Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


older | 1 | .... | 79 | 80 | (Page 81) | 82 | 83 | .... | 130 | newer

    0 0

    Cotidianul „Mesagerul de Covasna” de luni, 10 februarie 2014, ne aduce în faţa ochilor, pe pagina a doua, imaginea unui „Gânditor local” (a nu se confunda cu cel din Hamangia) care şi-a ales un motto în care probabil crede: „MAHATMA GANDI - Întâi te vor ignora, apoi vor râde de tine, apoi se vor lupta cu tine, apoi vei învinge”. Eu cred că este adevărată acţiunea primelor trei verbe. La acestea trebuie adăugată expresia „Ia să mă bag din nou în seamă”, iar dorinţa şi zbaterea de a „învinge” îl va arunca în derizoriu sau la periferia societăţii (pe autorul articolului).
    Domnul amintit, ca de obicei, face ce ştie mai bine: împroaşcă cu noroi, direct sau manipulator, în orice acţiune a unui ONG care nu-i este pe plac, orice iniţiativă care nu are marca „Ecou” sau „Asociaţia pentru Comunitate”, scoţând în paralel importanţa muncii sale, a „dăruirii” sale pe altarul comunităţii, ce-i este atât de dragă.
    Ce nu ştie dânsul (poate a stat prea puţin în preajma profesorilor), este faptul că adevăratele cadre didactice, cele care îşi fac munca la catedră, dar şi în afara ei, instruind şi educând generaţii întregi de copii, se bucură atunci când văd rezultatul muncii lor în realizările foştilor elevi, în aprecierea de care aceştia se bucura în societate, când văd respectul, zâmbetul, salutul şi vorbele bune cu care ei sunt întâmpinaţi. Desigur că există şi un procent mic de elevi care se pot încadra în ceea ce se poate numi „eşec educaţional” (căruia îi aparţine şi domnul M.G.). Întâlnirea şi omagierea profesorilor, organizată de Asociaţia Pedagogilor Români, a fost foarte bine venită, curată în simţire, apreciată de profesori. S-a putut observa, în schimb, că au absentat cele două directoare de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” şi foarte, foarte mulţi profesori nominalizaţi de la acest liceu din Sfântu-Gheorghe. Nu trebuie să ne mirăm. Se ştie că de mai mulţi ani directivele în acest colegiu se dau doar cu aprobarea domnului Mădălin Guruianu, mai nou, membru în Consiliul de Administraţie. Oare de ce?! De ani de zile în geamul Restaurantului „Şugaş” se oglindesc „viitori lideri ai comunităţii” (elevi absolvenţi ai colegiului), aleşi şi „educaţi” de amintitul domn.
    Cred că este de ajuns câtă otravă a aruncat în societatea românească şi-i recomand domnului M.G. să se întoarcă la prima slujba pe care a avut-o atunci când a venit în Sfântu-Gheorghe.

    Categorie:


    0 0

    Am apreciat întotdeauna acea categorie de oameni care îşi cunosc măsura şi i-am detestat pe aceia care se cred „Hommo Universalis”. Adică, ştiu ei tot, pot emite judecăţi de valoare în orice domeniu, iar dacă au dobândit, prin jocul sorţii, vreo funcţie, nimic nu mai poate mişca în Univers fără acceptul lor.
    Oameni de acest gen îşi permit să emită „judecăţi de valoare” în legătură cu festivitatea organizată la Sfântu-Gheorghe de către Asociaţia Pedagogilor Români, în primele zile ale lunii februarie a.c..
    Agitaţia generată de către reuşita acţiune, arată că aceasta şi-a atins scopul, adică a ajuns la sufletul acelor dascăli care au onorat invitaţia Asociaţiei Pedagogilor Români şi s-au prezentat la Sala „Arta” a Teatrului „Andrei Mureşanu”. Acolo, a fost o întâlnire de suflet la care s-au întâlnit dascăli ce nu se mai văzuseră, unii dintre ei, de ani buni. S-au primit flori, cărţi, medalii, diplome, felicitări… iar momentele cultural-artistice au fost pe măsură. Asta s-a şi vrut, o acţiune de suflet la care, oameni de bine, să se întâlnească şi să se bucure de recunoaşterea muncii zilnice cu omul în formare, cu copilul, pe care îl văd zi de zi cum creşte şi se împlineşte.
    Festivitatea nu s-a vrut nicio clipă o întâlnire cu iz de partid sau o acţiune unde se dau BANI. Nu a fost organizată într-o perioadă de campanie electorală şi nu s-a dorit a fi un măr al discordiei care în loc să adune, să despartă din nou profesorii, care, de bine, de rău, sunt o categorie unită şi bine reprezentată în municipiul nostru. Să nu uităm că într-un orăşel de talia Sfântului Gheorghe nicio activitate culturală nu se poate organiza fără elevi, deci fără profesori.
    Numai un „deştept” ca personajul care-şi permite să întineze o astfel de întâlnire minunată, ar fi capabil a gândi că, din mulţimea de dascăli adunaţi acolo, ar fi putut să scoată în faţă pe cinci dintre ei, pentru a-i premia cu bani.
    Şi apoi, mai era o problemă: „coada de topor” nu voia să premieze numai profesorii români, ci pe toţi profesorii din oraş, după principiul 4+1, aplicat în mod clar electoral şi la atribuirea burselor pentru elevi. Adică, ar fi fost premiaţi patru profesori maghiari şi un biet profesor român. Bună treabă! Şi asta în timp ce Asociaţia Pedagogilor Maghiari îşi premiază cu demnitate dascălii. Recurgând la propriul sistem de premiere, el, „struţo-cămila”, ar fi fost lăudat, ca întotdeauna, de către cei pe care îi slujeşte cu credinţă, în speranţa unei recompense care nu va veni niciodată. Şi aceasta pentru că indivizi de talia lui sunt folosiţi şi apoi sacrificaţi fără milă, căci asta este soarta trădătorilor, pardon, a multiculturalilor...
    Expresii selective precum „cadre didactice de excepţie” sau „cadre didactice care îşi fac bine treaba” ne fac să ne întrebăm: este oare el competent să emită asemenea judecăţi de valoare?! Este el cumva cadru didactic? Dacă ar fi, ar intra eventual în categoria „suplinitor” de proastă calitate (căci noi avem şi profesori suplinitori de foarte bună calitate). Aceasta pentru că nu a reuşit să-şi obţină măcar diploma de licenţă, adică de finalizare a studiilor superioare, în urma pretinşilor ani pierduţi pe băncile unei facultăţi. Ce să mai vorbim de grade didactice, de masterate, doctorate etc.. Aşa că, îl sfătuim să lase profesorii să trăiască în pace şi să-şi caute o altă categorie profesională despre care să emită judecăţile-i de valoare.
    În legătură cu propria contribuţie a celor din prezidiu (la adresa cărora a avut, de asemenea, numai cuvinte de „laudă”) la recompensarea cadrelor didactice, îi recomandăm să-şi adune „guruienii”, adică pe acei acoliţi care din sentimente asemănătoare cu ale sale nu au onorat invitaţia Asociaţiei Pedagogilor Români, şi acestora să le dea premii în bani din propriul salariu (?!), căci cine se aseamănă, se adună. Tuturora le amintim că noi, membrii Asociaţiei Pedagogilor Români, plătim o cotizaţie lunară simbolică ce ne permite să ne cofinanţăm, în mod cinstit, activităţile.
    Faptul că m-am opus în cadrul Consiliului Local atribuirii unor premii discriminatorii la cinci profesori (a se înţelege 4+1), este din simplul motiv că, servind de 35 de ani sistemul de învăţământ, îmi cunosc foarte bine colegii şi îi respect pe toţi. Şi pe cei care predau în şcolile de elită (unde încearcă Maria Sa să se impună cu orice preţ, oare de ce?!) şi pe cei din liceele tehnologice sau din şcolile de cartier, care muncesc pe brânci pentru a ridica nivelul unor copii pe care soarta nu-i răsfaţă întotdeauna. Şi atunci, ar fi capabil acest pretins „Hommo-Universalis” să ne spună, când şi cum am putea premia cu 3.000 de lei, după criteriile lui, un dascăl din ultimele două categorii?
    M-a amuzat citatul aşezat drept motto la mizerabila intervenţie din ziarul care nu poate apărea în nicio ediţie fără „frumosu-i chip şi nume”. Cu astfel de manipulări, cu atitudinea duplicitară şi cu statutul de „coadă de topor” pe care şi-l întăreşte zi de zi, n-are nicio şansă de a învinge. Impunându-ne cunoscuta replică „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, nu face decât să-şi atragă ceea ce merită: dispreţul românilor care îi respectă pe maghiari, dar detestă „cozile de topor”.
    În încheiere, un sfat din partea unui dascăl adevărat, care serveşte învăţământul covăsnean de 35 de ani: lasă profesorii să-şi vadă de viaţa şi de munca lor cu elevii. Caută o altă categorie profesională pe care s-o manipulezi. Categoria dascălilor şi a elevilor de bună-credinţă NU te vrea! Poate cea a politicienilor de o anumită factură... Pentru cea a dascălilor, eşti prea mic atât „la stat” cât şi la „sfat”!
    Dascăl de serviciu,
    Rodica Pârvan

    Categorie:


    0 0

    O deosebită manifestare de suflet, la Sfântu-Gheorge

    Îmi aduc aminte, parcă s-ar fi întâmplat mai zilele trecute, de convocarea profesorului Ioan Paul Voinescu la o adunare a cadrelor didactice. Scopul? Constituirea Asociaţiei Pedagogilor Români (APR). Era o zi frumoasă din primăvara anului 2001. O mulţime de cadre didactice erau prezente la Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”. Chiar şi oaspeţi veniţi de la Bucureşti. L-am cunoscut atunci pe Eugen Popescu, preşedintele organizaţiei „Românii de Pretutindeni”. Desigur, s-a discutat atunci statutul noii organizaţii, după câte îmi aduc aminte întocmit de avocatul Ioan Solomon, fost o perioadă îndelungată cadru didactic. Am primit chiar şi o broşurica în care era redactat statutul şi înfăţişată emblema Asociaţiei, în care, atunci, mi-am făcut însemnări şi sublinieri. O am în faţă şi redau pentru readucerea aminte a membrilor săi, dar şi spre ştiinţa altor neisprăviţi în ale învăţământului care-şi bagă nasul în treburile Asociaţiei, scopul şi obiectivele, care au rămas valabile şi astăzi. Ele sunt cuprinse în articolele 2 şi 6 ale statutului. „Scopul Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna este de a contribui prin toate mijloacele legale la crearea cadrului favorabil necesar, de a sprijini şi stimula dezvoltarea învătământului românesc din judeţul Covasna, solidaritatea celor implicaţi în acest domeniu pentru apărarea şi promovarea intereselor şi valorilor şcolii şi culturii româneşti”… „Obiectivele asociaţiei sunt: Sprijinirea unităţilor şcolare şi a secţiilor cu limba de predare română pentru asigurarea condiţiilor necesare bunei lor funcţionări, stimularea colaborării şi într-ajutorării acestora în vederea atingerii obiectivului comun propăşirii învăţământului românesc din zonă; Atragerea tinerilor educatori, învăţători şi profesori calificaţi în zonă, prin asigurarea condiţiilor necesare de trai şi locuit; Sensibilizarea autorităţilor competente, a colectivităţilor locale şi a opiniei publice de problemele cu care se confruntă învăţământul românesc covăsnean, în vederea implicării acestora în soluţionarea lui; Creşterea nivelului de competenţă profesională a pedagogilor români din învăţământul covăsnean, a gradului lor de implicare în bunul mers al procesului educaţional, precum şi în viaţa socială, culturală şi spirituală a comunităţilor locale şi a judeţului Covasna; Creşterea demnităţii şi a prestigiului profesional al membrilor asociaţiei, prin stimularea competenţei şi a conştiinţei profesionale, a unui comportament profesional adecvat; Cultivarea sentimentelor de solidaritate şi colegialitate între membrii asociaţiei, de preţuire a valorilor fundamentale naţionale, culturale şi spirituale ale poporului român, a limbii române, a tradiţiilor strămoşeşti, precum şi motivarea acestor sentimente şi atitudini în sufletul copiilor şi tinerilor ca valori şi repere esenţiale în formarea personalităţii acestora; Cultivarea respectului faţă de fiinţa umană, în general faţă de valorile universale, precum şi cele specifice ale celor de altă naţionalitate, limbă, cultură şi confesiune, a unei atitudini deschise comunicării şi convieţuirii armonice cu aceştia; Corelarea cu celelalte asociaţii şi fundaţii ale societăţii civile româneşti din zonă, precum şi din ţară şi străinătate, în vederea intrării şi promovării valorilor culturii şi spiritualităţii româneşti; Constituirea unor relaţii de parteneriat reciproc benefice cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna, conducerilor unităţilor de învăţământ şi ale celorlalte instituţii şi organisme implicate în bunul mers al învăţământului românesc din zonă; Iniţierea şi derularea unor proiecte privind domeniile vizate prin scopul şi obiectivele asociaţiei.”
    Eram optimist atunci şi simţeam acelaşi optimism din partea participanţilor în privinţa realizării celor propuse, cu atât mai mult cu cât au fost discutate şi analizate principalele probleme care se ridicau în faţa învăţământului în limba română şi stabilite demersurile care trebuiau întreprinse la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale. În finalul Adunării de constituire a APR, a fost ales Consiliul Director, din care făceau parte: prof. Ioan Paul Voinescu - preşedinte, prof. Rădiţa Albu - prim-vicepreşedinte, prof. Rodica Pârvan, prof. ing. Maria Peligrad - vicepreşedinţi, prof. Ligia Dalila Ghinea - secretat general şi alţi şase membri, toţi foarte buni specialişti şi cunoscători profunzi ai învăţământului românesc covăsnean, garanţie a îndeplinirii scopului şi obiectivelor propuse. În anul 2003, în fruntea APR a fost aleasă prof. Ligia Dalila Ghinea, iar în toamna anului trecut, prof. Marcela Ştefu.
    Diplome, flori, medalii, într-un cuvânt recunoştinţă, exclusiv pentru cadrele didactice
    De-a lungul celor aproape 13 ani de existenţă, am auzit în dese rânduri de APR ca fiind co-organizatoare la diferite manifestări, participantă la diferite demersuri întreprinse de alte organizaţii neguvernamentale sau sub egida Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), dar, spre regretul meu, niciodată ca fiind iniţiatoarea şi organizatoarea unor manifestări proprii, specifice scopului şi obiectivelor propuse. Spre surprinderea mea, acum câteva zile, din mai multe surse (diferite unităţi şcolare, e-mail, facebook, foşti colegi), eu şi soţia mea, profesoară de istorie-geografie, am primit nu mai puţin de patru invitaţii din partea... Asociaţiei Pedagogilor Români şi a prof. Marcela Ştefu. Le-am primit cu o mare plăcere, constatând cu mulţumire că cei tineri, de la catedră, nu ne-au uitat. Şi mai mare a fost satisfacţia în momentul în care am sosit la locul întâlnirii. Cocheta sală a fostului cinematograf „Arta”, actualul Teatru „Andrei Mureşanu”, era frumos aranjată, florile şi costumele populare ale artiştilor de pe scenă, lumea voioasă şi galant îmbrăcată dând un aspect deosebit de sărbătoresc manifestării. Toată lumea vorbea, zâmbea, se saluta, se săruta. Feţele tuturor radiau bucuria întâlnirii. Am simţit că eram la o sărbătoare a fiecăruia dintre noi şi a tuturor în acelaşi timp. Bravo, profesor Marcela Ştefu! Bravo de mai multe ori dumneavoastră şi celor care aţi iniţiat, organizat şi reuşit să ne strângeţi sub acoperământul Thaliei în care fiecare obiect aminteşte de un act de cultură. Bravo că v-aţi gândit ca reînvierea activităţii Asociaţiei Pedagogilor Români să cuprindă totalitatea cadrelor didactice, tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei, inspectori, directori, profesori, învăţători şi educatori. Şi nu numai. Ci şi produsul cel mai reprezentativ al muncii noastre, elevii cu performanţe artistice sau şcolare care să închine în aceste clipe sărbătoreşti pentru dascălii lor ode sau câte o floare a recunoştinţei pentru tot ce au însemnat în învăţământul românesc din municipiul Sfântu-Gheorghe! Bravo şi pentru cuvintele rostite în deschiderea şi desfăşurarea manifestării: „În această zi frumoasă, 6 februarie 2014, cu emoţii vă adresez un călduros bun venit, dumneavoastră, stimaţi invitaţi şi colegi, şi declar deschisă prima ediţie a festivităţii „EXCELENŢĂ ÎN ACTIVITĂŢILE EDUCATIVE”, organizată de către Asociaţia Pedagogilor Români”.
    Pentru început, preşedintele Asociaţiei, prof. Marcela Ştefu, l-a invitat la cuvânt pe ing. Dumitru Marinescu, prefectul judeţului Covasna, implicat în actul educaţional prin funcţia pe care o deţine, dar şi prin soţia sa, învăţătoare. Dânsul, să spunem aşa, a dat „binecuvântarea guvernamentală” acestei manifestaţii: „Dragi profesori, învăţători şi educatori, vă mulţumesc mult pentru invitaţia de a participa la acest eveniment dedicat dumneavoastră. Vreau să felicit Asociaţia Pedagogilor Români pentru iniţiativa de a reuni cadrele didactice din toate generaţiile, pentru efortul deosebit pe care-l depune în conjunctura actuală a atâtor frământări la nivelul învăţământului în general. Rezultatul muncii dumneavoastră nu se vede imediat, ci se vede în timp, după ani şi ani. Rezultatul şi satisfacţia dumneavoastră este atunci când, mergând pe stradă, vă întâlniţi cu foşti elevi şi constataţi că elevul va depăşit, că a făcut ceva deosebit în viaţa lui pentru care dumneavoastră vă mândriţi, deoarece aţi fost arhitectul în a-l clădi pas cu pas. Şi acum îmi aduc, cu deosebită plăcere, aminte de dascălii pe care i-am avut la Şcoala din Araci, cărora în acest context le mulţumesc la toţi, cu toate că unii nu mai sunt printre noi. Fiecare dintre ei au pus câte o pietricică, câte o literă, la construcţia mea ca om. Vă mulţumesc dragi profesori, dragi învăţători pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi în continuare pentru noi. Celor care sunteţi pensionari, vă doresc să aveţi parte de pensie un timp cât mai îndelungat şi cât mai mare (pensia - n.n.). Sănătatea fiind cea mai importantă, vă doresc la toţi multă, multă sănătate şi succes în activitate! Doamne ajută!”.
    Sensibilele şi constructivele cuvinte de mulţumire, adresate cadrelor didactice de prefectul judeţului Covasna, au fost însoţite de caldul discurs al prof. Rădiţa Palela, inspector general adjunct al ISJ Covasna, care, vizibil emoţionată, a spus: „Este o bucurie să fim astăzi împreună la ceas de sărbătoare. Ştim cu toţii că şcoala este acel loc unde copiii merg să se pregătească pentru viaţă, pentru a acumula cunoştinţele şi abilităţile necesare reuşitei în viaţă. Învăţătura este esenţială, căci ea le dă oamenilor valoare şi semnificaţie vieţii. Suntem astăzi aici, în sala Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu-Gheorghe, pentru a premia ,,Excelenţa în educaţie” în învăţământul românesc din judeţul Covasna. Învăţătura este frumuseţea cea mai aleasă a omului; învăţătura dă glorie şi bucurie, învăţătura e o avere mare care nu se împuţinează prin dăruire. Numele judeţului, numele elevilor noştri figurează pe listele premianţilor de la olimpiadele şi concursurilor naţionale şi internaţionale pentru că la catedră avem cadre didactice care ştiu să dăruiască, avem oameni valoroşi, avem oameni care îşi fac cu conştiinciozitate datoria. Avem, însă, pe lângă performanţe în domeniul disciplinelor studiate şi performanţe în formarea unor competeţe de viaţă la tinerii noştri, şi aceştia sunt dascălii care nu se opresc din activitatea lor la finele unei ore de curs, ei desfăşoară activităţile extracurriculare şi de voluntariat. Prezenţi în sală sunt şi colegii noştri care ne-au învăţat pe noi, dascălii de astăzi, ce este important în cariera de dascăl. Ne-au vândut ,,micile secrete” ale profesiei de DASCĂL. În numele generaţiilor pe care le-aţi format, daţi-mi voie să fiu purtătorul lor de cuvânt şi să vă mulţumesc pentru răbdarea şi profesionalismul cu care v-aţi aplecat asupra mlădiţelor din bănci. Vă mulţumesc pentru bucuria cu care v-aţi exercitat profesia, bucurie transmisă elevilor dumneavoastră, care astăzi sunt Oameni în societate. Aţi depus eforturi considerabile pentru ca elevii să înveţe că la temelia oricărui succes stă doar MUNCA. Dragi colegi de ieri şi azi, vă mulţumesc pentru grija, răbdarea, perseverenţa şi dăruirea cu care aţi lucrat. Vă felicit pentru generaţiile minunate pe care le pregătiţi sau le-aţi pregătit”.
    A urmat la cuvânt reprezentantul societăţii civile româneşti din judeţul Covasna, dr. Ioan Lăcătuşu, care, în numele organizaţiilor componente a FCRCHM şi a preşedintelui său onorific, IPS Ioan al Munţilor, a spus: „Am deosebita plăcere şi onoare a vă transmite în numele IPS Ioan cuvântul de binecuvântare şi de mulţumire pentru faptul că, iată, organizatorii ne-au scos din casă şi suntem astăzi aici bucuroşi să ne vedem unii cu alţii. După cum ştiţi, anul acesta se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. În toţi aceşti 20 de ani, Vlădica Ioan a fost alături de şcoală cu fapta şi cu vorba, cu sfatul şi sprijinul concret. S-a implicat în rezolvarea unor probleme punctuale, cât şi-n mari probleme ale învăţământului românesc, atunci când am avut nevoie şi am apelat la Sfinţia Sa. Deoarece, din pricini binecuvântate, IPS Ioan astăzi nu este aici, dânsul a ţinut să vă transmită binecuvântarea sa şi să vă felicite atât pe organizatori, cât şi pe dascălii premiaţi, deopotrivă pe cei care sunteţi în activitate, cât şi pe cei care sunteţi pensionaţi. Bineînţeles că nu trebuie să subliniez eu aici cât este de importantă relaţia biserică-şcoală, şcoală-biserică, două instituţii fundamentale, în ceea ce înseamnă păstrarea identităţii naţionale în acest mediu multietnic şi pluriconfesional. În al doilea rând, vă rog să-mi permiteţi ca în numele societăţii civile româneşti din judeţ să vă adresez sincere felicitări şi să felicit, mai cu seamă conducerea Asociaţiei Pedagogilor Români din judeţul Covasna. De mult, de foarte mult timp, am aşteptat un semn în viaţa comunităţii locale a acestei asociaţii. Ştim cu toţi câte speranţe ne-am pus în momentul când am înfiinţat Asociaţia şi câtă nevoie este de activitatea dumneavoastră. Bineînţeles că Inspectoratul Şcolar Judeţean, Prefectura, instituţiile de stat abilitate fac ceea ce trebuie şi ce le permite legea, dar ONG-ul acesta trebuie să asigure, pe de o parte, sprijinul în rezolvarea unor numeroase probleme cu care se confruntă învăţământul românesc din judeţul Covasna, iar pe de altă parte, să contribuie la gestionarea provocărilor care stau în faţa şcolilor româneşti din zona noastră. Cea mai mare provocare pe care o avem, o reprezintă scăderea numărului de copii români, faptul că după zeci de ani, pentru prima dată numărul acestora a scăzut, în majoritatea localităţilor. Sunt probleme grele în ceea ce priveşte reorganizarea unităţilor şcolare pe care le ştiţi dumneavoastră foarte bine. De aceea, pe lângă ce fac ISJ, Prefectura, este nevoie de vocea societăţii civile, de decizii gândit elaborate pe baza unor studii temeinice. Nimeni nu are voie să ia decizii fără o documentare bine chibzuită, pentru că sunt decizii care marchează şcoala noastră pe termen lung. De aceea, v-aş adresa rugămintea respectoasă să continuaţi asemenea activităţi. Este nevoie de schimburi de experienţă cu celelalte asociaţii cu profil asemănător, cu Asociaţia Pedagogilor Maghiari din judeţ, care are performanţe în organizarea unor asemenea activităţi, cu colegii români din Harghita şi Braşov. Bineînţeles, va trebui şi cu noi, pensionarii, să fie găsite modalităţi diferenţiate de atragere la unele activităţi specifice, pentru că nici în acest caz nu trebuie să descoperim noi roata. Fără a strica frumuseţea momentului, vă rog ca în încheierea vorbelor mele să păstrăm un moment de reculegere pentru cei care astăzi nu sunt aici, dar au fost ani de zile printre noi, trudind cu folos pe Altarul învăţământului covăsnean. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Doamne ajută!”.
    Câteva cuvinte a ţinut să adreseze adunării şi profesorul Iosif Radu, directorul Şcolii Gimnaziale din Sita-Buzăului, care deţine şi funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Pedagogilor Români din judeţul Covasna: „Dragi şi stimaţi colegi - nu ştiu ce apelativ mai potrivit şi sincer aş putea folosi când, privind în sală, văd trei generaţii de pedagogi, şlefuitori de caractere, semănători de cultură şi civilizaţie. Ce păcat c-a trebuit să treacă atâta timp până a se concretiza un asemenea moment de referinţă, de satisfacţie şi mai ales de consideraţie pentru cei ce prin natura misiunii lor, dascălii, au dat sens şi putere exemplului, au animat imitaţia pentru atâtea generaţii, nu atât pentru ceea ce ştiu şi pentru ce au învăţat pe alţii, cât pentru ceea ce sunt! Îndrăznesc a spune că poate cei mai mulţi dintre noi, cei ce încadrează meseria aceasta în sfera strict vocaţională, fiind prea preocupaţi de rosturile şi implicaţiile pedagogice, fiind şi foarte puţin pretenţioşi la reacţiile de feedback ale societăţii, am observat tardiv că unele medii sociale sau politice, chiar unele categorii umane, s-au îndepărtat mult de a-nţelege că educaţia, care apasă pe umerii dascalilor, se confundă cu însăşi viaţa pentru fiecare. Încercând să vă încadrez în timp, individual sau pe eşantioane, constat o încrengătură de relaţii informale şi formale între noi, toate glazurate de suflet, unii fiind formatorii şi mentorii celorlalţi, alţii modele, şi foarte adesea admiratori. În acest moment de reîntâlnire simbolică, eu însumi fac cu greu faţă emoţiilor şi-mi cer scuze dacă mi-am formulat oarecum haotic alocuţiunea mea. Aşadar, cred că rostul acestei Asociaţii se justifică în primul rând operând cu stări emoţionale, stârnind emoţii prin recunoştiinţă şi trebuie să aibă, printre atlele, ca obiectiv prioritar, reconsiderarea „Zilei Învăţătorului”, ca festivitate reprezentativă a cadrelor didactice, prilej de omagiere a acestei profesiuni, când simţim că pulsează şi se intersectează minţile şi demnitatea de dascăl. Sunt bucuros să vă transmit salutul colegial şi prietenesc al celor peste o sută cincizeci de dascali activi din zona Buzaielor şi altor câtorva zeci ajunşi la bine-meritata, dar modesta pensie. Alese felicitări pentru cei evidenţiaţi prin nobila iniţiativă a organizatorilor!”.
    „Ţin să subliniez că acţiunea noastră de astăzi - a continuat preşedinta APR, Marcela Ştefu - se desfăşoară sub maxima Educaţia este cea mai bună provizie pe care o poţi face pentru bătrâneţe, lansată de Aristotel acum mai bine de două milenii. Scopul întâlnirii noastre de astăzi este acela de a promova calitatea şi performanţa în educaţie şi de a motiva învăţământul românesc din judeţul Covasna prin acordarea unor premii în semn de recunoştinţă faţă de cadrele didactice cu merite deosebite din municipiul Sfântu-Gheorghe. Dorim ca astfel de festivităţi de premiere să organizăm şi în celelalte patru zone ale judeţului, respectiv Întorsura-Buzăului, Covasna, Târgu-Secuiesc şi Baraolt.
    Vreau să precizez că APR este o organizaţie profesională şi este momentul ca ea să devină activă, vizibilă pe plan local, şi nu numai, să-şi promoveze obiectivele şi să şi le îndeplinească. Dorim mult să promovăm valoarea profesională autentică, ideile novatoare, constructive şi concrete ale învăţământului românesc covăsnean, dar nu putem realiza acest lucru fără sprijinul dumneavoastră. Căutăm să creăm un mediu concurenţial, să stimulăm şi să recompensăm moral şi material cadrele didactice cu rezultate deosebite. Acest deziderat se va atinge şi prin sensibilizarea şi implicarea autorităţilor locale competente.
    Este momentul să redefinim demnitatea şi prestigiul profesional al dascălului ca stâlp al societăţii. Pornind de la premisa că la români a existat, de foarte multă vreme, o adevărată vocaţie pentru educaţie, putem afirma cu certitudine că rolul dascălului a contribuit la propăşirea neamului românesc. În spatele fiecărui om, bogat sau sărac, celebru sau anonim, se află pedagogul, fie că amintim acum educatorul, învăţătorul sau profesorul. Fiecare, cu trudă şi migală se apleacă asupra sufletelor de copii spre a le modela, spre a le îmbogăţi. Sădim în sufletele lor încrederea şi respectul pentru valorile fundamentale, iubirea, binele şi adevărul, speranţa, munca, încrederea, responsabilitatea.
    Este foarte greu să măsori în câteva cuvinte ce înseamnă pedagogul în societatea modernă de astăzi, dar recunoştinţa trebuie să fie mare dacă o raportăm la menirea acestei categorii profesionale. Olimpiadele şi concursurile naţionale şi internaţionale ne-au adus multe satisfacţii atât nouă dascălilor, cât şi elevilor şi părinţilor. Aceşti elevi au fost pregătiţi de profesorii lor cu multă pasiune şi dăruire, pentru care le mulţumesc.
    Tânăra generaţie are nevoie de modele pe care să le descopere şi la care să se raporteze. Consideraţiile noastre se îndreaptă astăzi către toţi cei care construiesc sau au construit, de-a lungul anilor, personalităţi şi au înţeles şi înţeleg că activitatea didactică se ridică la rangul de artă în a-i învăţa pe alţii bine şi foarte bine.
    Dragii mei colegi, vă mulţumesc pentru profesionalismul de care daţi dovadă an de an, şi vă urez să fiţi sănătoşi, puternici şi răbdători, pentru ca împreună să ducem elevii noştri pe o treaptă mai sus, pe o treaptă a performanţei.”
    A urmat mult aşteptata (de peste zece ani) festivitate de premiere, care a constat în acordarea unor diplome de excelenţă, cărţi şi flori pentru cei aflaţi încă în activitate şi diplome, flori şi medalii cu emblema APR pentru pensionari. Astfel, au fost premiaţi şi s-au spus cuvinte de apreciere pentru 12 profesori care au avut performanţe deosebite obţinute la olimpiadele şi concursurile internaţionale şi naţionale (premii şi menţiuni), pentru 20 de cadre didactice care au desfăşurat activităţi extracurriculare deosebite, având în vedere, în ambele cazuri, numai rezultatele obţinute în anul şcolar 2012/2013 şi 50 de cadre didactice pensionate, premiate pentru întreaga activitate didactică desfăşurată în învăţământul românesc covăsnean.
    Momentele artistice, armonios incluse în desfăşurarea programului, susţinute de soliştii vocali Elena Istrate, fostă elevă a Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, Diana Mogoş, elevă la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, Alexandru Baciu, student la Sfântu-Gheorghe, acompaniaţi de cunoscutul prof. Adrian Negrilă (claviaturi), precum şi solista instrumentistă Alexandra Voiculescu (vioară), elevă la Liceul de Artă „Plugor Sandor”, dar şi foarte mica recitatoare Mălina Urdă, de la Grădiniţa „Csipike”, au încâtat publicul care i-a răsplătit cu binemeritate şi îndelungate aplauze.
    Nu pot să închei relatarea desprea această deosebită manifestare de suflet fără a aminti impresia, „la cald”, a două dintre participante: „A fost foarte frumos. M-a făcut să mă simt utilă pe deoparte, iar pe de altă parte ne-a mai şters din umilinţa şi desconsiderarea acelora care văd în cadrele didactice cei mai mari corupţi ai României” (Maria Bularca, Şcoala Gimnazială „Ady Andre”); „APR-ul a găsit drumul pe care, de multă vreme, îl bâjbâia. Sperăm ca, de acum încolo, să fie tot mai implicat în activitatea cadrelor didactice din judeţ. ... Felicitări doamnei inspector Rădiţa Palela, care sper că ne va susţine mai departe, şi doamnei Marcela Ştefu pentru debutul în funcţia de preşedinte APR” (Săndica Borchină, educatoare Grădiniţa „Csipike”);
    Da, felicitări doamna Marcela Ştefu, dumneavoastră şi ajutoarelor pe care le aveţi, pentru minunatele clipe pe care le-aţi dăruit tuturor cadrelor didactice participante, dar, mai cu seamă, a celor pensionate, care au simţit că nu au rămas singure într-o societate individualistă prin excelenţă, că nu au fost uitate şi că mai fac încă parte din nobilă grupare a dascălilor neamului!
    Un neisprăvit s-a trezit să iasă în evidenţă, adică să se bage în seamă
    Desigur, ca întotdeauna când se întâmplă ceva frumos în viaţa unei comunităţi, se găseşte câte un neisprăvit care să iasă în evidenţă, adică să se bage în seamă, prin murdărirea muncii, a realizărilor altora şi, bineînţeles, asumarea laurilor. În cazul acesta, un neisprăvit a „empatizat”, mai bine spus pentru cititori, a vrut să se confunde cu Asociaţia Pedagogilor Români, organizaţie nonguvernamentală, care a iniţiat şi organizat activitatea. Care era impactul chemării de către neisprăvit a cadrelor didactice la o activitate didactică nu ştiu, dar bănuiesc, ştiu însă foarte bine care a fost impactul acţiunii Asociaţiei. Despre acuzele aduse consilierilor locali prof. Rodica Pârvan şi prof. Rădiţa Palela, în presa cotidiană de limbă română (atenţie!, n-am spus românească) din judeţul Covasna, nu voi comenta decât parţial, deoarece dânsele se pot apăra şi singure. În acest sens, atrag atenţia că cele două profesoare nu numai că sunt membre fondatoare ale Asociaţiei, ci au îndeplinit funcţii de conducere în cadrul acesteia, prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinte al organizaţiei timp de trei ani de la constituirea acesteia. Cine poate reprezenta mai bine Asociaţia şi interesele acesteia în Consiliul Local? Distinsele profesoare sau un individ care nici nu face parte din rândul cadrelor didactice? În privinţa veniturilor APR, cap. V, art. 37, litera f din Statut prevede că acestea se constituie şi din „resurse obţinute de la bugetul de stat şi de la bugetele locale”. Deci obţinerea acestor fonduri de la bugetul local şi cheltuirea lor (cap. V, art. 39), revine în exclusivitate reprezentanţilor APR, care dau raport Consiliului Director şi Adunării Generale şi nicidecum unuia care se bagă în seamă făcându-şi campanie electorală. Piţifelnicul a folosit aceeaşi metodă ca politicienii în anul 2009, când au votat în Parlament, inclusiv Partidul Liberal din care face parte, majorarea salariului cu 50 la sută, iar după alegeri ne-am trezit cu 40 la sută mai puţin din cuantumul salariului dinaintea votului. Amestecul acestui neisprăvit în activitatea şi cheltuirea veniturilor APR este cu atât mai grosolană cu cât acesta nu este nici măcar membru în Comisia de învăţământ-cultură a Consiliului Local, din care distinsele profesoare fac parte.
    Se vede că marile dureri ale neisprăvitului, care ar fi, totodată, marile probleme ale învăţământului românesc covăsnean, ar consta în eludarea lui de la dezbaterea chestiunilor didactice româneşti de către APR şi, la fel de important pentru el, „cursa” în care a fost atrasă preşedinta APR privind alcătuirea prezidiului, unde „au fost prezenţi exclusiv reprezentanţi ai PSD local” şi care au defăşurat „un întreg proces de manipulare în toată splendoarea lui” - vezi Doamne, locul său cuvenit în capul mesei a fost ocupat de oricare dintre membrii din prezidiu. Băgătorului nostru de şi în seamă trebuie, în acest caz, să-i aducem la cunoştinţă unele obiective prevăzute în statutul Asociaţiei şi astfel să punem capăt politicii sale nesimţite de a se amesteca, băga în seamă şi asuma merite necuvenite pe seama învăţământul românesc covăsnean. Citeşte, domnule, statutul APR (cap. I, art. 6, lit. h, i). Cum s-ar putea să nu-l ai, reproduc aliniatele mai sus amintite: „h) Corelarea cu celelalte asociaţii şi fundaţii ale societăţii civile româneşti din zonă, precum şi din ţară şi străinătate, în vederea intrării şi promovării valorilor culturii şi spiritualităţii româneşti; i) Constituirea unor relaţii de parteneriat reciproc benefice cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna, conducerilor unităţilor de învăţământ şi ale celorlalte instituţii şi organisme implicate în bunul mers al învăţământului românesc din zonă”. Alcătuirea prezidiului reprezintă o formă de manifestare a acestor colaborări ale Asociaţiei cu diverşi parteneri. Din acest motiv, prezidiul a fost format dintr-un reprezentant al societăţii civile, în cazul nostru - dr. Ioan Lăcătuşu, fost preşedinte al FCRCHM, împuternicit de a-l reprezenta pe preşedintele de onoare al Forumului, IPS Ioan; un reprezentant al ISJ - cel mai mare în ierarhia instituţiei fiind prof. Rădiţa Palela, inspector general adjunct, lider şi membru fondator al organizaţiei APR; reprezentanţi ai instituţiilor implicate în bunul mers al învăţământului - ing. Dumitru Marinescu, prefectul judeţului Covasna; prof. Iosif Radu, consilier judeţean şi vicepreşedinte al APR. Probabil neisprăvitul viza locul preşedintelui APR în prezidiu, fiind vizibil şi „din avion” rolul său manipulator.
    Într-adevăr, ca participant la această adunare, recunosc faptul că preşedintele Marcela Ştefu a prins în „cursă” şi a manipulat politic, în cel mai mare grad şi la cel mai înalt nivel, timp de o oră şi 45 de minute, tot ce se putea manipula. Şi pe penelişti, şi pe pesedişti, şi pe pedelişti, şi pe conservatori, şi pe peremişti, şi pe populişti, şi pe diferiţi lideri ai societăţii civile, prezenţi la manifestare, şi pe... dracul gol, dacă ar fi fost în sală, tot îl manipula. „Dată-n măsa! Deşteaptă muiere, doamna Ştefu asta!”, ar fi spus bunicul meu, dacă ar mai fi trăit. N-a făcut altceva decât a manipulat politic tot ce s-a putut manipula politic, adică a făcut tot timpul o politică, POLITICA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC, nici a partidelor politice şi nici a găştilor locale sau a unor neisprăviţi care se pretind a reprezenta ceva în sistemul de învăţământ covăsnean.
    Pentru ca opinia publică să constate această manipulare, am redat, integral, cuvântările tuturor celor care şi-au exprimat ideile la această sărbătoare a învăţământului românesc din Sfântu-Gheorghe, deci şi a manipulatoarei. Vorbind în numele meu, din rândul celor participanţi la întâlnire, îmi exprim dorinţa ca o asemenea manipulare să aibă loc la toate întâlnirile care vor urma sub egida Asociaţiei Pedagogilor Români din judeţul Covasna. Şi-i mai doresc noii conduceri a APR, care a pornit cu dreptul în înfăptuirea obiectivelor Asociaţiei, activităţi cât mai multe, variate, atractive şi instructive în folosul întregului învăţământ din judeţul Covasna şi al cadrelor didactice. Mult succes!


