Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


older | 1 | .... | 71 | 72 | (Page 73) | 74 | 75 | .... | 129 | newer

    0 0

    Autor:

    Mă numesc Kelemen Gyula, domiciliez în comuna Zagon, judeţul Covasna, sunt fermier, proprietar de animale: oi şi vaci. Din cauza activităţii mele, în ultima vreme am început să am mai multe divergenţe cu domnul primar Kis Iosif, din Zagon, pe motive că nu am mai putut cotiza cu miei, caş şi alte bunuri materiale. Din această cauză a început să mă atace din toate direcţiile, prin oamenii din instituţiile publice, instanţă, poliţie etc.. Subsemnatul am un contract de păşune până în anul 2014, iar până în prezent am avut 3 (trei) procese în instanţă cu domnul primar Kis, toate procesele fiind câştigate de mine, afirmaţie pe care o pot dovedi.
    Domnul primar Kis m-a reclamat la APIA, iar în urma controlului efectuat, s-a stabilit că din partea mea totul este corect şi legal, dar domnul Kis continuă cu ameninţările că: „Mă distruge şi mă termină”!
    Speriat şi ameninţat permanent, direct şi indirect, am contactat ziarul dumneavoastră, „Condeiul ardelean”, în speranţa unui ajutor, după ce în prealabil am contactat ziarele „Haromszek” şi „Szekely Hirmondo”; redactorii de la aceste ziare de limbă maghiară nici nu au stat de vorbă cu mine când au auzit că e vorba de domnul primar Kis Iosif din Zagon. Aşa că, noi, maghiarii, nu avem nicio şansă măcar să înştiinţăm lumea sau organele abilitate de isprăvile domnului primar Kis Iosif.
    La ziarul „Haromszek” am trimis o scrisoare cu acelaşi conţinut, ce v-am trimis dumneavoastră la „Condeiul ardelean”, dar a fost cenzurat, nici 30% din ce am scris nu a fost publicat şi ce a fost publicat a fost în favoarea domnului primar Kis.
    La ziarul „Szekely Hirmondo” am luat legătura cu un aşa-zis ziarist, care a spus ca să ne întâlnim la Covasna, că el scrie tot ce doresc, iar când ne-am întâlnit, a zis că nu poate scrie ce i-am povestit, din motive ştiute numai de ziarist.
    Eu îmi văd de viaţa mea şi muncesc cinstit cu cei doi băieţi ai mei, nu fur, nu sunt dator la nimeni, iar ce câştigăm după munca noastră, din asta trăim, şi nu mai am de unde să dau şi la alţii, ca ciubuc, sponsorizare.
    A fost înfiinţată o Asociaţie a proprietarilor de animale, unde tot dânsul conduce, adică domnul primar Kis este „ŞEF” peste tot şi toate, nu mişcă nimic şi nimeni fără dânsul, nu se împart ajutoare, nu se taie un lemn din pădure fără ştiinţa lui, adică din toate îşi ia porţia şi dacă mai rămâne la alţii bine, dacă nu, cu acela nu mai e prieten.
    Nu cred că există în ţara asta un om mai necinstit, să formulez frumos, ca domnul primar Kis, să nu se lege de oricine şi să nu ameninţe pe cine nu se supune, indiferent că este medic, profesor etc.. Foloseşte toate cunoştinţele lui la toate hoţiile pe care le face. Maşinile de teren cumpărate cu zeci de mii de euro din banii publici ai Primăriei, le foloseşte la vânătoare în scop personal, utilajele aparţinând Primăriei comunei Zagon, le foloseşte în scop personal, de asemenea.
    Angajaţii Primăriei sunt slugile lui, mai ales inginerul Benedek Jakab şi Kiss Augustin; cei doi au fost trimişi şi când a făcut Asociaţia de Vânătoare, unde eu ştiu cel puţin 10 persoane care nu au semnat contracte cu domnul primar Kis, pe tabel însă au semnat alţii. Acum, în ultima vreme mă întâlnesc cu domnul ing. Benedek şi cu domnul Kiss Augustin, care continuă să ţină ţăruşi la măsurat teren pentru domnul primar Kiss, iar populaţia aşteaptă la uşile susnumiţilor angajaţi ai Primăriei pentru a-şi rezolva problemele personale.
    Să nu mai discutăm cum organizează licitaţiile de pădure, unde domnul primar Kis nu participă, în schimb trimite viceprimarul şi contabilul, iar câştigătorul este stabilit înainte din biroul domnului primar.
    Domnul primar Kis foloseşte conacul „Mikes” pentru interesele personale, inclusiv acolo taie porcii, acolo depozitează toate „sponsorizările” şi ce împuşcă la vânătoare, tot acolo joacă partide de cărţi cu diverşi prieteni dubioşi, iar toată Primăria, Ocolul Silvic Zagon, Asociaţiile sunt folosite de domnul primar în interes personal.
    De asemenea, domnul primar Kis nu este străin de retrocedarea pădurilor din zonă, în mod ilegal, Societăţii „Ardeleana”, aşa cum de altfel a putut vedea o ţară întreagă la PRO TV, în emisiunea „România te iubesc”. Consider că instituţiile abilitate ale Statului Român trebuie să se sesizeze din oficiu în cercetarea acestor ilegalităţi comise în retrocedarea sau constituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor de la sine putere, prin fals, de către domnul primar Kis Iosif.
    Domnule primar Kis, mie nu mi-e frică de nimic şi de nimeni în afară de Dumnezeu, dar dumneavoastră aţi călcat în picioare bisericile, preoţii şi aţi călcat în picioare tot ce mişcă şi pe cine nu se supune. Trebuie ştiut că toţi dictatorii au sfârşit rău, iar aghiotanţii şi apropiaţii ce au făcut ce faceţi dumneavoastră sunt urmăriţi sau, în cel mai rău caz, condamnaţi. Să ştiţi că se strânge laţul şi pentru dumneavoastră, poate nu observaţi, dar faceţi o evaluare a faptelor ce aţi făcut şi singur intraţi la închisoare.
    Eu, la început, cam atât vă rog să publicaţi şi vă rog să mă ajutaţi, deoarece voi continua cu alte multe dezvăluiri şi voi susţine cu dovezi afirmaţiile mele. Vă mulţumesc!


    0 0

    Sub egida Universităţii „Petru Maior” din Târgu-Mureş, judeţul Mureş, vineri, 24 mai 2013, a avut loc în „Aula Magna” conferinţa „Regionalizarea României - între tradiţie şi model european”, organizată de Centrul de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative şi Departamentul Istorie şi Relaţii Internaţionale din cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere. La lucrările Conferinţei au contribuit specialişti în drept, istorie, sociologie, administraţie publică, teologie, relaţii internaţionale şi „demnitari implicaţi în acest demers”. A participat un numeros public format din cercetători din diferite ramuri ale ştiinţei, medici, ingineri, profesori, arhivişti, studenţi, fiind prezenţi, totodată, numeroşi reprezentanţi ai mass-media. Din păcate, la această dezbatere, de foarte mare interes pentru întreaga societate românească, au lipsit nu numai cei care au iniţiat şi grăbesc până la absurd acest proces complex de regionalizare, ci în aceeaşi măsură sunt şi cei chemaţi să-l pună în practică. Ne gândim la guvernanţii sau „dregătorii implicaţi în acest demers” de la care toţi cei prezenţi în „Aula Magna” aşteptau răspunsuri competente, la Liviu Dragnea, viceprim-ministru al Guvernului României, direct responsabil al procesului de organizare regională, şi Mircea Duşa, ministrul Apărării Naţionale. „Suplinirea” lipsei acestora, de către senatorul Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei Naţionale, prin expunerea generalizatoare şi propagandistică ţinută, prin lipsa de apetenţă în a da răspunsuri la întrebările ridicate, a fost departe de a satisface setea de informaţie şi interesul specialiştilor şi publicului în acest domeniu. Aceeaşi apreciere şi pentru „eforturile” parlamentarilor Vasile Gliga şi Petru Frătean, cât şi a prefectului de Mureş, Corneliu Grosu. Iată câteva dintre întrebările care s-au ridicat de participanţii la Conferinţă şi care-şi aşteptau răspunsurile: De ce este atâta grabă în realizarea regionalizării? De ce nu au fost elaborate criteriile care stau la baza regionalizării? Care sunt standardele de performanţă pe care trebuie să le realizeze regiunile? De ce înfiinţarea celor opt regiuni actuale s-a dovedit un eşec în atragerea fondurilor europene? Au fost analizate implicaţiile negative ale regionalizării asupra existenţei în continuare a Statului Naţional Unitar Român? De ce lipsa de transparenţă a procesului de regionalizare manifestată de autorităţile guvernamentale? Vor exista regiuni pe criterii etnice? Care sunt stadiile de realizare a procesului de regionalizare în statele din estul Uniunii Europene? Pentru că regionalizarea ţării este o problemă fundamentală pentru viitorul României şi cunoaşterea de către populaţie a modului de desfăşurare şi a urmărilor acestui proces, o chestiune de maximă importanţă pentru viitorul fiecărui cetăţean român, publicaţia „Condeiul ardelean” şi-a propus să-şi informeze cititorii cu părerile şi ideile exprimate de unii participanţi la Conferinţa târgumureşană. În acest sens, vă prezentăm, după înregistrări, în rezumat, comunicările următorilor specialişti: prof. univ. dr. Lucian Chiriac, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş; prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române; dr. Ioan Lăcătuşu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita; prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, preşedintele Senatului Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş; prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti. În final, vom prezenta concluziile celor doi mediatori care au condus cu competenţă şi maximă eficienţă lucrările Conferinţei: IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, şi prof. univ. dr. Ioan Sabău- Pop, directorul Centrului de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio- Umane. În acelaşi timp, ţinem să-i mulţumim prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop pentru invitaţia adresată redacţiei ziarului nostru de a participa la lucrările academicei Conferinţe.

    Prof. univ. dr. Lucian Chiriac: „Astăzi avem UE. Şi, dacă nu va mai fi? Ce se va întâmpla cu viitorul nostru?”

