ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
CENTRUL MILITAR JUDEŢEAN COVASNA

Fiind înfiinţat în data de 17 februarie 1968, prin Ordinul M - 10 al Ministerului Forţelor Armate ale României, în data de 17 februarie 2015, Centrul Militar Judeţean Covasna a aniversat 47 de ani de existenţă şi activitate.
De-a lungul existenţei sale, Centrul Militar Judeţean Covasna a constituit în permanenţă interfaţa dintre societatea civilă şi Ministerul Apărării Naţionale, a organizat şi desfăşurat activităţi complexe pe linia recrutării şi încorporării tinerilor, a completării marilor unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii. De asemenea, a îndeplinit sarcini pe linia protecţiei civile şi pregătirii populaţiei şi teritoriului pentru apărare.
La acest moment al istoriei ne aflăm în plin proces de reconstrucţie şi modernizare a armatei, care prin natura sa măreşte gradul de complexitate al activităţii Centrului Militar Judeţean Covasna. Redimensionarea personalului, fluiditatea cadrului legislativ, noile sarcini şi exigenţe de îndeplinit, sunt caracteristici ale procesului pe care îl parcurgem. Întrucât materia primă a activităţii centrelor militare este resursa umană activă, în rezervă şi viitoare a armatei, activitatea centrului militar contribuie direct la succesul procesului de reorganizare şi modernizare a Armatei României.
Până în anul 2007, activitatea Centrului Militar era asimilată de societatea civilă cu încorporarea, cu „luarea la oaste”, această activitate având un impact direct asupra cetăţenilor noştri, pentru că fiecare avea un copil, un nepot, un prieten care trebuia să îşi satisfacă stagiul militar. Odată cu intrarea în vigoare a Legii 395/2006, la 1 ianuarie 2007 s-a renunţat la serviciul militar obligatoriu, însă acest lucru nu a însemnat că centrele militare au rămas fără activitate. Sarcinile noastre sunt multiple, complexe şi importante atât pentru armată, cât şi pentru societatea civilă.
Una dintre acestea o reprezintă activitatea de informare, recrutare şi selecţie pentru formarea profesională iniţială a personalului militar în activitate şi pentru a urma cursurile învăţământului militar liceal, postliceal şi universitar.
Totodată, avem evidenţa pensionarilor militari, avem legături cu asociaţiile de veterani de război. Centrul Militar Judeţean Covasna se ocupă de probleme legate de pregătirea teritoriului şi a economiei pentru apărare.
Cu stimă,
COMANDANTUL CENTRULUI MILITAR JUDEŢEAN COVASNA,
Colonel Gheorghe Lupu

Cartea scriitorului american Milton G. Lehrer, intitulată „Ardealul - pământ românesc”, mai că îi îndeamnă pe români să înalţe lui Anonimus, şi nu numai lui, un monument în inima Ardealului. Ar fi întruparea celui mai cinstit, mai drept şi mai omenos ungur între toate celelalte statui fantome de ucigaşi plantaţi cu impertinenţă în milenarul spaţiu românesc. Rezultatul unei cercetări de amploare asupra unui mare volum de documente, aflate în diferite ţări, cartea notează în paginile ei constatări ale multor personalităţi menţionate de istorie, dând astfel consistenţă adevărului despre statutul românilor de moştenitori ai înaintaşilor daci pe acest pământ al Transilvaniei.
„... nimeni nu a înfăţişat un tablou mai complet şi mai cutremurător al suferinţei româneşti multiseculare sub nedreptatea legiferată a oligarhiei ungare... El a rupt masca pe care revizionismul horthyst şi-a pus-o pentru a juca toate rolurile, pe toate scenele unde credea că poate induce în eroare o opinie publică total dezinformată” (Ion Pătroiu, prefaţă, pag. 17). Această aserţiune este emisă, cu aleasă consideraţie, de către comentatorul român faţă de scriitorul străin, care a pus atâta sârg spre a scoate la lumină adevărul, pentru a câta oară!
Se cuvine, aşadar, să le spunem mereu ungurilor că, dacă li s-a întâmplat să se nască aici, li se permite să considere că acesta este „pământ natal” pentru ei, dar aceasta nu înseamnă că le şi aparţine, după cum îşi arogă „dreptul” susţinut prin minciună istorică privind instalarea lor aici pe un pământ pustiu. Spre confirmarea dreptului milenar al străbunilor noştri, propaganda revizionismului maghiar este contrazisă de cele mai solide argumente provenite chiar din scrierile istoricilor maghiari: Pe Huszti Andras nu l-a somat nimeni să mărturisească, la 1791, că „urmaşii geţilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc limba în care glăsuiau părinţii lor... Numele acestui popor în limba lui proprie este român”. În aceleaşi condiţii de libertate deplină, specialistul în istorie locală, ungurul Lehoczki Tiv (1890), scria: „În comitatele Maramureşului, Ugocsa şi Bereg, fără îndoială, încă pe timpul venirii maghiarilor, au locuit românii” (pag. 36), iar Szilagyi Sandor (1866) declară că „Transilvania, despărţită prin graniţă naturală de Ungaria, nu a fost niciodată deplin contopită cu aceasta, Ungaria şi Transilvania fiind două ţări deosebite” (pag. 45).
Animat de un simţ al dreptăţii adevărului, notarul anonim al regelui Bela face o descriere a populaţiilor româneşti găsite de unguri în Transilvania, cronicarul fiind apreciat de alţi conaţionali: „Pauler Gyula şi Homan Balint apreciază că datele oferite de Anonimus sunt vrednice de crezare, că ele pot fi verificate prin alte izvoare istorice evidente, că nu există alte date care ar zdruncina afirmaţiile lui Anonimus...”. În spiritul aceleiaşi evidenţe, Pauler Gyula recunoaşte că „acest istoric a dat dovadă de mai mult simţ istoric decât toţi istoricii care s-au străduit să vadă în cronicarul maghiar un falsificator sau pamfletar politic nenorocit”, în timp ce „Balint Homan face o caracterizare elogioasă a lui Anonimus: Opera sa este o operă de savant care îşi domină epoca” (pag. 37).
Luăm cunoştinţă de opiniile altor istorici, cum este germanul Tomm Trangott, care scria: „Românii locuiesc şi azi acolo unde acum 17 secole au locuit strămoşii lor; popoarele au venit unele după altele,… dar niciunul n-a putut să infirme existenţa naţională a românismului. Hoardele popoarelor, care au părăsit ţara lor spre a emigra, au pierit ca norii la soare, dar românismul… îşi păstrează terenul moştenit de la strămoşii săi, că „apa trece pietrele rămân” (Bonn, 1891).
Atât istorici unguri, cât şi germani, englezi, austrieci, pun în lumină adevărul din adânc de vreme fără nicio notă de înclinaţie sentimentală. Îndeplinesc o datorie de specialist ştiinţific. Că ungurii îşi construiesc existenţa pe minciună, nu fac altceva decât să decadă, în opinia generală, mai ales europeană, în postura de neam periculos, nedemn de a trăi în relaţii de pace, de bună înţelegere cu ţările din jur, aşa cum declară omul politic ungur Szechenyi: „Naţiunea ungară este aleasă de Dumnezeu pentru a domina toate popoarele din jurul ei” (în Dietă) (pag. 108). Se vede că sufletul cinic al politicianului era atât de negru, încât îl confundă pe Dumnezeu cu Satana! În acelaşi ton infectat, scriitorul Geza Kosztelszky îşi rosteşte aspiraţia de călău nerăbdător: „Să lăsăm la o parte minciuna convenţională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naţionalităţile nemaghiare. DA, NOI VREM SĂ LE SUPRIMĂM ŞI TREBUIE SĂ LE SUPRIMĂM” (Budapesta, 1898). Infectarea cu venin a acestui sânge barbar nu poate lăsa prioritate creierului să discearnă, ea trimite comandă călăului, căruia îi ordonă să lovească. Nu poţi să nu te întrebi cum pot fi iubite aceste fiinţe de oamenii din jurul lor? Cum poate fi acceptată convieţuirea cu asemenea specie? Cu un răspuns modest, românii pot fi consideraţi un popor cu o superioară construcţie sufletească, dacă după cei 100 de ani de când şi-au eliberat pământul, suportă, în speranţa unei împăcări, această odioasă stirpe!
Ceea ce uimeşte şi revoltă, urmare cererii de autonomie a maghiarilor din Transilvania, sprijiniţi de revizioniştii din Ungaria, este faptul că, încă din începuturile vieţii lor în Europa, n-au reuşit să ocupe în întregime nici măcar Panonia, dovadă că s-au trezit aici ca un mic grup de nomazi invadatori, prea înrăiţi ca să nu-şi satisfacă pofta de cuceritori. Cu timpul, intraţi în Transilvania, nu au avut cum s-o populeze şi au fost nevoiţi să colonizeze spaţiul cu secui, saşi, şvabi, cu care să-i alunge pe români. De aceea astăzi ungurii cer autonomie pentru secui, ştiindu-se cât de puţini mai sunt unguri. Prevăzându-şi dispariţia, mărturisesc cu îngrijorare vizibila realitate: „Suntem în scădere demografică (deie Domnul să li se înfăptuiască prorocirea!) şi vom ajunge treptat să împărtăşim destinul indienilor din SUA”. Eroare totală şi neruşinată în afirmaţia că ,,suntem o comuniune băştinaşă” („Condeiul ardelean”, 9-22 ianuarie 2015, pag. 12), întrucât istoria consemnează adevărul că nu ei i-au întors din cale pe romani, în primul război daco-roman, că ruinele din Transilvania arată că cetăţile dacice nu de ei au fost construite. Dar obrăznicia seculară le este cunoscută. Este singura lor pârghie de a-şi menţine pretenţiile.
Din cele consemnate de documentele istorice, reiese că ungurii s-au instalat în Transilvania asemenea unor colonişti care au supus pe neaoşi cu o neagră sălbăticie. Le facem cunoscut ungurilor că vremea coloniştilor a trecut cu destulă vreme în urmă şi că toate rămăşiţele de invadatori sunt pe cale de dispariţie, în teritoriile stăpânite cândva abuziv, aşa cum, firesc, le este scris şi maghiarilor rămaşi în Ţara noastră.
Se clatină demersul unguresc privind pretenţiile asupra Transilvaniei. Însăşi parte consistentă a populaţiei maghiare din Ungaria priveşte paşnic şi acceptă realitatea istorică, certificată şi de alte popoare ale Europei, că Ardealul este Pământ Românesc. Notăm, pe de-o parte, protestul actual împotriva revanşardului Orban, care se amestecă şi în treburile României, instigând pe politicienii maghiari de aici, dar mai ales câteva aspecte mai vechi privind faptul că „secuii se simţeau cu mult mai aproape de români decât de maghiari, pe care-i socoteau drept străini,... că secuii cunosc mai bine Bucureştii decât Budapesta”. Iar o mamă din secuime a cărei fiică pleca să se angajeze în Moldova, mărturisea: „Prefer ca ea să plece în Moldova şi nu la Budapesta, căci cel puţin acolo, ea nu va fi în ţară străină” (Szoke Mihaly, 1902) (pag. 64).
Deci nicio speranţă pentru autonomia maghiarilor în Transilvania! Dacă românii transilvăneni au fost capabili să-şi dobândească libertatea, când Ungaria era ocrotită de imperiu, astăzi Transilvania este România, şi România este puternică, îşi apără fiecare părticică din Transilvania, ştiind că nu datorează nimic Ungariei. Din contră, fără intenţii incitante, amintim ungurilor că prin Tratatul de la Trianon, li s-a lăsat alipită o fâşie de teritoriu românesc din nord-vestul Transilvaniei, ştiut fiind că România de nord se situa „De la Nistru pân’la Tisa”.
Cu îndreptăţită satisfacţie menţionăm că, după apariţia la Paris, în anul 1883, a Memorandumului, urmare multor manifestări privind justeţea cererii românilor, „în Belgia, profesorul Louis van Keymeilen din Anvers îşi termină cu aceste cuvinte impresionantul său articol publicat în „Le Precurseur”: Europa occidentală nu trebuie să uite că rasa română este santinela avansată a civilizaţiei în Orient şi în virtutea acestui titlu, această Europă nu poate să privească cu indiferenţă ceea ce se petrece în acest moment la poalele Carpaţilor” (pag. 149). Ceea ce este valabil şi astăzi!

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului”. Ediţia a VIII-a, Bilbor, 2015

