind campania electorală a partidelor politice din alte state pe teritoriul ţării, în consecinţă România va fi prinsă iarăşi pe picior greşit, având un vid legislativ care nu îi va permite să facă nicio mişcare în timp util. Este naiv să presupunem că viitorul Parlament şi Guvern român, ce vor fi la putere la anul, indiferent în ce formulă se vor regăsi, vor avea viziunea, puterea şi voinţa de a trece peste interesele dâmboviţene şi să se aplece şi asupra acestui subiect, câtă vreme, timp de 22 de ani, niciun Guvern sau Parlament al României nu a luat vreo măsură împotriva extremismului şi revizionismului unguresc, manifestat făţiş, chiar de către partidele maghiare din România, UDMR, PCM şi PPMT. Viitoarea confruntare electorală ungurească pe tărâm românesc va avea efecte catastrofice asupra României. Care investitor va veni sau care investitor nu se va gândi să plece dintr-o ţară în care extremiştii de oriunde îşi fac de cap? Care turist va mai dori să vină într-o astfel de ţară? Ce notă vor da agenţiile de rating României privind stabilitatea şi predictibilitatea ţării? Cum vor acţiona speculanţii ca să influenţeze cursul de schimb al leului? Cum vor acţiona băncile în privinţa dobânzilor într-o ţară aflată în plină agitaţie extremistă? Cum se vor radicaliza extremiştii maghiari autohtoni şi ce acţiuni provocatoare vor face? Răspunsurile nu sunt greu de anticipat... Principiul ce va guverna viitoarea campanie electorală a partidelor din Ungaria va fi exacerbarea oricărui mesaj dincolo de orice limită, până chiar la nazism sau revizionism pe faţă, întrucât mesajele vor fi cu atât mai penetrante cu cât vor fi mai agresive.

Băsescu trădează România

Responsabilitatea pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de natura celor prezentate mai sus revine preşedintelui României, care, în calitatea sa de şef al Consiliului Naţional de Apărare a Ţării (CSAT), are obligaţia de a analiza toate ameninţările incongruente, cum sunt denumite în terminologia de specialitate, şi de a oferi soluţii preventive şi scenarii de gestionare a potenţialelor crize. Preşedintele Traian Băsescu însă, în loc să-şi pună consilierii pentru securi- tate naţională la treabă şi să ofere o rezolvare la previzibila criză ce va zdruncina România din temelii, fugăreşte pensionarii prin ogradă cu procurorii, ca să spună de-au votat la referendum, sau se bate pe burtă cu Viktor Orban, pe care îl laudă şi se dă frate de cruce cu el, că doar ambii sunt din familia popularilor europeni. Având în vedere faptul că Viktor Orban l-a ajutat la referendumul pentru demitere din luna iulie a acestuia an, Traian Băsescu îi este acum dator, măcar cu a nu face nimic care să-l încurce pe Viktor Orban la viitoarele alegeri. Chiar şi cu preţul destabilizării României. Până atunci, să trăiţi bine! Hă, hă, hă, hă, hă!

Categorie:

Viewing all 3150 articles
Browse latest View live