    Prof. univ. dr. Lucian Chiriac, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş: „În urmă cu o lună de zile, Departamentul nostru de Drept şi Administraţie Publică a organizat una dintre cele mai mari Conferinţe Internaţionale, 24 de ţări prezente, în materia reformei în drept. S-a atins şi această problemă, a temei de astăzi. Dintre părerile colegilor mei, vă redau două opinii: cei de la Universitatea din Miskolc ne-au spus în felul următor: «Nu se discută la noi despre regionalizare»; a doua, a profesoarei Jacqueline Moron, una dintre cele mai mari specialiste de drept administrativ din Franţa. Întrebată care a fost rolul regionalizării în Franţa, dânsa ne-a spus următorul lucru: «A fost un eşec». De aici plecând, am să vă mai spun o ultimă concluzie pe care am tras-o, în urmă cu o săptămână, în discuţiile cu profesorii de la Universitatea „Sapientia” din Roma. Discutând despre aceeaşi problemă, eu am afirmat: «Am trăit în categoria euroscepticilor». Dânşii m-au corectat şi mi-au spus: «Nu. Sunteţi un eurorealist»...
    Somnul raţiunii naşte monştrii. Parafrazând oarecum, somnul raţiunii ce poate naşte? Mi-aduc aminte, şi nu-s străine de mine, versurile lui Eminescu din Scrisoarea a III-a, că: „Iubirea de moşie e un zid, care nu se înfioară de-a ta faimă Baiazid”. Oare de câte întrebări avem nevoie să aflăm un răspuns care să ne poată mulţumi potrivit conştiinţei încătuşate în creuzetul unei educaţii naţionale? Sau, în context, nu mai avem voie să vorbim decât de o educaţie în spirit european? Mă întreb în ce măsură conceptul de naţional s-a epuizat, s-a terminat, şi cu aceasta filosofia acestei noţiuni va deveni istorie? Oare este un adevăr astăzi că voinţa politică domină voinţa naţională? Poate astfel vom înţelege, mult mai aproape de realitate, cele exprimate genial de Jean Jacques Rousseau în al său „Contract social”, că poporul este cu adevărat liber doar în ziua alegerilor, după care va deveni sclavul Parlamentului. Şi a nu ştiu câta oară mă întrebam, desigur retoric, ce e UE? Este un adevăr incontestabil că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007, ţara noastră şi-a cedat parte din atribuţii, de unde deducem că parte din suveranitate s-a pierdut. Cum altfel poate fi caracterizată obligativitatea implementării şi respectării legislaţiei europene, directivele, recomandările, regulamentele, sau implementarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg şi de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg şi articolele 11, 20, 148 din Constituţia României? Era, este un sacrificiu recunoscut şi deliberat acceptat. Însă, până unde poate merge integrarea după aderare? Ceva ne spune că nu totul este în regulă. Europa şi forma ei - Uniunea, oare va mai fi? A fost Imperiul Roman, şi nu mai e! A fost Imperiul Otoman, şi nu mai e! A fost imperiul lui Napoleon, şi nu mai e! A fost Imperiul Habsburgic, sau dacă vreţi Austro-Ungaria, şi nu mai e! Sau, de ce nu ar fi fost să fie Uniunea Statelor Americii de Sud, şi nu e? Sau câte alte imperii şi uniuni, şi nu e! Atunci de ce trebuie să fie UE?
    Acum se vede faptul că pe masă ni s-au pus, în mod obligatoriu, cele două discuţii-teme care nu au fost temele alegerilor, pentru că votul care s-a dat, votul majoritar, nu s-a dat în niciun caz pentru regionalizare, ci a fost o reacţie. Şi atunci ni s-au pus pe masă, grăbit, cele două teme atât de importante. Mă refer la revizuirea Constituţiei şi la regionalizare. Trecutul ne vorbeşte foarte mult, a fost ceva mai conservator şi aplecat asupra studiului şi asupra înţelepciunii măsurilor. Întrebarea care se pune astăzi. Cui prodest? Cui foloseşte?
    Şi acum să ne ridicăm întrebările. Am onoarea de a fi dascăl la Departamentul de Drept şi Administraţie Publică. În înţelegere cu studenţii mei, anul II şi III de la Drept, neam înţeles să facem un proiect al nostru de revizuire a Constituţiei - avem 1.000 de pagini scrise, 500 de pagini de comentarii, pe care luni de dimineaţă le vom oferi Departamentului, pentru că 27 mai (la începutul acestei săptămâni - n.r.), zi foarte importantă şi pentru istoria noastră, este ultima zi de trimitere a propunerilor. Cu colegii de la Senat ne-am înţeles să facem un proiect de regionalizare, adică ceea ce gândim noi, de la istoria împărţirii administrativ-teritoriale a României, aducând argumentele pro şi contra, până la ceea ce se întâmplă astăzi. Dar trebuie gândit într-o singură idee - consensul unic. Adică, dacă vrei să faci şi revizuire şi dacă vrei să faci şi regionalizare, ai nevoie de acest consimţământ al tuturor. Foarte bine se spunea mai înainte: care sunt argumentele?
    Eu aş vrea să vă citesc lipsurile: lipseşte transparenţa, nu ştii ce se doreşte, nu ştii cum se doreşte. Se vorbeşte despre capitale, se vorbeşte despre înfrăţiri între anumite localităţi, dar nu se cunosc criteriile care stau la baza unei astfel de cerinţe. Vreau să vă spun că nu am nicio încredere în ceea ce se spune prin formula „a consulta prin diferite mijloace pe…”. Depinde pe cine ai întrebat. Pe mine, de exemplu, nu m-a întrebat nimeni cum vreau şi ce vreau să fie. Lipseşte comunicarea, dialogul. Lipseşte argumentarea ştiinţifică, criteriile istorice, economice, sociale. Nu avem nevoie de idei politice, şi subliniez acest lucru. În regionalizare nu avem nevoie de criterii politice. Şi ce mai lipseşte? Lipseşte previziunea. Astăzi avem Uniunea Europeană. Şi, dacă nu va mai fi? Ce se va întâmpla cu viitorul nostru? Pentru că ştim foarte bine Napoleon al III-lea şi urmaşii lui au fost aceia care ne-au ajutat să facem Unirea Principatelor. Ştiţi foarte bine cât de greu a fost. Pe atât de uşor poate să fie destrămată această unitate. Este o întrebare. Dacă România va mai fi, trebuie să ne gândim. A doua problemă care se pune. Ştiţi foarte bine că structura puterii de stat se împarte între state unitare, state regionale, state federale şi state confederative. Prin urmare, se pune întrebarea. Va fi un stat unitar? Afirmaţia este foarte simplă. Dar ce competenţe se vor duce de la centru spre regiuni? Dacă mă derobez de tot, înseamnă că duc totul la nivelul regiunii. Sigur, se spune, nu vorbesc de legislaţie, nu vorbesc de Parlament. Bun. Dar competenţă administrativă va fi? Poate să reglementeze raporturi juridice primare. Şi atunci iarăşi îţi pui întrebarea, ce fel de ţară va fi? Sunt două state regionale în Europa în acest moment, Spania şi Italia. Vreau să vă citesc ceva care naşte o întrebare pentru noi toţi din această ţară: „Statele regionale şi comunitare puternice se află într-o stare intermediară, între statul unitar şi cel federal. Prin referendumul din 6 octombrie 2001, care a însemnat revizuirea Constituţiei Italiei, Italia a făcut un pas important spre federalism. Astfel, pe de o parte, regiunile cu statut obişnuit pot dobândi forme speciale de autonomie, dându-se astfel posibilitatea nivelării regimului celor două tipuri de regiuni, iar pe de altă parte, regiunilor li s-a recunoscut competenţa legislativă generală şi autonomia financiară”. Lipseşte fundamentarea prealabilă, lipseşte răbdarea şi aşezarea, lipseşte, şi trebuie să o spunem foarte clar, voinţa naţională.
    Vorbind de subsidiaritate, eu spun că ar trebui să vorbim de precauţie. Sunt vechi presiuni din partea unor cabinete europene, care se vehiculează astăzi tot mai mult. Care este precauţia Statului Român în luarea oricărei măsuri ce vizează suveranitatea acestei ţări? Mediul academic trebuie să atragă atenţia asupra tuturor acestor probleme pentru că, fără discuţie, oamenii politici sunt chemaţi să pună în aplicare voinţa naţiunii prin intermediul criticii şi, să spunem, a acestui creuzet, pe care trebuie să le aducă mediul academic”.
    Nota redacţiei: Întrucât tema regionalizării este una de mare importanţă, interes şi actualitate în România şi întrucât Conferinţa „Regionalizarea României - între tradiţie şi model european” de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş a fost una absolut reuşită şi utilă, „Condeiul ardelean” va continua să publice lucrările şi părerile exprimate de personalităţile marcante prezente la academica manifestare.

    Categorie:


    0 0

    În opinia Ministerului Educaţiei Naţionale, prin respectarea prevederilor, în şcolile din judeţele Harghita şi Covasna poate fi utilizată cartea despre istoria secuilor, din care elevii pot învăţa în cadrul materiei opţionale. Acesta a fost răspunsul reprezentanţilor pentru învăţământul minorităţilor oferit acelei persoane care, în numele Forumului Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), a fost împotriva utilizării cărţii în instituţiile de învăţământ. În urma acestui răspuns, FCRCHM a solicitat demiterea responsabililor pentru învăţământul minorităţilor din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, Szepesi Sandor şi Szocs Domokos.
    După cum se ştie, cartea, din însărcinarea autoguvernărilor judeţelor Harghita şi Covasna, a fost elaborată de o comisie formată din 11 profesori de istorie şi istorici. Scopul autorilor a fost acela ca publicaţia să poată fi utilizată şi ca manual, respectiv, ca broşură utilă pentru orice categorie de vârstă.
    Mai devreme, organismul de control al Ministerului Educaţiei Naţionale a declarat că în urma unei reclamaţii va demara o anchetă în cazul utilizării cărţii Istoria secuimii pe post de manual. Conducerea Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita, cunoscută pentru ieşirile sale naţionaliste, a propus mai devreme ca autorităţile să interzică utilizarea în şcoli a manualului alternativ şi să-i amendeze pe cei care din banii publici au susţinut această provocare jignitoare şi antiromânească.


    0 0

    Nu ne e frică! - au scandat ieri, la Târgu-Mureş, zeci de mii de maghiari. Cu voce tare, fără teamă, căpătând forţă din minunea pe care o reprezintă sentimentul şi conştiinţa solidarităţii.
    Nu, aseară nimănui nu i-a fost frică la Târgu-Mureş. Aseară, la Târgu-Mureş, cea mai mare problemă era aceea că nu se putea zări începutul rândului - atât de lung era valul de oameni ce scurgea din Piaţa Poştei, locul memorial, până la sediul prefecturii, care întruchipează provocările ce ne stau în faţă, lupta dusă de noi. Au fost oameni din Sfântu-Gheorghe, din Bazinul Baraolt, însă au mai venit şi din Carei, îi putem zări şi pe cei din ţaramamă - iar după toate acestea pare firesc să participe şi elevi, tineri, părinţi cu copiii lor din Cluj.
    Dacă a existat - şi chiar a existat, ridicându-se bine sesizabil în viaţa cotidiană şi sărbătorile maghiarimii din Târgu-Mureş - un zid al temerii, acesta s-a ruinat aseară, acolo. Şi numai acest lucru în sine a meritat. Trebuie doar să avem grijă să nu renască precum pasărea Phoenix din propria-i cenuşă!
    Iar noi trebuie să ne continuăm lupta. Deoarece în faţa noastră se ridică numeroase piedici. Este puterea română antimaghiară, care doreşte să decidă, fără să ne consulte, asupra destinului şi apartenenţei noastre. Sunt şi falşii noştri profeţi, care vor să ne ferească de la a ne lua soarta în propriile mâini, pentru că ştiu foarte bine că s-a văzut şi ieri că s-ar putea adeveri că nu avem nevoie de conducători care ne întorc spatele atunci când vine vremea solidarizării. Mai sunt şi predicatorii noştri prefăcuţi, care nu se sfiesc să se întovărăşească cu cei care ne-au negat şi care îi laudă pe cei care ne calcă în picioare drepturile.
    Însă trebuie să ne ridicăm iar şi iar tocmai împotriva dezamăgirii, indiferenţei, deziluziei acumulate în noi. Aseară, la Târgu-Mureş, am câştigat bătălia. Am demonstrat că nu ne e teamă. Am arătat că existăm, că greşesc cei care nu ţin cont de noi. Pentru că s-a confirmat că suntem mulţi. Şi vom fi din ce în ce mai mulţi.


    0 0

    Liga Pro Europa din Târgu- Mureş îşi imaginează reorganizarea regională a României în cadrul regiunilor istorice - a declarat Smaranda Enache, copreşedinta Ligii Pro Europa, în cadrul conferinţei de presă de ieri, de la Târgu- Mureş. Potrivit comunicatului organizaţiei, regiunile istorice dispun de legitimităţi economice, infrastructurale şi identitare, iar capitalele acestora sunt acceptate în mod unitar. În Transilvania, prin desfiinţarea judeţelor ar putea fi înfiinţate - opinează liga - regiuni, cum ar fi Pământul Secuiesc, zona istorică a Maramureşului sau zona Crişurilor. Potrivit Ligii Pro Europa, reînvierea regiunilor istorice, pe lângă necesităţile de dezvoltare, ar oferi un răspuns şi la aspiraţiile de păstrare a identităţii minoritare. Organizaţia avertizează că România ar încălca acordurile internaţional dacă ar modifica, în detrimentul minorităţii maghiare, organizarea administrativă. În cazul în care cele trei judeţe de pe Pământul Secuiesc ar fi incluse într-o regiune majoritar românească, ar fi posibile o serie de procese la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Înfiinţarea regiunii Pământul Secuiesc - zona de Sus a Mureşului ar fi soluţia pentru asigurarea unui statut special al comunităţii maghiare - se menţionează în comunicatul Ligii Pro Europa. Liga a oferit ca exemplu datele regiunii Tirolul de Sud, care s-a îmbogăţit prin intermediul autonomiei, arătând în acest fel că argumentele economice invocate împotriva Pământului Secuiesc sunt false.
    Potrivit organizaţiei din Târgu-Mureş, legile româneşti care reglementează utilizarea simbolurilor ar trebui modificate în aşa fel încât deciziile legate de utilizarea simbolurilor locale să poată fi luate de comunităţile locale. Liga Pro Europa este de părere că actualul caz al drapelului secuiesc a indicat din nou necesitatea dialogului metodic româno-ungar. Liga propune ca guvernul român şi cel ungar să introducă organizarea anuală a şedinţelor comune şi să reînvie activitatea comisiilor comune ale celor două state.