Cum se întâmplă, de ani buni, spre fiecare sfârşit de anotimp rece, şi în 2015 Bilborul ne-a primit, vineri, 6 februarie, cu o iarnă de-a dreptul prietenoasă, cu multă zăpadă şi un soare strălucitor şi cald precum şi sufletele bilborenilor. Această căldură am simţit-o, încă odată în aceşti ani, la Complexul social al Bisericii Ortodoxe din Bilbor, unde gazdele celei de-a VIII-a ediţii a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului” au fost şi de data aceasta, cum se spune în popor, la înălţime, atât prin organizarea unor condiţii deosebite - primire, masă, cazare şi desfăşurare a activităţilor, cât şi datorită căldurii şi bucuriei manifestate de prilejul revederii.
Ca de obicei, Consiliul Local şi Primăria comunei Bilbor, Parohia Ortodoxă Bilbor, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita - Cercul „Luceafărul” Bilbor, Asociaţia Culturală „Filantropia” Bilbor, Centrul Cultural Topliţa şi Fundaţia Culturală „Miron Cristea” Topliţa, factorii locali ai organizării manifestării, s-au străduit să adune în această splendidă comună din nordul judeţului Harghita elite ale culturii şi cercetării româneşti, din sud-estul transilvan şi din Ţară, care au susţinut lucrări inedite, de valoare ştiinţifică, privind viaţa şi activitatea lui Octavian Codru Tăslăuanu, fiu al Bilborului, satul de care s-a simţit atât de legat toată viaţa.
Lucrările sesiunii au început vineri după-amiază cu o rugăciune, aşa cum se cuvine în această oază de creştinism, oficiată de părintele Dumitru Apostol, protopop de Topliţa şi paroh de Bilbor, după care prof. Angelica Maria Stan, director al Şcolii Gimnaziale „O.C. Tăslăuanu” din localitate a deschis, practic, lucrările sesiunii. Ilie Trif, primarul comunei, în cuvinte puţine, dar dense, la împlinirea a 139 de ani de la naşterea ilustrului fiu al Bilborului, a scos în evidenţă faptul că O.C. Tăslăuanu a fost unul dintre cei care au făcut cinste Ţării şi neamului nostru românesc prin activitatea sa multilaterală de ilustru cărturar, om de cultură, gazetar şi scriitor, patriot şi om politic, numărându-se printre marii bărbaţi care au pus temeliile Statului Naţional Unitar Român.
În continuarea lucrărilor primei părţi a manifestării, profesorul Ilie Şandru a moderat activitatea dedicată lansărilor de cărţi şi publicaţii. Pentru început, într-un limbaj elevat, presărat pe alocuri cu un fin umor, au fost prezentate revista „Vatra veche”, cu suplimentul dedicat scriitorului şi omului de radio Valentin Marica, un neobosit promovator al valorilor culturale mureşene, şi volumele „Între Csilla şi Caribda” şi „Întoarcerea lui Ioan Alexandru” de însăşi autorul lor, redactorul-şef, poetul şi scriitorul Nicolae Băciuţ, şi Valentin Marica, ambii membrii ai Uniunii Scriitorilor din România. Despre revista ASTRA „Buzăul Ardelean”, anul I, nr. 1, 2014, a vorbit dr. Ioan Lăcătuşu, care a prezentat un scurt istoric al zonei „buzaielor ardelene”, subliniind unitatea de acţiune, spiritualitate şi cultură, manifestată de locuitorii săi de-a lungul timpului, după care a arătat principalele obiective urmărite de colectivul de redacţie al revistei. Despre directorul publicaţiei, prof. Corina Sporea Bărăgan, şi activitatea sa profesional-publicistică a făcut completări şi prof. Vasile Stancu. Manifestarea s-a încheiat cu un excelent recital de poezie „Eminescu - Grigore Vieru”, susţinut de poetul Nicolae Băciuţ.
A doua zi, la începutul lucrărilor organizatorii au făcut participanţilor o surpriză deosebit de plăcută prezentând momente artistice de autentic folclor şi fierbinte patriotism, aşa cum numai în satele cu o veche tradiţie românească o mai poţi întâlni astăzi. Protagoniştii - frumoşii şi talentaţii copii ai bilborenilor, elevi ai Şcolii Gimnaziale din localitate, conduşi de dascălii lor. După „poza de grup” (foto mare) a tuturor participanţilor la această manifestare de spirit şi suflet românesc, au fost reluate lucrările cu prezentarea lucrării centrale a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice, ediţia a VIII-a, revista intitulată Sesiunea de comunicări şi referate „Octavian Codru Tăslăuanu”, Ediţia a VII-a, 2014, susţinută de prof. Vasile D. Stan, care a arătat că publicaţia cuprinde 10 din comunicările şi referatele susţinute la ediţia precedentă a Sesiunii bilborene şi este editată de Şcoala Gimnazială „O.C. Tăslăuanu” Bilbor cu ocazia sărbătoririi a 139 de ani de la naşterea scriitorului. Prezenţi la Bilbor, profesorii Constantin Costea şi Dumitru Ţepeluş, unul dintre autorii volumului Despărţământul ASTRA Topliţa, împreună cu Lucian Giura, l-au prezentat ca fiind un instrument necesar „pentru a aduce un modest omagiu acelora care în anii grei ai perioadei interbelice - într-o zonă „delicată” a Transilvaniei, atunci, ca şi astăzi - au depus, dezinteresat şi în spirit patriotic naţional, tot efortul disponibil pentru ca binefacerile culturii să se răspândească în sânul confraţilor lor”. De asemenea, ambii au solicitat, alături şi de alţi participanţi (Ioan Lăcătuşu, Ilie Şandru), ca să se studieze posibilitatea reînfiinţării vechiului Despărţământ interbelic topliţean. Ultima lansare de carte a fost făcută de directorul Arhivelor Naţionale Mureş, prof. dr. Liviu Boar, care a prezentat volumul Arhivele Mureşene, serie nouă nr. III (VII), 2014, publicat de Arhivele Naţionale Mureş şi Asociaţia Arhiviştilor „David Prodan”, Filiala Târgu-Mureş, subliniind faptul că instituţia pe care o conduce, împreună cu Arhivele Naţionale Bacău şi Arhivele Naţionale Baia-Mare, sunt, la ora actuală, singurele Arhive Naţionale judeţene din Ţară care editează asemenea anuare arhivistice aflate sub conducerea unor consilii ştiinţifice de excepţie şi care publică documente arhivistice de o mare valoare ştiinţifică.
Încheindu-se lansările de carte s-a trecut la susţinerea comunicărilor pregătite de scriitori, oameni de cultură şi cercetători din Târgu-Mureş, Sfântu-Gheorghe, Bacău, Bucureşti şi Topliţa, care au adăugat informaţii de mare valoare despre activitatea lui O.C. Tăslăuanu, întregind zestrea biografică a acestuia. Astfel, dr. Alin Spânu, cercetător din Bucureşti, a prezentat trei scrisori interesante primite, în anul 1915, de către Octavian Codru Tăslăuanu; prof. Vilică Munteanu, din Bacău, cercetând arhiva Ministerului Apărării Naţionale, a prezentat la Bilbor trei caracterizări ale lui Octavian Codru Tăslăuanu în foile calificative din perioada octombrie 1916 - februarie 1918, care întregesc, cum nu se poate mai bine, personalitatea căpitanului Tăslăuanu. Dacă în primele două documente, pe lângă buna activitate se scoate în evidenţă şi cultura lui Octavian Codru Tăslăuanu, în al treilea, datorită priceperii cu care acesta îşi îndeplinea îndatoririle militare, se propune avansarea excepţională la gradul de maior. Dr. Daniel Nicolae, din Bucureşti, a prezentat comunicarea „Moştenirea lui Octavian Codru Tăslăuanu: Reîntregirea României”, din care a reieşit faptul că Octavian Codru Tăslăuanu a scris istorie, istoria faptelor, pentru că el era un om al faptelor. Prof. Vasile Stancu, din Sfântu-Gheorghe, a adus la Bilbor o scrisoare inedită a lui Octavian Codru Tăslăuanu adresată prietenului său Alexandru Lapedatu, scrisoare din care reiese modul în care Tăslăuanu îşi alegea prietenii şi valoarea acestora, academicianul Lapedatu fiind unul dintre prietenii săi apropiaţi până la sfârşitul vieţii. Dr. Valentin Marica, din Târgu-Mureş, a făcut o analiză pe textele lui Octavian Codru Tăslăuanu, arătând disponibilitatea acestuia de a ieşi din tiparele textului liniar şi de a prezenta o simbioză a evenimentului. Acesta remarcă faptul că pe lângă eveniment, aducea, întotdeauna, o rememorare de acasă, o amintire de la Bilbor sau despre Bilbor, contopită cu o intensă trăire interioară. Prof. Angelica Maria Stan, din Bilbor, a adus în actualitate câteva portrete din opera lui Octavian Codru Tăslăuanu, imaginea tatălui, a mamei, a bunicului, a bunicii. Dr. Ioan Lăcătuşu, din Sfântu-Gheorghe, a venit la Bilbor cu studii, articole şi recenzii despre Octavian Codru Tăslăuanu apărute în anuarele „Angustia” din Sfântu-Gheorghe şi „Sangidava” din Topliţa. Dr. Liviu Boar, din Târgu-Mureş, a adus documente inedite din istoria Bilborului. Din păcate, nuvela „Al doilea cadril” a prof. Ilie Şandru, cel mai bun cunoscător al vieţii şi activităţii lui Octavian Codru Tăslăuanu, nuvelă care întregea cum nu se putea mai bine o manifestare organizată la scară naţională, care de la o ediţie la alta se dovedeşte că-şi îndeplineşte menirea, atât prin valoarea participanţilor, a organizării, cât şi a lucrărilor prezentate, nu a putut fi susţinută de autor datorită unei stări de sănătate precare, fond pe care sa şi internat la Spitalul Municipal din Topliţa.
Cea de-a VIII-a ediţie a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului” s-a încheiat într-un registru specific iernilor la Bilbor, o plimbare cu săniile trase de cai, cu zurgălăi, pe un traseu de câţiva kilometri, până pe Pârâul Ruşilor, unde, de data aceasta, nu mai era acea tabără militară din Primul Război Mondial, ci o cabană-muzeu etnografic, în care participanţii au fost aşteptaţi de Mihai şi soţia lui, proprietarii acesteia, cu multă căldură sufletească şi nelipsitul vin fiert, numai bun la un popas al unei asemenea deosebite plimbări.
În încheierea cronicii noastre de la Bilbor se cuvin mulţumiri tuturor celor care s-au implicat şi au trudit în organizarea acestui moment cultural-ştiinţific, în mod special primarului Ilie Trif, părintelui protopop Dumitru Apostol, familiei prof. Vasile şi Angelica Maria Stan şi, nu în ultimul rând, prof. Ilie Şandru, acest neobosit promotor al culturii în zonă, care bolnav fiind, a participat cu dăruire în organizarea anterioară şi prima zi a lucrărilor Sesiunii Naţionale.

Preasfinţitul Andrei Moldovan a fost întronizat duminică, 15 februarie 2015, la Miercurea-Ciuc, Episcop al Covasnei şi Harghitei
Sfânta Liturghie Arhierească, la care au participat 18 ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost condusă de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului

Catedrala Episcopală din municipiul Miercurea-Ciuc, cu Hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost duminică, 15 februarie 2015, gazda întronizării Preasfinţitului Andrei Moldovan în scaunul de Episcop al Covasnei şi Harghitei, demnitate în care a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în urmă cu puţină vreme, pe 5 februarie. Am fost cu toţii, cei prezenţi, martorii unui eveniment special, ce rar se întâmplă într-o eparhie, poate o dată la 20 de ani, poate la mai mulţi. De aceea, aglomeraţia din micuţa Catedrală şi gerul năprasnic de afară, unde era amplasat un ecran gigant al Trinitas TV, nu au reprezentat inconveniente pentru miile de credincioşi prezenţi la evenimentul întronizării celui de-al doilea Episcop al Covasnei şi Harghitei.
Soborul de arhierei care a ţinut Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc a fost format din: Înaltpreasfinţitul Laurenţiu - Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Andrei - Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Irineu - Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Teodosie - Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Irineu - Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Ioachim - Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Înaltpreasfinţitul Ciprian - Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Corneliu - Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Sofronie - Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Nicodim - Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Andrei - Episcopul ales al Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Ambrozie - Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Visarion - Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul - Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Paisie Lugojanul - Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Iustin Sigheteanul - Arhiereul-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Siluan - Episcopul Ortodox Român al Ungariei şi Preasfinţitul Ioan Casian de Vicina - Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi. Alături de aceştia, în fruntea numărului mare de preoţi, s-au aflat cei patru protopopi: părintele Dumitru Apostol (Topliţa), părintele Gheorghe Păncescu (Miercurea-Ciuc), părintele Ioan Bercu (Sfântu-Gheorghe) şi părintele Florin Tohănean (Întorsura-Buzăului), dar şi stareţii şi stareţele Sfintelor Mănăstiri din Episcopia Covasnei şi Harghitei.
Printre personalităţile prezente la eveniment s-au numărat Ecaterina Andronescu - fost ministru al Educaţiei, Victor Opaschi - secretarul de stat pentru Culte, Sergiu Nistor - consilier prezidenţial, Jean Adrian Andrei - prefectul judeţului Harghita, Sebastian Cucu - prefectul judeţului Covasna, Ovidiu Ioan Sitterli - prefectul judeţului Sibiu, primarul municipiului Topliţa - Stelu Platon, primarul oraşului Întorsura-Buzăului - Leca Băncilă, primarul comunei Barcani - Gheorghe Marin, primarul comunei Sita-Buzăului - Nicolae Stoica, primarul comunei Valea-Mare - Gheorghe Avram, primarul comunei Tulgheş - Marcel Vancu, primarul comunei Sărmaş - Valentin Mândru, primarul comunei Subcetate - Ioan Rizea, precum şi numeroşi conducători ai instituţiilor militare şi publice din judeţele Covasna, Harghita şi Sibiu, cu toţii veniţi ca, alături de poporul dreptcredincios, să-l susţină pe Preasfinţitul Părinte Andrei Moldovan în noua lucrare pe care a început-o în calitatea de chiriarh al acestor binecuvântate meleaguri strămoşeşti din inima României.
La sfârşitul Sfitei Liturghii Arhiereşti, a urmat momentul festiv în care, după citirea Gramatei Mitropolitane de către Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, i-a înmânat Preasfinţitului Andrei Moldovan însemnele episcopale: mantia, crucea, engolpionul şi camilafca, întronizându-l în Scaunul de Episcop al Covasnei şi Harghitei.
Apoi, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, în cuvântul său, a spus: „Astăzi v-am adus un mire pentru mireasa gătită, să-l primească, un Episcop-vicar al nostru devenit acum Episcopul titular al miresei, al Eparhiei Covasnei şi Harghitei, în persoana Preasfinţitului Andrei Moldovan. În aceste momente, dăm slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea extraordinară care s-a realizat de la înfiinţarea acestei Eparhii, timp de 20 de ani, printr-o vrednicie deosebită a unui om ales, chemat la această lucrare şi devotat în totalitatea fiinţei sale. Aceste realizări sunt prezentate astăzi noului Episcop titular al acestei Eparhii, al doilea, cel care va trebui să continue lucrarea aceasta şi s-o sporească, s-o ducă la desăvârşire. Am venit aici cu mare bucurie, preţuindu-vă pe dumneavoastră şi preţuind lucrarea care s-a realizat aici. Suntem încredinţaţi, începând cu Întâistătătorul bisericii noastre, Preafericitul Patriarh Daniel, care ne-a şi trimis un mesaj, dar şi împreună cu toţi membri Sfântului Sinod, că am făcut alegerea cea mai bună. Trebuie să vă spun că Sfântul Sinod nu uşor s-a hotărât să-i acorde Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan o altă sarcină, o altă lucrare la Mitropolia Banatului, pentru că a înlocui un astfel de om este foarte greu. Dar ştim că fiecare are personalitatea lui şi fiecare ierarh are o responsabilitate în faţa lui Dumnezeu, şi atunci am considerat că ucenicul Înaltpreasfinţitului Ioan, Preasfinţitul Andrei, care a lucrat la noi timp de şapte ani ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului şi şi-a îndeplinit toate îndatoririle sale, este deja suficient de matur şi de responsabil, şi de ce n-am spune şi învrednicit de Dumnezeu, să conducă această Eparhie deosebită, sensibilă, misionară, iar noi ştim ce însemnează o lucrare pastoral-misionară. I-am acordat însemnele, aşa cum s-a citit în Gramata Mitropolitană, ca să aibă mantia slujirii episcopale, engolpionul, crucea pastorală şi apoi însemnul călugăriei, camilafca, pentru că ierarhul, înainte de toate, este slujitorul lui Hristos, care a îmbrăcat îngerescul chip al călugăriei. Aşadar, îl încredinţăm pe Preasfinţitul Părinte Andrei tuturor celor care sunt prezenţi astăzi aici şi cărora şi eu le mulţumesc din tot sufletul, poporul dreptcredincios, clericii şi ierarhii veniţi din depărtări, pentru ca să stăm cu toţii sub ascultarea Sfântului Sinod şi să îndeplinim cu multă responsabilitate, în comuniune, tot ceea ce cere Biserica noastră strămoşească”.
A urmat mesajul preşedintelui României, Klaus Iohannis, căruia i-a dat citire consilierul prezidenţial Sergiu Nistor, din care spicuim: „Ceremonia de astăzi este un moment important pentru viaţa Episcopiei Covasnei şi Harghitei, şi un prilej de bucurie pentru comunitatea credincioşilor. Acest eveniment are o semnificaţie şi o importanţă cu totul specială pentru Mitropolia Ardealului şi pentru Biserica Ortodoxă Română în ansamblul ei. (…) Sunt sigur că… Preasfinţia voastră o să conduceţi vrednic Episcopia şi veţi păstori cu har, înţelepciune şi dedicaţie pe credincioşii ei. Dialogul şi conlucrarea cu Biserica Ortodoxă Română, ca de altfel dialogul şi cooperarea cu toate cultele legale recunoscute, sunt fundamentale pentru Statul Român. (…) În această misiune sunteţi şi pentru instituţiile publice un model de grijă, de dăruire, de conştiinciozitate în alinarea şi rezolvarea problemelor oamenilor. În spaţiul responsabilităţii sociale, acţiunile misionare şi pastorale ale Bisericii Ortodoxe se întâlnesc cu cele ale celorlalte componente ale societăţii şi ne inspiră din ce în ce mai mult. Vă rog să primiţi cinstirea noastră în misiunea pe care v-aţi asumat-o în a fi pentru comunităţile pe care le păstoriţi păstrătorul tradiţiilor. În această misiune nu sunteţi singur, ea este şi pentru noi expresia identităţii creştine, a cărei valoare fundamentală, dragostea pentru aproapele nostru, este cheia de boltă a solidarităţii naţionale şi a dialogului cu marea familie europeană. Preasfinţia Voastră, în această zi de sărbătoare, la începutul unei misiuni pastorale de profundă semnificaţie, dar şi cu importante încercări, pe care suntem convinşi că le veţi depăşi în unire cu credincioşii Episcopiei şi cu sprijinul celor ce vă sunt alături în această emoţionantă ceremonie, vreau să vă adresez felicitările mele, precum şi cele mai călduroase urări de viaţă îndelungată şi împlinirea slujirii la care aţi fost chemat. Domnul nostru să vă călăuzească, Sfântul Duh să vă inspire, Dumnezeu să binecuvânteze România!”.
După secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi, care a transmis cuvântul primului-ministru al României, Victor Ponta, a urmat mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: „Preasfinţite Părinte Episcop Andrei, prin lucrarea harului Preasfântului Duh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române v-a încredinţat spre păstorire poporul dreptcredincios din tânăra şi dinamica Episcopie a Covasnei şi Harghitei, aflată într-o zonă a României în care românii ortodocşi sunt minoritari, iar lucrarea pastorală arhierească este în acelaşi timp necesară şi anevoioasă. În acest sens, marea demnitate şi responsabilitate de a mărturisi şi sluji, prin cuvânt şi faptă, prezenţa şi lucrarea Domnului Iisus Hristos, Marele-Preot sau Arhiereul veşnic, în Biserica Sa, trebuie împlinită lucrând „cu timp şi fără timp” pentru întărirea comuniunii ortodoxe şi româneşti în acest ţinut străbun, unind viaţa spirituală cu misiunea pastorală, iar pacea interetnică şi interconfesională cu dragostea de Ţară şi Neam! Mărturisitor şi slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, înaintaşul Preasfinţiei Voastre în această demnitate, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, acum Mitropolitul Banatului, a păstorit cu multă înţelepciune şi râvnă duhovnicească Episcopia Covasnei şi Harghitei, pe care a ctitorit-o şi a consolidat-o prin creşterea numărului unităţilor bisericeşti (parohii şi mănăstiri), prin edificarea de noi lăcaşuri de cult şi restaurarea celor vechi, prin intensificarea vieţii parohiale şi monahale, a activităţii educative, cultural-religioase şi social-filantropice. Astăzi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sărbătorim cu multă bucurie, împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă Română, dar mai ales cu clerul şi credincioşii din această Eparhie, întronizarea Preasfinţiei Voastre ca nou Episcop al Covasnei şi Harghitei. Calităţile teologice, duhovniceşti şi pastorale deosebite, pe care le-aţi dovedit în slujirea de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, ne îndreptăţesc să avem speranţa că slujirea de chiriarh pe care o începeţi astăzi va fi o lucrare rodnică, binecuvântată de Dumnezeu şi folositoare Bisericii şi Neamului Românesc. De aceea, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1) să vă dăruiască mult ajutor în slujirea pastorală şi socială ca Episcop al Covasnei şi Harghitei, spre a conduce pe cale mântuirii clerul, monahii şi credincioşii ortodocşi români din această Eparhie cu o vocaţie deosebită în păstrarea credinţei ortodoxe şi a convieţuirii paşnice cu alte etnii şi confesiuni. Pentru a împlini această lucrare sunt foarte necesare consultarea şi cooperarea cu Mitropolitul Ardealului, cu ierarhii ortodocşi români din Transilvania şi cu Patriarhia Română, în luarea de hotărâri majore pastorale, sociale şi patriotice. Acum, la începutul slujirii chiriarhale a Preasfinţiei Voastre, vă încredinţăm, Preasfinţite Părinte Andrei, de sprijinul nostru personal şi al ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea sfântă la care aţi fost chemat, spre slava Preasfintei Treimi, binele Bisericii noastre, demnitatea şi unitatea Poporului Român!”.
Din partea Eparhiei noastre, în numele clericilor şi al credincioşilor, a dat citire unui emoţionant mesaj de bun venit părintele consilier administrativ-bisericesc Teodor Bijec, din care spicuim: „În acest moment de bucurie sfântă îi aducem mulţumire mai întâi Bunului Dumnezeu, Care a binecuvântat clerul, monahii şi credincioşii Eparhiei Covasnei şi Harghitei cu un nou ierarh şi părinte sufletesc în persoana Preasfinţitului Părinte Andrei Moldovan. Mulţumim Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, şi Înaltpreasfinţiei Voastre, Înaltpreasfinţite Părinte Laurenţiu, că aţi încredinţat Preasfinţitului Părinte Andrei misiunea de a păstori ca ierarh aici, în inima greu încercată Ţării, puţinii, dar bunii creştini ortodocşi din judeţele Covasna şi Harghita, care Îl slăvesc pe Dumnezeu în duhul dreptei credinţe şi în dulcele grai românesc. Ne îndreptăm gândul de mulţumire şi către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan, Mitropolitul Banatului, ierarhul providenţial care, vreme de 20 de ani (din 1994 - anul înfiinţării Eparhiei - şi până în 2014) a fost ctitorul acestei Candele din Carpaţi, la temelia căreia a pus jertfa şi dragostea sfântă a Mântuitorului Hristos şi, odată cu aceasta, jertfa şi dragostea părintească a Înaltpreasfinţiei Sale ce vor rămâne pentru totdeauna înscrise în cartea istoriei acestei Eparhii şi în inima poporului lui Dumnezeu din această parte de Ţară. (…) În numele clerului şi credincioşilor Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, în această zi de mare sărbătoare, mă adresez Preasfinţitului Părinte Andrei, proaspăt întronizat în acest scaun episcopal, spunându-i: „Bine aţi venit, ca nou ierarh al acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu!”. Având în vedere că din anul 1989 aţi intrat în viaţa monahală ca vieţuitor al Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie” - Topliţa, unde aţi fost tuns în monahism şi aţi primit darul slujirii în treapta preoţiei, ţinând cont că din anul 1995 până în anul 2008 aţi fost stareţ al Mănăstirii „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” - Făgeţel, pe care, cu multă jertfă, aţi readus-o la viaţă ctitorind din temelii întregul ansamblu mănăstiresc şi apreciind că între anii 2005-2008 aţi fost rânduit ca exarh al mănăstirilor din cuprinsul Eparhiei Covasnei şi Harghitei, cunoscând îndeaproape greutăţile misionare ale zonei, putem afirma pe drept cuvânt că, în fapt, aţi revenit acasă.
Primind darul cel mare al arhieriei în anul 2008, v-aţi format ca ierarh prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, în slujirea pe care aţi avut-o ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, pentru ca astăzi Preasfinţia Voastră să fiţi întronizat ca Episcop al Covasnei şi Harghitei spre a conduce mai departe destinele acestei binecuvântate Eparhii şi a ne călăuzi pe Cărarea Sfântă a Mântuirii. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că v-a rânduit ca Ierarh al nostru şi Îl rugăm să vă ajute şi să vă întărească, după a Sa bunătate, pentru a continua lucrarea pastoral-misionară, administrativă, social-filantropică şi culturală începută de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan, cu nădejdea că veţi aduce mângâiere tuturor celor care au ca Maică duhovnicească Sfânta Biserică. (…) Să ne trăiţi întru mulţi şi binecuvântaţi ani, Preasfinţite Părinte Andrei, şi Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi putere de muncă, astfel încât să vă puteţi încununa cu bogate roade duhovniceşti în această sfântă şi grea misiune de apostol la care aţi fost chemat, după cum Sfântul Apostol Pavel învaţă că: „Nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu. Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu (…)” (Evrei 5, 1-4). Aşa să vă ajute şi să ne ajute la toţi Bunul şi Milostivul Dumnezeu!”.
La sfârşit, dar nu în cele din urmă a sosit timpul pentru cuvântul Preasfinţitul Andrei Moldovan, proaspăt înscăunat Episcop al Covasnei şi Harghitei: „„Iată vin! Ca să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10,7). Urc astăzi, cu smerenie şi emoţie sfântă, treptele tronului de arhipăstor al clerului şi credincioşilor din aceste locuri binecuvântate, ca cel de-al doilea Episcop al Covasnei şi Harghitei, având nădejdea şi credinţa că „Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le plineşte” mă va întări „spre slujirea ce-mi este pusă înainte ca să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei”, după cuvântul psalmistului David (Psalmi 24, 2). Misiunea pe care o încep astăzi împreună cu frăţiile voastre nu este uşoară, dar ştiu că harul lui Dumnezeu o împlineşte. Sunt conştient că vom putea împlini această slujire dumnezeiască numai prin ascultarea noastră de Hristos în chip ierarhic, prin unitate de credinţă. Păşesc în mijlocul dumneavoastră spre a vă fi păstor sufletesc, părinte şi frate, tuturor preoţilor şi credincioşilor din această de Dumnezeu păzită Eparhie a Munţilor, sprijinindu-mă pe rugăciune şi pe slujire liturgică, asigurându-vă de întreaga mea dragoste, jertfelnicie şi dăruire sufletească. Trăiesc în aceste momente emoţia primilor paşi pe care i-am făcut, în urmă cu 27 de ani, în ctitoria monahală a vrednicului de pomenire Patriarh Miron Cristea de la Topliţa, unde am depus voturile monahale şi am primit dumnezeiescul har al preoţiei. Îmi plec fruntea cu pioşenie la amintirea venerabilului Mitropolit al Ardealului, Nicolae Colan, născut în Araci, judeţul Covasna. Cu aceeaşi preţuire evoc numele vrednicului de amintire Episcop Iustinian Teculescu, originar din oraşul Covasna, organizator al Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, din 1918, şi Episcop al Eparhiei de Ismail din Basarabia. Iată trei mari personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române, vlăstare ale acestei Eparhii, care au conştientizat cu responsabilitate maximă importanţa Scaunului vlădicesc din Transilvania, slujind în mod pilduitor Biserica strămoşească din Ardeal, ca demni urmaşi ai Marelui şi Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna. Astăzi, când trăim într-o lume mişcată din rosturile ei, ierarhii, preoţii, monahii şi monahiile, împreună cu credincioşii, sunt chemaţi, mai mult ca oricând, să rămână uniţi şi neclintiţi în Trupul viu al Bisericii. „Biserica este Casa binecuvântată şi locul de primire al Harului dumnezeiesc”, spune Sfântul Ambrozie al Mediolanului (PSB vol. 53, p. 284), fiind spaţiul de nădejde şi de comuniune al tuturor fiilor ei. Rolul slujitorilor sfintelor altare este să pregătească poporul lui Dumnezeu pentru Împărăţia Sa. Arhiereul poartă o mare responsabilitate în viaţa Bisericii, „este luat dintre oameni, este pus pentru oameni spre cele către Dumnezeu ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate” (Evrei 5, 1), chemat „să se facă tuturor toate şi în orice chip să-i mântuiască” (I Corinteni 9, 22). Toţi slujitorii şi poporul dreptcredincios suntem chemaţi în jurul sfântului potir, unde se află tainic Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, cu deosebire arhiereul fiind garantul mărturisirii dreptei credinţe, al păstrării Sfintei Tradiţii şi al rânduielilor liturgice şi canonice din Biserică. În această demnitate sfântă, cer ajutorul lui Dumnezeu ca, împreună cu clericii, vieţuitorii din sfintele mănăstiri şi poporul ortodox să purtăm crucea cu răbdare, pace şi nădejde în Hristos cel răstignit şi înviat. Fără îndoială, emoţiile pe care le trăiesc în astfel de clipe sunt copleşitoare, multe şi felurite sunt gândurile legate de misiunea pe care o am de împlinit faţă de Dumnezeu şi faţă de comunitatea credincioşilor ce îmi este încredinţată spre păstorire. Prin purtarea de grijă a Părintelui Ceresc, misiunea mea arhierească începe în lumina acestei Duminici binecuvântate, când la Sfânta Liturghie am ascultat cu toţii cutremurătoarele cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos, referitoare la Înfricoşătoarea Judecată ce va avea loc la sfârşitul veacurilor, „când Fiul Omului va să vină cu slavă şi cu putere multă, înconjurat de sfinţii Săi îngeri” (Matei 25, 31), ca să răsplătească fiecăruia după faptele sale. Modul în care împlinim în viaţa noastră porunca iubirii faţă de semeni, ca expresie a iubirii lui Hristos, Cel ce din iubire nemărginită faţă de oameni S-a întrupat pe pământ şi a trăit asemenea nouă, a suferit moartea pe Cruce pentru păcatele noastre, a înviat din morţi, s-a înălţat la ceruri întru slavă şi a şezut de-a Dreapta Tatălui, va decide părtăşia noastră cu Hristos. Nicicând nu mi-au răsunat mai pătrunzător cuvintele Dreptului Judecător ca în ziua de astăzi, când Sfântul Sinod al Bisericii noastre strămoşeşti îmi încredinţează, prin binecuvântarea Întâistătătorului ei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, spre pază şi păstorire Biserica lui Hristos din ţinuturile Covasnei şi Harghitei, Sfinţite de-a lungul veacurilor cu rugăciunile şi nevoinţele multor iubitori de Hristos. Timp de aproape 15 ani am cunoscut rodnica activitate pastoral-misionară împlinită cu multă jertfelnicie în cele două judeţe, Covasna şi Harghita, de către „omul păcii”, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, astăzi Mitropolitul Banatului, cel care m-a chemat în slujirea de stareţ al Sfintei Mănăstiri Făgeţel, din judeţul Harghita. A fost pentru mine un bun prilej de a cunoaşte realităţile cu care se confruntă harnicii români şi bunii creştini din această de Dumnezeu păzită Eparhie şi îmi exprim fiasca recunoştinţă Înaltpreasfinţiei Sale pentru formarea mea ca slujitor al Bisericii strămoşeşti în această parte de Ţară. Aduc din adânc de suflet slavă şi mulţumire Preasfintei Treimi, Dumnezeul îndurărilor şi al iubirii de oameni, pentru învrednicirea de a pune un nou început slujirii mele arhiereşti după aproape şapte ani de arhierească osteneală ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, sub îndrumarea şi povăţuirea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, căruia îi datorez chemarea la această slujire, în felul acesta bucurându-mă de cinstea de a fi ucenic vrednicului urmaş în scaunul vlădicesc al Ardealului rectitorit de către Sfântul Ierarh Andrei Şaguna. Înaltpreasfinţia Voastră, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit Laurenţiu, cu smerenie, îngăduiţi-mi să vă mulţumesc, încă o dată, cu toată fiinţa mea, pentru dragostea şi grija părintească pe care mi-aţi arătat-o în cei şapte ani de împreună lucrare, şi vă încredinţez că sfaturile Înaltpreasfinţiei Voastre, experienţa pastorală şi toate darurile sufleteşti pe care le-aţi cultivat în inima mea îmi vor fi de mare folos în această nouă etapă a slujirii mele arhiereşti în această Eparhie din cadrul Mitropoliei Ardealului. Am avut prilejul, ca în cei şapte ani de slujire arhierească să fiu aproape de prestigioşi profesori ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, din rândul cărora au fost aleşi mitropoliţii Ardealului. În aceste momente, îmi îndrept gândul către slujitorii sfintelor altare, străjerii credinţei şi apărătorii idealurilor duhovniceşti, cei care, oriunde ar sluji, ca purtători de har, devin model de vieţuire pentru păstoriţii lor. Preacucernicului cler, dedicat sfintei lui misiuni, trudind cu timp şi fără de timp în aria Sfintei Biserici, aduc binecuvântarea şi susţinerea mea. Cinstesc şi respect preoţii care sunt inspiraţi de idealurile misionare şi mă înclin cu gândul în faţa lucrărilor nezgomotoase şi de multe ori neştiute şi necunoscute. Biserica are nevoie de un cler inspirat, instruit, sensibil la realităţile cu care se confruntă credincioşii, gata să ajute pe orice om care suferă şi care are nevoie de ajutor. Doresc să aduc cinstire familiei preotului, care poartă crucea grea a datoriei faţă de Dumnezeu şi societate. Pe vieţuitorii sfintelor mănăstiri îi îndemn la veghe în rugăciune şi cumpătare. Cunosc particularităţile vieţii monahale şi premisele sub care ea se dezvoltă şi înfloreşte. Biserica se sprijină cu încredere pe monahi şi monahii şi aşteaptă roadele ostenelilor lor duhovniceşti. Credincioşii care păşesc în vetrele mănăstireşti caută odihnă sufletească, convinşi că sfintele mănăstiri le oferă hrană spre întărire duhovnicească, ospitalitate şi model de vieţuire în lumina Împărăţiei lui Dumnezeu. Un gând de aleasă preţuire şi gratitudine îndrept acum către ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, care s-au ostenit pentru a fi alături de mine în acest moment unic din viaţa mea. Le adresez călduroase mulţumiri pentru dragostea lor frăţească şi onoarea deosebită pe care mi-ai făcut-o venind de la distanţe mari, pentru a împărtăşi cu mine bucuria unui nou început în slujirea Bisericii lui Hristos. Mulţumesc părinţilor mei, Nicolae şi Maria, şi bunicii mele Cornelia, care m-au născut şi crescut în Legea strămoşească. Mulţumesc vieţuitorilor din cele două mănăstiri, Topliţa şi Făgeţel, unde m-am format ca monah. Mulţumesc tuturor colaboratorilor de la Centrul Eparhial din Sibiu, şi îi rog să mă sprijine în continuare cu rugăciunile lor. Mulţumesc părintelui consilier bisericesc Teodor Eugen Bijec pentru frumoasele cuvinte de întâmpinare rostite în numele clerului şi credincioşilor din Eparhia Covasnei şi Harghitei, asigurându-i pe toţi de părintească dragoste şi purtare de grijă. Cu deosebită consideraţie, salut prezenţa la acest eveniment a înalţilor demnitari de Stat, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale din judeţele Covasna şi Harghita şi ai celorlalte instituţii publice. Pe toţi îi asigur de respectul şi preţuirea mea, cu dorinţa unei bune colaborări şi împreună lucrări. Cu creştinească iubire, întind o mână caldă reprezentanţilor confesiunilor creştine de pe raza Eparhiei noastre şi îi asigur de frăţească dragoste, colaborare, respect şi dorinţa de convieţuire binecuvântată, în folosul mântuirii celor ce vieţuiesc pe aceste meleaguri. În încheiere, vă asigur pe toţi slujitorii Sfintelor Altare de la parohii şi mănăstiri, pe monahi şi monahii, pe dreptcredincioşii creştini, pe frăţiile voastre, cei care sunteţi „pecetea apostoliei mele în Domnul” (I Corinteni 9, 2), că am venit aici să-l slujesc pe Hristos şi Evanghelia Învierii şi a bunei înţelegeri, cu toată dragostea, dăruirea şi devotamentul meu şi, împreună, să împărtăşim mereu binecuvântarea şi darurile cereşti ale Preamilostivului Dumnezeu. Mă încredinţez de acum înainte deplin rugăciunilor frăţiilor voastre ca Domnul Dumnezeu să fie cu mine şi cu toţi cei ce astăzi îmi sunt încredinţaţi mie spre păstorire „ca odor de mare preţ pe care Hristos îl va cere de la mine la cea de-a doua Sa venire”. Amin”.
La finalul istoricului eveniment, Preasfinţitul Andrei Moldovan, noul Episcop al Covasnei şi Harghitei, a fost prezentat, pe treptele Catedralei Episcopale, poporului dreptcredincios prezent, în această binecuvântată de Dumnezeu zi, la Miercurea-Ciuc, în inima României, aproape dodoloaţe. Agapa creştinească oferită de gazde cu acest minunat prilej a încheiat, practic, acest moment care se va înscrie cu litere de aur în cartea Neamului şi a Bisericii strămoşeşti. Îi urăm şi noi, din partea redacţiei „Condeiului ardelean”, a numeroşilor ei colaboratori şi a miilor de cititori care ţin la această publicaţie, Preasfinţitului Andrei, cu nemărginită dragoste frăţească, bun venit, multă sănătate, înţelepciune şi putere de muncă, pentru ca să desăvârşească lucrarea începută de Înaltpreasfinţitul Ioan, primul ierarh al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.
La Mulţi, Binecuvântaţi şi Frumoşi Ani, Preasfinţite Părinte Andrei!