    0 0

    Alarmă! Se deschid porţile închisorilor şi dau năvală peste noi toţi criminalii, violatorii „în serie”, marii escroci, hoţii şi pungaşii! Va fi nenorocire mare! Ce mai, s-a speriat întreaga românime, asemenea englezilor la aflarea veştii că vor trebui să-şi deschidă graniţele pentru români şi bulgari. S-au convins însă repede că totul a fost doar o alarmă falsă, folosită pentru unele interese obscure.
    Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu eliberarea din închisori a sutelor, dacă nu chiar a miilor de răufăcători periculoşi. Asta cu toate că se ştie foarte bine că respectivele eliberări, ca efect al intrării în vigoare a noului Cod Penal şi cel de Procedură Penală, nu se produc automat, în baza unei cereri pe care cei ce se cred îndreptăţiţi o adresează autorităţilor. Se ştie foarte bine că fiecare cerere va fi atent cercetată de către o instanţă de judecată, care va hotărî cum, în ce măsură şi pentru cine noile prevederi îşi vor produce efectul.
    Din păcate, constat că nimeni nu este interesat să afle adevărul despre închisorile din România şi cei ce se află în spatele porţilor acestora. Aflând asemenea lucruri, nu poţi să nu rămâi stupefiat de faptul că avem un inventar extraordinar de bogat de puşcării, denumite, elegant, penitenciare. Din care nu puţine sunt catalogate a fi de „maximă siguranţă”. În total sunt vreo 50! Unele mai mici, altele mai mari. Dar nu sunt suficiente, motiv pentru care toate sunt supraaglomerate! Mai este nevoie de altele noi. Fiindcă, în ultima vreme, instanţele de judecată pronunţă sentinţe de condamnare la închisoare „cu executare” într-o adevărată veselie. Pe bandă rulantă, cum s-ar spune. Sunt pline temniţele de tot felul de găinari! Unii ajunşi acolo prin cine ştie ce furtişaguri mărunte, la care de cele mai multe ori îi îndeamnă foamea, alţii prin asemenea fapte săvârşite cu bună ştiinţă, anume pentru a fi condamnaţi la închisoare „cu executare”, fiindcă nu au niciun adăpost deasupra capului, nicio coajă de pâine, pe care o caută prin tomberoane, însă de cele mai multe ori nu o găsesc.
    Sunt peste 30.000 de astfel de indivizi. Nu sunt deloc puţini cei ajunşi la „bulău” datorită situaţiilor mai sus amintite. Îi trimit acolo condiţiile inumane în care sunt nevoiţi a-şi duce traiul de mizerie într-un stat ce se numeşte „democrat”! Şi tot acest stat „democrat”, prin instanţele sale de judecată, îi condamnă şi îi trimite la închisoare „cu executare”. Odată cu pronunţarea unei asemenea sentinţe, instanţa pronunţă o sentinţă de condamnare şi pentru noi, toţi locuitorii ţării. Fiindcă ne mai pune în cârcă încă un individ pe care suntem obligaţi să-l întreţinem! Ne-a întrebat cineva vreodată dacă suntem sau nu de acord ca să asigurăm traiul celor peste 30.000 de puşcăriaşi? Nu cred.
    E drept, unii dintre ei muncesc, aşa că îşi câştigă măcar o parte din cheltuielile ce se fac pentru întreţinerea unui deţinut. Ştiţi la cât se ridică ele, pe lună, pentru un puşcăriaş?La peste 2.300 de lei! Incluzând aici şi cheltuielile legate de cei angajaţi ca să-i păzească, să-i îngrijească şi să le dea de mâncare. E oare normală această situaţie? Normală ar fi atunci când absolut toţi cei condamnaţi la închisoare „cu executare” ar fi obligaţi ca să muncească spre a-şi câştiga ceea ce se cheltuieşte cu întreţinerea lor acolo. Atunci, cu siguranţă, s-ar reduce mult numărul celor care ar comite acte antisociale, ce ar impune condamnarea lor la închisoare „cu executare”. Mulţi ar da orice numai să nu mai ajungă acolo! Dar, din moment ce pârnaia devine, pentru mulţi condamnaţi, un fel de „pension”, atunci de ce nu ar comite fapte care să-i ducă după gratii? Ba mai mult, aud că acolo, în puşcărie, au loc tot felul de evenimente „mondene”, se fac petreceri, ba chiar şi nunţi!
    Pe de altă parte, prea puţin am auzit pronunţându-se sentinţe prin care instanţa să hotărască recuperarea pagubei săvârşite de cei care săvârşesc astfel de fapte. Se fură pe rupte de peste tot şi orice, s-a ajuns să se taie bucăţi stâlpii de la reţelele electrice de înaltă tensiune, magistralele electrice ale ţării; se fac afaceri oneroase care aduc pagube uriaşe economiei naţionale etc.. Pentru ce în astfel de situaţii nu se iau măsuri ferme pentru a se recupera paguba produsă? Ce ne încălzeşte pe noi că autorii unor astfel de fapte sunt băgaţi la pârnaie? Câştigăm ceva? Din contră... De aceea, pentru afacerişti şi hoţi nu condamnarea la închisoare „cu executare” ar trebui să se afle în prim-plan, ci recuperarea pagubei, prin toate mijloacele. Acolo, la gherlă, să se afle mai ales violatorii şi criminalii. Iar pentru aceştia să nu se facă niciun gest de bunăvoinţă, nicio reducere, nimic. Să-şi execute pedeapsa până la capăt. Dar muncind. Fiindcă, dacă pentru oamenii cei mulţi şi corecţi, aflaţi în libertate, munca este singurul mijloc prin care îşi câştigă existenţa lor şi a familiilor lor, atunci normal şi logic este ca şi puşcăriaşii să-şi câştige existenţa prin muncă, nu prin odihnă şi hibernare, pe banii noştri.

    Categorie:


    0 0

    Nu este o întrebare nici nouă, nici retorică. Au mai pus-o şi alţii. Fiindcă este o nedreptate istorică, o gafă impardonabilă, o eroare făcută din neatenţie, sau din neştiinţă. Indiferent de natura ei, ne-a exclus, pe noi, românii transilvăneni, de pe unul dintre cele mai importante simboluri naţionale: Stema României!
    S-a mai vorbit şi s-a mai scris despre această „scăpare”. S-au lansat idei ale unor oameni de ştiinţă, specialişti în probleme de heraldică, s-au făcut chiar şi propuneri pertinente, demne de a fi luate în seamă. Degeaba. Nu au avut niciun ecou, nu au stârnit interesul niciunui politician contemporan. Toată lumea tace. Iar tăcerea e şi ea un răspuns. Eu aş dori, însă, să le reamintesc politicienilor, guvernaţilor de azi ai ţării, adevărul cuprins într-un proverb latin, care spune că „cel care trece cu vederea o greşeală, invită la o nelegiuire”!
    Este, într-adevăr, o nelegiuire şi în cazul acesta, când cele şapte milioane de români transilvăneni nu se regăsesc pe Stema României! În locul lor se află, prin simbolurile care-i reprezintă, ungurii, secuii (maghiarizaţi, între timp) şi saşii (din care aproape nu mai avem). Cu alte cuvinte, „naţiunile” care au semnat, în 1438, înţelegerea de la Bobâlna, cunoscută sub denumirea de „Unio Trium Nationum”, îndreptată tocmai împotriva românilor din Transilvania. „Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Vivat!”
    Am citit, zilele trecute, un excelent articol pe această temă, apărut în cotidianul „Cuvântul liber”, din Târgu-Mureş, scris de un mare profesionist al condeiului din această parte de Românie (încă o mai putem socoti aşa!), care este Transilvania, scriitorul Lazăr Lădariu. Domnia sa îşi exprima opinia pe marginea unui alt articol, apărut în „Flacăra lui Adrian Păunescu” (18-24 octombrie 2013), avându-l ca autor pe prof. univ. dr., istoric, Gheorghe Dumitraşcu, fost senator, intitulat „Despre ce e vorba?”.
    Da, chiar, despre ce e vorba? Este vorba despre „greşeala de neiertat, comisă în 1992, cu prilejul elaborării stemei de stat a României”. Las la o parte cele scrise în legătură cu cei ce s-au războit, din prostie, măgărie şi neghiobie, în 1989, cu Stema României, decupând-o din drapel, catalogând-o a fi ceauşistă. Însă, nu mă pot abţine ca să spun: Nu, domnilor „revoluţionari”, era Stema României!
    Mă reîntorc la ceea ce scria Gheorghe Dumitraşcu. „Pur şi simplu, noi, românii, raportat la revizionismul unguresc, suntem nişte naivi curaţi, care am luat pe de-a-ntregul (...) o parşivenie imperialist-revizionistă ungurească ce s-a comis sub neatenta privire a regelui Ferdinand I (...). Transilvania e reprezentată (în stema României) de trei naţiuni: maghiară, secuiască şi germană. (...) Dintr-o dată, doua treimi din populaţia Transilvaniei - românii, adică cei de două ori mai numeroşi decât secuii, germanii şi ungurii la un loc, au fost omişi de pe stemă”. Stema de azi a României reprezintă Transilvaniei fără români! Oare mai are, deci, vreo valoare deviza înscrisă cândva pe frontispiciul ziarului ,,Tribuna” din Sibiu, de Ioan Slavici: „Pentru toţi românii, soarele răsare la Bucureşti”!?
    Bine că se regăsesc secuii! Secuii care nu mai sunt... secui! Fiindcă, maghiarizaţi, „in corpore”, ei au devenit acum „secui-maghiari”. Iar cei vreo două sute de indivizi care s-au declarat „secui”, la ultimul recensământ, nu pot avea pretenţia că formează un popor. Care popor? O ficţiune! „Îi cunoscusem pe mulţi dintre conducătorii UDMR, şi războiul cu dublul spion Tokes Laszlo se declanşase mai demult, pentru a fi atent la orice mişcare a revizionist-imperialismului unor cercuri politice maghiare. Am dormit în cizme!” Aşa scrie dr. Gheorghe Dumitraşcu.
    Au trecut de atunci 22 de ani. Dormitul în cizme se pare că se prelungeşte şi acum! Oare chiar nu se trezeşte nimeni? Nu ia nimeni aminte la ceea ce se întâmplă azi prin Transilvania, mai ales prin aşa-zisele „judeţe secuieşti”? Adică pe „pământul nostru natal secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să-i cerem fiecărui invadator, fără rădăcini aici, să ni se adreseze în limba maghiară”!
    Lazăr Lădariu pune toate acestea pe seama acelor „trecători mediocrii prin viaţă şi istorie”, care au „orbul găinilor,veche boală românească, de-a neglija, de a trece cu vederea tocmai ce nu trebuie trecut. (...) Rănile noastre, ale românilor ardeleni, nu-i interesează – deloc -, de ele nu le pasă puternicilor clipei din 1990 încoace. După ei, potopul! Ce mai interesează, acolo o stemă? Oricum, pentru ei, de fapt nu mai contează nimic! Să ne mai mire, oare, că Tricolorul românilor, prin localităţi din Harghita şi Covasna, este călcat în picioare, aruncat în noroiul şanţurilor? Că pe sedii ale instituţiilor Statului Român sunt arborate alte drapele, cel secuiesc, cel al Ungariei, nu şi Tricolorul, simbolul naţional al românilor!”.
    Nu ne mai mirăm. Iar dacă o facem şi ne întrebăm, revoltaţi, cum e posibil? - ni se înnegreşte sufletul. Fiindcă e prea mult, s-a ajuns prea departe. Transilvania este pe cale să fie acaparată, paşnic, de unguri! Retrocedările ilegale ale unor uriaşe suprafeţe de pământ şi păduri, ale unor importante obiective şi imobile către urmaşii falşi, din cea de „a şaptea spiţă a unor grofi; vânzările masive a pământurilor strămoşeşti” către toţi veneticii rătăciţi pe aici, nu pot avea o altă consecinţă decât ruperea Transilvaniei din trupul României. Asta o urmăresc toţi netrebnicii zilei! Oare chiar vânduţii de azi, din fruntea ţării, nu mai au nevoie de Transilvania? Oare s-au uitat atât de repede cuvintele rostite de marele român care a fost Nicolae Titulescu: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal”?
    Revenind la Stema României, trebuie precizat că, în decembrie 2013, Fundaţia „Alba-Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României” a redactat şi trimis un memoriu autorităţilor Statului Român, cerând modificarea stemei în privinţa reprezentării Transilvaniei, pentru „îndepărtarea, de urgenţă, a gravei greşeli”. Totodată, prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor, din Cluj-Napoca, a făcut chiar câteva propuneri concrete, menite să îndrepte „măgăria incomensurabilă înscrisă pe stema ţării noastre - România, în numele intereselor străine, duşmane, din afară şi dinăuntru”. S-a aplecat cineva asupra lor? Nu cred. Şi, totuşi, nu pot să închei fără a mai întreba încă o dată: Când se vor regăsi românii transilvăneni pe Stema României?

    Categorie:


    0 0

    Cine naiba e Papahagi?! Nu ştiţi cine e Papahagi?! Adrian Papahagi?! Ei bine, n-aţi pierdut nimic! Totuşi, este bine de ştiut că acest domn Papahagi Adrian (foto) a fost, până zilele trecute, aşa-zisul preşedinte al Partidului lu’ Băse pentru Elene (PBE). Pardon, a fost, de fapt, aşa-zisul preşedinte al Partidului Mişcarea Populară (PMP)... Care, de fapt, ar putea foarte bine să se numească Partidul lu’ Băse pentru Elene. Cine este şi ce a făcut acest domn?! Acest domn este un „Yesman” al preşedintelui Traian Băsescu, o marionetă de care acesta s-a folosit pentru a se ocupa de etapele birocratice ale creării Partidului Mişcarea Populară, formaţiune politică născută de preşedintele în exerciţiu al României, moşită cu gaşca de consilieri prezidenţiali care au beneficiat de sinecuri grase în aparatul prezidenţial, având ca scop darea la apă a unui instrument politic pentru cele două Elene ale lu’ Băse. Este vorba de fiica sa biologică, Elena Băsescu, şi metresa politică a preşedintelui, Elena Udrea. Cum ambele rămăseseră cam pe dinfară la PDL şi nu mai intrau în cărţi pentru o nouă candidatură la Parlamentul European, respectiv la Preşedinţia României, Băsescu a spus adio PDL şi a dat temă de casă unor slugi de-ale sale să le facă celor două Elene un partid care să le ducă mai departe. În schimbul acestui efort, toţi cei implicaţi au fost recompensaţi anticipat cu funcţii de consilier în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, de unde ulterior şi-au dat demisia, pentru a se înscrie în noul partid, căruia cică ar trebui să-i dea greutate prin prezenţa lor acolo.
    De fapt, mesajul a fost foarte clar, Traian Băsescu, preşedintele jucător, şi-a făcut un partid pentru uz şi consum propriu, în speranţa că cineva va mai fi atât de naiv încât să valideze politic cele două Elene, prin votarea imaginii lui Traian Băsescu. Un alt plan prefigurat de Traian Băsescu este înregimentarea propriei persoane în acest partid, după încheierea mandatului de preşedinte şi, de ce nu, obţinerea chiar a unui mandat de premier de la un posibil învingător al dreptei politice, după alegerile prezidenţiale din acest an. Dar, până atunci, PMP va fi instrumentul care îi va asigura Elenei Băsescu un nou bilet spre Parlamentul European, iar Elenei Băsescu cale liberă pentru a candida la Preşedinţia României, căci din toate acţiunile politice ale lui Băsescu se vede că obiectivele sale au fost întotdeauna cele două Elene şi, în niciun caz, România. Poate ar fi fost interesat de soarta acestei ţări şi ar fi iubit-o, dacă românii ar fi avut inspiraţia ca imediat după alegerea sa ca preşedinte să schimbe numele ţării din România în Elena...
    Dar ce a făcut acest Papahagi Adrian?! Acesta a anunţat că: „Din raţiuni personale, care nu mă implică decât pe mine, am decis să mă retrag din viaţa politică. Voi continua să lupt, ca intelectual, pentru valorile în care cred şi pentru asanarea spaţiului public românesc. Voi acorda mereu sprijin şi încredere Partidului Mişcarea Populară, al cărui fondator sunt, şi preşedintelui Traian Băsescu. Voi fi alături de ei ca orator şi susţinător, atunci când mi-o vor cere, aşa cum s-a întâmplat din vara lui 2012 încoace. În perioada următoare îmi voi dedica toată pasiunea şi energia familiei şi universităţii, şi voi refuza orice apariţie publică”. Retragerea din viaţa politică s-a făcut în stil de mare campion, de lider politic veritabil, de mare reformator politic, după autoportretul iniţial. Ei bine, nu, nu a fost aşa, anunţul de mai sus nu a fost făcut nici măcar într-o conferinţă de presă, ci printr-o şobolănească postare pe facebook… Într-o altă postare, tot pe facebook, acesta susţinea: „Voi face toate compromisurile politice inteligente de care sunt capabil, dar niciun compromis moral”. Totuşi, din ceea ce a făcut până acum, Papahagi pare tocmai omul compromisurilor politice lipsite de inteligenţă şi încărcate de oportunism, iar compromis moral mai mare decât cel pe care l-a făcut, e greu de imaginat…

    Categorie:


    0 0

    Curtea Constituţională a României (CCR) a încheiat duminică, 16 februarie a.c., analizarea proiectului de modificare a Constituţiei, decizia urmând a fi transmisă Parlamentului, care trebuie să ţină cont de observaţiile făcute. Urmează o nouă rundă de dezbateri, iar după votul din Parlament, proiectul se va întoarce la CCR, care se va pronunţa, avizul său fiind obligatoriu. Preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, a precizat că magistraţii au făcut o serie de recomandări pe marginea noilor propuneri de prevederi de care parlamentarii trebuie să ţină seamă. În caz contrar, „se riscă să apară o Constituţie defectă”. „Sper că vorbim între oameni civilizaţi, cu mintea la purtător”, a concluzionat Zegrean. Curtea Constituţională a identificat 26 de articole neconstituţionale în proiectul noii Constituţii elaborat de Comisia parlamentară condusă de Crin Antonescu. În acelaşi timp, Curtea Constituţională a solicitat Parlamentului eliminarea a 15 modificări propuse pentru noua Constituţie şi reformularea altor 29 de modificări din proiect. Judecătorii au cerut Parlamentului şi reordonarea aliniatelor în alte 5 articole din proiectul noii Legi fundamentale a României.
    În cazul unora dintre prevederi, Curtea Constituţională a cerut în majoritatea lor eliminarea. Pentru unele s-a votat eliminarea în unanimitatea membrilor Curţii, iar aletele au fost declarate a fi neconstituţionale. În ceea ce priveşte articolele introduse pe furiş de UDMR şi aprobate de către stimabilul prezidenţiabil Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al Comisiei de Revizuire a Constituţiei, CCR a considerat că trei dintre aceste sunt neconstituţionale, şi anume: Art.3` - „Prin lege organică se pot recunoaşte zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor”, Art. 6 (1¹) - „Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor” şi Art. 12 (4¹) - „Minorităţile naţionale pot folosi în mod liber, în spaţiu public şi privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă”. Un alt articol considerat important de către UDMR, şi anume Art. 1 (11) - „România recunoaşte rolul istoric în constituirea şi modernizarea statului român al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale” a fost propus spre eliminare cu votul majorităţii membrilor Curţii Constituţionale.

    Perfidia UDMR

    Discursul şi poziţia UDMR referitoare la porpunerile de modificare a Constituţiei stau sub acelaşi semn al perfidiei şi limbajului dublu. Dacă în declaraţiile oferite presei de limba română UDMR îşi muşcă buzele pentru a nu i se vedea rânjetul de plăcere, în presa de limbă ungurească, UDMR îşi arată adevarata faţă. Astfel, pentru presa de limba română, liderii UDMR declară inert că varianta de modificare propusă este benefică pentru că „este necesară modernizarea României, adaptarea Constituţiei la noile realităţi euro-atlantice” şi „înseamnă şi un pas important în ceea ce priveşte identitatea naţională”, în presa ungurească declaraţiile sunt rotunde, complete, cu subiect şi predicat, prin care se spune răspicat că noua constituţie va însemna „îndeplinirea tuturor aspiraţiilor de autonomie şi autodeterminare ale maghiarimii”, „înfăptuirea autoguvernării dorite de comunitatea maghiară” şi „recunoaşterea limbii maghiare ca limbă oficială”. Totuşi, entuziasmul UDMR a mai scăzut după decizia Curţii Constituţionale, care a propus scoaterea din proiectul viitoarei constituţii a celor patru prevederi propuse de UDMR. Pentru a nu stârni vâlvă şi a atrage şi mai mult atenţia opiniei publice asupra acestor articole extrem de periculoase pentru România, udemeriştii s-au abţinut de la a face declaraţii explicite pentru presa de limbă română, afirmând doar că, din punctul de vedere al uniunii, Curtea Constituţională şi-ar fi „depăşit un pic atribuţiunile”. În schimb, presa de limba maghiară relatează pe larg declaraţii liderilor UDMR, care nu se sfiesc să afirme că respingerea amendamentelor care privesc interesele ungurimii reprezintă un „atac la adresa maghiarimii” şi îndeamnă la „continuarea luptei pentru autonomie şi autodeterminare” chiar şi în eventualitatea respingerii acestor prevederi.
    Urmează să vedem care va fi rezultatul dezbaterilor din Parlament, iar în cazul în care se va propune românilor spre validare, prin referendum, un proiect de Constituţie care va cuprinde aceste articole nefaste, ce pot duce chiar la dezmembrarea României, „Condeiul ardelean” îşi va continua campania sa de propagandă pentru boicotarea noii Constituţii, pentru ca aceasta să nu obţină girul populaţiei. Aşa cum, de altfel, ar trebui să procedeze toate canalele mass-media de bună-credinţă românească din această Ţară.