    0 0

    După cum se pare, cazul drapelului secuiesc a tulburat apele politice liniştite, iar pentru o scurtă perioadă de timp, cazul simbolurilor secuieşti şi al simbolului Pământului Secuiesc a devenit obiectul dezbaterilor publice. Nu noi şi nu politicienii noştri au transformat această temă în obiectul unor dezbateri publice şi într-o problemă interstatală. Înainte de toate, Bucureştii şi puterea - şi mai incapabilă decât cea anterioară - sunt cele care au avut, au şi vor avea probabil nevoie de asta şi în viitorul apropiat! Într-un cuvânt, noi am ieşit favorabil din această campanie organizată împotriva noastră.
    Nu din cauza faptului că reprezentanţii noştri ar fi spus, în mod deschis şi cu hotărâre, că în Transilvania un popor care trăieşte pe pământul său natal se autoadministrează de peste o mie de ani. Propriile sale legi, constituţia sa scrisă acum peste 500 de ani şi cultura sa străveche au făcut ca acest popor să îşi apere timp de o mie de ani pământul său natal şi să-şi apere libertatea primită de la Dumnezeu, chiar şi cu preţul drepturilor sau al vieţii. Tocmai din această cauză poporul este ataşat de tradiţiile sale, cultura sa şi simbolurile sale strămoşeşti!
    Întreaga ţară, întreaga lume le-a acordat atenţie simbolurilor noastre, şi în sfârşit a luat cuvântul şi Budapesta şi a spus că ţaramamă are obligaţia să susţină acele lucruri pe care le doreşte comunitatea maghiară din România. Acum am auzit pentru prima oară acest lucru din partea ambasadorului Ungariei la Bucureşti, din partea ministerului ungar de externe. Am auzit pentru prima oară acest lucru din partea unei personalităţi secuieşti, din partea unui politician, în presa de limbă română, că dorim autonomia teritorială! Aceasta este tot ceea ce am câştigat. Ne aflăm în pragul revizuirii constituţiei şi al regionalizării. Este indiferent că vom fi asimilaţi prin menţinerea actualelor judeţe sau prin divizarea lor, într-o unitate administrativă majoritar românească. Ambele variante vor avea ca rezultat ceangăizarea comunităţii secuieşti şi diasporizarea Pământului Secuiesc.
    Mitingul anunţat la Târgu-Mureş (marea adunare a secuilor?), de Ziua Eroilor Martiri Secui, ar putea fi prima staţie a luptei de apărare. Ar fi fost momentul (spun ar fi fost, deoarece CRU-ul UDMR-ului s-a delimitat de participare!) creării unei unităţi de acţiune asemănătoare celei create de partide şi de biserici în campania dinaintea referendumului din 2011. De această dată, solidaritatea ar fi fost necesară în vederea validării dreptului poporului secuiesc la autodeterminare!
    În această atmosferă plină de manifestări naţionaliste generate în mod artificial, este firesc să crească miza mitingului autonomist anunţat pentru ziua de 10 martie, de Consiliul Secuiesc din Scaunul Mureş.
    Ne pregătim mulţi pentru mitingul autonomist. În momentul de faţă pare cert că marea adunare poate fi organizată fără UDMR, mai mult decât atât, în pofida acesteia. Nu ştim care este stadiul negocierilor şi al pregătirii documentelor. Nu ştim nici ce mesaj şi ce conţinut ideatic vor acorda organizatorii acestei acţiuni.
    Putem afirma însă că fie cu UDMR, fie fără ea, poporul secuiesc trebuie să pornească pe calea autodeterminării. Pentru comunitatea secuiască nu există altă cale, dacă nu dorim să fim renegaţi de nepoţii noştri. Nu avem nevoie de anul, anii autonomiei, ci avem nevoie de adevărata autonomie teritorială, de libertatea autodeterminării reale a poporului secuiesc. Ne-am săturat de demagogie!
    A SOSIT MOMENTUL, dacă nu vrem ca satele noastre să devină terenuri favorite de cercetare pentru etnografii străini.
    Realităţile socio-politice nu pot fi ignorate! Pentru noi, secuii, realitatea cea mai importantă este că intenţia puterii româneşti este soluţionarea definitivă a problemei secuieşti.
    Puterea consideră că a sosit momentul şi perioada propice ca prin intermediul consolidării propriei sale situaţii, să găsească o soluţie definitivă pentru problema secuiască care pare că devine din ce în ce mai incomodă. Posibilitatea şi cadrul pentru acest lucru sunt oferite de revizuirea constituţiei şi de reorganizarea administrativă a ţării. Nu este de neglijat faptul că pentru realizarea acestui lucru poate conta pe sprijinul eficient al Uniunii Europene şi pe asistarea tacită din partea UDMR. Pentru înfăptuirea proiectului său există chiar şi două scenarii: desfiinţarea judeţelor şi includerea Pământului Secuiesc într-o nouă unitate administrativă, prin fărâmiţarea lui.
    A doua strategie se clădeşte pe dreptul popoarelor la autodeterminare.
    Prin intermediul voinţei întregii societăţi, conştientă de dreptul nostru la autodeterminare, noi, poporul secuiesc, putem stabili scopurile ce trebuie atinse corespunzător noii situaţii şi soluţiile care pot fi acceptate.
    În baza tradiţiilor noastre istorice şi în baza practicii noastre există un singur forum, iar deciziile acestuia sunt obligatorii pentru fiecare membru al poporului secui. Strămoşii noştri au convocat această şedinţă de fiecare dată când a fost necesară adoptarea unor decizii importante care influenţează viaţa poporului secui. În momentul de faţă ne aflăm în această situaţie şi indiferent de posibilitatea oferită de putere, posibilitate pe care ne-o vor acorda cei de la putere, acest lucru va însemna renunţarea la viitorul comunitar al poporului secui şi la transformarea Pământului Secuiesc în diasporă!
    Marea adunare secuiască, convocată pentru data de 10 martie, Ziua Eroilor Martiri Secui, trebuie să reprezinte demararea acestui proces.
    Trebuie spus că poporul secui:
    - Există şi în momentul de faţă, este indigen pe pământul său natal şi este o comunitate care acţionează şi care dispune de dreptul la autodeterminare. Poporul doreşte să-şi fructifice dreptul la autodeterminare şi doreşte să-şi decidă liber soarta şi viitorul. Manifestă ataşament faţă de tradiţiile sale străvechi şi nu este dispus să aleagă drumul asimilării sau al desfiinţării.
    Viaţa sa de viitor şi-o poate imagina doar pe un Pământ Secuiesc autonom, recunoscut ca regiune de dezvoltare. Insistă asupra acestui lucru şi va lupta cu toate instrumentele pentru înfăptuirea acestuia. Parlamentul şi Guvernul României trebuie să ofere garanţii constituţionale în acest sens.
    Marea Adunare să îi autorizeze pe organizatori sau organizaţiile desemnate (cine ar fi acestea?) să aranjeze convocarea Adunării Naţionale Secuieşti pentru trimestrul IV al anului 2013.
    Ziua Eroilor Martiri Secui poate deveni Ziua Libertăţii Secuieşti atunci când vom înfăptui libertatea secuiască, lucrul pentru care ei şi-au dat viaţa. Să-i jurăm credinţă acestui lucru la Târgu-Mureş!
    Ciumani / 24.02.2013
    Borsos Geza Jozsef, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc


    0 0
  • 06/10/13--06:14: „ZILELE GURAHONŢULUI”
  • Interviu cu primarul comunei Gurahonţ, profesor Ana Lenuţa Moţica
    - Doamnă primar, ştiu că sunteţi cadru didactic, profesoară de Limba şi Literatura Română şi de puţin timp conduceţi şi destinele localităţii Gurahonţ. O primă întrebare se referă la aceste profesiuni diferite. Care este diferenţa între a fi profesor la catedră şi a fi primul om al comunităţii, ales „la catedra” unei localităţi?
    - Deosebire foarte mare nu există, în sensul că, în ambele situaţii eşti pus în faţa faptului de a lucra cu oamenii, doar că la şcoală lucrezi şi cu puii de oameni, cu oamenii în formare şi trebuie să ai mult mai mare grijă la contribuţia pe care trebuie să o ai la educaţia şi formarea lor, atât prin ceea ce faci, cât şi prin ceea ce le spui, felul în care comunici şi relaţionezi cu ei. Trecând dincoace, la nivelul Primăriei, lucrurile stau puţin mai altfel. Aici lucrezi deja cu omul format, care are o anumită percepţie despre viaţă, despre comuna în care trăieşte şi, de aceea, trebuie să te adaptezi de la caz la caz. Ca profesor de Limba şi Literatura Română, ştiu că o foarte mare importanţă o are comunicarea, pentru că prin înţelegerea corectă a motivaţiei acţiunii se pot rezolva foarte, foarte multe lucruri. Şi, depinde de înţelegerea pe care o am, psihologia şi pedagogia care a stat la baza formării mele profesionale, pentru a mă ajuta foarte mult în acest sens.
    - Vă aflaţi la primul mandat de primar, sunteţi nouă pe funcţie, ca să spun aşa…
    - La sfârşitul lunii iunie se va împlini un an de când sunt primarul Gurahonţului. Întradevăr, sunt nouă în funcţie, dar vă spun că nu am avut nevoie de o perioadă de adaptare pentru că am în spate două mandate de consilier judeţean şi cinci ani de conducere a Liceului din Gurahonţ, care nu cu mult timp înainte era Grup Şcolar şi avea toate nivelurile de învăţământ.
    - La aproape un an, dacă vă uitaţi în urmă, care sunt realizările dumneavoastră?
    - Sunt aproape în grafic cu ceea ce am promis în campania electorală şi, fiind un om de cuvânt, îmi place să şi fac ceea ce spun. Cu precizarea că niciodată nu spun că voi face ceea ce simt că nu mă simt în stare să fac. Astfel, am promis că vrem să aducem pacea şi liniştea în comuna Gurahonţ, deoarece în perioada mandatului 2008-2012 lumea era de-a dreptul bulversată, ajungând ca rudele să nu se mai înţeleagă între ele, vecinii să nu-şi mai vorbească, pe motive politice. A doua problemă pe care am promis-o cetăţenilor este aceea de a aduce comuna Gurahonţ la locul pe carel merită între comunele de pe Valea Crişului Alb. Am promis că ne vom implica în a ridica această comună atât prin forţe proprii, cât şi prin buget, fie de la stat, fie din proiecte europene. În acest sens, chiar din luna iulie 2012, am demarat două proiecte prin Grupul de Acţiune Locală: asfaltarea străzii Gelu Renoiu şi redarea în exploatare permanentă a drumului spre satul Dulcele, situat la 12 km, pentru că iarna locuitorii nu puteau urca acolo fiind panta prea mare. Pentru tineret am înfiinţat un club sportiv, am reînfiinţat echipa de fotbal, aproape după 20 de ani, am reamenajat terenul de fotbal, tineretul bucurându-se foarte mult de reluarea acestor activităţi sportive. În sprijinul pensionarilor, am înfiinţat în Gurahonţ filiala Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Arad, încercând astfel să le satisfacem nevoile materiale.
    - O noutate o reprezintă şi „Zilele Gurahonţului”, manifestare care a debutat astăzi în istoria localităţii, aflându-se la ediţia I.
    - Iniţiativa aparţine unui grup, eu fiind un om care lucrează în echipă şi se bazează foarte mult pe colaborare şi relaţionare. Prin toamnă, ni s-a cerut de către autorităţile judeţene Arad să le înaintăm programul cultural-artistic de la nivelul comunei Gurahonţ. Atunci s-a venit cu această propunere, de a înfiinţa „Zilele Gurahonţului”, asemenea comunelor din jurul nostru. Cum avem o colaborare foarte bună cu Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva, judeţul Hunedoara, ne-am racordat, integrat, în proiectul Festivalul „Ţara Crăişorului”. Instituţiile comunei, Primăria şi Consiliul Local, Liceul, Parohia Ortodoxă Gurahonţ au devenit organizatoare, alături de Asociaţie, a acestui complex festival cultural-artistic, începând chiar cu 11 mai, când am participat la manifestările de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Am proiectat ca această activitate să se desfăşoare pe două zile. În prima zi i-am dat un caracter patriotico-istoric, în sensul că au loc manifestări - concursul de istorie locală a celor cinci echipaje ale crăişorilor, expoziţiile de istorie locală organizate de Liceul din Gurahonţ şi Muzeul de Istorie din Arad, vizitarea obiectivelor locale cu caracter istoric ale localităţii (monumentul lui Ioan Budeanu, Cimitirul Eroilor, Biserica Ortodoxă) de către oaspeţi şi desfăşurarea Simpozionului Naţional cu tema „165 de ani de la începerea Revoluţiei şi Războiului de autoapărare al românilor din Transilvania sub conducerea lui Avram Iancu” - dedicate în totalitate acestui sentiment naţional, desuet pentru unii, dar, aşa cum am spus şi-n cuvântul de deschidere al „Zilelor”, „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta pentru ca să-ţi fie ţie bine”. Aşa şi cred, cu tărie, că este la fel de bine să ne cinstim strămoşii, să ne cinstim eroii, să ne cinstim martirii, pe cei care şi-au dat viaţa pentru libertate, pentru dreptate, pentru credinţă şi pentru neam. Ziua cea mai plină este ziua de duminică, atunci când vom primi pe IPS Timotei Seviciu, va avea loc slujba religioasă la biserică, după care ne vom deplasa în coloană pe malul Crişului Alb, locul în care Ioan Buteanu, prefect al Zarandului, a intrat în veşnicie. Pentru noi, Ioan Buteanu este un simbol al luptei pentru dreptate şi libertate, este un erou-martir pe care-l evocăm cu orice prilej, aşa cum evocăm şi pe alţi martiri-eroi care şi-au dat viaţa pentru ca noi astăzi să putem să ne exprimăm liber şi să avem drepturi egale cu cetăţenii europeni.
    - Ca profesor de istorie, ţin să vă felicit pentru faptul că „Zilele Gurahonţului” nu au, ca de altfel majoritatea manifestărilor de asemenea natură, un aspect prioritar comercial, ci au un profund caracter educativ, civic şi patriotic.
    - În ultimii ani, percepţia mea este că sentimentul patriotic este privit cu „oarecare timiditate”, să mă exprim eufemistic, ca nu cumva „să cadă oamenii în desuetitudine”. Eu cred că el trebuie să primeze, pentru că dragostea de ţară şi de neam nu trebuie să ruşineze pe nimeni, ba dimpotrivă, trebuie să-i creeze în suflet sentimente de mândrie. Nu am vrut să-i dăm niciun caracter comercial, niciun caracter de nedeie, bal sau adunare populară pentru că nu aceasta a fost intenţia noastră. Ca dovadă sunt acţiunile pe care le-am iniţiat, dar mai ales faptul că în locul unde Ioan Buteanu a fost ucis ne-am străduit să ridicăm o statuie. Chiar dacă „Zilele Gurahonţului” s-ar fi limitat doar la ridicarea acestei statui, pe acest loc sfânt considerat de noi, cred că ar fi fost un mare, mare câştig. Faptul că am reuşit să facem şi altceva, prin antrenarea a foarte mulţi colegi, şi de la şcoală şi de la Primărie şi cetăţeni care şi-au adus aportul prin sponsorizări, prin donaţii, prin muncă efectivă, ne face să ne simţim mândri, gândind că ei au înţeles, au conştientizat, care este ţelul nostru. Deci, cum spuneam şi în cuvântul de deschidere, aşa cum ne cinstim părinţii, trebuie să ne cinstim şi eroii şi să ducem mai departe visele lor pentru a fi împlinite.
    - Felicitări doamna profesoară-primar pentru modul educativ în care aţi conceput manifestările desfăşurate cu prilejul acestor „Zile ale Gurahonţului”.
    - Şi eu vă mulţumesc dumneavoastră, domnule profesor, şi întregii echipe de la „Condeiul ardelean” pentru că v-aţi aflat în aceste zile în rândurile noastre.