Domnule preşedinte,
Vă scriu din Germania în numele acelor români care ar dori să se reîntoarcă într-o Românie curată şi prosperă. O ţară, integră şi independentă, în care justiţia să-şi merite numele. Condiţie indispensabilă prosperităţii oricărei ţări democrate. În urmă cu aproape un an am aflat, odată cu românii din ţară, de cazul procurorului Eugen Iacobescu. Procurorul care deja din 2011 întocmise un dosar care documenta inclusiv protecţia, atât politică, cât şi justiţială, de la cel mai înalt nivel, a unuia din cei mai periculoşi şi cunoscuţi interlopi, Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. O persona grata a fostei familii prezidenţiale şi încumetrită din ianuarie 2010 cu fratele preşedintelui.
În 2011, conform declaraţiilor domnului Iacobescu acest dosar a fost confiscat în mod ilegal de Elisabeta Ponea, procuror general al Parchetului de la Curtea de Apel Craiova, cu asentimentul procurorului general al României de atunci, Codruţa Kovesi.
În 2012, procurorul Iacobescu a fost sancţionat disciplinar de CSM. Motivul: „nerespectarea confidenţialităţii lucrărilor” în dosarul Bercea. Şi asta, domnule preşedinte, în timp ce oricine poate constata că, aproape zilnic, informaţii din dosarele aflate în lucru la DNA se scurg spre anumite ziare şi televiziuni. Un CSM care ajunge şi la concluzia că „afirmaţiile lui Eugen Iacobescu... au caracter speculativ, neexistând niciun dubiu care să justifice, dincolo de orice dubiu, că actul de justiţie ar fi fost influenţat de factorul politic”!!??
În 2013 acelaşi CSM, în frunte cu procurorul Oana Schmidt Hăineală, decide pensionarea lui. În iunie 2014, după trei ani cu dosarul zăvorât în sertarul uitării, prin apariţia unor dovezi irefutabile, afirmaţiile procurorului Iacobescu erau evident confirmate. Fapt care nu permite decât concluzia că scopul intervenţiei celor doi procurori amintiţi, Ponea şi Kovesi, a fost blocarea dosarului şi investigaţiilor domnului Iacobescu; protecţia interlopului, dar mai ales a actorilor politici şi din justiţie care îl ocroteau. Există o altă justificare a îngropării dosarului întocmit de domnul Iacobescu, cu probele sale explozive? Una din aceste probe fiind un carnet al lui Bercea cu sumele şi numele celor unşi de el!
În 2014, domnul judecător Horaţiu Dumbravă a cerut, corect, investigarea modului în care Bercea Mondial a fost gratificat de-a lungul timpului, de procurori, cu 100 de NUP-uri!!??
Ne-am fi aşteptat ca domnul judecător să fie interesat şi pentru care motiv zace, de atâţia ani, partea cea mai compromiţătoare din dosarul domnului Iacobescu, privind acelaşi interlop. Şi, mai ales, unde sunt brizantele dovezi adunate de domnul Iacobescu?
De ce au avut de suferit până şi ofiţerii de poliţie care l-au sprijinit în investigaţii pe procurorul Iacobescu? Deoarece au avut onestitatea să declare că informaţiile publice despre dosar, ale domnului Iacobescu, au fost făcute la ordinul prim-procurorului Otilia Chirilă, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt?
Conform legii, instituţia pe care o conduceţi are obligaţia să cerceteze acest caz, de o deosebită gravitate şi să facă cunoscute public concluziile. Au trecut multe luni de zile de când adevărul procurorului Iacobescu a fost, incontestabil, dovedit, şi, în această chestiune, CSM tace.
Ne simţim obligaţi să Vă atragem atenţia că îndelungata tăcere a CSM, referitoare la această problemă, nu face decât să discrediteze instituţia pe care o reprezentaţi şi să afecteze profund imaginea justiţiei din România. Imagine lezată deja de şirul, tot mai lung, al procurorilor şi judecătorilor condamnaţi sau în prezent acuzaţi de corupţie.
Nu în ultimul rând, considerăm că CSM are datoria să răspundă nedumeririlor şi suspiciunilor iscate de mersul justiţiei în procesul Mircea Băsescu vs. Sandu Anghel, aferent celor de mai sus. După cum se ştie, procurorii nu au considerat necesară o percheziţie în casa lui Mircea Băsescu, pentru găsirea banilor pe care acesta, aşa cum a văzut o ţară întreagă, recunoscuse că i-a primit!? Încă nu am aflat dacă persoana chemată să numere banii şi să-i confirme lui Mircea Băsescu că nu sunt falşi, a fost audiată!?
Deşi în înregistrările amintite apărea constant şi numele preşedintelui Băsescu, procurorii nu l-au deranjat cu nicio întrebare!?
Judecătorii constănţeni au considerat că fratele preşedintelui poate fi eliberat din detenţie şi lăsat să stea acasă!? În schimb, aproape întreaga familie a lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, este în închisoare.
Nu credeţi, domnule preşedinte, că românii ar putea concluziona, confruntaţi cu atâtea ciudăţenii, că se află în faţa unor acte perverse de intimidare şi presiune ale justiţiei „independente” asupra familie Anghel, pentru a o determina să cedeze şi să-şi retragă acuzaţiile?
Prin prezenta scrisoare deschisă Vă aducem la cunoştinţă că, dacă CSM nu va comunica, în cel mai scurt timp, întregii naţiuni ce a întreprins şi la ce concluzii a ajuns vizavi de cele de mai sus, în luna martie 2015 ne vom simţi îndreptăţiţi să prezentăm opiniei publice din Germania, modul în care funcţionează justiţia şi cum se veghează la integritate ei, în România.
Sperăm, domnule preşedinte, că veţi privi cu bunăvoinţă solicitările noastre, redându-ne încrederea în justiţie şi încurajându-ne astfel repatrierea.
Cu îndrituită aşteptare,
Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

Scurt istoric al Batalionului

Batalionul 22 Vânători de Munte a fost înfiinţat, conform Ordinului Marelui Stat Major nr. 20.571, din 31 ianuarie 1940, la data de 7 martie 1940, prin transformarea B.3 V.M. Marş, mobilizat de B.5 V.M. „Moţi Avram Iancu”, în localitatea Abrud, judeţul Alba.
În lunile iunie şi iulie, Batalionul se găseşte în cantonament şi bivuac, completându-şi organizarea, perfecţionându-şi instrucţia.
Până la 30 august 1940, Batalionul s-a pregătit pentru apărarea graniţelor Ţării. Verdictul fascist de la Viena a îndurerat greu vânătorii de munte, ei trebuind să părăsească poziţiile de apărare pregătite, să-şi reorganizeze dispozitivul în cadrul sectorului nou de apărare al brigăzii: Munţii Pădurea Craiului - Gilău. În acest dispozitiv, Batalionul rămâne până în vara anului 1942, când pleacă pe frontul de est, unde a desfăşurat ample operaţiuni militare în Caucaz şi Crimeea.
La 12 mai, Batalionul se evacuează din Capul Kersonest, ieşind astfel printre ultimele unităţi din „cursa” Crimeei. Efectivele sale erau reduse la jumătate. Marele Stat Major a hotărât contopirea lor cu părţile sedentare şi trecerea la apărarea liniei de demarcaţie dintre România şi Ungaria.
Începând cu 31 august 1944, Batalionul pleacă pe front în campania pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, în acţiuni de luptă pe teritoriul Ungariei (octombrie - decembrie 1944) şi pe teritoriul Cehoslovaciei (ianuarie - mai 1945).
În ziua de 6 mai 1945, Batalionul se găsea în apărare în sectorul: Dobrolin, Zdirec, Strzitez din Cehoslovacia, unde a primit vestea încetării războiului.
La o lună după încheierea războiului, Batalionul începe deplasarea spre Ţară în Garnizoana Turda. Aici se instalează, începând cu 9 august, în cazarma Mihai Viteazul. În această cazarmă Batalionul primeşte Instrucţiuni speciale nr. 50.200 ale Marelui Stat Major prin care se ordonă desfiinţarea sa pe 10 iunie 1946 cu lichidarea administrativă până la 15 iulie 1946. Drapelul de Luptă şi arhiva au fost „vărsate” la Batalionul 23 V.M. Sighişoara.
În anul 1949, la 1 februarie, B. 12 V.M. din Gp.8 V.M. (D.2 V.M.) primeşte nr. 22. În luna aprilie, grupurile V.M. îşi schimbă denumirea şi numerotarea. Gp.8 V.M. se transformă în R.8 V.M. în luna ianuarie 1950; începând cu 1 decembrie 1951, D.2 V.M. îşi schimbă numerotarea în D.14 V.M., iar R.8 V.M. în R. 123 V.M. La 15 septembrie 1955, R.123 V.M. se desfiinţează, în locul său organizându-se B. 123 V.M.
Între 30 aprilie şi 10 mai 1957, Batalionul îşi schimbă garnizoana de la Sinaia la Predeal, iar între 8-20 mai 1958 de la Predeal la Făgăraş, iar la 15 mai 1958 D.14 V.M. devine Bg. 14 V.M.. Începând cu 1 ianuarie 1959 Bg.14 V.M. se transformă în Bg.2 V.M., iar B.123 V.M. în B.22 V.M..
În ziua de 6 iulie 1961, Batalionul se desfiinţează.
Începând cu 15 mai 1965, conform Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L. 00362 din 27 martie 1965, în cadrul Brigăzii 2 Vânători de Munte ia fiinţă BATALIONUL 22 VÂNĂTORI DE MUNTE dislocat în Garnizoana Sfântu-Gheorghe.
În baza Deciziei Preşedintelui R.S.R. nr. 28 şi H.C.M. nr. 1330/ 21.10.1974, unităţii i se atribuie denumirea de BATALIONUL 22 VÂNĂTORI DE MUNTE „CIREŞOAIA”.
Personalul Batalionului a participat la amplele acţiuni de limitare şi înlăturare a efectelor calamităţilor naturale în perioadă 1970-1977.
În zilele fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie 1989, Batalionul a constituit un adevărat tampon pentru divergenţele interetnice apărute, un pilon de stabilitate în zonă.
La data de 29 iulie 1995, în baza DECRETULUI PREZIDENŢIAL nr. 145 din 30 mai 1995 (conform BREVETULUI nr. 3273 din 22 mai 1995), Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA” i s-a acordat Drapelul de Luptă.
De-a lungul existenţei sale, Unitatea a fost vizitată de miniştrii Apărării Naţionale în anii 1967, 2000, 2001, 2006 şi de numeroase delegaţii din Ţară şi din străinătate. Cu aceste ocazii, comandamentul Batalionului a organizat şi prezentat exerciţii demonstrative şi practic-aplicative la toate categoriile de pregătire, valorificându-se la cote superioare de calitate şi eficienţă particularităţile terenului muntos. Aceste activităţi au fost apreciate cu calificative maxime, batalionul devenind una din cele mai bune unităţi de vânători de munte din armată.
În anul 2003, Batalionul 22 Vânători de Munte a ieşit din subordinea Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmisegetuza” şi a fost subordonat Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”.
Batalionul s-a remarcat cu ocazia concursurilor aplicativ-militare şi sportive, unde a obţinut în permanenţă locuri fruntaşe. De asemenea, a avut reprezentanţi în loturile Armatei Române în întreceri militare internaţionale desfăşurate în Germania, Elveţia, Austria, Ungaria, care s-au situat de fiecare dată pe primele poziţii. În anii 2000 şi 2002, un ofiţer din cadrul Batalionului a absolvit cursurile de specializare în munţi înalţi de iarnă şi de vară din cadrul celei mai renumite şcoli de alpinism şi schi din lume „Ecole Militaire de Haute Montagne” din Chamonix - Franţa.
Începând cu anul 2003, foarte mulţi militari din batalion au participat în cadrul unor comandamente, detaşamente sau unităţi la misiuni în teatrele de operaţii din Irak, Afganistan şi Balcani. Indiferent de misiunile la care au participat, printre care ANA TRAINING (ENDURING FREEDOM) - Afganistan, ISAF - Afganistan, TASK FORCE ZABUL - Afganistan, FORŢA DE PROTECŢIE A MISIUNII ONU - Irak, OMLT CS - Afganistan, OMLT TIP 2 - Afganistan, KAFOR - Kosovo sau în cadrul BATALIOANELOR DE MANEVRĂ - Afganistan, militarii Batalionului şi-au îndeplinit cu conştiinciozitate şi profesionalism sarcinile primite, sporind prestigiul Batalionului şi vânătorilor de munte. În perioada ianuarie - august 2013, o companie formată preponderent din militari din cadrul Batalionului a fost dislocată în cadrul Batalionului 2 Manevră în T.O. Afganistan, având ca misiuni principale asigurarea securităţii unei zone din cadrul provinciei Zabul, asigurarea libertăţii de mişcare pe principala comunicaţie - autostrada A1 (HWY 1), asigurarea legitimităţii Guvernului Republicii Islamice Afganistan (GIROA) şi predarea autorităţii şi a zonelor de responsabilitate către forţele de securitate afgane (ANSF).
La data de 31 ianuarie 2010, prin Ordinul Şefului Statului Major al Forţelor Terestre nr. FT 337 din 15 septembrie 2009, Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA” i-a fost conferită „EMBLEMA DE ONOARE A FORŢELOR TERESTRE”.
În perioadele 25 - 29 noiembrie 2013 şi 29 septembrie - 10 octombrie 2014, militarii Batalionului 22 Vânători de Munte şi militari din cadrul Corpului de Infanterie Marină al SUA dislocat în Europa, au executat modulele de pregătire „Platinum Lynx” ale exerciţiilor multinaţionale „Black Sea Rotational Force 14.1” şi „Black Sea Rotational Force 14.3”.
La data de 13 noiembrie 2014, şeful Statului Major General avizează favorabil preluarea de către Batalionul 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA” a tradiţiilor de luptă ale Batalionului 22 Vânători de Munte înfiinţat la data de 7 martie 1940.
Pentru rezultatele deosebite avute dea lungul întregii existenţe, cu ocazia aniversării a 75 ani de la înfiinţare, preşedintele României a decorat Batalionul 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA” cu Ordinul „VIRTUTEA MILITARĂ ÎN GRAD DE CAVALER CU ÎNSEMN DE PACE”.
Concomitent cu activităţile de menţinere a securităţii obiectivului, misiunile pentru intervenţia la obiective şi în situaţii de urgenţă, întreţinere şi îmbunătăţire a bazei de instrucţie şi a spaţiilor, personalul Batalionului a dovedit dinamism, eficienţă şi responsabilitate pentru pregătirea şi desfăşurarea procesului de instrucţie, promovarea unor soluţii eficiente în pregătirea cadrelor şi rezolvarea tuturor problemelor în ordinea urgenţelor impuse de situaţia existentă în zona de responsabilitate. Peste toate greutăţile inerente a guvernat statornic spiritul datoriei, încrederea în oameni, prevenirea lucrului sub presiunea timpului şi realizarea unei atmosfere favorabile comunicării şi coeziunii.
La această dată, personalul Batalionului conştientizează faptul că realităţile pe care le traversăm solicită, în mod imperativ şi nu opţional, un comportament corect, subordonarea intereselor personale celor ale unităţii şi armatei, executarea tuturor activităţilor din plan şi aplicarea măsurilor care se impun cu hotărâre şi perseverenţă.
La aniversarea a şapte decenii şi jumătate de existenţă, Batalionul 22 Vânători de Munte se prezintă ca o unitate modernă, pregătită pentru operaţionalizare, în care întregul personal depune eforturi pentru menţinerea la standarde înalte a capacităţii de luptă, pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească cu succes misiunea de bază - apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României, precum şi misiunile încredinţate atât pe teritoriul naţional, cât şi în teatrele de operaţii.