    Categorie:


    0 0

    Exclusiv Condeiul Ardelean

    În rândurile ce urmează, veţi descoperi povestea halucinantă a cetăţeanului Goga Levente (despre care consăteanul său Balogh Tibor eronat spunea că îl cheamă Mailat Tibor, dar este vorba de una şi aceeaşi persoană - „Condeiul ardelean”, nr. 253 (288), pag. 9) şi distorsionanta cercetare penală incompletă, fără urmărirea principiilor fundamentale ale procesului penal, principii inexistente în referatul întocmit de Poliţia Municipiului Târgu-Secuiesc şi, implicit, în rezoluţia dată.
    În schimb, mistificarea adevărului, ascunderea probatoriului şi, mai grav, complicitatea cu făptuitorul, efectuată în dosarul de cercetare penală, precum şi caracterul superficial al autorităţii de supraveghere, nu pot duce decât la o singură concluzie: în România, în ziua de astăzi instrumentatorii au luat chipul şi năravurile politicianului anchetat, probabil considerând că un biet ţigan analfabet nu poate pretinde şi avea drepturi.
    Nu trebuie să fii poliţist sau procuror să conştientizezi că tot materialul instrumentat şi prezentat nu duce la o corectă aplicare a normelor juridice de drept şi în conformitate cu scopul penal.
    Definiţia caracterelor procesului penal în acest dosar este departe de definiţia consacrată, prin care activitatea desfăşurată de organele judiciare în conformitate cu legea, cu participarea activă a părţilor în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale, nu au fost nici pe departe aplicate, iar această situaţie pune partea vătămată în ipostaza de a face publice faptele şi de a genera coerciţia publică pentru aplicarea prevederilor legale în vigoare.
    Mai mult, s-a mers de către anchetatori până la încadrarea greşită a făptuitorului pentru a fi exonerat de răspunderea penală. Părţii vătămate nu i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a exercita acţiune civilă în procesul penal, că se poate constitui parte civilă, declaraţie care se putea realiza oricând în scris sau oral, în cursul urmăririi penale. Şi asta cu toate că legiuitorul a stabilit clar în sarcina organelor judiciare obligaţia de a aduce la cunoştinţa părţii vătămate despre acest drept pe care îl are.

    - Domnule Goga Levente, dumneavoastră sunteţi persoana care în urmă cu patru ani de zile şi-a tăiat toate cele cinci degete de la mâna dreaptă, la circular, în curtea primarului comunei covăsnene Sânzieni, Balogh Tibor, membru UDMR. Vă rog să povestiţi cum s-au întâmplat lucrurile.
    - În 7 decembrie 2010, am mers la Târgu-Secuiesc, nu ştiu cum îl cheamă, vizavi de unde a fost armata, s-a montat o casă mare, lemnele groase, scândurile, am pus la remorcă, după tractor. M-am dus în noapte, am ajuns la Sânzieni, acolo am lăsat tot, am mers fără mâncare, fără băutură acasă. În data de 8 decembrie, dimineaţa, a venit Vali Bandi, care ponta fiecare zi pe care o lucrai acolo la social.
    - Deci omul care vă ponta, dumneavoastră fiind lucrător la Primărie pentru ca să primiţi ajutorul social.
    - Da. A venit şi ne-a spus: „Mă băieţi, ştiţi câte ore a scris domnul primar?”. Eu am spus: „Nu ştiu, cred că mi-a dat 8 ore”. Aşa mi-a zis: „Ştii cât ţi-a dat? Două ore”. Zic: „Dacă mi-a dat două ore, nu mai mă duc nicăieri la el la muncă”.
    - Dar cum, dumneavoastră lucraţi pentru el? Cum adică, legal munceaţi pentru Primărie, dar de fapt el vă trimitea în curtea lui să-i faceţi treaba?
    - Da. Pentru el am lucrat, pentru el am dus lemnele acasă.
    - Inclusiv atunci în noaptea de care ne povestiţi?
    - Da. La el în curte le-am tăiat pentru foc, pentru la el în casă. În 8 decembrie mi-a dat ajutorul social nişte lapte praf şi mai nu ştiu ce. Eram cu nevastă-mea, eram tot aşa la rând la primar şi chiar când am intrat cu plasa, aşa mi-a zis: „Nu ţie ruşine? Mai vii în faţa mea? Tu crezi că mă minţi şi mă faci de ruşine pe mine că nu vii la lucru? Ştii care e problema, domnu’ Tibi?”. Zic: „Poftim”. Iar primarul spune: „Dacă vrei să faci mişto de mine, în viaţa ta nu ai ce să mai cauţi nici la mine, nici în sfatul popular, şi nici bani nu găseşti ajutor social”.
    - Asta pentru că a auzit de la Vali Bandi că nu mai vreţi să mergeţi să lucraţi pentru ajutorul social, şi s-a supărat.
    - Da. El i-a spus primarului ce am zis eu. Şi în data de 8 decembrie, când am mers după laptele praf, el aşa a zis: „Dacă vrei să faci treabă, trăieşti, dacă nu, ai pierdut cu mine. Ai înţeles?”. Zic: „Da. Domnu’ primar, nu vă supăraţi, vă rog foarte frumos, mâine dimineaţă mă duc la lucru, dar nu mă tăiaţi afară din ajutorul social, chiar că o să murim de foame”. Zice: „La ora 8 să fii acolo, ai înţeles?”. „Da.” „Şi aduci şi băiatul!” „Da, aduc şi băiatul.”
    - Dar unde să fiţi la ora 8…?
    - La curtea lui trebuia să mergem, şi aveam băiatul mic, 15 ani avea băiatul. Dar trebuia să-l duc să pot să muncesc zilier.
    - Cum?! Băiatul dumneavoastră de 15 ani îl duceaţi cu dumneavoastră în curtea primarului să muncească acolo zilier?
    - Da.
    - Păi era minor…!
    - Ce să-i fac, dacă mi-a zis, trebuia să merg. Când am intrat dimineaţă în curtea lui, a venit afară sora primarului, Gyorgy Katika, şi zice către domnul primar: „Ce facem?”. Zice primarul: „Duci câte un pahar de rachiu la ei, şi rezolvăm”. Ne-a adus palincă de prune - asta e adevărat, la fiecare câte două pahare. Zice: „Tibi, tu du-te în grajd, ia repede circularul şi hai repede aici”. Eu am fugit repede, am luat circularul, era mic. M-am dus înapoi şi zice: „Tibi, tu tai”. Zic: „Domnu’ primar, nu vă supăraţi, în viaţa mea nu am lucrat cu aşa ceva. Eu fac ce spuneţi dumneavoastră, dar nu am curaj să tai cu circularul”. Zice: „Du-te-n p..da m..ii! Vrei să te duc să dai bacalaureatul?!”. Zic: „Nu trebuie”. „Atunci ori lucrezi, ori du-te-n p..da m..ii acasă. Şi nu mai ai ce căuta la mine, nici la Primărie!”. Zic: „Domnu’ primar, iar faceţi cu mine. No, dar nu-i nimica, tai”. Sincer spun, că aveam frică că ne taie afară din social şi chiar că ne murim de foame.
    - Păi vă spusese clar, dinainte, că vă taie de la acordarea ajutorului social dacă nu lucraţi la el.
    - Păi da.
    - El a plecat în treaba lui, şi dumneavoastră cu ceilalţi aţi rămas să faceţi munca.
    - Da.
    - Câte persoane eraţi?
    - Opt.
    - Dumneavoastră, copilul şi încă şase persoane.
    - Da. El a plecat şi noi ne-am apucat de treabă cu scândurile. La 10.30, pac, era un cui, şi Dumnezeu mai ştie, am tăiat tot.
    - Dar dumneavoastră aţi mai lucrat pe circular?
    - În viaţa mea n-am lucrat. Uite, oamenii mă cunosc, ştie toată lumea, lucram orice, dar nu pe circular. Dar înainte să-mi tai mâna, la 10.10 minute, a venit primarul să ia nişte acte. Zic: „Domnu’ primar, imediat iese circularul la poartă”. „În p..da m..ii, pune o cioată la el, ca să nu vibreze. Termină cu prostiile, numai gura ta o aud.”
    - Şi a plecat. Iar dumneavoastră după 20 de minute v-aţi tăiat mâna.
    - Da.
    - Ce-aţi făcut în momentele alea, aţi chemat salvarea, ce s-a întâmplat mai departe?
    - Era colegul Mailat Ferenc, a venit repede şi cu cuţitul a tăiat sfoara de la drujbă şi m-a legat aici, dar tare, se vede.
    - Cu aia?! Cu cureaua de la drujbă?
    - Da.
    - Doamne fereşte!
    - Şi ăla ar fi fugit, dar şi-a agăţat pantalonii la remorcă şi aşa s-a întors. Restul au fugit toţi afară.
    - S-au speriat.
    - Da. Şi ăsta şi-a agăţat pantalonii la remorcă şi încă m-am dus la el şi i-am spus: „Nu fugi, te rog frumos să mă ajuţi”. Pe urmă a venit domnu’ primar, sora lui l-a chemat, cred, prin telefon, şi zice: „Domnule, ce-aţi făcut?!”. Zic: „Nu îmi spuneţi nimic!”. Sunt ţigan, sunt prost, trebuia să mă duci la liceu, sau cum se spune româneşte, sunt mincinos. No, merită socialul ca să lucrez la dumneavoastră?!”. „Gata Tibi, gata, te rog, frumos, nu mai spui la nimeni, că mă închid în puşcărie.” Ne-am dus la Târgu-Secuiesc, era Szabo doctor, şi zicea la domnu’ primar: „A făcut treaba la curtea dumneavoastră, ştiţi cu ce se iese?! Eu nu îl primesc”.
    - Bun, deci ce s-a întâmplat mai departe?
    - Am plecat la spital, nu m-a primit nici la Sfântu-Gheorghe, trebuia mers direct la Braşov.
    - Mai spuneţi odată, ca să se înţeleagă. Din curte ce aţi făcut, v-a dus primarul cu maşina lui? Unde v-a dus?
    - Da, da. M-a dus cu Jeep-ul Primăriei la Târgu-Secuiesc, la Chirurgie.
    - Aşa, acolo ce v-au zis?
    - Au zis că: „Nu putem să îl primim, că e grav”.
    - De acolo ce aţi făcut?
    - A venit Salvarea şi m-a luat la Braşov. Acolo, când m-au luat de la Salvare, mi-au pus nişte întrebări de genul: „Cum te cheamă?”… Dar n-am mai putut răspunde. Am zis numele şi pe urmă parcă am căzut în şanţ.
    - Nu mai ţineţi minte…
    - Nu.
    - Şi la Braşov la ce spital aţi fost, ce v-au făcut?
    - La Chirurgie-plastică. Uitaţi-vă aici, că scrie. Bogdan Bâldea m-a operat.
    - La Spitalul Clinic Judeţean aţi fost. Şi, v-au băgat direct în operaţie?
    - Cred, nu mai ştiu nimic. Când m-am trezit de dimineaţă era un fum în cameră, era domnul doctor Bâldea lângă mine, atâta mi-a zis că şapte ore m-a operat.
    - Păi asta înseamnă că a fost o operaţie în toată regula şi că aţi fost sedat cu medicamente. De aia nu ţineţi minte nimic. Deci pe ce data s-a întâmplat toată povestea asta?
    - Pe 9 decembrie 2010, iar eu m-am trezit a doua zi.
    - Înseamnă că pe 10 decembrie v-aţi trezit dimineaţa în spital. Şi cât aţi mai stat acolo?
    - Mult, vreo două săptămâni.
    - După care…
    - După aia, vă spun sincer, au venit la mine doi oameni. Erau îmbrăcaţi frumos, au venit lângă mine şi mi-au zis…
    - Staţi un pic, unde au venit cei doi oameni, acasă la dumneavoastră?
    - Nu, la spital, când încă eram în spital, şi aşa mi-a zis: „Te rog foarte frumos să spui, domnu’ Goga, a tăiat cineva cu toporul, cu cuţitul, cu sabia mâna dumneavoastră?”. Dar era fum, fum, fum. Zic: „Nu vă supăraţi, nu mi-a tăiat nimeni mâna. Am fost la domnul primar Balogh Tibor în curte, pentru că trebuia să lucrăm 72 de ore pentru ajutorul social, şi s-a întâmplat acolo, cu circularul mi-am tăiat mâna”.
    - Dar cine erau oamenii ăia? Cât aţi fost spitalizat au venit la dumneavoastră?!
    - Da. O zi au fost, după aia nu au mai venit. Nu ştiu cine erau, dar erau îmbrăcaţi foarte frumos.
    - Aşa, şi, v-au dat drumul din spital?
    - Aşa, după aia, când venea Crăciunul, zic la domnul doctor Bogdan Bâldea: „Se poate să merg şi eu acasă la familie, fără mine nu taie porcul şi toate celelalte…” „N-am curaj să-ţi dau drumul să mergi acasă, că e frig afară.” Mai zice: „Mâine mai văd”. A doua zi dimineaţă când a venit, mi-a spus: „Îţi trebuie o blană de oaie, să fie ceva gros să îţi pui la mână. Dar numai o zi te las acasă”. În ziua de Crăciun, pe 24 decembrie, am venit acasă. După aia a venit primarul la mine.
    - Deci cât aţi stat acasă? O zi?
    - Da, da. Şi apoi m-am întors la spital, unde am mai stat câteva zile, nu am prins Revelionul acolo.
    - Şi în ziua aia cât aţi fost acasă, ce s-a întâmplat?
    - A venit domnu’ primar la mine şi mi-a povestit că mă ajută să punem lumină în casă, facem camerele: „Vă ajut cu toate”, aşa mi-a zis, dacă spun că în viaţa mea nu mă duc la judecătorie şi nu spun la nimeni. Zic: „Domnu’ primar, dacă mă ajutaţi dumneavoastră, chiar cum mi-aţi zis dumneavoastră din gură, nu mă duc nicăieri”. Deci un an am ţinut vorba care mi-a zis.
    - Deci un an v-aţi ţinut de cuvânt, nu aţi spus un an la nimeni nimic.
    - Nimic.
    - Asta ca să vă facă el camerele, lumina ş-aşa mai departe. Şi v-a făcut?
    - Nu mi-a făcut nimic. Am luat însă în continuare ajutorul social. Când a trecut un an, mi-a zis: „Domnu’ Goga, să ştiţi că eu ies din jocul ăsta”. Zic: „Domnu’ primar, care joc?, că nu înţeleg”.
    - Deci v-aţi întâlnit după un an de zile.
    - La biroul lui. M-a chemat acolo. Prima dată aşa a început: „Domnu’ Goga, eu trebuie să ies din joc”. Zic: „Din ce fel de joc?”. Zice: „Hai că-ţi spun imediat. De ce ai venit?”. Zic: „Domnu’ primar, trebuie să mă duc la Braşov înapoi la terapie şi n-am bani. Cum să facem?”. „Am ieşit din joc, auzi?! Ţi-am zis adineauri. Am ieşit, nu mă interesează. Să-ţi vezi de treaba ta. Ai nevastă frumoasă, ai copil de 15 ani, ei pot lucra şi vezi-ţi de treaba ta. Şi de azi încolo nu mai ai ce să cauţi la mine!”
    - Dar dumneavoastră în tot acest an care trecuse, i-aţi mai cerut câte ceva domnului primar? V-aţi dus la el să îi spuneţi: „Mi-aţi promis că îmi faceţi lumina, camerele…”.
    - Nimic nu i-am cerut în anul care trecuse. Nu a avut rost să merg la el.
    - Dar aţi primit ajutorul social fără să mai faceţi orele de muncă „în folosul comunităţii”…
    - Da, am primit, ăsta a fost ajutorul lui.
    - Cât era ajutorul social pe lună?
    - 278 de lei.
    - Mai departe.
    - Ce v-am spus: „Ai copil, ai nevastă, ei pot lucra. Pot veni şi la mine la lucru, eu îi plătesc”. Dar eu i-am spus: „Păi, domnu’ primar, mi-aţi promis că mă ajutaţi, numai să-mi ţin gura. Şi acum vedeţi ce faceţi cu mine? Acum eu nu mai pot lucra o viaţă întreagă…” „Am ieşit din joc, ieşi afară! Am terminat cu tine!” Şi e un om nervos, degeaba mai spuneam eu ceva.
    - Mai departe.
    - Apoi, nu am mai vorbit cu el nimic. Acum când am dat în judecată…
    - Staţi, staţi. Ce s-a întâmplat după acest episod, l-aţi dat în judecată sau aţi făcut o plângere la Parchet?
    - Am făcut o plângere la Parchet.
    - După cât timp de la incidentul ăsta din Primărie?
    - După vreo două luni, şi acolo am povestit ce s-a întâmplat. Aşa mi-au zis de la Parchet că ce am de spus să scriu în acte. Am mers acasă şi i-am povestit la un vecin foarte bun: „Uite care e problema, cum putem să facem?”. Zice vecinu’: „Tu îmi spui ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat, şi eu scriu”. Când am mers la Târgu-Secuiesc, la poliţistul Moldoveanu Victor, aşa mi-a zis: „Declaraţia care ai scris-o, dă-mi-o în mâna mea”. Şi i-am dat-o, şi i-am spus: „Vă rog foarte frumos să rezolvaţi”. Am mers acasă, după ce el mi-a spus că mă cheamă în ziua aia când trebuie să vin la Poliţie. Uitaţi, aici sunt toate actele, le am la mine. Când au expirat cinci, şase luni, iar am mers la Poliţie, că nu a făcut nimic. Tot la domnul Moldoveanu Victor. „Spuneţi-mi clar, ce să facem, cum să facem?”, l-am întrebat.
    - Iar toate astea se întâmplau deja în anul 2012, nu?
    - Da, da.
    - Apoi?
    - Iar am mai aşteptat câteva luni şi iar m-am dus la domnu’ Moldoveanu Victor, şi mereu îmi spunea: „Mă Goga, stai, trebuie să aştepţi, că nu tu eşti primul”.
    - Păi şi nu i-aţi spus la poliţist: „Domnule, dar tot aştept de luni de zile, imediat de ani”?
    - „Mă, tu stai acasă şi aşteaptă telefonul meu. Mă duc după tine şi rezolvăm.” Iar a trecut o lună, o lună jumate, iar am mers acolo… Odată, împreună cu poliţitul din Sânzieni, domnu’ Eugen şi nu mai îmi aduc aminte, au venit la mine: „Domnu’ Goga, eşti acasă?”. Da, poftiţi, veniţi înăuntru. „Staţi liniştit că rezolvăm problema dumneavoastră.” Iar a trecut un timp. Zic: „Doamne, unde pot să mă duc, ce pot să fac?! Dacă are de-a face cu primarul, omul sărac trebuie să moară”. Pe urmă am mers la Târgu-Secuiesc, era doamna Cizmaşu, şi-i zic: „Doamnă dragă, am venit la dumneavoastră aici, la Parchet, ce pot să fac?”.
    - Cine e doamna Cizmaşu, cum o mai cheamă?
    - Procurorul cazului, Simona Cizmaşu. Şi mi-a zis: „Mergi acasă şi iei toate actele care le ai, inclusiv de la doctor legist, şi pe urmă vii aici. Ai acte de la doctorul legist de la Sfântu-Gheorghe?”. „Nu, nu am.” „Mergi acolo şi rezolvi şi pe urmă vii cu toate actele aici.” No bun. Când am vorbit cu domna aceasta, a doua zi dimineaţă a venit Moldoveanu Victor. Îmi zice: „Hai că eu te duc la Sfântu-Gheorghe, nu trebuie să plăteşti nimic”. Apoi a vorbit la telefon, nu ştiu cu cine, şi după aceea mi-a zis: „Nu mă duc eu, te duce domnu’ Eugen de la Sânzieni”.
    - Ca să faceţi ce, la Sfântu-Gheorghe?
    - Să merg la doamna Carmen, la medicul legist. A venit domnu’ Eugen, m-am urcat în maşina Poliţiei şi m-am dus la Sfântu-Gheorghe, la Spitalul Judeţean. Acolo mi-au filmat mâna şi mi-au spus că actele, rezultatele, mi le pot da numai „mâine dimineaţă”. Şi, pe urmă, poliţistul a zis că îmi aduce el actele astea care trebuia să le dea doctorul a doua zi dimineaţa. Chiar aşa a fost, domnul Moldoveanu Victor a venit a doua zi la mine şi mi-a adus actele de la doctor. Şi mi le-a arătat, am văzut două acte, dar nu ştiu ce am văzut.
    - Adică vi le-a arătat, şi-atât.
    - Da. Şi m-a întrebat dacă mai am martori. I-am spus că am. „Ştii numele lor, adresa, numărul de casă?” I-am răspuns că da, le ştiu pe toate. „Mâine dimineaţă la 11 sunt aici la Sânzieni şi toţi martorii vin la rând.” Dar a doua zi dimineaţă nu a venit.
    - N-a venit?! Şi dumneavoastră eraţi pregătit cu toţi martorii?!
    - N-a venit! După opt zile a venit poştaşul, care m-a întrebat: „Ce-aţi făcut băieţi, că ceva nu e în regulă la voi?”. „Păi n-am făcut nimic”, i-am răspuns. Imediat a venit un poliţist, care a oprit în faţă la poartă şi a început să întrebe de noi. Ne-a chemat pe toţi la poartă şi i-a dat la fiecare în mână câte o citaţie. Fiecare martor a primit una, toţi în afară de mine. A trebuit să mergem dimineaţă la ora 9 la Poliţie la Sânzieni, şi fiecare a intrat pe rând în cameră. Când a terminat cu toţi, era deja seară. M-a chemat pe mine înăuntru şi aşa mi-a zis: „Domnu’ Goga, deci băieţii care au fost cu dumneavoastră, au dat cu toţii declaraţie”. „Păi da - i-am spus - aici minciună nu este.”
    - Păi şi atunci, cum s-a ajuns ca ei să aibă totuşi declaraţiile schimbate? Cine a schimbat declaraţiile lor, ei şi le-au schimbat sau cine a făcut-o?
    - Cred că ei şi-au retras primele declaraţii şi au dat apoi altele, pentru că acum au spus că nu primarul ne-a spus ce să muncim, ci că noi între noi am stabilit fiecare ce să muncească acolo în curte.
    - Păi asta este întrebarea, de ce şi-au schimbat martorii dumneavoastră declaraţiile iniţiale, spunând acum că nu primarul este de vină, că ei au stabilit ce să muncească?!
    - Da, şi apoi iar au venit după trei, patru luni şi iar au luat câte o declaraţie fiecărui martor. Şi mie mi-a luat declaraţie, şi la martori.
    - Păi şi dumneavoastră nu le-aţi spus: „Ce să mai declar, domnule, că tot declar de ani de zile?!”. Bănuiesc că între timp s-a făcut anul 2013, nu?
    - Da, suntem deja în 2013. Apoi, aşa m-a întrebat: „Cum ai lucrat tu? Aveai mănuşă?”.
    - Cine, poliţistul Victor Moldoveanu v-a întrebat asta?
    - Da. Şi i-am răspuns: „Nu, pentru că nu era frig”. Zice: „Dar ochelari ai avut?”. Zic: „Nu-mi trebuie ochelari că văd bine”. Apoi, când a terminat, mi-a zis: „De azi încolo să ai grijă unde pui telefonul, ca să putem să vorbim”. Apoi… nu am mai vorbit nimic.
    - Şi asta deja când se petrecea?
    - Păi în 2013, anul trecut în toamnă.
    - Şi până azi nu mai ştiţi nimic despre situaţia dumneavoastră?
    - Nu. Dar acum, pe 10 ianuarie 2014, mi-au venit hârtiile astea acasă.
    - Deci nu v-a mai sunat nimeni, nimeni, şi v-aţi trezit cu hârtiile astea acasă?
    - Da.
    - Păi ştiţi ce scrie în hârtiile astea? Că s-a încheiat cazul cu neînceperea urmăririi penale pe adresa primarului în curtea căruia v-aţi tăiat mâna la circular, lucrând pentru el atunci când trebuia să prestaţi servicii în folosul comunităţii pentru că beneficaţi de ajutorul social.
    - Dar mai vreau să vă spun ceva.
    - Spuneţi.
    - A venit la mine un bărbat, înainte de sărbătorile de acum, din 2013, care mi-a spus să mă duc jos la biroul primarului Balogh Tibor, sau dacă nu, atunci vine el la mine, că în banii vechi îmi dă 200 de milioane, numai să nu îl dau în judecată.
    - Dar de ce credeţi că dintr-o dată a vrut să vă dea bani, acum, înainte de sărbători, din moment ce vă spusese mai demult că el a ieşit din jocul ăsta, şi gata?
    - Iar eu aşa am zis: „Dacă doi, trei ani nu am putut să vorbesc cu el, că el a ieşit din joc, acum n-are rost să mai vorbit. Vom vorbi în judecată”.
    - Dar cine este bărbatul acesta, pe care l-a trimis la dumneavoastră?
    - Un bărbat care este apropiat de mine, dar care este apropiat şi de domnul primar, că sunt în fiecare dimineaţă împreună.
    - Dar acum, eu vă mai întreb ceva: dacă el v-a zis că vă face camerele, şi vă face lumina, şi vă taie porcul, şi vă trimite în concediu etc., dumneavoastră chiar aţi crezut poveştile astea?!
    - Da. Păi am crezut, domnule, că e primar - cum să nu?
    - Deci dacă vrea… poate.
    - Da. Dar acum cred că am aşteptat destul să facă, să vină vremea bună, să vândă cartofii… Am aşteptat destul, nu?
    - De unde credeţi că v-ar fi dat banii, dacă i-aţi mai fi acceptat acum, de la Primărie, din buzunarul propriu?
    - Nu ştiu. Dar i-am transmis că dacă atâta timp nu am putut vorbi cu el, să ne înţelegem, acum nu mai vorbesc nimic. Vorbim în judecată.