    Categorie:


    0 0

    Interviu cu părintele paroh al Gurahonţului, Pr. Crăciun Dorel Moţ
    - Părinte, vă rog să vă prezentaţi cititorilor „Condeiul ardelean”, care publicaţie regională a ajuns, iată, şi în zona dumneavoastră - Ţara Zarandului.
    - Sunt de pe aceste meleaguri, mai precis, m-am născut în Parohia Zimbru şi sunt preot al Parohiei Gurahonţ, numit de IPS Arhiepiscop Timotei Seviciu, în anul 1991, începând cu data de 1 iulie.
    - Dacă sunteţi bun să ne spuneţi câteva cuvinte despre istoricul bisericii în care ne aflăm acum, edificate, după cum se vede, de curând.
    - Nu o pot însă face înainte de a nu spune un scurt istoric şi despre vechea biserică, aflată în partea stângă a noului edificiu, care datează din 1897. De fapt, această veche bisericuţă a fost mutată în locul în care se află situată acum dintr-un loc numit Clemeea. Gurahonţul a fost aşezat în vechime în trei crânguri, de aici şi denumirea de trihonţ, iar prin venirea credincioşilor şi concentrarea lor pe aceste locuri, pe care ne aflăm acum, s-a simţit nevoia imperioasă de înălţare a unei biserici, fapt rezolvat prin mutarea celeia din Clemeea. Datorită dezvoltării economice a zonei, şi când spun aceasta mă refer la fabrica de conserve, gară, spital, s-a concentrat un număr şi mai mare de locuitori, fiind necesară o biserică mai mare. Gândul acesta l-au avut credincioşi cu mulţi ani în urmă. Când eu am venit în Gurahonţ, am aflat despre dorinţa credincioşilor şi prima mea aspiraţie a fost de a împlini năzuinţa locuitorilor de a înălţa o nouă biserică mai mare. De aceea, doar peste câteva săptămâni de la venirea mea, la 11 septembrie 1991, s-a pus piatra de temelie de către IPS Timotei Seviciu, căruia îi suntem profund recunoscători pentru tot ce a făcut de atunci şi până astăzi pentru noi, gurahonţenii. Biserica este în formă de cruce şi are 35 de metri lungime şi 19 metri lăţime la abside. De asemenea, are trei balcoane, unul pentru cor şi două balcoane pe care le-am gândit noi pentru copiii mai mici şi pentru elevii mai mari, ambele situate pe laturile laterale ale naosului. Biserica este pictată în frescă de către pictorul Radu Jitariu împreună cu soţia sa. Pictura a durat destul de mult, cinci ani, având în vedere că s-a lucrat mai mult pe timpul verii şi toamnei, datorită climei aspre din timpul iernii, care se prelungeşte spre primăvară destul de mult timp pe aceste locuri. Caracteristica picturii sale este faptul că oriunde te-ai afla în biserică, ochii sfinţilor pictaţi ai impresia că te urmăresc, că sunt îndreptaţi spre tine. Pictorul Jitariu provine din Sibiu şi este stabilit la ora actuală, cu familia, la Arad. Parohia are un număr de 726 de suflete, credincioşi cu dragoste pentru Dumnezeu şi jertfitori pentru biserica lor, credincioşi practicanţi, după cum se vede prin ceea ce dumneavoastră constataţi în interiorul bisericii. Biserica este sonorizată şi aş zice chiar computerizată, datorită faptului că nu avem clopote convenţionale, ci clopote electronice; cipul computerului rezolvă toate comenzile în acest sens.
    - În comuna dumneavoastră, destul de mare, numărând peste 3.800 de suflete, mai sunt şi alte lăcaşuri de cult?
    - Da, în localitate sunt 11 sate şi sunt 6 parohii ortodoxe în jurul Gurahonţului. Bineînţeles că alături de comunitatea ortodoxă trăiesc şi alte confesiuni, câţiva catolici, baptişti şi penticostali, dar într-un număr nesemnificativ.
    - Am văzut în acest sens că aveţi „concurenţă” peste drum de biserica dumneavoastră.
    - Spre liniştea noastră, „concurenţa” este numai prin ceea ce vedeţi, nu şi prin manifestare. Ea este închisă deoarece acest cult nu mai are credincioşi practicanţi. Au încercat cei din afara localităţii, dar au rămas la această fază, de construcţie a unui lăcaş de cult.
    - Vă mulţumesc, părinte. Vă rog să acceptaţi să facem o fotografie cu invitaţii localităţii dumneavoastră din judeţul Covasna şi prietenii lor din Cluj-Napoca şi Timişoara de la Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”.
    - Cu mare plăcere.

    Categorie:


    0 0
  • 06/10/13--06:42: Suntem liberi să ne rugăm!
  • Da! Doresc să mulţumesc domnului Doru Decebal Feldiorean pentru oportunitatea oferită de a fi alături de domnia sa şi de profesorul de istorie Vasile Stancu la un moment important al freamătului românesc, când neamul se gândeşte la soarta sa. Am fost îndemnat să-mi scriu părerea şi o fac numai pentru a scoate în evidenţă că profesorii universitari, conferenţiarii, lectorii, asistenţii, reprezentanţii instituţiilor Academiei Române sunt preocupaţi de soarta României în aceeaşi măsură cu marele public şi critică substanţial, implicit, modul de acţiune al Guvernului, secretomania sa, dorinţa de a ne pune în faţa unui fapt împlinit.
    Am ajuns vineri, 24 mai 2013, la Târgu-Mureş pentru a fi de faţă la o dezbatere academică, organizată de Universitatea „Petru Maior”, despre dorinţa Guvernului de a regionaliza România în scopul unei mai bune absorbţii a fondurilor europene. Erau prezenţi şi doi reprezentanţi ai puterii ce deţine peste 66 la sută din voturi în Parlamentul României. Majoritatea vorbitorilor au avut păreri critice la adresa acestei acţiuni, şi-au exprimat temerile, argumentate solid, cu privire la regionalizare, întrebându-se şi întrebând public - cui foloseşte? Credeam că senatorii puterii, prezenţi şi gratulaţi pentru gestul de a fi prezenţi, vor contracara cu argumente puternice în favoarea acestei noi împărţiri administrative. Nici vorbă! Probabil fuseseră trimişi să consemneze cine e împotrivă şi cine este pentru. Un senator a recunoscut că habar nu are de conţinutul materialelor comisiei care lucrează la proiectul regionalizării, deoarece nu a avut şi nu are acces. E bine, e rău? Nu ştiu! Celălalt senator, pentru a-şi scoate în evidenţă activitatea anterioară, a arătat că el a realizat un proiect de anvergură regională, la care pe lângă judeţul Mureş au participat şi alte judeţe, încheiat cu un mare succes. Concluzia, nespusă de vorbitor, este că se pot absorbi cu succes fonduri europene pentru proiecte mari, cu participarea mai multor judeţe, nefiind necesară obiectiv organizarea pe regiuni. Cu toate acestea, el a susţinut proiectul guvernamental necondiţionat, asemenea primului senator.
    Prezenţa celor doi parlamentari, evident obedienţi Guvernului, a dăunat mult dezbaterii academice, deoarece susţineau că trebuie regionalizarea făcută, fără argumente pertinente. Şi un surd auzea că sunt trompetele lui Ponta, Antonescu & Co., scăzând astfel nivelul dezbaterii, foarte înalt până au luat cuvântul dumnealor.
    Voi reda ideile enunţate de mediul academic fără să dau numele vorbitorilor, aşa cum, din decenţă, nu am dat numele parlamentarilor, în ordinea enunţării lor:
    - Judeţele trebuie să rămână aşa cum sunt.
    - Dacă se fac regiuni, atunci ar trebui să existe mai multe centre, adică un centru politic-administrativ, unul cultural, unul economic.
    - Se impune precizarea despre ce înseamnă suveranitatea naţională şi ce înseamnă suveranitatea economică.
    - Asistăm la un capitalism care doreşte să cucerească economic toate ţările.
    - Profesorii francezi au apreciat că regionalizarea Franţei a fost un eşec.
    - Având îndoieli privind felul în care se face regionalizarea Românei, am trăit în categoria euroscepcilor, dar italienii cu care am intrat în contact m-au caracterizat drept eurorealist.
    - Până unde poate merge România, în cazul regionalizării, cu cedarea de suveranitate.
    - Deoarece nu există public nicio variantă a proiectului, pot spune că lipseşte comunicarea, lipseşte setul de criterii, lipseşte previziunea şi, pe cale de consecinţă, mă întreb dacă Guvernul mai vrea România ca stat unitar, sau ca stat regional (Spania, Italia), stat federal (Germania, Elveţia)…?
    - Nu se ştie de ce se face regionalizarea.
    - Sunt împotriva regionalizării deoarece este antecamera federalizării UE.
    - Există dezbatere, deci subiectul este tratat cu o responsabilitate mai mare decât în trecut.
    - Regiunile de dezvoltare din România, un eşec.
    - Regiuni ne-au creat şi ruşii pentru a dezmembra ţara.
    - 40% din ungurii trăitori în judeţele Covasna, Harghita, Mureş nu vor aşa-numitul ţinut secuiesc, după un sondaj realizat de Consiliul Judeţean Harghita.
    - Ce impact va avea regionalizarea asupra puterii judecătoreşti? Se fac speculaţii atât timp cât Guvernul tace.
    - Trebuie analizată regionalizarea din perspectiva a ceea ce va urma. Să nu se repete trecutul prin această regionalizare!
    - Transmiteţi Guvernului rugămintea ca proiectul regionalizării să nu mai umble pe sub masă.
    - Orice regionalizare şubrezeşte statul naţional unitar.
    - Se vorbeşte în mediile politice din Bucureşti că UDMR ar urma să ceară înfiinţarea de parlamente ale regiunilor şi posibilitatea ca regiunile să-şi conducă singure relaţiile internaţionale.
    - Se aude că UDMR, alături de alte forţe din UE, fac presiuni asupra Guvernului pentru a-l convinge ca România să recunoască Kosovo. - Se vorbeşte de o înţelegere între Victor Ponta şi Hunor Chelemen, în sensul că UDMR să afirme că nu vrea regionalizarea pentru ca românii să nu fie împotriva ei (Nota noastră: A se corobora cu mai sus amintitul sondaj realizat de CJ Harghita). - Regionalizarea va întări statutul actual de colonie al României.
    - Nu avem niciun motiv să facem regionalizarea, deoarece argumentul că aceasta ar duce la o mai bună absorbţie a fondurilor europene este fals.
    - Discrepanţele de dezvoltare foarte mari dintre teritoriile administrative care induc o eterogenitate masivă din acest punct de vedere sunt un argument fals, al Guvernului, pentru realizarea regionalizării. Regionalizarea nu va rezolva această problemă, deoarece ea ţine de oameni şi nu de forma de administrare.
    - Dacă, pe lângă regionalizarea administrativ-teritorială urmează şi o modificare de jurisdicţie teritorială a justiţiei, aceasta va necesita fonduri imense, deoarece în prezent jurisdicţia teritorială a justiţiei nu se suprapune strict nici pe teritoriul judeţelor şi nici pe eventualele regiuni ce se vor forma.
    - Ce se va întâmpla cu arhivele?
    - Nu se ştie ce competenţe vor avea regiunile, deci nu putem discuta în cunoştinţă de cauză.
    - E mai bine să nu se ia acum nicio hotărâre asupra regionalizării, deoarece Neamul Românesc nu e informat asupra consecinţelor. Hotărârea trebuie să fie a celor mulţi şi nu a celor puţini, politicienii.
    - Momentan, problematica reorganizării administrativ-teritoriale nu este definită. Trebuie dar să ne grăbim încet şi în urma analizelor competente să ajungem la un optim. Deocamdată nu se ştie ce se vrea.
    - Populaţia nu este informată, din această cauză există teama de trecut. Nu s-a făcut nicio analiză sociologică.
    - Remarc faptul că discuţiile au fost absolut libere, lipsite de teama care era înainte. Este o schimbare fundamentală.
    - Regiunea se va putea adresa Curţii Constituţionale?
    - Teama de trecut şi teama de viitor există. Noi, cei din Universitatea „Petru Maior”, am făcut ce trebuia. Am analizat ambele teme, revizuirea constituţiei şi regionalizarea. Concluziile noastre vor ajunge în termenul fixat de comisii pentru a fi luate în considerare. Nu putem schimba nimic, rămâne să ne rugăm!
    Excelent sfârşit de dezbatere!
    Aş face puţine consideraţii personale:
    Parlamentarii nu au putut face altceva decât să se întrebe şi ei - oare ce va fi? Au mai făcut ceva, au notat tot şi au zis că vor informa.
    Sentimentul că suntem lăsaţi să vorbim liber şi că acest lucru ar fi o cucerire, mie îmi pare naiv. Eu cred că suntem lăsaţi să vorbim liber pentru că oricum hotărârea a fost luată. În judeţele Covasna, Harghita şi Mureş vorbim liber de la 1990 încoace şi nu ne bagă nimeni în seamă, cu excepţia lui Dumnezeu!
    Din câte ştiu, teama, frica sunt ale diavolului, iar credinţa, nădejdea şi iubirea sunt ale lui Dumnezeu. Nu cred că celor prezenţi le e frică ori teamă! Nu ne-a fost niciodată nouă, credincioşilor ortodocşi. Dovada este că mai existăm în ciuda politicilor de exterminare inspirate de Engels, de Stalin şi de discipolii lor, cunoscuţi şi necunoscuţi. Suntem, cu toţii însă, îngrijoraţi. Suntem îngrijoraţi de posibilitatea ca politicienii, ce conduc ţara acum, să nu ia deciziile înţelepte pentru Neamul Românesc. Dar suntem liberi să ne rugăm! Să nu subestimaţi puterea rugăciunii Neamului Românesc! Rugăciunea şi jertfa au făcut să mai fim azi România. Dacă trebuie, o s-o mai facem şi nu vom pierde!

    Categorie:


    0 0
  • 06/10/13--07:03: Sfântul Ioan Rusul
  • Printre sfinţii mărturisitori plăcuţi lui Dumnezeu, se numără şi Sfântul Ioan Rusul, care este sărbătorit la data de 27 mai. Acesta s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Sfântul Ioan Rusul a participat ca soldat în războiul ruşilor împotriva turcilor, din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului şi vândut unui ofiţer superior turc.
    Tinerii luaţi prizonieri în acea zonă au ales să renunţe la credinţa în Hristos şi s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi şi a răbdat cu mult curaj chinurile venite din partea asupritorilor.
    Ca prizonier, a fost rânduit să îngrijească de vite. Grajdul vitelor îi devine şi locul de odihnă. Deşi i se oferă în timp o cameră apropiată de grajd, refuză şi continuă să doarmă alături de animale. Îi mulţumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să se facă următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naşte într-o iesle săracă, lângă Bethleem.
    Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de bună mireasmă. Dormea puţin, se ruga mult şi se hrănea cu puţină pâine şi apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserică închinată Sfântului Gheorghe şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului. A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte momentul trecerii sale la cele veşnice. Preotul care l-a împărtăşit înainte de moarte, i-a adus Sfânta Împărtăşanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtăşit, a trecut la cele veşnice, în anul 1730.
    Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtăşise în fiecare sâmbătă, şi i-a descoperit că trupul său este întreg şi neputrezit. Preotul, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Rusul şi le-a aşezat în Biserica „Sfântul Gheorghe”.
    Amintim că în 1832, Osman Paşa a jefuit Biserica „Sfântul Gheorghe” şi a aruncat în foc moaştele Sfântului Ioan Rusul, dorind prin acest gest să se răzbune pe creştini. Trupul sfântului s-a mişcat, în mijlocul flăcărilor, ca şi cum ar fi fost viu, dar nu a ars. I-a rămas numai o negreală de la jar şi de la fum, negreală care se păstrează şi astăzi ca mărturie a întâmplării de atunci.
    După anul 1922, moaştele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evvia, în actualul oraş Procopie.

    Categorie:


    0 0

    Autor:

    Stimată redacţie,
    Vă citesc pe net revista, dar nu v-am găsit adresa poştală, deci vă trimit plicul la noroc.
    Dacă vă interesează paginile mele, le puteţi publica, dar nu ţin neapărat.
    Vă urez sănătate întregului colegiu de redacţie.
    Cu stimă, Ioan Nicoară - FINIX, 11.04.2013

    LIMBA NOASTRĂ

    Între cauzele generatoare de conflicte au fost (din păcate) şi limbile. Naţiunile s-au format în jurul acestora, deşi faptul în sine n-ar trebui să fie motiv de discordie între oameni.
    În multitudinea limbilor, eu văd ceva atractiv.
    Între farmecele unui anumit teritoriu este şi limba vorbită acolo. Cât ar fi de monotonă lumea noastră fără diversitatea limbilor!? Ar fi ca o grădină cu un singur soi de pomi; flori cu o singură culoare, cu acelaşi miros, fructe cu acelaşi gust.
    Imaginaţi-vă un câmp de flori; toate la fel (fie ele cât ar fi de frumoase). Dar iată că în grădină avem tot soiul de pomi, fiecare înfloreşte în culoarea lui, fiecare fruct cu gustul lui.
    Aşa e şi cu limbile: avem prilej de comparaţie, mai multe variante de exprimare…, căci una este să citeşti o carte ori poezie în traducere şi alta să o citeşti în original.
    Asistăm, însă, în ultimele decenii, la un adevărat asalt împotriva limbii noastre, pe care poeţii noştri o comparau cu un fagure de miere. Noi nu mai silabisim decât în clasa întâi. Noi nu ne întrebăm: - Cum se pronunţă ceea ce am scris, ori cum se scrie ceea ce am pronunţat?
    Limba noastră este limpede ca apa de izvor.
    În ceea ce mă priveşte, cu cât mai mult am studiat limbi străine, cu atât mai mult mi-am dat seama de frumuseţea limbii cu care m-a crescut mama.
    În timp ce alte naţiuni nu-şi prea bat capul nici cu propria lor limbă, noi românii suntem poligloţi.
    Prin străinătate am întâlnit nenumăraţi românaşi şi am fost surprins cât de repede au învăţat limba ţării respective. Iar acum, cu libera circulaţie, aproape că în fiecare familie este cineva care mai vorbeşte două, trei limbi străine. Ba chiar şi cei care n-au călătorit au învăţat.
    Nu demult, în Remetea Chioarului, am întâlnit o fată de şcoală elementară care vorbea cursiv spaniola. Învăţase de la TELENOVELE (poate singurul lucru bun ce se poate învăţa de la aceste seriale).
    Dar revenind la asaltul împotriva limbii române, cu părere de rău constat că mulţi din tinerii noştri, în conversaţiile lor, folosesc frecvent cuvinte străine.
    Ziarele sunt pline de ele.
    Astă toamnă participasem la un parastas ţinut la bustul Iancului din Brad. După slujbă, unul care ne-a vorbit frumos îndemnându-ne să ne păstrăm limba, şi-a încheiat cuvântarea cu: „- Vă doresc un WEEKEND plăcut!”.
    Bravo, domnule! Ai dat cu bâta-n baltă!
    Eu pe partea opusă a globului vorbesc cu nepoţii (toţi născuţi aici), numai româneşte, în timp ce mulţi reporteri de radio şi TV, folosesc câte-un cuvânt străin la fiecare frază; vrând probabil să ne dovedească gradul lor de cultură. Oare îşi dau seama ce deserviciu aduc ei frumoasei noastre limbi!?
    Extremişti sunt peste tot. Avem norocul că sunt într-un procent foarte mic şi nu pot tulbura buna convieţuire între oameni.
    Am văzut aici inscripţii pe maşini: „SPEAK ENGLISH OR GET THE HELL OUT!”. Ni se întâmplă uneori prin magazine să ni se atragă atenţia: „SPEAK ENGLISH, THIS IS AMERICA!”.
    N-aş fi de acord dacă un român ar scrie pe maşina lui acolo: „-VORBIŢI ROMÂN EŞTE ORI DUCEŢI-VĂ DRACULUI!”.
    Cetăţenii aici sunt liberi să-şi vorbească limba chiar şi în locurile publice, însă n-am auzit să existe vreo şcoală unde să se predea în limba vreunei minorităţi. Cu respect pentru toate limbile pământului, dar trebuie să ne-o păstrăm şi pe a noastră. PHOENIX - ARIZONA, Ioan Nicoară, 20.12.2012