Programul activităţilor din 6 martie 2015

- Ceremonie de aniversare la sediul Unităţii: orele 09.00-12.00
- orele 09.00-09.30: - Adunarea întregului personal şi realizarea dispozitivului;
- Introducerea Drapelului de Luptă în formaţie;
- Primirea invitaţilor;
- orele 09.30-10.00: - Întâmpinarea ministrului Apărării Naţionale;
- orele 10.00-10.05: - Primirea onorului şi raportului de către ministrului Apărării Naţionale;
- Salutul Drapelului de Luptă, trecerea în revistă şi salutul personalului Batalionului;
- orele 10.05-10.10: - Interpretarea instrumentală şi vocală a Imnului Naţional al României;
- orele 10.10-10.20: - Decorarea Batalionului cu ordinul „VIRTUTEA MILITARĂ ÎN GRAD DE CAVALER CU ÎNSEMN DE PACE”;
- orele 10.20-10.25: - Oficierea serviciului religios;
- orele 10.25-10.40: - Alocuţiuni prezentate de:
- comandantul Batalionului;
- prefectul judeţului Covasna;
- ministrul Apărării Naţionale.
- orele 10.40-10.45: - Interpretarea instrumentală şi vocală a Marşului Vânătorilor de Munte;
- orele 10.45-11.00: - Realizarea dispozitivului de defilare;
- Defilarea unităţii;
- orele 11.00-11.30: - Prezentarea tehnicii şi armamentului din dotarea Batalionului;
- orele 11.30-12.00: - Dialog între generaţii în clubul unităţii;
- Înmânarea simbolurilor şi distincţiilor.

- Retragere cu torţe, orele 18.00-20.00
Itinerarul - Unitatea Militară nr. 01048 Sfântu-Gheorghe, Str. Armata Română, Str. 1 Decembrie 1918, Str. Mihai Eminescu, Str. Petofi Sandor, Str. Libertăţii, Grupul Statuar „Mihai Viteazul”, Str. Libertăţii, Str. Miko Imre, Str. Mihai Eminescu, Str. 1 Decembrie 1918, Gara municipiului Sf-Gheorghe, Str. Gării, Unitatea Militară nr. 01048 Sfântu-Gheorghe;

- Foc de artificii, orele 20.00: Cazarma Unităţii Militare 01048 Sfântu-Gheorghe

Comandantul Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA”,
Colonel Vasile Cristea

Ofiţerul de relaţii publice,
Maior Liviu Gaiţă

- Domnule comandant Vasile Cristea, aniversaţi, iată, 75 de ani de la înfiinţarea Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA”. Pentru cititorii „Condeiul ardelean”, descrieţi în câteva cuvinte unitatea pe care, de ani buni, cu mândrie o conduceţi.
- Bună ziua! Vă salut cu respect pe dumneavoastră şi cititorii noştri, ai acestor rânduri. Batalionul 22 Vânători de Munte a fost înfiinţat pe data de 7 martie 1940, ca urmare a Ordinului Marelui Stat Major nr. 20571 din 31 ianuarie 1940. Iată, deci, că în acest an aniversar, 2015, Unitatea împlineşte şapte decenii şi jumătate de la înfiinţare. Cu acest prilej, vom organiza o serie de manifestări, aşa cum rezultă şi din programul alăturat, pe care vi l-am înaintat zilele trecute. Manifestările să vor desfăşura în mare parte în curtea Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA”, unde vom primi numeroase personalităţi de marcă de la toate eşaloanele Ministerului Apărării Naţionale. Va fi prezent printre noi ministrul Apărării Naţionale, domnul Mircea Duşa. De asemenea, îi vom avea alături pe şeful Statului Major General - general locotenent Nicolae Ionel Ciucă, şeful Statului Major al Forţelor Terestre - general maior Dumitru Scarlat, comandantul Diviziei 4 Infanterie „Gemina” - generalul de brigadă Ioan Manci, comandantul Brigăzii 61 Vânători de Munte „Virgil Bădulescu” - general de brigadă Marius Giurcă, comandatul Academiei Forţelor Aeriene - general de flotilă aeriană Vasile Bucinschi şi comandantul Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmisegetuza” - general de brigadă Tudorică Petrache. Nu în ultimul rând, vor fi prezente oficialităţile judeţene şi locale, în frunte cu prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu. A confirmat participarea la manifestările noastre şi preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, însă nu va fi prezent primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, care mi-a transmis că este plecat în străinătate.
- Ştim, ştim, modelul este vechi, că trebuie, că nu trebuie în astfel de momente dânsul, ca şi predecesorul pe care l-a avut, este mereu plecat în străinătate. Ce să-i faci, treburile nu îl pot ţine în loc pe om. Ghinion, dacă a trebuit să plece tocmai acum. Mă gândesc că nu i-aţi făcut invitaţia suficient de devreme, şi omul avea deja programul făcut.
- Da. Comentariul, să-i spunem sarcastic, vă aparţine.
- Sigur, domnule comandant.
- Continuând ideea, ne vor mai fi alături numeroşi comandanţi ai unităţilor militare din Covasna şi din judeţele limitrofe, dar şi şefii instituţiilor deconcentrate din judeţ. Totodată, primarii mai multor localităţi din judeţ au primit invitaţia de a ni se alătura. Comandanţii Unităţii noastre şi multe alte cadre care au activat de-a lungul timpului în cadrul Batalionului 22 Vânători de Munte vor fi, de asemenea, prezenţi. În final, dar nu în ultimul rând, am plăcerea de a vă anunţa cu mare bucurie că ne va onora cu participarea sfinţiei sale, Preasfinţitul Părinte Andrei, noul Episcop al Covasnei şi Harghitei, care va veni însoţit de protopopii de Sfântu-Gheorghe şi Întorsura-Buzăului, părintele Ioan Bercu şi părintele Florin Tohănean.
- Veţi fi şi decoraţi în cadrul acestui moment festiv…
- Da, aşa este. Ministrul Apărării Naţionale, domnul Mircea Duşa, ne va înmâna Ordinul „VIRTUTEA MILITARĂ ÎN GRAD DE CAVALER CU ÎNSEMN DE PACE”, cu care a fost decorat, de către preşedintele României, Batalionul 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA”.
- Spuneţi-ne, populaţia civilă va putea asista la acest eveniment deosebit din incinta Batalionului?
- Da, desigur. La sfârşitul ceremonialului militar şi religios va avea loc o prezentare a tehnicii militare din dotare, la care vor avea acces şi civilii care vor dori să ne fie alături.
- Vă mulţumesc pentru interviul acordat, domnule comandant.
- Şi eu vă mulţumesc şi, prin intermediul dumneavoastră, vreau să transmit camarazilor Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA”, cei care au servit Patria şi cei care sunt la ora actuală în cadrul Unităţii, multă sănătate, dumnealor şi familiilor, prosperitate, împliniri profesionale şi personale. La Mulţi Ani tuturor!

Mureş
Dorin Florea: „Cât oi fi eu primar, extremiştii nu au ce să caute la Târgu-Mureş”
Primarul din Târgu-Mureş, Dorin Florea, a declarat miercuri (4 martie 2015 - n.n.), pentru Agerpres, că atâta timp cât va conduce oraşul, extremiştii nu se vor manifesta aici, că nu va face compromisuri şi că va promova toate acţiunile care au drept scop sudarea relaţiilor dintre români şi maghiari.
Dorin Florea a făcut această declaraţie după ce Comisia de Avizare a Manifestărilor Publice din Târgu-Mureş a dat, marţi (3 martie 2015 - n.n.), aviz negativ solicitării înregistrate de Csibi Barna, în numele lui Szocs Tibor din Vlăhiţa, judeţul Harghita - doi dintre iniţiatorii aşa-zisei Gărzi Secuieşti - de organizare a unei comemorări la Monumentul Secuilor Martiri din Târgu-Mureş, în data de 10 martie.
„Cât oi fi eu primar, extremiştii nu au ce să caute la Târgu-Mureş. Să uite! (...) Aceste cereri sau aceste exprimări aş vrea să fie luate în calcul cu toată seriozitatea nu de autorităţi, ci de populaţie, încet-încet să conştientizeze de fapt cine le vrea răul. Pentru că scenarii mai vizibile decât astăzi nu cred că au fost posibile în istorie. Unii chiar s-au ambiţionat şi doresc, cu tot dinadinsul, ca Târgu-Mureşul să fie atras în această zonă conflictuală, promovând-o mereu şi încercând să atragă şi populaţia în această situaţie. Din păcate, au atins şi instituţii de învăţământ şi de cultură, ceea ce pe mine mă îngrijorează, pentru că ştiu că nimeni nu are nevoie de o zonă conflictuală, ştiu că populaţia din Târgu-Mureş, români şi maghiari deopotrivă, doresc cu totul şi cu totul altceva, şi mai ştiu că a început un curent serios în care populaţia se delimitează şi începe să-şi vadă de problemele cotidiene, nu de răbufniri anacronice”, a arătat Dorin Florea.
Acesta a spus că responsabilitatea sa este certă, că nu va face rabat de la prevederile legii şi nici compromisuri, iar la Târgu-Mureş va promova toate acţiunile care au drept scop sudarea relaţiilor dintre români şi maghiari, acţiuni care să-i apropie şi să-i facă să conştientizeze fiecare bogăţia culturală a celuilalt, „nu dezbinările sau ura, în care unii sunt specializaţi în a o cultiva”.
Dorin Florea a arătat că indivizi cu atitudini extremiste încearcă să vină către Târgu-Mureş pentru a se manifesta din simplul motivă că „în zonele lor nu-i mai ascultă nimeni” şi că ceea ce se urmăreşte în acest oraş ar face parte din nişte „scenarii foarte credibile”.
„Resping şi le consider deplasate astfel de manifestări. România a devenit un poligon de exerciţiu pentru fiecare ciudat. Atrag atenţia de mult timp pentru că în spatele acestor ONG-uri şi fundaţii stau politicieni, care doresc acest lucru. Sunt scenarii foarte credibile prin care se doreşte afundarea Târgu-Mureşului, să aibă o lipsă de legături cu lumea civilizată. Unii consideră că Târgu-Mureşul trebuie să-l ducem în involuţie, pentru a fi favorabilă reprezentarea unor persoane extremiste”, a mai susţinut edilul.

Covasna
Miting la Sfântu-Gheorghe de ziua libertăţii secuieşti
Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) Sfântu-Gheorghe va organiza pe data de 10 martie, de Ziua libertăţii secuieşti, un miting în municipiul Sfântu-Gheorghe în cadrul căruia participanţii vor cere respectarea drepturilor minorităţii maghiare şi autonomia teritorială a „ţinutului secuiesc” (?! - n.n.), respectiv a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş. O solicitare privind autorizarea acestui miting a fost depusă, în cursul zilei de marţi (3 martie 2015 - n.n.), la Primăria Sfântu-Gheorghe.
Preşedintele CNS Sfântu-Gheorghe, Gazda Zoltan, a declarat marţi, pentru Agerpres, că adunarea urmează să aibă loc la statuia păsării Turul, un simbol al maghiarilor (care, potrivit mitologiei, i-ar fi călăuzit pe strămoşii acestui popor din Asia în Europa), care a fost dezvelită anul trecut cu prilejul zilei libertăţii secuieşti.
Gazda Zoltan a menţionat că participanţii la miting vor adopta o petiţie adresată Guvernului României cu privire la autonomie şi respectarea drepturilor comunităţii maghiare, iar adunarea se va încheia cu un marş până în faţa Prefecturii din Sfântu-Gheorghe.
Gazda a menţionat că evenimentul este organizat în urma refuzului primarului municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, de a autoriza mitingul CNS de ziua libertăţii secuieşti din acest oraş. Potrivit acestuia, gestul primarului din Târgu-Mureş constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, motiv pentru care CNS va face plângeri către forurile internaţionale.
Primăria Târgu-Mureş a avizat doar manifestarea comemorativă de la Monumentul Secuilor Martiri programată pe data de 10 martie, dar nu şi marşul pe străzile oraşului, ca urmare a încălcării Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice la ediţiile anterioare.
Anul trecut, în 10 martie, participanţii la comemorare au adoptat prin urale un manifest prin care se solicita autonomia ţinutului secuiesc (?! - n.n.), iar la îndemnul organizatorilor, s-au deplasat către Prefectura Mureş pentru a depune documentul. Pe parcursul deplasării către centrul oraşului, într-un marş neautorizat, unii participanţi s-au îmbrâncit cu jandarmii, au aruncat cu petarde, au cerut anularea Tratatului de la Trianon şi au scandat lozinci cu caracter xenofob.
Incidentele s-au soldat cu aplicarea a 11 amenzi contravenţionale, iar Jandarmeria Mureş a sesizat Parchetul în trei cazuri de natură penală. În urma acestor incidente, primarul municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, a refuzat autorizarea marşului din acest an, motivând că doreşte ca oraşul să fie unul al „armoniei, nu al conflictelor”.