    Categorie:


    0 0

    Vă mai aduceţi aminte de vremurile alea - nu chiar aşa de îndepărtate, dacă vorbim de o scară rezonabilă de timp ori măcar de cum ar trebui să arate şi în România un ciclu electoral -, de prin februarie 2011, când Victor şi Crin erau cei mai buni prieteni şi se pupau, cât era ziulica de lungă, pe toate posturile tv? În dragostea lor anti-băsistă, desigur. Vă mai amintiţi? Cum ne spuneau ei, împinşi pe valurile Antenelor, dar şi ale altor canale că cel mai mare rău de pe planetă este Băsescu Traian, că ăsta e dictator, că şi-a subordonat serviciile, justiţia, Guvernul cu al său prim-ministru marionetă Boc şi, în general, toată România. Cum se plângeau că nu se mai poate trăi în ţara asta din cauza lui Băsescu şi a şleahtei lui de acoliţi, ajunsă putred de coruptă şi, implicit, de bogată. Cum ne face Băsescu de râs în faţa partenerilor noştri de la Bruxelles şi Washington. Cum vinde preşedintele Ţara, că le dă Ardealul la unguri în nemernica s-a prietenie cu premierul vecin Orban Viktor. A curs, nu-i aşa, la cerneală… de nici apa Dunării când sunt inundaţii nu e atâta.
    Şi? Şi ce a urmat? A ieşit lumea în stradă să-i susţină pe bieţii membri ai opoziţiei, de fapt să se susţină pe sine printr-aceştia, a căzut Guvernul Boc al nu mai ştim câtelea, a venit ca o „salvare” (de 78 de zile) Guvernul Ungureanu (care ar fi fost hazliu, dacă nu ar fi fost tragică situaţia) şi, într-un final, când toate gloanţele preşedintelui Băsescu vor fi fost trase şi nu a mai avut încotro, a venit la putere Guvernul USL (format din PSD, PNL+PC şi UNPR). Cum? Am spus UNPR? Da, adică Uniunea Naţională a Profitorilor din România, un fel de PSD reşapat, condus de Gabi Oprea, generalul cu patru stele făcute la cârciumă, nici măcar la apelul bocancilor, care a fost - vă aduceţi aminte? - şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, a devenit apoi şeful mafiei lui Băsescu şi acum, revenind la matcă, aranjorul ploilor lui Victor Ponta, adică a discipolului lui Năstase, discipolul lui Iliescu Ion).
    Şi uite aşa a început o plângăceală de ochii lumii: ei, bieţii de la USL, au preluat conducerea, dar nu de-adevăratelea, că regimul Băsescu n-a dispărut, că una e să guvernezi şi alta e să ai puterea şi, pe cale de consecinţă, ei doar guvernează, dar puterea e tot la Băsescu etc. etc. Vă mai aduceţi aminte?
    A trecut mai bine de o jumătate de an şi au urmat alegerile. Scrutin în care românii - cum îi place lui Băsescu să confişte, de un deceniu, pe nedrept acest cuvânt - au decis să acorde, în cea mai covârşitoare proporţie de la lovitura de stat din ’89 încoace, votul unei alianţe electorale, unei formaţiuni până la urmă, chiar dacă alcătuită din patru partide. Au mai fost în România alianţe din astea la guvernare, dar toate născute după alegeri, deci împotriva votului adevărat al cetăţenilor. Acum însă, este pentru prima oară când românii au acordat un vot masiv unei alianţe direct prin vot, pentru că erau sătui de Băsescu şi ai lui, nu mai vroiau să audă de la politicieni că tot electoratul este de vină, că dacă aşa a votat, ei, săracii, acum trebuie să se alieze şi, în general, că nu mai vroiau UDMR la guvernarea României, că din ultimii 16 ani, ungurii fuseseră „echilibrul” din Executiv vreo 15.
    Perfect până aici, românii au fost pentru 5 minute învingători. Până la anunţul lui Ponta prin care l-a felicitat el pe preşedintele Hunor Kelemen şi l-a invitat la guvernare, tot pentru „stabilitate”, „echilibru”, sau cam aşa ceva. Asta când tocmai câştigase, de la români, vreo 70 la sută! Ce a urmat, aţi văzut cu toţii. Românii au fost transformaţi de Guvernul USL, cu fiecare zi care a trecut, în perdanţi, pentru că nu s-a întâmplat nimic bun pentru ei, poate dimpotrivă. Vrăjelile astea cu creşterea economică şi toate celelalte sunt baliverne politicianiste, cu care ei cred, ca şi băsiştii dinaintea lor, care s-a văzut ce au păţit, că aburesc electoratul. Dar românii nu sunt nici pe departe atât de proşti, ei ştiu că dacă explicaţiile ar fi adevărate, într-un final, obligatoriu, ar deveni şi palpabile, adică ar creşte nivelul de trai. Ori asta nu se întâmplă nici după intrarea noastră în Uniunea Europeană, aşa cum nu se întâmplase nici înainte. Ce mai tot atâta încoace şi-ncolo.
    Bun. Şi catastrofa asta de guvernare (spuneam cândva că nu se poate una mai proastă ca a lui Boc, dar ăştia sunt deja la egalitate cu el) culminează, zilele acestea, cu „scandalul din USL” (dintre Ponta şi Antonescu, nu dintre Victor şi Crin, că, de, acum nu mai sunt prieteni). De fapt un circ şi ieftin, şi penibil, dar mai ales batjocoritor la adresa românilor, pe care nu îi interesează scaunele lor, că nu pentru asta i-au votat, ci - vă amintiţi? - pentru anti-Băsescu şi „Dreptate până la capăt”. Şi acum a ajuns Băsescu să facă mişto de ei - că asta nu cred că e altceva, mai ales într-un an electoral, decât miştocăreală -, spunându-le să termine odată, să pună mâna să se împace pentru că sunt de plâns: cine a mai pomenit instabilitate guvernamentală la, acum, 80 la sută cât are USL-ul?! Hai că una ca asta numai la noi se putea întâmpla, trebuie să recunoaştem. Şi circul continuă, şi continuă, şi continuă, ca în reclama de la termopane, de trei săptămâni, iar problema televiziunilor este dacă se rupe sau nu se rupe USL?! Păi să se rupă odată, pe cine dracu’ interesează?! Că pe români, sigur nu! Sunt curios, însă, ce au rezolvat cu asta. Cu părere de rău o spun, deoarece cred că ar trebui să ne exercităm cu toţii dreptul la vot şi, implicit, obligatoriu să fim mai interesaţi de soarta Ţării acesteia pe care ne-a dat-o Dumnezeu, dar tare mi-e teamă că va scădea dramatic participarea la viitoarele alegeri. Mai ştii? Poate că exact asta vor! Să decidă soarta României numai vreo 20-30 la sută, adică activul de partid. Sunt şi aceia români, fireşte, numai că, totuşi, o asemenea situaţie nu este una normală. Dar ce mai este normal în România?

    Categorie:


    0 0
  • 03/06/14--08:24: Gânduri de nou abonat...
  • Autor:

    Stimate Domnule Director fondator,

    Vă mulţumesc pentru promptitudinea şi operativitatea de care aţi dat dovadă prin expedierea, la timp, a publicaţiei Dumneavoastră la Constanţa. Îmi exprim bucuria de a mă număra printre abonaţii la „Condeiul ardelean”. Mărturisesc că, de la primul contact cu acest ziar (în urmă cu circa trei ani), m-am simţit atras de tematica şi conţinutul materialelor publicate şi, în consecinţă, m-am decis să devin abonat al „Condeiului ardelean”.
    Iată că, din primele zile ale anului 2014, prin intermediul acestei publicaţii, sunt în contact cu evenimentele ce se petrec în acel spaţiu de care mă simt legat sufleteşte. Acel colţişor din Ardeal, în care mi-am petrecut copilăria şi o parte din anii tinereţii, a rămas viu în fiinţa mea şi chiar dacă valurile vieţii m-au îndepărtat de acele locuri, păstrez amintiri dragi despre oamenii şi evenimentele pe care timpul nu le poate şterge.
    Poate că aşa suntem noi, ardelenii, mai statornici în relaţia cu tărâmul în care s-a zămislit fiinţa noastră şi spre care ne cheamă mereu amintirile, dar mai presus de orice, simţim tot mai puternic şi mai profund legăturile cu glia moştenită din moşi strămoşi.
    Iată de ce văd în „Condeiul ardelean” o modalitate de a-mi întreţine şi revigora legăturile de suflet cu meleagurile natale.
    Îi felicit şi le mulţumesc celor care trudesc şi reuşesc să pună în paginile publicaţiei Dumneavoastră o paletă tematică variată despre viaţa şi preocupările românilor din acea zonă în care, printre multe lucruri valoroase în plan material şi spiritual, se produc, din păcate, nestingherit manifestări antiromâneşti.
    Îmi exprim regretul şi dezaprobarea faţă de cei care, cunoscând anomaliile şi abuzurile din partea etnicilor „majoritari” faţă de românii „minoritari” din judeţele Covasna şi Harghita, nu se implică ferm în aplicarea legilor, în pedepsirea abuzurilor comise şi instaurarea unui climat de normalitate, benefic pentru toţi cetăţenii acestei ţări.
    Vă doresc să rezistaţi şi să parcurgeţi fără clintire calea deloc uşoară pe care aţi pornit, să aveţi parte de sprijinul necesar în toate demersurile Dumneavoastră. Să vă fie „Condeiul” mereu activ şi bine ascuţit!
    Cu stimă şi deplin ataşament,
    Ştefan Vodă
    Constanţa, 3 februarie 2014

    Aparut in : 

    0 0

    Organizaţiile civice, culturale şi patriotice mai jos subscrise, membrii şi simpatizanţii acestora, protestează cu fermitate împotriva acceptării la guvernare a UDMR, împotriva trădării intereselor naţionale şi lezării demnităţii româneşti prin acceptarea tuturor condiţiilor impuse de UDMR cu o sfidare nemaintâlnită la adresa naţiunii române, condiţii de neacceptat pentru orice stat care se respectă.
    Protestul nostru se adresează, în special, premierului Victor Ponta, care s-a lăsat şantajat de o formaţiune etnică situată, de-a lungul a peste două decenii, pe o poziţie deschis duşmănoasă faţă de ideea de stat naţional, independent şi indivizibil, şi care propagă purificarea etnică de români în localităţi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. În cei 24 de ani de când există în spaţiul public românesc, UDMR nu a făcut altceva decât ca, prin separarea pe criterii etnice a unităţilor de învăţământ, să promoveze antiromânismul, ura faţă de români, faţă de Statul Român şi însemnele sale, faţă de limba română, faţă de valorile culturale româneşti, astfel încât tinerii de etnie maghiară să nu aibă nicio deschidere spre apropierea de români şi românitate.
    Protestăm împotriva faptului că s-a acceptat în mod ruşinos reabonarea lui Kelemen Hunor la funcţia de ministru al Culturii române, pentru că astfel se reia politica unei culturi pe bază de resentiment împotriva românilor, devreme ce noul titular se pronunţă deschis împotriva Statului Naţional Român. Kelemen Hunor se poate numi ministrul „culturii resentimentare” şi nu ministrul culturii române.
    Considerăm că noua formulă guvernamentală a lui Victor Ponta este un atac la stabilitatea politică românească prin condiţiile ruşinoase pe care le-a acceptat din partea UDMR şi de aici înainte această manevră politică se va numi stabilitatea în funcţie a lui Ponta şi USD şi nu stabilitatea politică a României. De fapt, acest act ruşinos de trădare nu este decât o continuare a confruntării orgoliilor dintre Ponta şi Antonescu, peste interesul naţional.
    Trebuie să se ştie că noi nu suntem impotriva accederii în funcţii guvernamentale a cetăţenilor de altă etnie: maghiari, germani, romi, armeni, evrei, ucraineni etc. şi salutăm cu acest prilej numirea Doamnei Gabriela Szabo în funcţia de ministru al Tineterului şi Sportului. Suntem, însă, împotriva accederii în funcţii de stat a celor care nu sunt loiali, cu fidelitate, ţării noastre, România.
    Prin această acceptare a condiţiilor propuse de UDMR se creează premisele pentru realizarea proiectelor separatiste şi a celor care urmăresc federalizarea României, deci o instabilitate pe termen lung a vieţii naţionale româneşti, încă o şansă pierdută de stabilizare a unei vieţi normale, în temeiul acceptat de întreaga Europă, cel al prieteniei şi armoniei interetnice, mai ales în unele zone din Transilvania (în special în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş), peste dorinţele extremiştilor maghiari.
    Menţionăm că şi de această dată comunitatea românească din cele trei judeţe a fost total ignorată, folosită ca monedă de schimb electoral, pusă în faţa unui fapt împlinit, ceea ce este de natură să afecteze grav dăinuirea noastră pe aceste meleaguri strămoşeşti din inima României.
    Chemăm pe toţi cetăţenii să nu mai voteze pe reprezentanţii unor partide politice care au ca priorităţi orgolii, ambiţii şi interese personale şi nu interesul naţional al României şi al românilor.
    Solicităm şi pe această cale, ca la orice dezbateri şi propuneri de proiecte legislative, sau acte normative privind regionalizarea, modificarea Constituţiei, minorităţile naţionale, însemnele regionale etc., mai ales cele privind Transilvania, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, să fie consultat pentru a exprima punctul de vedere al celor 400.000 de români din judeţele menţionate.