    0 0

    Congresul UDMR de la Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, s-a transformat într-un prilej de pelerinaj pentru aproape toţi liderii partidelor politice, care s-au dus să linguşească UDMR, pentru a le transmite mesajul că sunt în cărţi pentru viitoare calcule guvernamentale. Astfel, preşedintele PSD, Victor Ponta, preşedintele PNL, Crin Antonescu, şi preşedintele PDL, Vasile Blaga, s-au prezentat la congresul UDMR pentru a auzi la cască revendicările anticonstituţionale şi antiromâneşti ale ungurilor, anume autonomia teritorială şi culturală. Premierul Victor Ponta şi-a exprimat chiar regretul că UDMR nu este la guvernare, „aşa cum ar fi trebuit”… Dacă în urmă cu doi ani premierul declara răspicat la Topliţa, tot în judeţul Harghita, că „ţinutul secuiesc nu există”, de această dată el le-a promis udemeriştilor că va lua în calcul o modificare a Constituţiei care să garanteze că ungurii sunt „parte a naţiunii”, apreciind că modificarea articolului 1 al Constituţiei este „greu de acceptat”, în condiţiile în care conţinutul articolului 1 este imposibil de modificat! Dacă mesajul transmis de Victor Ponta şi Crin Antonescu la congres prin prezenţa lor a fost neserios, având în vedere înţepăturile reciproce dintre cei doi lideri, probabil cel mai important mesaj politic care trebuie reţinut este cel al Partidului Conservator, care nu s-a alăturat corului de lingăi ai UDMR. Din ce în ce mai mult, Partidul Conservator se dovedeşte a fi singura formaţiune politică parlamentară din România care nu face jocul UDMR, dimpotrivă, acţionează deschis şi eficient pentru interesele românilor. Faptul că astăzi UDMR nu se află la guvernare este meritul Partidului Conservator, care şi-a impus punctul de vedere după alegerile parlamentare şi a exclus UDMR din formula coaliţiei de guvernare. A nu se uita faptul că Partidul Conservator a condiţionat, în mod clar şi fără echivoc, orice discuţie privind guvernarea alături de UDMR de renunţarea publică a liderilor UDMR la oricare acţiune sau declaraţie privind modificarea articolului 1 din Constituţie, motiv pentru care ungurii au fost excluşi, după mulţi ani, de la guvernare. Partidul Conservator a transmis cu acest prilej, prin neprezenţa la congresul UDMR, mesajul clar că această formaţiune politică nu girează, nu tolerează şi nu acceptă sub nicio formă discursurile şi acţiunile anticonstituţionale ale UDMR, iar câtă vreme are un cuvânt de spus, acesta va fi „NU” guvernării alături de UDMR.

    Categorie:


    0 0
  • 07/10/13--22:38: E sărbătoare...
  • E zi de sărbătoare,
    Românu-i strai de nuntă,
    Căci Sfânta Înălţare,
    Poiana o inundă.

    E totul o lumină,
    O pace a mângâierii
    Şi bucurie sfântă,
    La Domnul Învierii.

    Căci El primeşte-n braţe
    Un fiu mult îndrăgit,
    Ce-n viaţa pământească,
    Cu lacrimi s-a hrănit.

    Aiudul, chinul morţii,
    Cetate a durerii,
    Ai smuls-o tu din umbre
    Şi ai dus-o sus, la ceruri.

    Clădit-ai în unghiul morţii
    O sfântă amintire,
    O Cruce a României,
    A braţului durere.

    La Gherla-n număr
    267 te-ai nimerit,
    Dar Domnul Slavei, tainic,
    Iustin, El te-a numit.

    La Baia Sprie, în munte,
    În iad ai coborât,
    Păcatele îngropata-i
    Atunci, la minerit.

    La Periprava sfântă
    Măicuţa a trimis
    Şi-un mucenic Ilie
    Ce mult te-a întărit.

    Acolo, în raza apei,
    Stufiş ai sfâşiat,
    Cu lacrimi şi durere
    Tu moartea ai călcat.

    Apusul vieţii: un Soare
    Moldova a luminat,
    De însăşi Domnul Ştefan
    De tine s-a mirat.

    Azi eşti o lăcrămioară
    Şi verde busuioc
    Şi hora noastră-n ceruri
    O prinzi tu la mijloc.

    Când tronul Slavei, în
    taină
    Pe tine te-a chemat,
    O ultimă încercare,
    Ca mucenic, ţi-a dat.

    Şi tocmai ca-n hristovuri,
    În pace ai plecat,
    Purtat de sfinţii Îngeri,
    Cu chip prealuminat.

    E veselie mare,
    În cer e sărbătoare,
    Căci astăzi România
    Cununa a purtat.

    Categorie:


    0 0
  • 07/10/13--22:46: Un european la Comandău
  • Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, troiţa reprezintă „crucea mare de lemn sau de piatră - împodobită cu picturi, sculpturi, inscripţii şi uneori încadrată de o mică construcţie - aşezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment”. De aproape două milenii, dacă nu chiar trei, creştinismul trăgându-şi izvoarele din vechea credinţă a dacilor lui Zalmoxis, după cum argumenta autorul volumului „Dacia Edenică”, Miron Scorobete, moşii şi strămoşii noştri şi-au manifestat sentimentele religioase prin edificarea sfintelor lăcaşuri de închinare, troiţele reprezentând o categorie aparte a unor asemenea locuri consacrate cultului. Potrivit credinţei populare, acestea erau amplasate la răspântiile drumurilor, plecând de la ideea că răscrucile reprezintă locuri bântuite de spirite rele, care ar putea să-i producă omului tot felul de neplăceri. Rolul troiţelor, în acest caz, era de a sacraliza locul, de a face legătura omului cu Dumnezeu, şi în ciuda unei aparente simplităţi, „rugăciunile în lemn” invocă divinitatea pentru apărarea oamenilor. Ele au fost edificate, de-a lungul timpului, în întreg spaţiul românesc, iniţial de aristocraţia locală şi, mai apoi, de toţi cei care, credincioşi fiind, dispuneau de puterea materială necesară. Mai sunt cunoscute şi sub denumirea de „cruci la răscruci” în Moldova, „icoane” în regiunea Vâlcei, „răstigniri” în Maramureş, „cruci” în Transilvania, dar esenţa edificării este aceeaşi - sacralizarea locului, ele menţinându-se în centrul vieţii creştine datorită credinţei conform căreia monumentele purtătoare de cruce şi însăşi Sfânta Cruce conferă locului respectiv rezistenţă împotriva ispitelor diabolice, purificare şi sfinţire.
    Desigur, sunt şi alte motivaţii ale ctitoririi unor asemenea monumente simple: pentru pomenirea veşnică a celor ce au fost; pentru comemorarea eroilor căzuţi în luptele cu necredincioşii sau inamicii neamului nostru; pentru a arăta societăţii locale rolul social important al unuia sau mai multor donatori sau familii din cadrul comunităţii. În Scheii Braşovului, cartierul cu cele mai multe troiţe din ţară, 64, erau ridicate în perioada medievală din cauza interdicţiei impuse românilor de guvernanţii burgului de a-şi construi mai multe biserici, cea mai veche datând din 1292, iar cea mai renumită fiind cea din Piaţa Prundului, a căpitanului, erou al războiului rusoaustro- turc, dintre anii 1736-1739, Ilie Birt, ctitorită în 1738. Ele primeau hram, la fel ca şi bisericile, erau foarte bine îngrijite, fiind o cinste şi onoare deosebită pentru scheieni să le protejeze şi să le aibă în grijă, la acestea organizându- se chiar şi logodnele tinerilor, caz în care fata trebuia să le împodobească.

    Slujbă la Bisericuţa Ortodoxă din sat

    În urmă cu două săptămâni primeam invitaţia, din partea unuia dintre ctitori, de a participa la sfinţirea troiţei de la Ghiurca Comandăului, judeţul Covasna. Luni, pe 24 iunie 2013, din cauza ploii, care nu mai contenea, credeam că evenimentul va fi compromis. Dar ceremonialul religios a început, la ora programată, la Bisericuţa Ortodoxă din sat prin slujba ţinută de preotul paroh al filiei, Ioan Ovidiu Măciucă  din Covasna, şi preotul pensionar Ioan Mureşan, din Ulmenii Maramureşului, aflat la tratament în renumita staţiune, prieten apropiat al părintelui Măciucă, deseori şi dânsul oaspetele parohiei maramureşene. Frumoasa slujbă a încântat şi a fost mult apreciată de cei peste 50 de credincioşi ortodocşi din localitate sau veniţi din Covasna şi Sfântu-Gheorghe. În finalul slujbei, după parastasul făcut pentru iniţiatorul ridicării bisericuţei din Comandău şi unul din ctitorii acesteia, Mircea Torcea, pe lângă pildele şi sfaturile date credincioşilor, părintele Ioan Mureşan a încântat asistenţa cu harul şi talentul său de recitator, prezentând poeziile pline de învăţăminte ortodoxe „Trenul vieţii” şi „Şi eu, şi tu”.
    Menţionăm aici şi faptul că delegaţia „Condeiului ardelean” prezentă la eveniment, a donat Bisericii Ortodoxe din Comandău Drapelul Naţional al României adus, în această sfântă zi, de la Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Valea-Mare, acolo unde a fost sfinţit, alături de alte sute de steaguri tricolore, de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei. Noi, cei de la „Condeiul ardelean”, ne-am asumat rolul aducerii la Comandău a Stindardului Patriei, sfinţit de Întâistătătorul Eparhiei Covasnei şi Harghitei, deoarece am simţit de cuviinţă că acest Drapel al României îşi are cel mai bine locul în micuţa, dar sfânta şi inimoasa Bisericuţă Ortodoxă a românilor din această localitate montană.
    A urmat, apoi, deplasarea la Ghiurca, la locul unde ctitorii - familiile Ioan Cotici, Reman Elek, Ciambur Codruţ, Ocolul Silvic Comandău şi SC Râcâiaş - au ridicat troiţa. Spre surprinderea generală a celor participanţi, în timpul sfinţirii ploaia… a stat.

    S-a sfinţit Troiţa Ortodoxă de la Ghiurca

    Sfinţirea unei troiţe este un moment important în viaţa comunităţii. Sfinţirea se oficiază, într-o zi de sărbătoare, de preotul parohiei sau un sobor de preoţi. În Comandău, la locul numit Ghiurca, lângă ruinele fostei fabrici, Troiţa Ortodoxă a fost sfinţită a doua zi de Rusalii, pe 24 iunie, de Sfânta Treime şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, de către părinţii amintiţi mai sus. Potrivit învăţăturilor din „Rânduiala sfinţirii crucii şi troiţei”, din „Molitfelnic”, preoţii invocă în rugămintea lor următorul text: „Trimite acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii şi-l binecuvântează, îl sfinţeşte şi-i da lui ca să fie semn înfricoşător şi tare asupra vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi tuturor celor care se vor închina Ţie, înaintea semnului acestuia şi rugăciuni vor aduce, să le fii milostiv ascultător şi îndurat împlinitor al tuturor cererilor celor către mântuire ”, după care a urmat stropirea cu apă sfinţită a troiţei şi cuvântul părintelui Ioan Ovidiu Măciucă „de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru toate bunătăţile revărsate asupra noastră, de mulţumire celor care s-au îngrijit pentru ridicarea acestei frumoase troiţe, pe unde vor trece foarte mulţi călători credincioşi care se vor închina cu multă evlavie, aşa cum spunem şi noi: Crucii tale ne închinăm Hristoase şi sfânta înviere a Ta o lăudăm şi o mărim. Iar Sfântul Apostol Pavel spunea: «Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Să ne însemnăm de fiecare dată cu semnul Sfintei Cruci pentru ca ajutorul lui Dumnezeu să se reverse asupra noastră!». În această sfântă zi, când sărbătorim Prea Sfânta Treime, miluieşte- ne pe noi Doamne, curăţeşte păcatele noastre, Stăpâne iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează şi judecă neputinţele noastre, pentru sfânt numele Tău. Amin! Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni”.