Harghita
O nouă amânare în procesul în care preşedintele CJ este acuzat de acte de corupţie
Tribunalul Harghita a amânat, marţi (3 martie 2015 - n.n.), procesul în care preşedintele Consiliului Judeţean, Borboly Csaba, alături de alte 12 persoane, este acuzat de DNA de acte asimilate celor de corupţie, motivul fiind legat de faptul că nu s-a îndeplinit procedura de citare a unei societăţi de asigurare.
Apărătorul lui Borboly Csaba, avocatul Sergiu Bogdan, a declarat presei, la ieşirea din sala de judecată, că nu se putea judeca în lipsa părţii citate, iar o nouă amânare în proces nemulţumeşte pe toată lumea.
„Procesul a fost amânat pentru că doamna judecător a considerat că trebuie citată şi o societate de asigurări care trebuia să fie prezentă astăzi. Din nefericire, acea societate şi-a schimbat sediul, a fost citată la sediul vechi şi a venit un înscris din care rezultă că noul proprietar al vechiului sediu nu este de acord să citeze prin afişare, motiv pentru care este o lipsă clară de procedură şi nu se poate judeca în lipsa părţii legal citate. (...) Toată lumea e nemulţumită pentru că venim şi timpul trece şi nu reuşim să ne judecăm pe fond, ori noi dorim acest lucru”, a declarat Sergiu Bogdan.
La termenul de marţi a fost prezent şi inculpatul Daniel Cristian Mandache, din Iaşi, care şi-a recunoscut faptele, dar care nu a fost audiat din cauza neîndeplinirii procedurii. La termenul din luna ianuarie, procesul s-a amânat tocmai din cauză că acest inculpat nu s-a prezentat.
Preşedintele Consiliului Judeţean, Borboly Csaba, nu a fost prezent în sala de judecată, el aflându-se la Bruxelles, unde este raportor în Comitetul Regiunilor. Avocatul Sergiu Bogdan a precizat că a înştiinţat instanţa din timp despre acest fapt şi că absenţa lui Borboly Csaba nu ar fi fost un motiv de împiedicare a procesului.
Potrivit DNA Târgu-Mureş, Borboly Csaba a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată - câte 3 acte materiale, instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată - 3 acte materiale, două infracţiuni de fals intelectual şi denunţare calomnioasă. În dosarul lui Borboly Csaba mai sunt judecaţi alţi 12 inculpaţi.
Potrivit DNA, prejudiciul total produs judeţului Harghita, ca urmare a activităţilor celor 13 inculpaţi, desfăşurate în anii 2010 şi 2011, este de 4.883.855,96 lei (echivalentul a 1.138.428 euro la cursul de la acea dată), care constă în caracterul fictiv al materialelor date în custodie firmelor constructoare şi în diferenţa dintre preţurile onorate şi cele oferite de firmele descalificate la licitaţie, substanţial mai mici.

Covasna
Kelemen Hunor: „Nu am vorbit cu preşedintele Iohannis despre autonomie, dar nu există subiecte tabu”
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat vineri (27 februarie 2015 - n.n.), la Sfântu-Gheorghe, că nu a discutat până acum cu preşedintele Klaus Iohannis despre autonomia teritorială, doar despre relaţia dintre majoritate şi minoritate, însă „nu există subiecte tabu” în relaţia cu un preşedinte.
Kelemen Hunor a menţionat că nu vrea să comenteze declaraţia de la Berlin a lui Klaus Iohannis legată de comunitatea maghiară din România, dar poate spune că aceasta are încă multe probleme pe care doreşte să le rezolve prin „dialog şi mijloace parlamentare”.
„Eu nu comentez declaraţiile preşedintelui, dar într-adevăr suntem parteneri de dialog, ne-am întâlnit de câteva ori de când domnia sa este la Cotroceni şi ne vom întâlni în continuare în mod regulat, am stabilit acest lucru. Există o grămadă de probleme, dar eu nu vreau să intru în analiza declaraţiilor preşedintelui. Comunitatea maghiară are multe, multe probleme. Aceste probleme prin dialog şi prin mijloace parlamentare trebuie rezolvate. (...) Eu cred că cu orice preşedinte se poate vorbi despre orice, nu există subiecte tabu şi bănuiesc că într-o ţară democratică nici nu trebuie să spunem că există subiecte tabu. (....) Cu domnul preşedinte am vorbit despre foarte, foarte multe subiecte, dar nu despre autonomie. Am vorbit despre problemele etnice legate de relaţia majoritate-minorităţile, chiar am propus şi un acord politic între forţele politice parlamentare, am spus că trebuie gândită, analizată o astfel de posibilitate, şi în acest context discutăm noi cu preşedintele aceste probleme”, a spus Kelemen.
El a subliniat că, din poziţia de fost preşedinte al Forumului Democrat German, Iohannis a susţinut proiectul Legii minorităţilor naţionale, care conţine şi capitolul privind autonomia culturală. „Deci, aici vorbim de garanţii instituţionale pentru păstrarea identităţii etnice pentru fiecare minoritate în parte, inclusiv pentru cea mai numeroasă minoritate din România, minoritatea maghiară”, a afirmat liderul UDMR.
Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat joi (26 februarie 2015 - n.n.), într-o conferinţă de presă susţinută la Berlin, împreună cu cancelarul Germaniei Angela Merkel, că în România „nu există o problemă maghiară” şi că minoritatea maghiară are reprezentanţi politici cu care se întâlneşte foarte des pentru a discuta diverse aspecte ale vieţii politice şi sociale.

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş solicită autorităţilor Statului Român să ceară extrădarea deputatului fugar Marko Attila-Gabor

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş constată, cu uimire, că autorităţile competente de drept ale Statului Român nu se întrebuinţează foarte tare în a-l găsi pe deputatul UDMR de Sfântu-Gheorghe, Marko Attila-Gabor, nepotul deja celebrului Marko Bela. Văzând lentoarea şi indolenţa autorităţilor române, deputatul fugar a şi găsit de cuviinţă să-şi bată joc de statul de drept român, sau de autoritatea românească, cum le place să o numească, solicitând de curând, Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să-i trimită în Ungaria cererea ministrului Justiţiei privind încuviinţarea arestării sale, precum şi cele 11 volume ale dosarului său spre studiere, fără a specifica o adresă la care să se facă această expediere.
Toate acestea se petrec după ce, pe 3 decembrie 2014, plenul Camerei Deputaţilor a aprobat cererea ministrului Justiţiei de arestare a deputatului UDMR, Marko Attila, condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare şi anchetat în dosarul disjuns din cel în care fosta procuroare Alina Bica a fost arestată şi trimisă în judecată, şi după ce pe 10 februarie 2015, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a declarat că nu cunoaşte „locul exact” în care se află deputatul Marko Attila-Gabor, considerând inoportun ca autorităţile române să negocieze cu Ungaria „pe ceea ce legea prevede în mod obligatoriu”. În opinia lui Robert Cazanciuc, „autorităţile oricărui stat european sunt obligate să procedeze conform normelor europene, dacă sunt solicitări din partea altui stat”.
Văzând aceste afirmaţii ale ministrului Justiţiei române, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele celor 400.000 de cetăţeni români de naţionalitate română din cele trei judeţe din inima Ţării, solicită autorităţilor competente ale Statului Român ca, de urgenţă:
- să identifice locul unde se află deputatul UDMR, condamnat şi fugar, Marko Attila-Gabor, iar ulterior, să lanseze o cerere oficială de extrădare a acestuia statului Ungaria;
- să tragă la răspundere pe acei lideri ai UDMR care, prin declaraţii publice, induc ideea potrivit căreia justiţia ar fi părtinitoare la adresa deputatului;
- să explice lipsa de vigilenţă a autorităţilor în vederea împiedicării lui Marko Attila-Gabor să părăsească Ţara;
- să explice lipsa de reacţie a autorităţilor de resort de a pune în aplicare, cu celeritate, reţinerea şi arestarea, aşa cum s-a procedat în cazul altor parlamentari;
- să evite aparenţa indusă a unui tratament preferenţial pentru anumiţi indivizi, de altă etnie, în comparaţie cu etnicii români.
Printre altele, solicităm tragerea la răspundere a liderilor UDMR care au făcut declaraţii în acest sens întrucât acestea sunt de natură să afecteze independenţa sistemului judiciar românesc în ansamblul său, dar şi a judecătorilor şi procurorilor care au lucrat în această cauză. Astfel, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, la data de 9 februarie 2015, referindu-se la situaţia lui Marko Attila-Gabor, a susţinut nevinovăţia acestuia („El nu a participat la acea şedinţă,... nu a semnat acel vot, nici măcar nu a luat cei 450 de lei pentru şedinţă) şi disponibilitatea deputatului de a clarifica acuzaţiile aduse („Bănuiesc că ori de câte ori procurorii au cerut explicaţii, a dat ori prin avocat ori personal”), subliniind, în două rânduri, că nu ştie unde este, ori dacă este plecat din ţară în acel moment, colegul său de uniune separatistă. Mai mult, solicitarea noastră vine şi ca urmare a abordării subiectului nevinovăţiei lui Marko Attila-Gabor din perspectiva condamnării sale în dosarul privind retrocedarea Liceului Teoretic „Szekely Miko” din municipiul Sfântu-Gheorghe de către fostul consilier prezidenţial, Eckstein-Kovacs Peter, care, pe 10 februarie 2015, a apreciat drept o „greşeală” respectiva decizie a instanţei de judecată. Cu privire la locul unde s-ar afla deputatul UDMR, colegul său Eckstein-Kovacs Peter a spus doar că nu cunoaşte amănunte şi nu poate comenta acest aspect.
Ceea ce nu spun, însă, liderii UDMR este de ce se ascunde fugarul Marko Attila-Gabor dacă este atât de nevinovat?! De ce se sustrage el deciziilor Justiţiei române?!
În final, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pune opiniei publice, româneşti şi ungureşti deopotrivă, dar şi autorităţilor competente ale Statului Român câteva întrebări simple, care nu s-ar dori a fi retorice:
1. De ce a ales Marko Attila-Gabor să fugă în loc să-şi demonstreze nevinovăţia?
2. În ce măsură comunitatea ungurească din România mai poate avea încredere în astfel de reprezentanţi „legitimi” ai săi, care încalcă legea cu intenţie directă şi mai apoi se sustrag hotărârilor instanţelor de judecată?
3. De ce Primăria Sfântu-Gheorghe nu s-a constituit parte civilă în procesul de la Liceul Teoretic „Szekely Miko” şi nu a chemat în garanţie Eparhia Reformată, cu scopul de a recupera prejudiciul, în fapt banii contribuabilului plătiţi din bugetul local către această Eparhie drept chirie pentru utilizarea imobilului?
4. Care este implicarea Ungariei în protejarea lui Marko Attila-Gabor şi când îi vor cere preşedintele României, Klaus Iohannis, şi premierul Victor Ponta socoteală primului-ministru al Ungariei, Orban Viktor, sub a cărui „protecţie directă” se clamează că este deputatul fugar al UDMR?

Biroul de presă
5 martie 2015

- Care sunt ultimele noutăţi pentru evenimentele organizate la Târgu-Mureş în zilele de 10 şi 15 martie 2015?
- La Tribunalul Târgu-Mureş, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a înregistrat o plângere depusă de către Biroul avocaţional al domnului Kincses Elod, în numele Asociaţiei „Siculitas Egyesulet”, privind neavizarea de către Comisie şi de neaprobarea de către primarul municipiului Târgu-Mureş, dr. Dorin Florea, a manifestărilor dedicate zilei de 10 martie, mai exact, a neavizării şi a neaprobării marşului şi a mitingului din faţa Prefecturii. Reamintesc cititorilor dumneavoastră că atât Comisia, cât şi primarul municipiului Târgu-Mureş au aprobat manifestarea comemorativă de la Monumentul Secuilor Martiri, în acest fel dându-se dovadă de înţelegere şi de respectare a dreptului la liberă exprimare, însă, ca urmare a acţiunilor grave de tulburare a liniştii şi ordinii publice, care au adus atingere inclusiv siguranţei naţionale şi ordinii constituţionale, derulate de aceeaşi organizaţie, la data de 10 martie, în anii 1013 şi 2014, s-a interzis, deci nu s-a aprobat nici marşul şi nici acţiunea de protest. Noi am înaintat la această plângere o întâmpinare la Tribunal şi am arătat instanţei de judecată motivele şi temeiul legal pe care le-am avut pentru neavizarea activităţilor, de marş şi protest în faţa Prefecturii.
- Să înţelegem că încă nu s-a primit un răspuns în acest sens?
- Urmează ca la o dată ulterioară să ni se comunice decizia Tribunalului. Deocamdată nu s-a pronunţat.
- Pentru ziua de 15 martie, a maghiarilor de pretutindeni, care sunt ultimele pregătiri?
- Pentru data de 15 martie, deocamdată nu avem depusă decât o singură cerere, venită din partea Tineretului Ardelean Maghiar (TAM). Vreau să repet, noi în data de 15 martie, la Târgu-Mureş, nu am avut niciodată probleme. Activităţile au fost organizate de către UDMR, TAM şi alte formaţiuni politice sau structuri asociative de sorginte maghiară, însă au fost organizate, de fiecare dată, în mod paşnic. Cele care ne-au creat probleme au fost cele organizate în 10 martie. Să revin la subiectul iniţial, pentru data de 10 martie am avut încă o solicitare făcută din partea domnului Csibi Barna din Miercurea-Ciuc, cunoscut pentru acea acţiune a sa, incitatoare, de spânzurare a unei păpuşi îmbrăcate în portul lui Avram Iancu, dânsul solicitând organizarea unor manifestări în data de 10 martie la Târgu-Mureş, dar cu o cerere făcută sub semnătura unei alte persoane, fiind vorba de domnul Szocs Tibor, din Vlăhiţa, judeţul Harghita. S-a întrunit Comisia de avizare, a respins această solicitare, nu a avizat această activitate, iar primarul municipiului Târgu-Mureş nu a aprobat-o, deoarece existau elemente de certitudine că se dorea, din nou, şi de către aceste persoane, tensionarea relaţiilor interetnice la Târgu-Mureş, oraşul fiind unul de factură interculturală, unde românii şi maghiarii trăiesc în armonie. Nu avem nevoie de manifestări extremiste, naţionaliste, şovine sau iredentiste.
- Csibi Barna, devenit un personaj foarte pitoresc, are acces liber în acest oraş, la asemenea manifestări, după antecedentele sale?
- Deocamdată a depus o simplă cerere, dar care i-a fost respinsă. Vreau să vă aduc la cunoştinţă încă ceva. La data de 2 martie, Asociaţia „Siculitas Egyesulet” a depus două cereri pentru avizarea, respectiv aprobarea unor activităţi de comemorare a eroilor secui şi de protest la adresa aşa-zisei reîmpărţiri administrativ-teritoriale a României, pentru anii 2016 şi 2017. Comisia întrunită astăzi (5 martie 2015 - n.r.) nu a avizat solicitările Asociaţiei, deoarece se încălca Art. 10, lit. b din Legea 60/1991, republicată, acolo precizându-se că, dacă într-un anumit spaţiu se derulează activităţi edilitar-gospodăreşti de amploare, nu se pot aproba manifestări publice, ştiut fiind că serpentina veche (strada Secuilor Martiri) va intra într-o acţiune de reamenajare. De asemenea, pe parcursul anului 2016 vor fi alegeri. Nu s-a stabilit încă data alegerilor şi drept consecinţă, nu putem aproba, aviza asemenea activităţi, deoarece am încălca Legea electorală. Totodată, fiind vorba despre o acţiune care urmează a se efectua peste un an, respectiv doi ani, datorită faptului că situaţia operativă, pe linie de ordine şi siguranţă publică, în municipiul Târgu-Mureş este destul de mobilă, n-am putut ca, încă de la această dată, cu un an, doi în avans, să intuim ce elemente de noutate pot apărea pe parcurs. În acest sens, Comisia nu a avizat cele două activităţi. A solicitat organizatorilor ca într-un interval de 45-30 de zile, anterior evenimentului, să depună aceste cereri. De asemenea, primarul municipiului a confirmat decizia Comisiei de avizare şi nu a aprobat cele două evenimente, cu precizarea că atât comisia, cât şi municipalitatea au luat act de faptul că Asociaţia „Siculitas Egyesulet” este prima organizaţie neguvernamentală care a depus o cerere pentru anii 2016 şi 2017 pentru organizarea evenimentelor din 10 martie.
- Vă mulţumesc!
- Şi eu vă mulţumesc!