    Sfântu-Gheorghe, 4 martie 2014

    - Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş - Preşedinte Prof. Ilie Şandru, membru în Comitetul Director, Dr. Ioan Lăcătuşu
    - Societatea Cultural Patriotică „Avram Iancu” din România - Preşedinte Prof. Victor Bercea
    - Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria 1940-1945” - Preşedinte Prof. Univ. Dr. Ing. Barbu I. Bălan
    - Despărţământul Cluj al ASTREI - Preşedinte Prof. Univ. Dr. Mircea Popa, secretar Drd. Vasile Lechinţan
    - Societatea Culturală PRO MARAMUREŞ „Dragoş Vodă” Cluj-Napoca - Preşedinte Vasile Iuga
    - Societatea Culturală Virtus Romana Rediviva - Preşedinte Valeri Toderici
    - Asociaţia Culturală „Musica Divina” Deva - Preşedinte Prof. Mariana Onţanu-Crăciun
    - Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş” Bacău - Preşedinte ing. Gheorghe Bejan
    - Asociaţia Civic Media - Preşedinte Victor Roncea
    - Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea mea” Deva - Preşedinte fondator Ing. Ioan Paul Mărginean
    - Fundaţia Culturală „Carpatica” Cluj-Napoca - Preşedinte Arh. Ionel Vitoc
    - Uniunea Cultural-Patriotică „Vatra Românească” Cluj-Napoca - Preşedinte Ing. Ioan Traian Balotă
    - Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Ministerul Apărării Naţionale, Filiala Covasna - Preşedinte Col. (r) Ioachim Grigorescu

    Aparut in : 

    0 0

    Vin vremuri grele...
    După părăsirea Guvernului USL de către liberali, o nouă coaliţie guvernamentală USD (PSD+UNPR+PC) - UDMR s-a format, preţul plătit, cel puţin la nivel intenţional, către formaţiunea ungurească fiind extrem de ridicat. Practic, aproape în integralitate, acordul politic dintre USD şi UDMR se referă la pretenţiile UDMR şi dezideratele acestei formaţiuni… când partid, când uniune culturală, după moft. În mod frapant, toate chestiunile controversate şi chiar şi cele inacceptabile propuse de UDMR de-a lungul timpului, au fost cuprinse în textul acordului politic dintre USD şi UDMR.
    Rămâne de văzut ce anume din acest acord va fi şi adus la îndeplinire de către noul Guvern şi noua majoritate parlamentară, pentru că lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere. În primul rând, Guvernul USD, la fel ca şi cele dinainte, a fost practic obligat să accepte pretenţiile UDMR, pentru că altfel uniunea ungurească nu ar fi avut motivaţie în faţa propriului electorat pentru a intra la guvernare. Pe de altă parte, lista cu enumerarea exhaustivă a acestor revendicări, multe ilegitime, ilegale sau chiar neconstituţionale, poate fi şi un semnal că UDMR nu are câteva ţinte precise, ci doar a aruncat năvodul cu ochiuri mari, doar-doar se va prinde ceva. Ar fi fost poate mai periculos ca UDMR să vină cu o listă scurtă, pentru care ar fi existat o presiune constantă din partea electoratului. În acelaşi timp, acordul poate fi o gură de oxigen pentru USD, care poate aduce în dezbatere unele chestiuni, dar pe care să le temporizeze în aşa fel încât să nu fie obligată să le şi pună în aplicare, pentru că aceasta ar însemna, în mod evident, pierderea unui segment important din electorat. De asemenea, la nivelul PSD şi al partenerilor săi, PC şi UNPR, este clar că la alegerile prezidenţiale orice favoare făcută UDMR se va deconta scump pe partea electoratului românesc, mai ales a celui din Transilvania, în timp ce nu vor obţine niciun vot din partea comunităţii maghiare, care va vota tot cu UDMR. Totodată, în varianta unui al doilea tur de scrutin, PSD este conştient că nu va putea miza pe voturile UDMR, întrucât uniunea va trebui să arate că penalizează astfel neîmplinirile guvernării alături de USD, iar pe de altă parte, UDMR este membră a Partidului Popular European (PPE), familie politică din care face parte şi Fidesz (formaţiunea la putere în Ungaria) şi care l-a susţinut pe Traian Băsescu la referendumul pentru demiterea sa din funcţia de preşedinte al României. Cel mai probabil, premierul ungar va transmite iarăşi un mesaj către ungurii din România pentru a le indica cu cine să voteze. De această chestiune este conştient şi liderul PNL, Crin Antonescu, care a doua zi după ieşirea de la guvernare a şi demarat procedurile de afiliere la PPE.
    Avantajul pentru români al faptului că acordul USD-UDMR a fost atât de detaliat şi explicit, dar mai ales public, constă în faptul că măcar ştim de unde vine pericolul şi la ce să ne aşteptăm, pentru a putea gestiona şi respinge iniţiativele pe aceste chestiuni. Dezavantajul constă în faptul că fiind atât de multe pretenţii, există riscul să mai „scape” câte una dintre ele şi să producă efecte nedorite. Preventiv, pentru o deplină lămurire a cititorilor „Condeiului ardelean”, reproducem în facsimil Acordul USD-UDMR, pentru a şti toată lumea care ar putea fi costurile aducerii UDMR la guvernare.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Prezidenţiabilul liberal Crin Atonescu a decis să părăsească Uniunea Social Liberală (USL), pentru a-şi asigura o candidatură la Cotroceni din poziţia de primadonă a opoziţiei. Evident, o candidatură din partea unei alianţe aflate la guvernare poate însemna o erodare a imaginii şi, implicit, un număr mai mic de voturi, mai ales atunci când rezultatele guvernării nu sunt pe măsura aşteptărilor electoratului. Este surprinzătoare îmbrăţişarea acestei paradigme din partea liderului liberal, care şi-a arătat neputinţa de a se impune în cadrul USL. Problema nu este atât că domnul Crin Antonescu nu dă dovada că ar fi avut putere să se impună în Guvernul Ponta, ci faptul că acesta, alături de întreaga echipă liberală, nu a avut puterea de a impune măsuri economice care să redreseze efectiv economia şi nivelul de trai al românilor. În mod normal, dacă Partidul Naţional Liberal ar fi avut viziunea şi capacitatea de a funcţionaliza economia, atunci, fără doar şi poate, că la şedinţele repetate ale liberalilor în cadrul cărora s-a decis părăsirea Guvernului, s-ar fi găsit şi nişte profesionişti liberali, ataşaţi de ideile lor reformatoare, salvatoare, care ar fi afirmat că aceste idei sunt atât de valoroase şi într-atât de viabile încât vor asigura acea creştere economică României care va genera şi satisfacţie în rândul electoratului. Nu a fost cazul... Singurul care a arătat „goliciunea împăratului” cu subiect şi predicat, dar totuşi prea ţintit, a fost Călin Popescu Tăriceanu, care a concluzionat activitatea vizionară a lui Crin Antonescu făcând referire la prestaţia acestuia în calitate de preşedinte al Comisiei de Revizuire a Constituţiei. „Ai avut o cloşcă cu pui de aur în braţe şi a-i dat-o în bară”, a concluzionat Tăriceanu. Într-adevăr, Crin Antonescu a avut cloşca în braţe şi a dat-o în bară. Dar a avut mai mult decât o cloşcă. A avut chiar piatra filozofală, care putea transforma totul în aur. De la înălţimea celor 70 de procente ale USL din Parlament, liderul liberal îşi putea asuma chiar nişte reforme puternice, benefice României. Chiar dacă pierdea cinci, zece sau mai multe procente, USL îşi putea permite acest lucru, iar Crin Antonescu tot ar fi câştigat en-fanfare alegerile prezidenţiale, mai ales ţinând cont de faptul că opoziţia este practic inexistentă, fărâmiţatul PDL, alături de partidele „Albă ca Zăpada” (devenită între timp mai mulţi pitici), neavând aproape nicio vizibilitate şi atractivitate electorală. Ce vor înţelege oare românii din laşitatea, lipsa de viziune şi soluţii a liberalilor şi a onorabilului prezidenţiabil Crin Antonescu? Un lucru e clar: gestul lui Antonescu a aruncat iarăşi Guvernul ţării, soarta românilor şi a României sub presiunea şantajului politic al UDMR.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Să luăm aminte! Se poate şi aşa!

    Preşedintele Partidului Popular European (PPE), Joseph Daul, a anunţat că formaţiunea sa sprijină Fidesz şi pe premierul ungar Orban Viktor la alegerile generale din Ungaria, ce vor avea loc în luna aprilie, şi la alegerile europarlamentare din luna mai. Dacă acesta este mesajul PPE - familie politică din care fac parte atât PDL, cât şi UDMR - de susţinere a lui Orban, care promovează nazismul şi xenofobia, iar preşedintele PPE spune că „obţinerea unui nou mandat de către premierul Viktor Orban ar reprezenta un exemplu pentru Europa”, atunci de ce oare ai noştri politicieni fac pe ei de frica Bruxelles-ului câtă vreme principalul partid din Parlamentul European îl dă ca exemplu de urmat pe unul ca premierul vecin, care nu are nicio jenă să joace pe cartea extremei drepte, a agresiunii la adresa altor state şi a incitării la revizionism teritorial.
    Agenţia de presă oficială a Ungariei, MTI, relatează în felul următor prieteşugul dintre PPE şi Orban: „Preşedintele Partidului Popular European (PPE), Joseph Daul, l-a asigurat pe premierul ungar Viktor Orban de susţinerea celui mai important grup politic din Parlamentul European (PE) la alegerile legislative care vor avea loc în aprilie în Ungaria. Joseph Daul şi Viktor Orban au avut, luni, la Budapesta discuţii referitoare la alegerile legislative din Ungaria, dar şi la scrutinul europarlamentar programat în luna mai, a anunţat şeful biroului de presă al premierului ungar, Bertalan Havasi. Cei doi politicieni au subliniat importanţa unei victorii pentru PPE în alegerile din aprilie a formaţiunii de centru-dreapta Fidesz şi au menţionat că obţinerea unui nou mandat de către premierul Viktor Orban ar reprezenta un exemplu pentru Europa (subl. noastră). Vizita preşedintelui PPE la Budapesta are loc în condiţiile în care Ungaria se pregăteşte pentru alegerile generale din 6 aprilie. În acelaşi timp, alegerile europarlamentare vor avea loc în perioada 22-25 mai 2014 în toate statele membre UE. Votul este programat în Ungaria la 25 mai. Premierul Viktor Orban şi-a lansat campania electorală, duminică, în vederea alegerilor legislative prevăzute pentru 6 aprilie, cu un „discurs adresat naţiunii” în care a promis scăderea preţurilor la serviciile publice, reducerea impozitelor pentru familii, creşterea salariului minim sau plata asigurată a pensiilor. De la sosirea la putere, în 2010, Orban a profitat de majoritatea de două treimi a partidului său, Fidesz, în Parlament, pentru a introduce o serie de „reforme” controversate. El a fost criticat atât în Ungaria, cât şi în străinătate, de către Uniunea Europeană, Statele Unite şi numeroase ONG-uri, pentru restrângerea independenţei Curţii Constituţionale, a Băncii Centrale, a Biroului procurorului, a justiţiei şi a presei, dar şi pentru colaborarea cu extrema dreaptă. Sondajele arată un avantaj considerabil al Fidesz în vederea scrutinului din aprilie, în pofida faptului că, în ultimul moment, partidele din opoziţie au stabilit o listă comună pentru a-şi creşte şansele”.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Autor:

    Domnule redactor, nu v-am mai trimis de multă vreme sesizări despre primarul Kis din Zagon, în speranţa că îşi va schimba năravurile. În schimb, am constatat că acesta nu se lasă de obiceiurile lui şi tot merge înainte cu ilegalităţile şi atacurile directe la adresa mea, pentru a-mi provoca falimentul şi a mă distruge uman.
    Mă numesc Kelemen Gyula, domiciliez în comuna Zagon, judeţul Covasna, sunt fermier, proprietar de animale: oi şi vaci. Din cauza activităţii mele, de foarte mult timp am început să am mai multe divergenţe cu domnul primar Kis Iosif, aşa cum v-am relatat şi în 2013. Primarul acesta are interese financiare şi economice ce se accentuează pe zi ce trece şi sigur că ele sunt în detrimentul cetăţenilor din comuna Zagon.
    În acest sens, acţiunile lui şi determinarea unor evenimente în această zonă nu poate să ne creeze decât sentimentul că primarul Kis şi-a înfiinţat Republica Zagon, a cărui preşedinte-dictator s-a autoproclamat singur, în disperarea de a controla factorul uman, resursele agrare, forestiere, cinegetice, crescătorii de ovine şi bovine, prin tot felul de asociaţii inventate ale căror şef sforar este în spatele lor, prin interpuşii de faţadă loiali şi şantajaţi, pentru a păstra aparenta legalitate.
    Cum vă explicaţi, domnule primar, că aţi reuşit la un moment dat ca în asociaţia dumneavoastră să aveţi şapte fonduri de vânătoare? Vă spun eu, prin fals şi fraudarea cetăţenilor cinstiţi. De asta aţi şi rămas doar cu trei fonduri de vânătoare. Şi acestea au rămas pentru că aveţi buni amici în domeniu, care nu au făcut contestaţie în termenul legal de cinci zile împotriva semnăturilor false, dovedite, ale cetăţenilor. Acestor cetăţeni li s-a spus că semnează tabelul pentru constituirea pazei fondului forestier, obligatoriu legal, şi când acolo, fără să ştie, fără să-şi dea acordul, au semnat un alt tabel, în care vă cedează terenurile forestiere asociaţiei pentru constituirea fondurilor de vânătoare.
    Aceste trei fonduri au rămas valide, ştim noi cum, tot cu pilele pe care le aveţi, aşa încât nu s-a mai făcut contestaţie în termenul legal prevăzut. Se ştie însă că sunt obţinute fraudulos.
    Cum vă explicaţi, domnule primar, că dintr-un simplu salariu de bugetar, aţi ajuns să fiţi proprietarul a aproximativ 400 hectare de terenuri, că aveţi limuzine de lux, cabane, hoteluri, pensiuni-restaurant şi amici de protecţie peste tot?
    O să explic eu cum. Prin tot felul de inginerii financiare, de asociere şi asociaţii înfiinţate. Astfel, în ultima vreme, împreună cu apropiaţii aghiotanţi loiali, aţi înfiinţat şi impus împotriva voinţei lor o asociaţie, un fel de „colectivizare” din anii 1955 -1962, pentru a putea controla toate terenurile păşune ale Primăriei Zagon, a le atribui doar persoanelor apropiate şi supuse dumneavoastră, pentru a intimida şi putea îndepărta pe toţi cei nesupuşi şi împotriva sistemelor dumneavoastră de înrobire, dar mai ales pentru a avea un control prin care puteţi pune mâna pe toţi banii de subvenţie, o resursă certă şi constantă pe termen scurt şi mediu.
    Fără această organizare în asociaţie, toate cele mai sus menţionate primarul nu putea să le iniţieze sub control dictatorial şi nu putea, de asemenea, să pună mâna decât pe jumătate din banii de subvenţie a păşunatului.
    Deşi conform statutului asociaţiei nu figurează în conducere fiind incompatibil şi practic nu are ce căuta acolo şi nu este treaba lui, primarul este prezent şi prezidează toate şedinţele ca un veritabil dictator comunist, dă indicaţii preţioase, este omniscient, face declaraţii ca în anul 1989 pentru propăşirea cetăţenilor din Republica Zagon, în scopul spolierii lor, şi mai ales lămureşte zvonurile înavuţirii lui fără margini prin sintagme de genul că: „tatăl lui a fost cel mai bogat om din sat”.
    Domnule primar, şi eu am o vârstă şi ştiu ce fel de om şi, mai ales, ce bogat a fost tatăl dumneavoastră, prin urmare aveţi bunul simţ şi nu ne mai ţineţi de proşti. Domnule primar, poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul. Eu am lucrat la tatăl dumneavoastră şi să ştiţi că nici nu vă puteţi apropia de dânsul, iar averea şi bogăţia dumneavoastră este realizată în procent de peste 80%, din furt şi fraude. Şi culmea, ştiu că încă nimeni nu a reuşit să vă incrimineze, dar să nu dormiţi liniştit că se apropie şi momentul acuzării şi dovedirii tuturor fărădelegilor dumneavoastră.
    Dacă tot afirmaţi peste tot că sunteţi un om aşa de cinstit, de ce aţi stat 8 luni de zile la puşcărie şi cum explicaţi acest fapt public?
    Să nu credeţi că la data de 22 februarie 2014, într-o zi de sâmbătă (deci în care nu se lucrează), nu aţi fost filmat când însoţeaţi personal, cu maşina Primăriei, un şir de trei maşini de buşteni, pe drumul dinspre comuna Comandău spre satul Păpăuţi. Şi este cunoscut faptul că atunci când însoţiţi dumneavoastră maşinile, transportul nu este chiar în regulă. Ştie asta toată lumea din zonă.
    Ştiţi bine că unuia dintre şoferii de pe camioane i-aţi răspuns, la întrebarea omului că „unde este avizul?”, cu un arogant „avizul sunt eu”, parcă vă credeţi regele acela francez care a spus că „statul sunt eu”. Şi deocamdată chiar sunteţi „statul” în Republica Zagon, dar cum vă spuneam, nu pentru multă vreme de acum înainte.
    Domnule primar, tot ce scriu eu acum în ziar şi mai am de scris, nu sunt altceva decât sesizări şi reclamaţii indirecte către organele şi instituţiile abilitate ale justiţiei, iar pentru aceste motive voi mai aduna mai multe ilegalităţi, pentru a le înainta organelor de cercetare penală abilitate.
    Să nu credeţi că în comuna Zagon numai eu sunt nemulţumit, mai sunt foarte mulţi cetăţeni nemulţumiţi, dar nu au curajul să se exprime. Dar toţi zagonenii ştiu cum manevraţi totul prin şantaj şi speriaţi lumea.
    De când sunteţi primar, în fiecare an faceţi acelaşi circ cu deţinătorii de animale, mai ales de oi, aveţi aceleaşi slogane, îi „sfătuiţi” amical pe proprietarii de animale să nu cumva să vă aducă de Sărbătorile de Paşte miei, caş etc., că îi reclamaţi la poliţie, dar toată lumea ştie că de fapt acesta este şi scopul, iar mesajul este unul inversat.
    La o şedinţă a asociaţiei-paravan de valorificare a tuturor resurselor şi subvenţiilor, aţi amintit că nu aţi luat miei şi cadouri de la nimeni, dar trebuie să precizez că ce am scris în ziarul „Haromszek”, cu cei 12 bucăţi miei şi 150 kg caş, este foarte adevărat şi nu numai, aţi luat şi altceva ce nu publicăm acum, dar vă denunţăm la instituţiile abilitate.
    Faceţi circ de faţă cu toată lumea şi vă patetizaţi că aţi pierdut toate procesele în instanţele de judecată avute cu mine şi totuşi nu vă intră mintea în cap că la vârsta dumneavoastră nu faceţi ceva bine, dar ce mai contează, să iasă banii cu care vă lăudaţi. Tot timpul vă plângeţi de bani, dar nu vă plângeţi niciodată de lipsa de bun simţ.
    Vă întreb şi eu ca simplu om, când vă uitaţi în oglindă, vă mai suportaţi, vă place ce vedeţi? Vă între dacă mai puteţi dormi liniştit în numele atâtor oameni pe care i-aţi nenorocit, fentat, spoliat. Asta ca să nu mai vorbesc de atâţia şi atâţia oameni cu mâna cărora aţi scos mereu castanele, în diverse situaţii, sau de proprii membri de familie cu care sunteţi certat…
    Şi tot eu vă răspund: pentru oameni ca dumneavoastră, nimic din toate acestea nu are valoarea nici cât o ceapă degerată.
    Kelemen Gyula
    Zagon, 04.03.2014

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Autor:

    Domnule Prim Procuror,
    Subsemnatul GOGA LEVENTE, domiciliat în comuna Sânzieni, nr. 796, judeţul Covasna, fiul lui, tatăl necunoscut, şi a lui Margit, născut la data de 09.02.1973, în comuna Plăieşii de Jos, judeţul Harghita, identificat cu Cartea de Identitate seria KV, nr. 188528/2007, eliberat de SPCLEP Tg. Secuiesc, în calitate de parte vătămată/parte civilă, în cadrul dosarului penal numarul 712/P/2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, formulez prezenta
    PLÂNGERE
    împotriva soluţiei din dosarul mai sus menţionat, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOLOGH TIBOR, domiciliat în comuna Sânzieni, nr. 439, judeţul Covasna, pentru fapta prevăzută şi pedepsită de art. 184, alin. 2, Cod Penal, întrucât nu sunt întrunite elementele consitutive ale infracţiunii, precum şi pentru fapta prevăzută şi pedepsită de art. 246. alin. 2 Cod Penal, întrucât fapta penală cercetată nu există (încadrare greşită), solicitându-vă ca prin rezoluţia ce o veţi da, să dispuneţi desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 10.01.2014, din dosarul nr. 712/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc, restituirea dosarului în vederea completării cercetării penale, începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului BOLOGH TIBOR şi condamnarea acestuia pentru comiterea concursului de infracţiuni prevăzute de art. 184 şi art. 248 Cod Penal, precum şi recuperarea prejudiciului cauzat subsemnatului prin generarea amputării falangelor I-V de la mâna dreaptă, infirmitate permanentă şi încadrarea mea într-un grad de handicap având deficienţe totale de folosire a mâni drepte, aspecte asupra cărora înţeleg să mă constitui parte vătămată şi parte civilă, pentru urmatoarele
    MOTIVE
    În fapt,
    Mai întâi şi presus de toate invoc halucinanta şi distorsionanta cercetare incompletă, fără urmărirea principiilor fundamentale ale procesului penal, principii inexistente în referatul întocmit, implicit în rezoluţie, în schimb mistificarea adevărului, ascunderea probatoriului şi mai grav complicitatea cu făptuitorul, efectuată în dosarul nr. 712/P/2012 şi caracterul superficial al autorităţii de supraveghere, nu pot decât duce la o singură concluzie: instrumentatorii au luat chipul şi năravurile politicianului anchetat, probabil considerând că un biet ţigan analfabet nu poate pretinde şi avea drepturi.
    Nu trebuie să fi poliţist sau procuror să conştientizezi că tot materialul instrumentat şi prezentat nu duce la o corectă aplicare a normelor juridice de drept şi în conformitate cu scopul penal.
    Definiţia caracterelor procesului penal este departe de definiţia consacrată, prin care activitatea desfăşurată de organele judiciare în conformitate cu legea, cu participarea activă a părţilor, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, pentru ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale - şi nu încadrarea greşită a făptuitorului pentru a fi exonerat - nu au fost nici pe departe aplicate, iar această situaţie mă pune în ipostaza de a face publice faptele în mass-media românească şi generarea coerciţiei publice la aplicarea prevederilor legale în vigoare.
    Este inadmisibil că nu mi s-a adus la cunoştinţă un alt drept de care pot beneficia, faptul că pot exercita acţiune civilă în procesul penal şi că mă pot constitui parte civilă, declaraţie care se poate realiza oricând în scris sau oral, în cursul urmăririi penale, când legiuitorul a stabilit în sarcina organelor judiciare obligaţia de a aduce la cunoştinţa subsemnatului, ca părte vătămată, acest drept al meu.
    Prin prezenta declar că înţeleg şi doresc să mă constitui parte civilă şi voi solicita atât daune materiale, cât şi daune morale, determinate de gravele suferinţe fizice, infirmitatea permanentă, gradul de handicap provocat, gravele suferinţe morale, coerciţie psihică şi intimidări, provocate de făptuitor, atât prin vătămarea corporală gravă, cât şi prin punerea în pericol a siguranţei şi libertăţii mele personale de muncă şi a unei vieţi decente.
    Din parcurgerea referatului cu propunere de a nu se începe urmărirea penală întocmit de „superpoliţistul” inspector principal de poliţie Moldoveanu Victor se poate observa liber răstălmăcirea declaraţiilor şi fineţea distorsionării faptelor şi a realităţii în favoarea făptuitorului. Trebuie să recunosc că foarte abil şi subliminal a reuşit practic ca la manual să sustragă făptuitorul din toate elementele constitutive ale concursului de infracţiuni de vătămare corporală gravă din culpă şi abuz în serviciu contra intereselor publice, anulând practic obiectul juridic şi material al conţinutului infracţiunii, subiecţii, dar mai ales latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiuniilor.
    Ca să nu mai vorbim de NEmenţionarea clară a zilelor de îngrijire medicală sau, şi mai grav, că primarul Bologh Tibor în exercitarea atributelor autorităţii publice reprezentate de funcţia de primar adună toţi ţiganii, care trebuie să primească ajutor social şi să lucreze în folosul comunităţii, îi pune la lucru în interes personal pe propria lui moşie, cu deplasări la Tg. Secuiesc, şi că m-a chemat la lucru inclusiv cu FIUL MEU MINOR de 15 ANI, care a muncit câte 8 ore, atât la moşia de la Tg. Secuiesc, pe data de 07.12.2010, cât şi la domiciliul acestuia, pe data de 09.12.2010, unde avea calitatea de martor ocular, deşi are o capacitate de exerciţiu restrânsă nu a fost audiat, dar toate neadevărurile şi minciunile primarului au fost luate în probaţiune cu titlu de adevăr, fără ca acesta să facă o clipă dovada celor declarate sau susţinute. Mai mult, în calitate de primar s-a folosit de aparatul administrativ pus la dispoziţie din cadrul primăriei pentru a falsifica acte, a radia dovezile şi a obligat tot aparatul uman din subordine să escamoteze prin alegaţii false obiectul material al infracţiunilor, latura obiectivă şi subiectivă care îl incriminează fără tăgadă şi nimănui să nu-i pară suspecte declaraţiile contradictorii sau probatoriul ridicat de poliţist cu privire la caietele pe care se ţinea pontajul muncii sociale pe moşia primarului, cu bani publici, dar nu în folosul comunităţii, alte infracţiuni grave şi pentru care caiete probatorii poliţistul instrumentator a dat o dovadă de ridicare, dar amnezic uită să mai facă menţiunea acestor aspecte în referat.
    De asemenea nimeni nu a fost curios, nici nu a dorit să ţină cont de afirmaţiile mele cu privire la faptul că primarul Bologh Tibor, în schimbul promisiunii că nu voi face plângere penală şi public cazul, care îl incriminează direct mi-a promis ajutorul social, achitat timp de 1 (unu) an de către Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Covasna, începând cu data de 01/2011, până la 01/2012, în contextul în care eu am ajuns cu infirmitate permanentă şi grad de handicap, nu am prestat nici o oră de lucru în folosul comunităţii, dar am fost pontat în fals pentru a încasa acest ajutor social în schimbul escamotării evenimentului.
    Anexez cupoanele mandat plată prestaţii asistenţă socială în cazul în care totuşi interesează pe cineva şi constituie un probatoriu temeinic şi solid prin aceste zone.
    La data de 09.12.2010, subsemnatul Goga Levente împreună cu fiul meu minor de 15 ani, Goga Levente-Tibor, precum şi alte persoane, care trebuiau să lucreze în folosul social al comunităţii: Majlat Ferenc, Majlat Francisc, Goga Robert, Gergely Attila şi Majlat Istvan, pentru a putea beneficia de ajutorul social lunar legal, conform înţelegerilor verbale anterioare avute cu dl. primar Balogh Tibor, ne-am dus cu toţii la domiciliul acestuia din localitatea Sânzieni, nr. 439, judeţul Covasna, unde trebuia să prestăm munca cerută ce consta în tăierea unor lemne pentru şi în favoarea personală a primarului făptuitor Balogh Tibor.
    Munca cerută şi prestată era pentru a ne ponta şi lua ajutorul social, şi nu cum deliberat a declarat fals, falsul în declaraţii prevăzut şi pedepsit de art. 292 C.P., că am mers la acesta ca să-i lucrăm pentru un aşa numit împrumut de cartofi pe care nu-l poate dovedi niciodată, pentru simplu fapt că împrumutul nu există.
    E de notorietate în comună că făptuitorul primar Balogh Tibor are un comportament de grof pe moşia lui tac-su, nicidecum nu poate poza în bunul samaritean, cu atât mai inexplicabilă este credulitatea organelor de cercetare prealabile.
    Primarul făptuitor a început să ne împartă responsabilităţile şi diviziunea muncii, iar pe mine m-a pus să tai la circularul proprietatea lui, deşi i-am adus la cunoştinţă şi l-am informat că nu am mai tăiat în viaţa mea la un circular şi nu am îndemânarea necesară.
    Acesta a început să mă înjure, să mă facă şmecher prefăcut ca toţi ţiganii, să mă acuze că nu-mi place să muncesc, că încerc din nou să mă sustrag muncii şi că mă aranjează el să nu mai primesc nici un ajutor social şi nici la el la primărie nu mai am ce căuta.
    Mi-a spus textual: „că nu vreau să mă ducă să fac liceul, ca să pot tăia la circular?”. Pur şi simplu m-a obligat verbal ca să tai lemnele la circular, un circular improvizat artizanal, cu un motor puternic care făcea să vibreze toată platforma lui şi să fie instabil.
    I-am atras atenţia făptuitorului primar Balogh Tibor că circularul se mişcă de la vibraţii, iar acesta m-a sfătuit să pun un butuc de lemn sub el pe fierul ce lega picioarele şi să nu mai mă plâng ca toţi ţiganii de muncă. Nu aş fi tăiat lemne pe acel circular niciodată, dacă primarul nu mă obliga să tai acele lemne. Menţionez că nu mi-a oferit nici o protecţie cum ar fi mănuşi, ochelari de protecţie, şorţ etc. Nici circularul artizanal normal că nu era prevăzut cu nici o protecţie la pânza de tăiere, totul fiind improvizat şi primitiv.
    Ceilalţi colegi de suferinţă socială pe moşia primarului au primit misiune de lucru, unii cu descărcatul lemnelor pentru tăiere, iar alţii pentru căratul lemnelor tăiate, în magazia de lemne a primarului, inclusiv fiul meu minor de 15 ani.
    Toţi cei aflaţi acolo ştiam că lucrăm pentru primirea ajutorului social şi că suntem pontaţi ca atare, poliţistul instrumentator fiindu-i înmânat şi caietul de pontaj pentru ajutorul social, pentru care mi-a eliberat o dovadă, pe care o anexez şi în care singur recunoaşte că purta ştampila primăriei Sânzieni, probatoriu nemenţionat sau dispărut de la dosar.
    Făptuitorul, primar bun la suflet a fost chiar generos cu noi şi a dat comandă sorei lui Katalin a ne servi şi cu câte două pahare de palincă înainte de a începe munca.
    După ce am început lucrul, în jurul orelor 11:30, în timp ce tăiam lemne şi aveam ochii plini de rumegus, nu am observat un cui într-o scândură pe care o tăiam şi astfel mi-a fost atrasă mână dreaptă în pânza circularului, care mi-a retezat toate cele 5 (cinci) degete şi nu cum fals a scris răstălmăcit „superpoliţistul” instrumentator, degete care mi-au căzut toate în rumeguş şi ridicate de cei aflaţi acolo cu mine şi care pot depune mărturie în acest sens, iar nu cum fals a fost scris, că mi-a fost retezat degetul mare şi cel arătător de la mâna dreaptă.
    Cineva mi-a strâns braţul cu un garou din sfoara tăiată de la o drujbă aflată acolo - pentru că se mai tăia şi cu drujba - pentru a-mi opri hemoragia.
    A fost sunat făptuitorul primar Balogh Tibor, care a venit repede cu maşina de serviciu, deci maşina primăriei şi de utilitate publică, m-a pus în maşină şi m-a dus la Spitalul din Tg Secuiesc la celebrul doctor Szabo, care atunci când a aflat că mi-am tăiat degetele în curtea primarului şi la circularul acestuia a refuzat să mă opereze în urgenţă speriat de situaţie şi probabil de pălăria prea mare care i-a căzut pe gât, dar mai ales că nu s-a înţeles cu primarul făptuitor.
    Primarul făptuitor Balogh Tibor speriat m-a urcat în aceeaşi maşină celebră şi de utilitate publică şi dacă tot e din bani publici a dat fuga cu mine la U.P.U. a Spitalului Judeţean Braşov, unde am intrat în operaţie de urgenţă pentru 8 ore. Adică cu tot cu anestezie generală, operaţia celor cinci degete a durat 8 ore. Poate această informaţie are relevanţă pentru aflarea adevărului sau ca principiu al nemijlocirii. Am rămas internat din data de 09.12.2010, până în data de 22.12.2010, când am plecat de sărbători acasă şi nu m-am mai întors pentru că nu mai aveam nici un ban, eram dator vândut şi făptuitorul a refuzat să mă ajute sub orice formă.
    Toate alegaţiile susţinute de poliţist în referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală sunt total eronate şi nu reflectă realitatea evenimentelor şi sunt neadevăruri grosolane probate cu martori din subordinea primarului făptuitor, cum este numitul Vari Andras sau numita Szekreny Anna-Maria care în această conjunctură nu pot fii credibili, dar nici măcar imparţiali. În schimb nu poate fi credibil nici măcar referatul poliţistului, care odată ce dovedeşte că nu cunoaşte limba română şi scrie incorect româneşte, nu poate emite pretenţii că pricepe sau înţelege ce scrie, dovada că declaraţia mea olografă a fost transcrisă de acesta cu omisiuni şi prin răstălmăcire.
    Pe cale de consecinţă se poate constata foarte clar că obiectul material al infracţiunii, corpul uman al subsemnatului a fost grav vătămat, iar infirmitatea este evidentă, iar ca obiect secundar nu au fost asigurate relaţiile privitoare la securitatea activităţii profesionale şi speciale la care am fost îndemnaţi a ne supune în primirea ajutorului social.
    Este evidentă latura subiectivă şi elementul material pentru comiterea acţiunii de tăiere a lemnelor solicitată de primarul făptuitor, acţiune vătămătoare care s-a săvârşit ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale, sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea meseriei de tăietor la circularul artizanal fără instructaj, fără ochelarii de protecţie şi celelalte materiale de protecţie, prin urmare imediată această situaţie nu putea duce decât la evenimentele în producerea unei vătămări corporale, care putea fi prevăzută, dar nu a fost. Despre legătura de cauzalitate între acţiunea vătămătoare şi rezultatul produs, consider că nu trebuie să revin aceasta fiind evidentă.
    Latura subiectivă a primarului făptuitor este solicitarea acestuia de obligare a subsemnatului să-i tai lemnele, solicitare care dacă nu exista, nimeni nu s-ar fi aflat la aceea oră şi zi în curtea primarului, nerespectarea obligaţiilor impuse prin dispoziţii legale ale acestuia sau măsurile de prevedere la care era obligat pentru exerciţiul meseriei la care m-a supus de tăietor la circular, având toate gradele culpei: lata, levis, levissima.

    Toate au fost posibile pentru că în exercitarea atributelor autorităţii publice reprezentate de funcţia de primar şi asigurarea bunului mers al serviciului din cadrul autorităţii publice, Balogh Tibor a considerat că abuzul şi folosirea noastră drept sclavi pe moşia lui este o oportunitate de a-şi rezolva munca în gospodăria proprie. A generat însă şi obiectul material al infracţiunii şi considerăm că prin generarea şi plata ajutorului social printr-un pontaj fals încadrarea corectă a primarului făptuitor este la abuz în serviciu contra intereselor publice, cauzarea unei pagube în patrimoniul celor prevăzute de art. 145 C.P., intenţia directă se deduce, iar probatoriul îl considerăm destul de elocvent, dacă acesta mai contează prin această zonă.

    Despre noul Cod Penal şi reglementările colegilor politicieni ale primarului făptuitor cu privire la infracţiunile contra patrimoniului sunt de o blândeţe remarcabilă, iar o ordonanţă de urgenţă nu se întrevede în schimbarea lor, prin urmare abuzul patrimonial e la liber, dar totuşi încă pedepsit.

    Prin urmare, situaţia de fapt şi de drept, precum şi motivarea arătată, care dovedeşte nelegalitatea soluţiei dispuse, consider că se impune implicit necesitatea admiterii plângerii subsemnatului aşa cum aceasta a fost formulată.

    În drept, art. 275, art. 278 Cod Procedură Penală.
    Data,
    29.01.2014
    GOGA LEVENTE

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Referitor la interviul realizat în ediţia precedentă a „Condeiului ardelean” cu numitul Goga Levente din Sânzieni, judeţul Covasna, vă redăm în cele ce urmează Plângerea făcută de acesta împotriva Rezoluţiei nr. 712/P/2012, din 10.01.2014, dată de procurorul de caz Simona Cismaşu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (NUP) împotriva cercetatului Balogh Tibor, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 184 Cod Penal.
    Ministerul Public, prin Prim-procurorul Petru Muşat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna, a emis Ordonanţa din 20.02.2014, înregistrată sub nr.23/II/2/2014, în care se arată că plângerea formulată de partea vătămată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
    Motivele respingerii ţin de materialul probator administrat din care rezultă că numitul Goga Levente s-a oferit singur să taie lemne cu circularul. Toţi cei şapte muncitori zilieri au venit la lucru în ziua respectivă în mod voluntar, în contul unei datorii faţă de persoana cercetată Balogh Tibor. Din cercetările efectuate, nu s-au probat afirmaţiile muncitorilor, că aceştia au fost la lucru în contul ajutorului social.
    Autoaccidentarea numitului Goga Levente nu este imputabilă persoanei cercetate, Balogh Tibor. Despre ajutorul social încasat timp de un an de către partea vătămată nu se afirmă un singur cuvânt, precum şi faţă de celelalte probe propuse.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Instanţa de judecată a decis că protestul programat pentru 10 martie 2014 nu va mai avea loc

    - Convorbire cu Valentin Constantin Bretfelean, directorul Direcţiei Poliţia Locală Târgu-Mureş

    Ziua de 10 martie, declarată ca fiind una internaţională a secuilor - dar declarată de secuii din România, care sunt numeroşi, vreo câteva sute! -, precedând ziua maghiarilor de pretutindeni (15 martie), la fel de internaţională, s-a dorit a fi anul acesta una de protest în municipiul Târgu-Mureş, ca şi în 2013 de fapt. S-a programat, aşadar, un miting de protest, pentru 10 martie 2014, la Monumentul Secuilor Martiri din Târgu-Mureş, urmat de un marş, nu către casă, ci tot unul de protest, şi de înmânarea către oficialităţi a unei petiţii de protest, în final cortina urmând să fie trasă cu un program cultural, de protest şi el. Deci, mai pe scurt, era programată o zi de 10 martie clădită din protest în protest. Dar cum pentru manifestările de protest sunt necesare autorizaţii, oficialităţile locale nu au acordat aviz favorabil marşului de protest al secuilor şi ungurilor. Bineînţeles, decizia a fost atacată în instanţă. Instanţa, însă, a cugetat înţelept şi a decis respingerea contestaţiei depuse.
    În legătură cu aceste aspecte, am solicitat opinia directorului Poliţiei Locale Târgu-Mureş, Valentin Constantin Bretfelean.

    - Stimate domnule director, vă rugăm să ne spuneţi ce a decis instanţa de judecată? A permis ungurilor să organizeze marşul de protest la Târgu-Mureş în data de 10 martie a.c.?
    - În cursul zilei de 3 martie 2014, Tribunalul Mureş a respins în şedinţă publică, ca fiind inadmisibilă, cererea prin care Asociaţia „Siculitas” a solicitat revocarea în instanţă a avizului negativ pe care autorităţile locale din Târgu-Mureş l-au dat în cazul marşului secuiesc din 10 martie. Această decizie vine ca o confirmare a faptului că, în integralitatea sa, Comisia de avizare a adunărilor publice a respins marşul, cât şi ca o confirmare a faptului că municipalitatea a luat decizia corectă. De asemenea, prefectul judeţului Mureş, Corneliu Grosu, a acţionat în conformitate cu legile în vigoare, în scopul prevenirii acţiunilor care ar putea conduce la tensiuni interetnice în Târgu-Mureş. Târgu-Mureş este un oraş multicultural, este un oraş care a trecut printr-o traumă în luna martie 1990 şi cei care au gândit estomparea acestor porniri, care ar putea din nou conduce la tensiuni la nivelul municipiului Târgu-Mureş, au vrut s-o facă în scop preventiv. Orice exces, din oricare parte ar veni, este periculos pentru stabilitatea socială, chiar în Târgu-Mureş. Consider că acţiunea de anul trecut în care s-au folosit sloganuri anticonstituţionale, autonomist-secesioniste, separatiste chiar, nu trebuie să se mai repete în Târgu-Mureş, deoarece în rândul populaţiei majoritare româneşti au creat reacţii negative, de altfel şi mass-media surprinzând aceste aspecte. Analizând modul în care s-a derulat anul trecut marşul de 10 martie, opinăm că este normal a crea şi organizaţiei „Siculitas”, ca oricărei alte persoane fizice şi juridice, condiţia de a-şi exprima liber opiniile şi s-a aprobat în acest sens acţiunea comemorativă de la Monumentul Secuilor Martiri. Nu se poate combina o acţiune comemorativă cu o acţiune de protest, atâta vreme cât la aceasta din urmă participă organizaţii extremiste precum Garda Ungară, care este interzisă în Ungaria, sau Mişcarea celor 64 de Comitate Ungare, sau Partidul „Jobbik”. Nu pot fi aprobate asemenea marşuri, deoarece nu cred că este corect şi nu este legal ca ligi, fundaţii, asociaţii sau structuri politice dintr-o altă ţară să manifeste la Târgu-Mureş împotriva deciziei autorităţilor locale, a Guvernului României sau a altor instituţii de drept ale Statului Român. În acest sens, consider că singura posibilitate de a preveni şi de a estompa manifestările care pot crea tensiuni, este interzicerea marşului secuilor.
    - Dar s-a permis organizarea mitingului la care vor lua parte şi organizaţiile extremiste ungare.
    - Are loc o activitate comemorativă, însă, în conformitate cu Articolul 12, litera h din Legea 60/ 1991, republicată, Legea privind organizarea adunărilor publice, organizatorul acestei manifestări este obligat să intervină atunci când manifestarea degenerează, când persoane sau grupuri de persoane deturnează sensul real, corect şi aprobat al manifestării, urmând ca prin propriile persoane de ordine să îndepărteze din rândul manifestanţilor pe cei care acţionează ilegal. De asemenea, sunt obligaţi să colaboreze cu autorităţile Statului Român pentru a preveni asemenea acte. S-a autorizat acţiunea comemorativă la Monumentul Secuilor Martiri, însă cei care răspund pentru ordinea publică sunt organizatorii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    - Vor fi mobilizate forţe de ordine pentru a preîntâmpina eventuale incidente?
    - Asemenea tipuri de manifestări, de o asemenea anvergură, sunt gestionate din punct de vedere al păstrării ordinii şi liniştii publice, a restabilirii, dacă este nevoie, de către Jandarmeria Română, care este autoritatea supremă în acest domeniu. La solicitarea Jandarmeriei Române, celelalte forţe poliţieneşti, cum ar fi Poliţia Română, Poliţia Locală îşi aduc contribuţia în conformitate cu planurile de măsuri întocmite anterior evenimentului, la bunul mers al activităţilor şi la păstrarea caracterului legal al adunării.
    - La manifestaţia ungurilor de anul trecut, după mitingul de la Monumentul Secuilor Martiri, a urmat un marş de protest până la sediul Prefecturii. S-a dorit atunci şi înmânarea către Prefectură a aşa-zisului „steag secuiesc”, dar care a fost refuzat. Manifestarea s-a încheiat la Palatul Culturii, unde a avut loc o manifestare culturală specific ungurească, prilej cu care au fost acordate distincţii unor persoane. Pentru manifestările din anul acesta, au primit aprobare de a se desfăşura şi în Palatul Culturii?
    - Pentru manifestările cultural-istorice sau de altă natură, organizate în incinte închise, cum ar fi Palatul Culturii, care are o asemenea destinaţie, nu trebuie autorizaţie. Dacă doresc reprezentanţii manifestanţilor, pot depune şi de această dată un protest scris, la Prefectură de exemplu, dar, în conformitate cu prevederile legale, nu au voie să facă deplasarea spre instituţia publică unde depun protestul, mai mult de 10 persoane. Legea este mai mult decât explicită. Legea 60 spune „maxim 10 persoane”. Din nou adunarea în agora, în piaţa publică a manifestanţilor de genul celor ce i-am enumerat anterior, în centrul Târgu-Mureşului este nepotrivită, nelalocul ei.
    - În cursul acestei ierni, Asociaţia EMNT Egyesulett, cu sediul central în municipiul Cluj-Napoca, al cărei preşedinte este Tokes Laszlo, a fost amendată contravenţional de Poliţia Locală Târgu-Mureş cu suma de 30.000 lei, deoarece a refuzat să retragă, de pe frontispiciul clădirii filialei sale din Târgu-Mureş, aşa-zisul „steag secuiesc”. Care este acum situaţia în acest caz? S-a achitat amenda contravenţională sau a fost atacată în instanţa de judecată?
    - Da, au atacat contravenţia în instanţă. Fiind un proces pe rol, noi fiind parte în cadrul acestui proces, nu vreau să mă antepronunţ. Sunt angajat al statului. Eu nu procedez ca avocaţii unor părţi aflate în asemenea situaţii, sau ca reprezentanţii politicului, ca să comentez ori ca să induc o anumită decizie instanţei. Consider că trebuie să mă abţin de la comentarii până când instanţa se pronunţă. Indiferent care va fi soluţia dată de către instanţă, o vom respecta pentru că autoritatea în domeniu aparţine instanţei de judecată. Decizia aparţine instanţei.
    - Vă mulţumesc!
    - Şi eu vă mulţumesc!