    Părintele Măciucă: „Îi apropiem şi pe unguri şi secui de obiceiurile noastre strămoşeşti”

    Despre inscripţia de pe placa de marmură de la baza Troiţei, „Pământul este o singură ţară, iar oamenii sunt cetăţenii ei”, cât şi despre inscripţionarea şi în limba maghiară, am vorbit cu părintele Ioan Ovidiu Măciucă şi cu ctitorul Ioan Cotici, oameni care sfinţesc aceste locuri. Părintele Măciucă a declarat pentru „Condeiul ardelean” următoarele: „De foarte multe ori, aici la Comandău, cu ocazia slujbelor şi cu ocazia sărbătorilor religioase mai mari, participă şi mulţi maghiari. Am ajutat cu diferite daruri persoanele sărace, cu medicamente, cu bani, cu îmbrăcăminte, indiferent de etnie. Decât 18 persoane plătesc contribuţia la biserică, dar frecventează biserica aproximativ 70 de persoane, iar cu botezul primesc 75-80 de persoane. Sper şi cred că deplasările mele, de trei, patru ori pe lună la Comandău, sau de câte ori sunt chemat la acţiunile ctitorilor precum cei de astăzi, vor păstra nucleul de ortodoxism existent aici. Iar, pentru că la biserica noastră vin şi credincioşi protestanţi şi catolici din această localitate, de origine etnică ungurească sau secuiască, consider că dacă sunt scrise câteva cuvinte şi în limba ungurească, este foarte bine, îi apropiem mai mult de credinţa şi obiceiurile noastre strămoşeşti”.

    Ioan Cotici: „Cei ce murdăresc convieţuirea dintre noi sunt politicienii”

    Domnul Ioan Cotici, la rândul său, ne-a spus: „În primul rând, suntem toţi oameni. Dacă suntem creştini, înseamnă că credem în Iisus şi Dumnezeu. M-am gândit să scriem şi pe înţelesul lor, al ungurilor şi secuilor, şi datorită faptului că există un singur Dumnezeu, nu unul maghiar şi unul român. Şi, poate, cu timpul, îşi dau şi ei seama şi fac şi ei inscripţionarea crucilor lor şi în româneşte. Cei ce murdăresc convieţuirea dintre noi sunt politicienii, iar religia nu are ce căuta în aceste afaceri murdare ale politicului. Biserica trebuie să arate că oamenii sunt la fel pe pământul acesta. Exact cum am scris pe postament, „Pământul este o singură ţară, iar oamenii sunt cetăţenii ei”, inscripţie care îndeamnă la egalitate, la bună înţelegere. Dumnezeu nu a specificat că o naţiune este mai bună decât cealaltă; este anticreştinească această discriminare între naţiuni. Trebuie să respecţi pentru a fi respectat. Trebuie să respecţi oamenii, indiferent de naţie, şi să respecţi legile umane.” „- Excelent, domnule Cotici! O adevărată politică europeană cea care o promovaţi dumneavoastră la Comandău. Care sunt proiectele de viitor privitoare la apostolatul dumneavoastră în zonă?” „- În primul rând, să refac, alături de părintele Ioan Ovidiu Măciucă, unitatea ortodocşilor din localitate. În al doilea rând, să marchez, în fiecare an de Rusalii, spaţiul ortodox al zonei. Vreau să arăt că au trecut pe aici ortodocşi români, că au fost, sunt şi vor rămâne. Voi face o viitoare troiţă pe vârful Slobodul, la apus de muntele Penteleul, unde s-au desfăşurat lupte în Primul Război Mondial, o a doua, la „indicaţiile” soţiei mele, o voi face mai jos de cabana mea, ca îndemn când trecem pe acolo să ne facem o sfântă cruce sau să punem o lumânare. De asemenea, mai vreau să mai fac în localitate încă o troiţă şi poate în toate locurile unde au fost crucile vechi, crucile ciobăneşti, la care se rugau păstorii români din Covasna în perioada de vară, pentru că ele simbolizează o trăire umană, ortodoxă, unde, în afară de Dumnezeu, nimeni nu avea grijă de aceşti oameni”. La finalul acţiunii s-a imortalizat momentul, atât pentru participanţii la sfinţire cât şi pentru viitorime.

    Categorie:


    0 0

    Vineri, 21 iunie 2013, în curtea Şcolii Gimnaziale „Avram Iancu” din Covasna, clopoţelul a sunat pentru ultima dată în acest an şcolar, când a avut loc festivitatea de premiere a elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, excepţie făcând cei din clasa a VIII-a, care au terminat şcoala în 14 iunie. Îmbrăcaţi de sărbătoare, cu buchete de flori în mână, cu zâmbete largi şi cu multe emoţii, elevii şi părinţii prezenţi în public au aşteptat momentul premierii celor mai buni dintre ei.
    Munca depusă de-a lungul unui an a fost răsplătită prin diplome şi premii constând în cărţi frumos împachetate de către doamnele învăţătoare şi diriginte. Au fost premiaţi cei cu rezultate deosebite la învăţătură, la olimpiadele şi concursurile şcolare sau la activităţile extraşcolare. În acest an, pentru prima dată au fost evidenţiaţi şi Crăişorii Detaşamentului nr. 16 „Avram Iancu”, cei care ne-au reprezentat cu cinste oraşul la manifestările organizate de Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea mea” din Deva, judeţul Hunedoara, la Blaj, pe Câmpia Libertăţii, şi la Panteonul Naţional de la Ţebea. Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” din Covasna, prin preşedintele său, Pr. Ioan Ovidiu Măciucă (foto stânga), a ţinut să premieze şi să felicite pe acei elevi care s-au implicat în activitatea de păstrare şi promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti - „Moştenirea spirituală a voineştenilor”, organizată împreună cu Biblioteca Şcolii „Avram Iancu”.
    O frumoasă pată de culoare a fost dată de elevii clasei a VI-a A, care au ales pentru un moment deosebit o costumaţie deosebită: ia tradiţională românească, pe care o poartă cu mândrie oriunde şi oricând. „Suntem mândri că suntem români şi purtăm ie pentru că ne iubim ţara“, este mesajul pe care aceşti copii vor să-l transmită tuturor. Copiii premiaţi merită toată aprecierea noastră pentru maturitatea de care au dat dovadă, înţelegând că valoarea unui om în societate şi importanţa pe care o poate avea în viaţa semenilor săi nu pot fi obţinute fără muncă, fără implicare. Dar, în acelaşi timp, trebuie să felicităm şi cadrele didactice, fără de care rezultatele elevilor nu ar mai fi aceleaşi. Mulţumirea unui dascăl stă în oamenii pe care îi plămădeşte. Iar atunci când elevii pe care îi pregăteşte sunt premiaţi, satisfacţia este imensă!

    Categorie:


    0 0

    Sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă un moment deosebit de important pentru credincioşii din Voineştii Covasnei, deoarece Biserica Ortodoxă din localitate îşi sărbătoreşte, cu acest prilej, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de către preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă, care, în cuvântul de învăţătură, a amintit celor prezenţi de însemnătatea praznicului Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos.
    Este demn de menţionat faptul că părintele Ioan Ovidiu Măciucă este cel care, sprijinit de Consiliul Parohial şi de întreaga obşte de credincioşi, s-a implicat, trup şi suflet, în clădirea din temelie a acestui lăcaş de cult, trecând peste toate dificultăţile apărute de-a lungul timpului. Prima dificultate întâmpinată a fost găsirea celui mai potrivit loc pentru amplasarea edificiului, rezolvată prin mutarea ceva mai în faţă a Monumentului Ostaşului Român, simbol al oraşului Covasna, la baza căruia se afla un osuar, unde în anul 1938 au fost aşezate osemintele a 8 eroi români morţi în războiul de întregire (8 români şi un german). Astăzi, soclul cu osemintele a rămas sub altarul noii biserici.
    De Înălţarea Domnului este celebrată Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a Poporului Român, în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea Ţării şi întregirea neamului. Ca în fiecare an, am adus omagiul nostru celor care, prin faptele lor de arme, cu demnitate şi curaj, şi-au vărsat sângele pentru apărarea Statului Român, pentru întregirea neamului, a credinţei creştine, pentru libertatea Poporului Român, pentru integritatea şi suveranitatea României de astăzi.
    Memoria eroilor covăsneni a fost cinstită prin slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi. Pe rând şi-au adus omagiul oficialităţile şi instituţiile publice locale, partidele politice, agenţi economici, organizaţii şi asociaţii neguvernamentale. Un moment emoţionant l-a constituit prezenţa, în mijlocul copiilor îmbrăcaţi în costume naţionale, a ultimului veteran de război din Covasna aflat în viaţă, domnul Gheorghe Cojocaru (foto dreapta jos).

    Categorie:


    0 0

    Autor:

    Domnule redactor, mulţumesc ziarului dumneavoastră pentru ajutorul acordat, că aţi publicat necazurile mele în legătură cu lupta mea de supravieţuire cu primarul comunei Zagon, căruia nici nu mai pronunţ numele.
    De la apariţia articolelor, primarul nu încetează să mă şantajeze în continuare, să mă ameninţe, că la asta se pricepe cel mai bine încă din regimul trecut, eu totuşi aduc noi amănunte despre abuzurile făcute de primarul comunei Zagon.
    Retrocedările în domeniul silvic le-a făcut numai şi numai cu ilegalităţi, de exemplu:

    1. Să răspundă domnul primar, cine foloseşte păşunatul domeniul public, al comunei Zagon, în zona numită „Fagul Alb”?
    2. Unde a ajuns zona numită „Slobodul”? Eu ştiu, iar dacă trebuie o să dovedesc, o fac dacă mă întreabă autorităţile statului.
    3. Să spună cum a putut împărţii Capul Caprei între el şi prietenii lui, de a rămas satul Păpăuţi aproape fără păşunat?
    4. Să spună, pentru familia Szombati, de ce a trebuit să retrocedeze 7,5 ha teren din păşunatul aflat în zona numită „Stejarul Mare”? Eu spun de ce. Din cauză că acolo avea gaterul primarul. V-aţi judecat cu familia Szombati până când aţi pierdut terenul, iar din păşunat aţi astupat gura tuturor, vorba aceea, să fie bine la toată lumea!
    5. La zona numită „Chiuz”, unde este construită o cabană aparţinând primăriei comunei Zagon, înainte ca să o retrocedaţi, împreună cu 5 ha de teren, cabana a fost reparată de primărie, din banii publici, iar după aceasta aţi retrocedat-o la o fostă colegă de clasă K.L., pe care aţi obligat-o apoi să o vândă unei firme, proprietatea fiului dumneavoastră. Astăzi, cu fosta colegă de clasă nici nu mai vorbiţi, după obiceiurile dumneavoastră, adică eşti bun până te fraieresc, după aceea pleacă unde vrei. Ştiu, aţi făcut legal, o să spuneţi, că nu aţi luat dumneavoastră, ci firma fiului dumneavoastră!
    6. Încă o ispravă care vă aparţine şi pe care aţi făcut- o este şmecheria cu Asociaţia pentru creşterea animalelor. Cred că aşa Asociaţie a Fermierilor, pe modelul comunei Zagon, există numai în Zambia. Aţi înfiinţat Asociaţia pentru a obliga fermierii de a se înscrie în asociaţia dumneavoastră, altfel nu vor primi păşunat şi aţi obligat consilierii locali să voteze ca păşunile aparţinând primăriei comunei Zagon să fie închiriate de asociaţie, iar subvenţia să fie primită pe numele asociaţie. Când aţi realizat că aţi făcut o gafă prostească tipică, că nu puteţi scoate banii din Asociaţia Fermierilor, aţi dat-o la întors, ca tot ciobanii să primească acum subvenţia, dar cu ciobani aţi făcut o hârtie de mână ca în momentul primirii subvenţiei de la APIA să vă dea banii dumneavoastră în calitate de primar. Vă întreb, dacă nu vă bateţi joc de toată lumea?: consilieri locali, fermieri, membrii asociaţiei, locuitorii comunei Zagon, iar pe dumneavoastră nu vă interesează decât banii din subvenţie, de fapt de aici a plecat şi cearta noastră!