Mânaţi de gândul cel rău, luând-o din timp, aşa cum pun la cale toate relele, încă din 4 iunie 1920, ziua semnării Tratatului de Pace de la Trianon, neprietenii României, printre ei numărându-se şi mai-marii Asociaţiei „Siculitas Egyesulet”, dornici să mai tulbure apele convieţuirii paşnice şi liniştea târgumureşenilor, şi în acest an 2015, cum o fac de la o vreme încoace, au solicitat ca, la 10 martie, „ziua libertăţii secuieşti”, Primăria Târgu-Mureş să le autorizeze un miting comemorativ la Monumentul Secuilor Martiri, urmat de un marş, de la acel monument până în centrul municipiului Târgu-Mureş, încheiat cu un protest în faţa Prefecturii, pe tema reorganizării teritoriale a României. Acestea au fost pretenţiile ascunse, abil mascate în staniolul revizionist, extremist, şovin, iredentist al unor autonomişti teritoriali care contau pe neglijenţa, pe lipsa de vigilenţă, pe neatenta verificare întemeiată, pe fuşereala membrilor unei comisii, urmărind să speculeze obişnuita naivitate românească. N-a fost, însă, să fie aşa, dovadă că, pe aici, pe la noi, în acest Ardeal, tot păţitu-i înţelept, iar dacă o dată te-ai fript cu gulaşul hiclenilor noştri neprieteni, sufli şi-n iaurt.
Comisia de avizare a adunărilor publice a întors pe toate părţile cererile Asociaţiei „Siculitas Egyesulet” şi, convinşi de ce se ascunde, ce se află în spatele acestor pretenţii aberante, toţi membrii ei, nefiind nicio reţinere, au zis „Nu!”. Un „Nem!” hotărât pe limba lor. Au fost de acord, logic, doar cu întâlnirea, tradiţională, de la Monumentul Secuilor Martiri, locul în care au fost executaţi, de armata austriacă, cei cinci secui, în anul 1854. Atât. Un „NU!” categoric au spus marşului spre centrul municipiului Târgu-Mureş şi protestului din faţa Prefecturii, ascunzând acea sămânţă de scandal a provocărilor antiromâneşti! Aşa ceva nu poate fi admis!
Cu deplin temei, primarul Târgu-Mureşului, dr. Dorin Florea, declara atunci că nu va autoriza marşul, în acest municipiu al Ardealului, dorit al armoniei şi al înţelegerii interetnice, nu al conflictelor, al dezbinărilor, răbufnirilor pătimaşe, al reînvierii unor resentimente şi al izolărilor, cum maghiarii au dorit şi au dovedit, tocmai acest lucru, şi la 20 martie 1990. „Târgu-Mureşul merită mai mult decât să fie un poligon de încercare pentru nervii şi sentimentele viscerale ale unora. (…) Eu spun că marşul nu va avea loc. Dacă ei fac asta, înseamnă că îl fac ilegal şi o să anunţ instituţiile să ia măsuri împotriva unor lucruri ilegale”, a spus dr. Dorin Florea. „Dacă aş considera că este un lucru favorabil, iar pentru populaţia maghiară ar aduce beneficii serioase - continua primarul Târgu-Mureşului -, m-aş pune eu în faţa marşului. Dar când ştiu că e făcut doar în scopul de a se răfui politic unii cu alţii, că folosesc populaţia maghiară, punând-o la mijloc, mi se pare deplasat. (…) Legea îmi dă posibilitatea să previn şi am obligaţia să cunosc, să cercetez, să previn. Eu am ascultat specialiştii care sunt în Comisie, Poliţia Locală, Jandarmeria. Dacă după comemorarea aprobată, în data de 10 martie, se va întâmpla ceva ilegal, instituţiile vor fi chemate să aplice legea. Dacă e ilegal, e ilegal!”. Cât se poate de clar!
Aşadar, asemenea marşuri nu vor mai fi acceptate nici în viitor! Să se ştie! Gata cu obrăznicia! Gata cu sfidarea nemeşească! Gata cu ambiţiile deşarte şi cu desconsiderarea românilor majoritari! Niciun marş! Niciun miting! „Nici la maghiari! Nici la români! Nici la ţigani!” Nimic din ce ar duce la încălcarea prevederilor legale, la manifestări şovine, antiromâneşti, anticonstituţionale, iredentiste, extremist-şovine, autonomist-secesioniste ale celor doritori ai destructurării Statului Român, inamici ai ordinii, stabilităţii şi siguranţei naţionale! Pentru că ei asta vor. Iar filmul întâmplărilor de pe timpul marşurilor din anii 2013 şi 2014 confirmă tocmai acest adevăr. Numai că ei, încăpăţânaţi, ambiţioşi şi dâcoşi, nu se lasă. Au atacat, în instanţă, decizia primarului şi a Comisiei pentru organizarea întrunirilor publice, convinşi că, aşa cum s-au petrecut lucrurile până acum, sub presiune, vor avea, şi de data aceasta, câştig de cauză. Se înşeală amarnic. Chiar să nu-şi dea seama, dumnealor, că a cam înţărcat Joiana? Că prea de toate şi-au bătut joc din 1990 încoace? Chiar preşedintele UDMR Târgu-Mureş, Peti Andras, judecând realist situaţia, declară că „organizaţia de aici nu va participa la un eventual marş neautorizat al secuilor, dorit, pe 10 martie, de Asociaţia „Seculitas Egyesulet” şi Consiliul Naţional Secuiesc (CNS)”. Argumentele sunt, bineînţeles, cele de bun-simţ: „Ar contraveni bunelor moravuri într-un stat de drept, iar printr-o astfel de comportare, ar fi încălcate anumite norme de convieţuire. Nu participăm la acţiuni neautorizate”. Argumentul principal a fost unul inatacabil, cunoscut de toţi târgumureşenii. Şi nu numai de ei. În anii 2013 şi 2014, organizatorii au încălcat, flagrant, Legea privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice!
Reacţiile n-au întârziat. Gura cea mai mare din zgomotul şi furia autonomisto-secesionistă o are, ca de obicei, Biro Zsolt, preşedintele Partidului Civic Maghiar, care tună şi fulgeră împotriva deciziei comisiei amintite şi a primarului, considerând hotărârea, logică şi înţeleaptă a acestora, drept „îngrădire a democraţiei”. „De ce, oare - se întreabă insul, dând cu parul în baltă -, nu se acceptă, la Târgu-Mureş, din moment ce se ţin marşuri la Paris, la Bucureşti, la Cluj-Napoca şi peste tot în Europa?! Eu nu cred că ar deranja pe primar, nici pe cetăţenii din Târgu-Mureş, chiar dacă ei nu sunt de acord cu autonomia teritorială, cu ceea ce se întâmplă sau se spune acolo!” Ba deranjează! Şi încă prea mult pentru vremurile pe care le trăim sub această presiune autonomistă a unor iresponsabili. Îl acompaniază, în susţinere, obişnuitul lui contoraş - Kulcsar Terza Jozsef, şeful Partidului Civic Maghiar Covasna, căruia mintea imediat îi fată neghiobia: „Este o provocare la adresa comunităţii maghiare!”. Ce are una cu alta, insule? Iar dacă primarul Târgu-Mureşului, precum şi târgumureşenii spun „NU!”, după capul lui Terza, acestea sunt „persoane care aţâţă spiritele!”. Alţii, deci, aţâţă spiritele prin Ardeal, nu ei! Aşadar, în 2014, Primăria şi Prefectura au „aţâţat spiritele”, nu ei, care şi-au dat în petic, şi şi-au făcut de cap, încălcând legi şi bunl-simţ?!
De ce au fost respinse cererile absurde ale scăunaşilor secui? Celor cu memoria scurtă, celor fără necesara ţinere de minte, le vom aminti noi, de ce! Pentru că aici, la Târgu-Mureş, le reamintim, dacă au uitat, cumva, la 20 martie 1990, a avut loc, plecând tocmai de la aceste neautorizate adunări antiromâneşti, şi acel început al minirăzboiului civil, când a curs sânge şi au murit oameni! Sau asta, pentru ei, nu contează? Târgumureşenii nu mai vor o revenire la Regiunea Autonomă Maghiară, de tristă, jalnică, amintire, sub chipul hâd al aşa-zisului ţinut secuiesc. Dar ia să venim, prin timp, ceva mai aproape, la anii 2013 şi 2014! Argumentele refuzului, din partea primarului Dorin Florea, de a autoriza marşul, sunt cât se poate de clare, pe înţelesul tuturor, chiar şi pe cel al lui Biro Zsolt şi al lui Kulcsar Terza Jozsef. Deci, le reamintim. Anul trecut, chiar la mitingul care a avut loc la Monumentul Secuilor Martiri, a fost adoptat, în uralele celor acolo prezenţi, un manifest veninos, prin care se cerea, „itt es most!”, autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc. Discursuri incendiare, antiromâneşti, incitatoare la separatism, la destructurarea Statului Român, Naţional şi Unitar. În deplasarea, neautorizată, spre Prefectură, marşul pus la cale de secuii autonomişti, în spate cu Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, participanţii au aruncat petarde, au clamat anularea Tratatului de Pace de la Trianon, au fost scandate lozinci ofensatoare cu caracter xenofob, separatist: „Ardealu-i pământ unguresc!”, „Ţinutul Secuiesc nu-i România!”, „Valahilor, plecaţi acasă!”. Totul, într-o atmosferă incitatoare, generatoare de tensiuni interetnice grave. Asta, oare, să fie acea invocată „comemorare istorică”, paşnică? La mitingul şi la marşul secuilor, din anul 2014, pe străzile Târgu-Mureşului, unde au mărşăluit, în anii precedenţi, şi membrii Gărzii Maghiare, au participat persoane din afara graniţelor României, din Ţara Bascilor (unde a acţionat ETA), din Irlanda (ne amintim de mişcările terorist-separatiste ale IRA), din Ungaria, propagând, pe toate căile, „exportul” de nesupunere civică şi secesionism! În timpul marşului din anul 2014 au fost scoase săbii, aruncate petarde, autonomiştii au ocupat străzile, au ameninţat, au atacat jandarmii. Ăştia sunt! Acestea sunt faptele!
Apelăm, aşadar, doar la o parte din cele petrecute la 10 martie 2014. Atunci scriam şi publicam, la 12 martie 2014, editorialul: „A ajuns, oare, România un sat fără câini, domnule Ponta?”. Atunci, extremiştii maghiari au mărşăluit, iar, prin Târgu-Mureş, sub lozinca „Să piară Trianonul!”. Atunci, prin acel marş neautorizat, şi-au dat, spectaculos, în petic! Sub fluturările „steagurilor secuieşti” şi ale Ungariei, unele chiar arpadiene, cu ştiuta obrăznicie faţă de România şi statul de drept, cei 4.000 de iredentişti, extremişti şi şovini, cu o neruşinată sfidare au călcat totul în picioare! Obiectivul principal: autonomia, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţinut secuiesc, sub chemările unei flaşnete ruginite din Evul Mediu. Un ţanţoş bărbos, ca un păun umflându-se în pene, în uniformă cu fireturi husăreşti, „dirijor” al Gărzii Maghiare, ameninţa, cu o pornire provocatoare şi o uitătură furioasă, de-a dreptul fioroasă, în jurul lui. Adunătura aceea, de hăbăuci, în postura unor manechini teleghidaţi, separatiştii-autonomişti au confundat aşa-zisa „plimbare civică”, din capul lor tulburat de ambiţii deşarte, transformând-o într-un foc iredentist antiromânesc. Erau acolo, porniţi în furia lor, oamenii partidului extremist din Ungaria - „Jobbik”-ul lui Vona Gabor, ai organizaţiei paramilitare, extremiste, Garda Maghiară. „Să piară Trianonul!” - clamau nenorociţii sicofanţi, alături de viniturile din Catalonia şi Tirolul de Sud, răcnind, cu ochii ieşiţi din orbite: „Autonomie Ţinutului Secuiesc”! Totul, în inimă de Românie. Zurbagii gălăgioşi, de prin oraşe ale Ungariei, de prin judeţele Harghita şi Covasna, se manifestau împotriva ordinii de drept din Ţara noastră, toleraţi, în loc să fie luaţi de guler şi, cu un şut în fund, să fie trimişi acasă, declaraţi persona non-grata. De ce confundă, toate aceste vinituri, Ardealul cu lada de gunoi în care să se adune toate scursorile, toate gozurile, toţi descreieraţii, toţi nostalgicii Ungariei Mari?! În spatele chipurilor hâde, la 10 martie 2014, se aflau, printre alţii, Antal Arpad şi Raduly Robert, primarii din Sfântu-Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, organizaţia iredentistă de tip neofascist Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, a lui Torocskay Laszlo. Raduly Robert declara, atunci, cu emfaza-i ştiută: „Da, vreau autonomie! Eu am spus acelaşi lucru de când mă ştiu!”. Obraznic, sfidător, insolent, insul îşi uită rădăcinile provenind din familia românească Radu! El spunea toate acestea tocmai pe vremea în care UDMR era la guvernare, cu un vicepremier şi încă doi miniştri îmbarcaţi în scaunele înalte ale Puterii, ale Guvernului de la Bucureşti, nu în cel de la Budapesta! Atunci, mai-marele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) cerea o „regiune distinctă”, separatism, simboluri secuieşti, „garantarea autonomiei teritoriale”, incitând la discriminare, la nesupunere civică, la separatism teritorial… De „ziua libertăţii secuieşti” aşa s-au comportat aceşti aşa-zişi europeni. Mişcări extremiste, reflexe antiromâneşti, urlete nestăpânite în inimă de Românie, în faţa cărora Victor Ponta şi ai lui au pus batista pe ţambal. Nu în felul acesta va fi uitat acel Martie-negru de la Târgu-Mureş, din 1990!
Vopsiţii ăştia în roşu-alb-verde şi obrăznicia lor s-au izbit de legea românească. De acum încolo, pe teritoriul românesc Vona Gabor nu mai are ce căuta, aflat în postura de persona non-grata! Un indezirabil! I s-a amintit că aici este România, nu Ungaria, că trebuie respectate prevederile Constituţiei şi legile româneşti, şi lui Mikola Bela, şeful Gărzii Maghiare (interzisă în Ungaria, liberă să se manifeste, după cum s-a văzut, în România!), filiala din Ardeal. Declarat indezirabil pe o perioadă de cinci ani, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, la cererea Ministerului Afacerilor Interne, el a fost expulzat din România, cu indicaţia de a fi escortat până la frontiera ungară. Aceeaşi lege a fost aplicată şi altor doi-trei zurbagii. Nu-i cam puţin, oare, pentru toate relele făcute, în Ardeal, din 1990 încoace? În 2014 au fost întocmite câteva dosare penale, în 11 cazuri au fost aplicate amenzi contravenţionale, Parchetul fiind sesizat, iar persoanele considerate indezirabile au fost declarate „persona non-grata”. Ar fi doar o parte din răspunsurile la întrebarea: „De ce?!”.
Sunt acestea, înainte de toate, măsuri de îndreptăţită precauţie, avându-se în vedere ce s-a întâmplat în anii trecuţi pe timpul marşului secuiesc de la Târgu-Mureş. România este un stat prea generos şi din cale afară de tolerant cu toţi nechemaţii, cu toţi mişeii şi zurbagiii, toleranţă care a încurajat obrăznicia separatistă a autonomiştilor teritoriali. Iar Statul Român trebuie să se apere de loviturile unor nemernici. Să se ştie, măcar de acum încolo, că România nu-i un sat fără câini! Să nu se uite că cele petrecute, în 20 martie 1990, pe timpul acelei răbufniri antiromâneşti de la Târgu-Mureş, au lăsat, din păcate, răni încă nevindecate. Cele atunci petrecute nu trebuie să se mai repete. Niciodată!