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Am trecut de mult de faza, ba şi de vârsta la care să mai cred în oamenii politici de pe la noi şi, aşa cum am mai scris de multe ori în acest colţ de pagină, sunt hotărât chiar să nu mai iau nicio ţeapă de la ei. Cu toate că nici până în prezent n-am „furat-o” de prea multe ori, subliniez faptul că şi alea puţine încasate sunt dureroase rău, trec greu. Totuşi, trebuie să recunosc că ideea din titlu nu-mi aparţine, ci e „plagiată” din declaraţia lui Crin Antonescu din plenul reunit, deunăzi, al Parlamentului, după care preşedintele Senatului şi-a şi înaintat demisia. Asta nu înseamnă nici că sunt liberal (nici n-am fost vreodată), nici că îl voi vota la toamnă pe Antonescu preşedinte. De ce nu-l voi vota? Păi tocmai ca să nu mai iau ţepe. Pur şi simplu înseamnă că, deşi toţi politicienii au vină în circul ăsta şi în venirea UDMR-ului la putere, absolut nelegitim, pe Crin îl consider mai puţin vinovat decât pe Ponta sau, dacă vreţi, mai demn, mai cinstit cu un firicel de păr. Aşa încât e limpede că am asistat, zilele trecute, la instalarea unui Guvern Ponta III, sau la fel de bine spus, Boc VII, devreme ce jumătate din partidele componente şi o duzină de miniştri, inclusiv premierul (asta ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!), sunt aceeaşi din mandatul extra-prelungit şi forţat al lui Boc. Cu alte cuvinte, putem spune că am asistat la intalarea Guvernului Ponta - Boc, după mine una nu numai nelegitimă, cum spuneam, dar şi abuzivă din moment ce violează votul popular.
    Au avut băieţii ăştia o majoritate - rezultată în urma votului, nu creată artificial după vot - de nu s-a mai pomenit în România post-decembristă. Auzi măi, trei sferturi de Parlament! Le-au dat românii această posibilitate tocmai ca să nu mai fie nevoiţi să-şi caute după aliaţi, să nu mai şmecherească ei după bunul plac, explicând apoi scuze (după ei) plauzibile, să nu mai fie nevoiţi să plângă cu lacrimi de crocodil după UDMR. Şi ei ce-au făcut? Au dat cu bâta-n baltă intenţionat, tocmai pentru că nu le plăcea să guverneze împreună. Le place separat, cu UDMR-ul. Ia gândiţi-vă cum e mai bine, la nivel naţional, pentru liderii de sus, dar şi pentru activul de partid de jos - să împarţi o ţara-ntreagă în două, sau să o iei toată (vreo 38 de judeţe) şi să le laşi şi la unguri firimiturile lor (adică vreo două judeţe jumate)? Ei, ce ziceţi?! Mai contează în ecuaţia asta Ţara? Integritatea ei, bunăstarea ei ori românii din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş? Sigur că nu mai contează, de aceea au fost, sunt şi vor rămâne mereu modena de schimb, că doar, vorba bătrânului Cozmâncă, laoadică pe voi vă băgăm în două cvartale din Bucureşti. Aşadar, hotărât lucru, au zis una înainte de alegeri şi au făcut alta după. Doar ne-a anunţat Ponta de intenţiile lui, care s-au materializat acum, din 9 decembrie 2012 - nu? Ba da, dar români, nu trebuie să uitaţi nicio clipă că ăsta e acelaşi Ponta cu cel care la Topliţa Română spunea, lider de opoziţie fiind, că „ţinutul secuiesc nu există”. De aceasta am spus că prefer să-l cred pe Crin, că măcar el, în avântul lui şcolăresc, ce a zis în campania prezidenţială din 2009, înainte şi după turul doi, zice şi astăzi; şi au trecut, totuşi, cinci ani. Iar constanţa aceasta, trebuie să recunoaştem, este un lucru mai puţin obişnuit, spre deloc, în politica de pe Dâmboviţa. Până şi udemeriştii, stând prea mult prin Bucureşti, au ajuns oarecum ca ai noştri, adică una zic şi alta fac, numai că la ei acest fapt se traduce în una zic în româneşte şi alta fac în ungureşte… pe aici prin teritoriu, şi pe la Budapesta desigur.
    V-am relatat toate acestea, pentru că alternativa era să vă scriu urmarea la un alt editorial, din toamna trecută, intitulat „PONTA, CARACTER JOSNIC”, în care intuiam ce e de capul şmecheraşului ăstuia deşi zice că e preşedinte la PSD. Iar dacă atunci, bănuindu-i caracterul, am folosit un asemenea epitet, ce mai puteam să scriu acum? Cred că ştiţi, motiv pentru care nu am să reproduc, pentru că numai gândesc şi deja mă simt murdar.

    P.S. La Băsescu nu m-am referit deloc şi la udemerişti foarte puţin, deoarece în speţa ce curge pe Dâmboviţa de mai bine de o lună, chiar nu despre ei este vorba. Nu e vina lor. Deşi unele televiziuni obediente şi o parte din analişti, la fel de obedienţi, continuă să susţină altceva. Care e vina udemeriştilor aici? Niciuna. Care e vina lor că au guvernat şi cu PNL, şi cu PDL, şi cu PSD? Dar ce, PNL cu PDL n-au guvernat împreună? Dar PDL cu PSD? Dar PSD cu PNL? Şi atunci despre ce vorbim?!

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    În numele unei statornicii, întru slujirea adevărului şi al destinului românesc

    Cu domnul Lazăr Lădariu ne ştim de trei decenii. Nu aveau cum să ne ocolească evenimentele de după decembrie 1989, când ne-am cunoscut mai bine pentru că ne-am încurajat în atitudinile civice pe care le-am zămislit împreună fără să ţinem seama de riscuri şi fără să urmărim împliniri personale. Ne-am trezit, pur şi simplu, pe aceeaşi parte a baricadei când am înfiinţat Uniunea Vatra Românească (UVR), atunci când s-a adeverit pe faţă cât de mulţi şi vioi sunt duşmanii românilor, fără să bănuim proporţiile răului care ni-l făceau din interior aici, la noi acasă.
    Au fost multe semnalele date de Lădariu cum ne urmăreşte „blestemul dezunirii”, care poate fi şi o metaforă pentru că se exprimă prin condeiul unui poet conştient de talentul său, stăpân pe cuvintele scrise cum rareori se întâlneşte. Are credinţa şi forţa cuvântului scris, din stăpânirea pe care o poartă cu sine când scrie a devenit până la urmă sclavul propriei credinţe.
    Atunci când am intuit pericole majore pentru Transilvania străbună, ne-am dat seama că entuziasmul nostru nu are acoperire şi am aprins scânteia unui fenomen care s-a întins ca o văpaie, constituind ce în concepţia profundă exista de secole, dar nu şi instituţional ca o redută de apărare. Am fondat, deci, cu program şi cu acte în regulă „VATRA ROMÂNEASCĂ”, a fost scutul care a oprit valul cel tulburat şi de acolo nu putea, nu avea cum să lipsească Lazăr Lădariu şi grupul lui de gazetari de la ziarul „Cuvântul liber”. S-a alăturat şi a îmbrăcat aceeaşi cămaşă a sacrificiului decis să ducă lupta până la capăt ca un lucru frumos început să fie şi terminat.
    I-a plăcut rigoarea cu care am pus problema acţiunilor UVR şi ziarul „Cuvântul liber” a fost primul care a scris despre întâlnirile preliminare constitutive ale Uniunii de la Biblioteca Judeţeană, clădirea fostului TCM, şi de la Liceul „Papiu Ilarian”, Casa Sindicatelor din strada Cuza Vodă. În toate aceste înlănţuiri unde Lazăr Lădariu a fost prezent, s-au adunat într-un creuzet ideile program pentru care urma să militeze Vatra Românească. Ele au fost formulate într-o ţinută redacţională pentru a fi publicate pe parcursul câtorva întâlniri de către subsemnatul, Mircea Mihai şi Vasile Dobrescu, desemnaţi să prezentăm un document program. El a fost dezbătut şi finalizat sub responsabilitatea unui comitet de iniţiativă în care şi-a adus aportul şi Radu Ceontea. Noaptea înainte de publicare în redacţia „Cuvântul Liber” s-au adus, după multe lecturi, ultimele corecturi, fiind preocuparea ca să fie înţeles şi mobilizator pentru fiecare cititor de bună-credinţă, dar în acelaşi timp să aibă o ţinută sobră. Eram conştienţi că va fi un document istoric de referinţă şi orice stângăcie nu-şi avea locul. Supărările românilor erau multe, nedreptăţile la fel, provocările antiromâneşti la tot pasul, momentul trebuia surprins, dar impresiile sale nu ne puteau domina.
    În acele momente, era o adevărată inflaţie de idei, de zvonuri, de platforme, libertatea dobândită a revărsat entuziasmul fiecăruia doritor să spună ceva. Una era „platforma FSN”; Radu Ceontea avea o adversitate la cuvântul „platformă” , tocmai că aşa începeau toate organizaţiile, dar mai ales, atât el cât şi Lazăr, nu doreau o similitudine de denumire între „Platforma-program UVR” şi „Platforma FSN”. M-au chemat la redacţie la Radu Ceontea, apoi în tipografie, unde se tipărea ziarul. Am convenit să-i spunem „Declaraţia-program”, pe care am propus-o. Radu Ceontea s-a dus repede la dicţionar, pe care l-a consultat cu Lazăr Lădariu, reflexul ne ducea la cuvântul „declaraţie” pe care o luau miliţienii. Ştiu că am spus „Declaraţie s-a numit şi la Alba-Iulia”, sensul lingvistic este mai complex şi s-a stabilit denumirea de „Declaraţie-program”, cum s-a şi publicat.
    Măcar ca denumire a fost prima diferenţiere de platforma FSN. Desigur, diferenţierea se va adânci, nu numai în denumire, ci în toate. Iată că intuiţia de atunci a făcut să se dovedească până la urmă cât de importantă a fost apariţia şi rolul jucat de UVR pentru românii din Transilvania şi cât de nociv a fost FSN-ul cu tot cu platforma lui pentru întreaga ţară.
    Am găsit semnificativ să evoc acest moment uitat de mulţi, pentru că nu toţi au înţeles ce s-a întâmplat atunci. UVR a fost o flacără care a ars foarte puternic, i-a adunat pe români sub cupola sa; fără rolul jucat de Vatra în anii de după 1990, soarta românilor ardeleni ar fi fost cu mult mai tristă, ne este teamă chiar să ne gândim la scenariul care s-ar fi putut întâmpla.
    Lădariu a fost un militant de seamă al UVR, al cauzei naţionale. A găzduit, chiar făcând sacrificii şi riscuri deliberate pentru ziarul său, toate opiniile exprimate în scris şi făcute în serviciul poporului român. Este o secvenţă importantă pentru prezenţa lui în peisajul public mureşean şi naţional; chiar dacă ar fi numai atât şi ar fi foarte mult, ar merita laudele pe care nu le cere.
    În viaţă ne este dat să întâlnim oameni cu talent, cu vocaţie, dar din comoditate şi insuficientă, ei pentru unii rămân aşa, un har risipit cu admiraţie efemeră. Lădariu este cu totul altceva. El a stăruit cu îndărătnicie, a rupt toate barierele convenţionale. Sudoarea lui este compusă din picături de sânge, lupta lui este o perseverenţă dusă fără epuizare, pe care nu o are altcineva decât un copil plecat pe roua dimineţii din satul natal cu soarele în creştet, călcând cu sfială prin colbul drumului lui necunoscut, dar care ştie că îl are undeva la orizont şi că se deschide în calea lui.
    Am vorbit de talentul pe care EL îl are, ca o redescoperire continuă, în cărţile sale, în articolele de fond din ziarul pe care îl conduce, a ideii fundamentale pe care o reia obsesiv. Ar părea că este în criză de idei, dar nu este aşa, el întoarce fenomenul pe toate feţele şi emite ipoteze, caută soluţii şi aduce proiecte îndrăzneţe. Reaminteşte de rănile vechi, încă nevindecate, pentru ca la rândul lor cititorii să-şi reamintească secvenţa din timpul istoriei dramatice.
    Are reflexul său spre lumea începutului său în lumea aceasta, o face cu sfiala cărturarului aplecat pe slove cu datorii imense pentru civilizaţia sătească, rămasă săracă după plecarea lui şi a altora ca el din Idicel Pădure, Săcal, Lueriu şi alte mii de aşezări mirifice româneşti. Drumurile noastre s-au încrucişat deseori, la lansarea şi susţinerea „fenomenului vatrist”, care este cea mai minunată vrere a noastră, dar şi cu multe alte prilejuri. Cu inconştienţa noastră „am ţinut piept furtunii” şi a fost o aventură în care am avut cele mai curate sentimente naţionale. De fapt, fără să fim modeşti, am oprit ororile celor care acţionează din întunericul istoriei şi am salvat situaţia, noi, cei care am fost atunci, mai mulţi sau mai puţini. În acel grup s-a aflat şi Lazăr Lădariu, cel cu o mentalitate de tribun pus în slujba Ardealului. Ardealul care are şi el dreptul la restituirea istoriei, la lumina cerească aici în Carpaţi, în România supranumită „Grădina Maicii Domnului”.
    Credinţa lui nestrămutată stă în scris, în forţa cuvântului; scrierile sale sunt mai tăioase ca sabia. Le-a trimis avertismente frăţeşti şi le-a amintit crimele cu care au venit în istoria Europei propovăduitorii hungarismului şi ai ororii fără oprire, le-a cerut să recunoască, să se căiască, să abandoneze anacronismul feudal şi le-a adus aminte cu documente, statistici şi fapte, istorice fărădelegile duse la paroxism săvârşite împotriva poporului român. Nu cunosc să i se fi dat replici pe măsură, să fie contrazis cu documente şi argumente minuţioase. A fost catalogat ca antimaghiar, asta îi face cinste şi este un semn că îl consideră un adversar redutabil de care să se ţină seama.
    Nu îmi stă în fire să fiu laudativ, mai degrabă prin formaţie profesională şi structură dezvolt un spirit critic. De-a lungul timpului i-am făcut şi reproşuri, am avut rezerve la unele poziţii publice ale sale, pe care le-a avut ca politician, dar pentru că i le-am spus „verde în faţă”, nu s-a supărat; aşa cum este el, introvertit în lumea lui, a fost disponibil la dialog şi la controverse argumentate.
    Cunosc activitatea lui ca ziarist, scriitor, ca luptător consecvent pe baricadele cauzei naţionale. Îmi este pur şi simplu drag că este onest, că este cinstit, că venind de acolo din lumea unei civilizaţii ancestrale a satului, este un intelectual român autentic. Poate că prin origini şi efort stăruitor să avem unele lucruri în comun. Nu pot să dezvălui prea multe din cauza spaţiului şi a timpului care a trecut peste noi adunând pentru ceea ce ne-am propus să luptăm tot mai multe poveri în relaţia noastră. Îmi permit, totuşi, să reproduc o dedicaţie pe care mi-a dat-o pe una din cărţile sale, cu o caligrafie ireproşabilă cu semne grafice clasice, care trădează până la urmă pe dascălul de limbă română Lazăr Lădariu: „Domnului Prof. Univ. Dr. Ioan Sabău-Pop, aceste adevăruri trăite, din partea unui luptător pe baricada interesului naţional, cu statornică prietenie şi frăţesc omagiu”. Poate că numai din dedicaţiile pe care le-a făcut cu prilejuri diferite la prieteni, colegi, instituţii, chiar şi adversari s-ar putea scrie o carte, care ar contura o personalitate în sensul că ar exprima pentru fiecare situaţie un sentiment spontan, o dăruire unică şi esenţializată, iar nu o simplă frază stereotipă.
    Şi aceste dedicaţii dovedesc preocuparea lui pentru profunzimea trăirii, pentru „esenţa esenţelor” Brâncuşiene; spiritul său are toate componentele unei atitudini de durată, consecvente şi meritorii, pentru a rămâne în timp un reper al contemporaneităţii. Intransigenţa cu sine însuşi îl defineşte, nici nu poate fi altfel, aşa că prietenii săi de condei şi năzuinţe sunt cu atât mai numeroşi cu cât au văzut în el nădejdea unor împliniri; alura prezenţei sale te scrutează cu seriozitate şi suflet deschis spre ajutor.
    Permanenţa lui în scena publică, polivalenţa acţiunilor şi a scrierilor sale pe tărâm cultural sunt de notorietate incontestabilă. S-a bucurat până acum de recunoaştere din partea celor vrednici ca şi el, a primit aprecieri şi critici favorabile din partea unor cărturari consacraţi. Este şi un personaj controversat, mai ales pentru perioada cât a fost politician. Împărtăşeşte soarta marilor oameni de cultură care au intrat în politică, unde se fac neînţelese compromisuri, şi nu duce lipsă nici de detractori sau unii care mişună invidioşi pe meritele sale. Toate la un loc întregesc o personalitate puternică, cu o activitate prolifică, o viaţă de om care a forţat destinul şi a reuşit, un autentic patriot.
    Toate distincţiile, titlurile, diplomele de excelenţă şi de onoare sunt confirmarea deplină a meritelor sale - premii pentru promovarea culturii naţionale, a valorilor spirituale şi tradiţionale româneşti, pentru profesionalism şi performanţe jurnalistice, pentru consacrarea depusă spre binele comunităţii, pentru respectul şi cinstirea limbii române, a istoriei şi dăinuirii neamului care o vorbeşte. Mă bucură că Lazăr Lădariu este minunatul om de lângă noi, este contemporanul nostru.

    Categorie:


older | 1 | .... | 79 | 80 | (Page 81) | 82 | 83 | .... | 130 | newer