    Din anul 2007, toate licitaţiile păşunatului din domeniul public al comunei Zagon au fost făcute ilegal, adică doar celor care dădeau din subvenţie, înapoi primarului cât mai mult conform înţelegerilor prealabile.
    Vă mulţumesc, mă opresc aici, iar dacă mă ajutaţi în continuare, voi dezvălui alte fapte penale ale primarului comunei Zagon. Un secui ireconciliabil, Kelemen Gyula Zagon, 25.06.2013


    0 0

    Autor:

    La Corbu, judeţul Harghita, a devenit o tradiţie ca de Rusalii locuitorii să sărbătorească ziua comunei prin ample manifestări religioase şi culturale.
    Duminică, 23 iunie 2013, Duhul Sfânt a pogorât şi pe Valea Bistricioarei, între Munţii Bistriţei şi Giurgeului, în Corbu şi Capu Corbului, sate de credincioşi vrednici şi gospodari, care de dimineaţă, împreună cu invitaţii lor, s-au adunat la Biserica Ortodoxă din centrul de comună pentru a participa la Sfânta Liturghie prilejuită de hramul acesteia - „Pogorârea Sfântului Duh”. Slujba a fost oficiată de părintele paroh Elisei Vatamanu, care i-a avut invitaţi pe preoţii Vasile Şuteu (Tulgheş), Marius Matei Ţepeş (Valea-Frumoasă), Dumitru Pintea (Capu- Corbului), Liviu Ţepeş Focşa (pensionar), Constantin Curcă (Barasău).
    În acest an, „Ziua comunei Corbu” s-a desfăşurat la noul Complex de Agrement „Perla Carpaţilor”, situat în Gura Barasăului, în cadrul căruia s-a inaugurat „Stâna Haiducilor”, o pensiune modernă, cu o arhitectură deosebită, care se mulează perfect în ambientul peisajului de pe malul Bistricioarei.
    De ce „Stâna Haiducilor”? Răspunsul l-a dat Nicuşor Drugă, primarul comunei Corbu: „Această pensiune s-a ridicat în amintirea haiducilor care au colindat aceste meleaguri legendare. Din scrierile fostului primar al comunei Corbu din anul 1936, Aurel Laurenţiu aflăm despre un haiduc al locurilor, rămas în amintirea corbenilor. Se spune că un ţăran din Capu-Corbului, din familia Cojocărenilor, în drum spre Bilbor pentru a-şi cumpăra o pereche de boi, s-a întâlnit cu haiducul Niculiţă Haralambie, care l-a întrebat câţi bani are la el. De frică, ţăranul a scos toţi banii. Haiducul l-a întrebat dacă îi ajung. Da, pentru nişte boi mai mici - i-a răspuns ţăranul. Atunci haiducul i-a dat bani, iar ţăranul s-a întors acasă cu o pereche de boi mari şi frumoşi. Niculiţă Haralambie şi alţii ca el nu au fost hoţi, ci haiduci în toată puterea cuvântului, care luau de la bogaţi şi dădeau la săraci. Se spune că pe locul unde se află „Stâna Haiducilor” din Corbu se întâlneau haiducii din zona Corbului, cu cei din Moldova şi aici chefuiau şi puneau la cale noi acţiuni specifice îndeletnicirii acestora”.
    Manifestările culturale dedicate „Zilei Corbului” s-au desfăşurat, în premieră, la Complexul de Agrement „Perla Carpaţilor” de la Gura Barasăului, unde s-au adunat corbenii şi invitaţii lor la o tradiţională serbare câmpenească, unde tarabele ofereau, din belşug, bere rece, mititei, grătare şi alte ingrediente specifice unei asemenea sărbători.
    Programul artistic a fost deschis de primarul comunei, care, după urările de bun venit, a mulţumit domnilor Mircea Duşa, Valer Dorneanu, Kurko Arpad, Dumitru Răucescu şi altora pentru contribuţia adusă la realizările comunei din ultimul timp. De asemenea, primarul a acordat diplome şi premii elevilor care au reprezentat comuna la olimpiadele şi concursurile şcolare, precum şi gospodarilor fruntaşi care au contribuit substanţial la înfrumuseţarea comunei.
    Pe scenă au urcat formaţiile artistice ale Liceului Tehnologic şi un grup de dansatori mai vârstnici care a readus pe scenă jocurile fecioreşti tradiţionale de pe aceste meleaguri, peste botă, brustureanca, haiducu şi scuturata. Soliştii Ansamblului Folcloric Profesionist „Rapsodia Călimanilor” al Centrului Cultural din Topliţa, Carmen Antal Cujbă, Alexandru Oltean şi Livia Harpa, împreună cu dansatorii, i-au încântat pe cei prezenţi cu cântece şi jocuri populare. De un succes deosebit s-a bucurat recitalul oferit de Mircea Simionca, ce s-a încheiat cu originalul cântec „Copilaş de vânător”. Au mai cântat Ancuţa Doroftei, Claudia Cheşa, Cristina Bogdan, Florina Oprea şi Formaţia Levi din Borsec.
    Sonorizarea a fost asigurată de Florin Blaga şi Fokt Istvan.
    Manifestările dedicate „Zilei Corbului” s-au încheiat într-o frumoasă atmosferă oferită de foc de tabără, artificii şi discotecă în aer liber.

    Categorie:


    0 0
  • 07/10/13--23:09: Ungureanu visează unguri
  • Liderul partidului Forţa Civică, Mihai Răzvan Ungureanu, a lansat vinerea trecută, la Sfântu-Gheorghe, un apel către UDMR pentru a susţine viitorul candidat al forţelor de dreapta la preşedinţia României. MRU a declarat că Forţa Civică este deschisă colaborării politice cu toate formaţiunile din cadrul Partidului Popular European (PPE), la care vrea să adere, prin urmare este deschis inclusiv colaborării cu UDMR. De altfel, acesta a menţionat că a avut relaţii foarte bune cu UDMR şi a apreciat faptul că Uniunea „nu a trădat” fosta coaliţie de guvernare. „Oferta noastră de colaborare politică este extinsă către toate partidele politice membre ale PPE, deci inclusiv către UDMR. E foarte adevărat, însă, că UDMR niciodată nu a gândit participarea la alegerile europarlamentare altfel decât pe seama propriei liste, dar în ce priveşte alegerile prezidenţiale din toamna anului viitor sperăm ca şi UDMR să vină alături de candidatul unic al dreptei, în cazul în care acest lucru se va întâmpla. O candidatură unică la prezidenţiale are ca scop strategic reechilibrarea vieţii politice în România”, a spus Mihai Răzvan Ungureanu.
    Fostul premier, rămas în conştiinţa publică cu porecla de „Pomadă”, din cauza cheltuirii unor sume impresionante din banii publici pentru parfumuri şi creme scumpe, se arată dispus să facă orice fel de declaraţie, doar-doar va ajunge în atenţia publicului. Este ştiut că UDMR face înţelegeri cu toate taberele politice, iar după confruntarea politică se alătură învingătorilor. Orice om cu minim simţ de observaţie ştie că UDMR propune întotdeauna propriul candidat la prezidenţiale, pentru a putea înclina balanţa în direcţia dorită de uniune, în turul doi al alegerilor. Să fie Ungureanu-Pomadă atât de naiv încât să nu ştie acest lucru? Sau să fi fost doar o diversiune ca să mai audă lumea de el?

    Categorie:


    0 0

    Comisia pentru Revizuirea Constituţiei a adoptat două amendamente referitoare la drepturile minorităţilor. Astfel, în propunerea de modificare a Constituţiei figurează următoarele: Art. 6 - (1¹) „Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa potrivit legii privind statutul minorităţilor naţionale, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor” şi Art. 12 - (5) „Minorităţile naţionale îşi pot folosi în mod liber, în spaţiu public şi privat, propriile simboluri naţionale care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă”.
    După ce parlamentarii au decis includerea în noua Constituţie a unor prevederi favorabile minorităţilor cu referire la statutul care nu este încă adoptat, deputatul PSD Ioan Adam (foto), singurul care s-a abţinut de la vot, a criticat această modificare, în ideea în care nu se poate introduce în legea fundamentală o prevedere care face trimitere la o lege inexistentă. „O asemenea prevedere nu-şi poate avea locul în Constituţie. Nu vorbim de neconstituţionalitate, ci de acurateţea normelor la care trebuie să se alinieze celelalte legi. Juristul din mine nu-mi permite să accept ca printr-un text constituţional să se introducă prevederi care fac trimitere la o lege care nu există, cea privind statutul minorităţilor naţionale. Este o chestiune de acurateţe juridică. Până nu vedem acea lege, până nu vedem ce structuri sunt instituite acolo, nu avem ce vorbi”, a declarat Adam după şedinţă. Întrebat dacă prin introducerea acestor două amendamente depuse de UDMR se face presiune asupra Parlamentului pentru adoptarea legii statutului minorităţilor, Ioan Adam a respins această ipoteză. „Da, sigur că mai poate fi respinsă de Parlament. Prin acest text nu se instituie obligativitatea pentru Parlament, nu e nicio presiune. Dacă Parlamentul va vota textul noii Constituţii, iar la referendum se votează, atunci aşa a hotărât poporul, aşa să se facă”, a precizat el.

    USL dă liber la enclavizare

    Propunerea de modificare a Constituţiei prin cele două articole amintite ar putea crea, în cazul adoptării, toate condiţiile necesare şi suficiente pentru destrămarea României. Oare Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Revizuirea Constituţiei, s-a gândit vreo clipă ce consecinţe ar avea adoptarea acestora? Dacă ungurii vor considera, de exemplu, că organele lor proprii „de decizie şi executive”, care reprezintă identitatea lor etnică, trebuie să fie constituite pe structura monarhiei maghiare medievale, iar Unio Trium Nationum este modul propriu de exprimare al „identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase”?! Acest exemplu dus la limită devine plauzibil, în condiţiile garantării prin Constituţie a acestor „drepturi”. Un astfel de demers ar deveni „constituţional” şi ar permite reînvierea epocii de teroare medievală ungurească, cu deplina susţinere a Legii Fundamentale a României. Evident, o asemenea pretenţie ar fi dificil de realizat, în schimb, autonomia teritorială pe criterii etnice, federalizarea, statul în stat şi chiar dezmembrarea României ar putea fi consecinţe aproape imediate, fără posibilitate de retur, ca urmare a garantării prin Constituţie a unor drepturi care nu au fost apriori precizate şi delimitate în mod limitativ şi expres. Practic, s-ar deschide posibilitatea clamării oricărui „drept” pe care ungurii şi l-ar considera ca aparţinând identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

    Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş trebuie să acţioneze

    Având în vedere faptul că în Comisia pentru revizuirea Constituţiei doar se propun modificarea anumitor articole, acestea trebuind să fie supuse votului Parlamentului, înainte de Referendum, trebuie acţionat în sensul lămuririi parlamentarilor din toate partidele, fie de la putere, fie din opoziţie, că aceste amendamente constituţionale ar putea avea o deosebită gravitate pentru siguranţa naţională şi integritatea teritorială a României, în cazul adoptării. Cei mai afectaţi de o astfel de nedorită propunere de amendare constituţională ar fi românii din cele trei judeţe din inima Ţării, motiv pentru care reprezentantul acestora, adică Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, ar trebui să acţioneze la nivel parlamentar, pentru ca la votul ce se va da la toamnă, cele două propuneri înaintate de UDMR să fie respinse.

    UDMR pregăteşte şampania!

    Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, afirma despre dezbaterile privind revizuirea Constituţiei că „lucrurile merg într-o direcţie bună”, liderii USL fiind „neaşteptat de receptivi”! Kelemen Hunor ştie, însă, că îl aşteaptă votul din Parlament, motiv pentru care a adăugat că nu vrea să deschidă de acum şampania, deoarece încă nu există motive de sărbătoare. Depinde doar de votul din cele două camere ale Parlamentului dacă UDMR va desface şampania, pentru a sărbători cel mai important pas făcut spre dezmembrarea României sau va rămâne cu buza umflată…

    Românii trebuie să fie pregătiţi să respingă noua Constituţie

    Având în vedere pericolul ca votul din Parlament pentru modificarea Constituţiei să fie la comandă politică, iar parlamentarii să voteze în necunoştinţă de cauză, este absolut necesar ca opinia publică românească să fie la curent cu aceste tentative de fărâmiţare a României propuse de UDMR şi acceptate de USL, pentru ca în cazul în care acestea vor trece de Parlament, cele două articole să fie respinse prin vot popular.

    Categorie:


older | 1 | .... | 71 | 72 | (Page 73) | 74 | 75 | .... | 129 | newer