România este pusă în situaţia de a fi martoră iarăşi la incidente stradale în Târgu-Mureş? Autorităţile Statului Român dorm? Chiar nu văd provocarea iredentismului unguresc şi încercarea reeditării lui Martie-negru, pentru ca mai apoi această minoritate să se plângă, din nou, lumii întregi despre cum îi bat românii pe maghiari?!

- Domnule Olimpiu Sabău-Pop, ne aflăm în preajma sărbătoririi zilei de 15 martie - ziua maghiarilor de pretutindeni. Ştim că 2015 este cel de-al treilea an consecutiv în care, în avanpremiera acestui eveniment, în municipiul Târgu-Mureş se încearcă organizarea, pe lângă momentul propriu-zis de la Monumentul Martirilor Secui, a unui marş între acest loc şi Prefectura Mureş, marş interzis şi anul acesta de autorităţi, spre indignarea părţii ungureşti. Detaliaţi-ne, în calitatea dumneavoastră de consilier local la Târgu-Mureş, întreg acest subiect, fierbinte zilele acestea.
- Asociaţia Siculitas a solicitat aprobarea pentru data de 10 martie 2015, în municipiul Târgu-Mureş, a „unui marş şi miting pentru autonomie şi regionalizare şi de protest împotriva actualului plan de reformă administrativă a României”.
Aceeaşi asociaţie a organizat şi în martie 2014, tot în Târgu-Mureş, mitingul care a generat atâtea probleme. Anul acesta, şedinţa Comisiei de Avizare a Adunărilor Publice din Târgu-Mureş, al cărei membru sunt şi eu, în care s-a interzis marşul la care faceţi referire, a avut loc pe 30 ianuarie 2015.
Deoarece:
- manifestarea de anul trecut a încălcat dispoziţia avizului dat la acel moment (manifestanţii, deşi nu aveau voie să mărşăluiască prin Târgu-Mureş, nu prea i-a deranjat acest fapt, şi au pornit spre centrul oraşului);
- anul trecut s-au dat amenzi contravenţionale organizatorilor pentru nerespectarea legii 60/1991 (13.000 lei);
- anul trecut s-au comis trei infracţiuni (printre care şi ultraj şi port de arme albe la manifestaţii publice) care sunt în instrumentarea organelor judiciare;
- anul trecut trei participanţi la marşul ilegal au fost declaraţi „indezirabili” de Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea SRI şi a Parchetului General;
- printre manifestanţi au fost şi membrii unor organizaţii extremiste... chiar paramilitare... unele interzise în statul vecin;
- lozincile scandate au vizat incitarea la discriminare, violenţă publică, defăimarea naţiunii, au îndemnat la ură naţională;
- din chiar titlul acţiunii „autonomiste” se vizează însăşi siguranţa naţională…
… cred că sunt îndeplinite condiţiile articolului 9 al Legii nr. 61/1991:
Art. 9. - Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte:
a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină sau ale oricăror organizaţii terorist-diversioniste, defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la ură naţională sau religioasă, incitarea la discriminare, la violenţă publică şi la manifestări obscene, contrare bunelor moravuri;
b) organizarea unei lovituri de stat sau altei acţiuni contrare siguranţei naţionale;
c) încălcarea ordinii, siguranţei sau moralităţii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ori punerea în pericol a sănătăţii acestora.
Ei bine, pentru acest sens m-am opus din nou, şi anul acesta, avizării evenimentului cu pricina şi am cerut interzicerea lui. Toţi cetăţenii TÂRGU-MUREŞULUI, indiferent de etnie/religie/vârstă, cred că ne dorim un oraş al ARMONIEI şi nu al CONFLICTULUI (după cum apare scris pe toate documentele Primăriei)!
Îmi aduc aminte că anul trecut, tot în luna martie, au fost organizate şi alte evenimente (de către Uniunea Vatra Românească şi respectiv, UDMR), care nu au încălcat drepturile nimănui şi care s-au desfăşurat în condiţii de legalitate!
Comisia de avizare, în ciuda opoziţiei mele, a aprobat parţial petiţia asociaţiei, şi acum la fel ca şi în 2014, şi a fost de acord cu o depunere de coroane la Monumentul Secuilor Martiri. Această poziţie a fost adoptată şi de primarul municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, care a aprobat depunerea de coroane.
Precizez că anul trecut, în ciuda respingerii de către comisie şi primar a marşului, participanţii nu au considerat aceasta o problemă şi au mărşăluit nestingheriţi spre Prefectură. Ocazie cu care au şi fost problemele de atunci, pe care, desigur, cu tristeţe vi le amintiţi şi ni le amintim cu toţii.
- De ce credeţi că este ales Târgu-Mureşul pentru desfăşurarea acestui întreg circ mediatic, acum, la 25 de ani de la evenimentele din Martie-negru ’90? Cineva vrea, cineva are interesul ca aici să fie din nou spiritele atât de înfierbântate încât să se ajungă, Doamne fereşte!, din nou la lupte de stradă?
- Târgumureşenii - fie ei români, fie ei maghiari - nu îşi doresc acest marş sau alt eveniment organizat de această asociaţie ocultă. În anii trecuţi, participanţii au fost „turişti” aduşi din colţurile judeţelor Mureş, Harghita, Covasna sau veniţi din ţara vecină şi prietenă Ungaria. Şi anul acesta va fi la fel, zeci şi sute de autobuze vor veni în Târgu-Mureş în 10 martie, iar „turiştii”, în mare parte în stare de ebrietate, vor veni pregătiţi de scandal. Sunt convins că printre ei se vor număra şi mulţi suporteri ai echipei naţionale de fotbal a Ungariei, cărora le ştim deja nivelul de civilizaţie.
Am purtat o serie de discuţii cu reprezentanţii forţelor de ordine şi le-am cerut, în special Jandarmeriei, să nu mai fie „timizi” cum au fost anul trecut, ci să aplice legea! „Legea” în spaţiile publice trebuie „să o facă” instituţiile de forţă ale Statului… şi nu privaţii. Precizez că anul trecut Jandarmeria, poate din dorinţa de a nu provoca, s-a comportat precum Jandarmeria Franceză în acele filme celebre în care juca Louis de Funes. Sper ca în acest an, autoritatea de stat manifestată prin Jandarmeria Română să o vadă în acţiune şi participanţii la această întâlnire din martie.
- De ce credeţi că, dintr-o dată, ungurilor nu le mai ajunge, iarăşi, spaţiul judeţelor Covasna şi Harghita pentru a-i provoca pe români şi, implicit, pentru a încerca destabilizarea ordinii constituţionale din România?
- Cetăţenii celor mai slab dezvoltate judeţe din România - care sunt, după cum ştie toată lumea, Covasna şi Harghita - ar trebui să se frământe de cu totul alte lucruri. Le-aş recomanda, în principal, să renunţe la liderii comunităţilor lor, care îi duc încet, dar sigur în pragul sărăciei şi la limita de jos a existenţei materiale. Fac în acest sens şi o altă precizare, conform tuturor documentelor oficiale ale Băncii Mondiale şi ale organismelor internaţionale care luptă cu infracţionalitatea mafiotă, se desprinde o concluzie comună, şi anume că zonele geografice cele mai sărace se „bucură” de cel mai ridicat nivel al infracţionalităţii mafiote generalizate.
- Credeţi că autorităţile târgumureşene şi autorităţile abilitate ale Statului Român din zonă sunt pregătite să facă faţă evenimentelor, în cazul în care ele vor duce la lupte de stradă ca şi în anul precedent, 2014? Pot fi împiedicaţi aceşti huligani să-şi facă de cap şi să spargă centrul Târgu-Mureşului, în timp ce mai şi scandează mesaje împotriva Statului Naţional Unitar Român?
- Toată explicaţia se regăseşte în acţiunile Jandarmeriei, care trebuie să gestioneze conform legii toate evenimentele de pe domeniul public. Dacă vom avea şi în acest an jandarmi „timizi”, ne merităm soarta. Cu titlu de exemplu vă spun faptul că în documentele întocmite de Jandarmerie cu ocazia marşului ilegal de anul trecut, poziţia oficială a fost: „Nu s-au înregistrat evenimente, nu au fost încălcări ale Legii”.

- Domnule primar Tiberiu Todea, vă mărturisesc că am fost şi în cursul anului trecut la Albac, prin luna mai, tot în cadrul Festivalului cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, şi am revenit cu mare plăcere acum, în februarie, într-o zi deosebit de însorită. Drept să vă spun, este una dintre cele mai frumoase localităţi pe care le-am văzut în această „Grădină a Maicii Domnului” care este România. Poate doar comune precum Bilbor, din judeţul Harghita, Barcani ori Sita-Buzăului, din judeţul Covasna, îi sunt egale sau o întrec. Pentru început aş dori să ne vorbiţi despre frumoasa comună pe care o conduceţi şi despre oamenii săi.
- Bine aţi venit! Sunt onorat că vă găsiţi astăzi aici, cu ocazia comemorării a 230 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan, aici în mijlocul urmaşilor celor care au produs scânteia răscoalei de la 1784. Comuna Albac, care cuprinde 16 sate, este situată în inima Munţilor Apuseni pe firul Arieşului Mare, la o distanţă de aproximativ 100 de km de municipiile Alba-Iulia, Deva şi Turda, 130 de Cluj-Napoca şi 150 de Oradea, deci, putem spune că suntem aici în inima Ţării Moţilor sau a Ţării de Piatră, cum i se mai spune. Pe aceste meleaguri vede lumina zilei marele erou al răscoalei de la 1784, Nicola Vasile Ursu, zis Horea, iar noi, urmaşii săi, suntem mândri de faptele de vitejie pe care acest mare român le-a înfăptuit pentru binele Poporului Român. Nouă, generaţiei de astăzi, nu ne rămâne altceva decât să le respectăm şi cinstim strădania, munca, spiritul revoluţionar şi lupta de care au dat dovadă aceşti trei vrednici Eroi ai Neamului Românesc - Horea, Cloşca şi Crişan -, să-i comemorăm astăzi şi întotdeauna cât va fi Neamul Românesc, să le ducem mai departe memoria, stima şi respectul. Aşa cum am spus, Albacul fiind aşezat în inima Ţării Moţilor, locuitorii săi se bucură pe deplin de toate trăsăturile de caracter atribuite moţilor de istorici şi scriitori. Permiteţi-mi să aduc în sprijinul meu cartea monografică a foştilor mei colegi de catedră şi activităţi cultural-artistice, Sofia Berindei şi Barbu Todea, pentru a vă răspunde la ce fel de oameni sunt albăcenii: ,,Sunt de statură potrivită, cu trupul vârtos şi îndesat, cu faţa mai mult prelungă decât ovală şi cu trăsături frumoase. Majoritatea locuitorilor au ochii căprui, părul castaniu, mustaţa mai mult bălae şi mai rar brună ori negricioasă. Au un caracter dârz, moştenit din generaţie în generaţie. Femeile sunt în majoritate de statură mijlocie, subţirele, cu înfăţişare plăcută, predominând tipul şaten şi mai rar brunet sau blond. Au ochi frumoşi, căprui sau albaştri, faţa puţin prelungă, păr castaniu sau nergru lăsat pe spate sau împletit în cozi. Sunt dârze şi hotărâte, harnice şi răbdătoare la greutăţi”.
- Da, domnule primar, oameni frumoşi, dârji şi harnici precum vă văd şi pe dumneavoastră în aceste momente. Care sunt principalele ocupaţii ale albăcenilor?
- Principala lor ocupaţie este agricultura. Fiecare albăcean deţine o palmă de pământ pe care o cultivă pentru familie cu cartofi, varză, ceapă, crescând, totodată, păsări şi animale. Mulţi locuitori, în special cei tineri şi familiile tinere, şi-au depus dosare pentru fermele de subzistenţă, pentru a primi bani, o parte de la Uniunea Europeană, pentru a moderniza şi îmbunătăţii fermele agricole pe care le au. A doua principală ocupaţie pe care o au albăcenii este turismul, baza sa materială ajungând la 53 de pensiuni agro-turistice private. Albacul a fost, în prima mea legislatură, 2004-2008, prima comună din judeţul Alba declarată prin hotărâre de guvern Staţiune Turistică de Interes Local. La ora actuală, spaţiul de cazare, pe noapte, a ajuns între 550 - 600 de locuri. De peste zece ani noi organizăm, în prima parte a lunii septembrie, Târgul Naţional de Turism Local. Anul acesta, în 5-6 septembrie, se va desfăşura cea de-a XI-a ediţie, la care vă invităm să participaţi. Aşa cum spunea Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Târgul Naţional de la Albac a fost gândit ca un eveniment de anvergură care să dăinuie în timp, făcând parte dintr-o strategie mai largă a Consiliului Judeţean Alba de promovare a mediului rural şi, în special, a potenţialului turistic al zonei Munţilor Apuseni. Dar despre tot ceea ce se petrece la un asemenea eveniment, standuri, pensiuni, meşteri populari, artizanat, seminarii, degustări de vinuri, concursuri gastronomice, concursuri de pescuit, vizite în zonă, spectacole folclorice veţi avea posibilitatea să scrieţi în septembrie. Desigur, pe noi ne îngrijorează cauzele care la ora actuală împiedică, frânează evoluţia pozitivă a turismului rural. Chiar ieri am participat la o întâlnire cu preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, cu agenţi economici operatori în turism din zona Munţilor Apuseni, directori de instituţii şi unităţi şcolare, oameni de afaceri pentru a discuta despre viitoarea strategie de dezvoltare a zonei noastre în condiţiile provocărilor economico-sociale cu care ne confruntăm. Ajungând la strategia în turism, am desprins o concluzie îngrijorătoare studiind statisticile. În ultimii ani, an de an s-a redus numărul turiştilor pe Valea Arieşului şi în Munţii Apuseni. Principala cauză care s-a desprins, în urma discuţiilor de ieri, este infrastructura mizerabilă de care dispun locuitorii judeţului Alba, şi nu numai, la ora actuală. Mâhnirea mare a noastră, ca locuitori şi-n acelaşi timp ca autorităţi locale, este provocată de faptul că pleacă sume mari de bani la bugetul Campaniei Naţionale de Drumuri şi Autostrăzi, iar autostrăzile, pentru noi românii, se lasă deocamdată aşteptate. Despre drumurile naţionale ce să mai vorbim? Cum v-am spus. O mizerie. Deci, mă repet, fiind o cauză fundamentală a dezvoltării turismului rural, infrastructura rutieră este principala frână care duce la stagnarea evoluţiei pozitive a numărului de turişti români şi străini în zona Apusenilor. Şi aceasta în ciuda faptului că operatorii în turism, proprietarii de pensiuni, în ultimul timp au depus eforturi materiale şi financiare mari, au cheltuit sume importante ca să-şi modernizeze pensiunile. Acum, în zona Albac, nu mai face nimeni turism fără baie proprie în fiecare cameră, acesta fiind un lucru de civilizaţie. Pe urmă, există o competiţie între pensiuni: care au cele mai îngrijite şi frumoase spaţii în jurul pensiunilor; mărimea parcărilor; care pregătesc bucatele tradiţionale cele mai variate şi gustoase; care au serviciile cele mai politicoase şi prompte. Deci iată că locuitorii depun eforturi şi fac ce pot, dar, fără implicarea autorităţilor centrale, să ştiţi că zona nu se va putea dezvolta. Mineritul s-a oprit. La fel şi exploatarea, de către locuitorii Munţilor Apuseni, a pădurii. Turismul nu-i sprijinit. Şi atunci mai este cazul să ne întrebăm de ce pleacă locuitorii, mai ales tineretul din zonă, în alte regiuni ale Ţării sau în străinătate? Vă spun sincer. Singura soluţie actuală sunt pensiunile turistice, pentru că aici sunt singurele activităţi în care se creează locuri de muncă. Aici Statul Român nu are nicio investiţie, străinii nu au nicio investiţie. Însăşi configuraţia geografică a localităţilor din zonele de munte este de aşa natură încât nu ne dă voie să avem suprafeţe în domeniile publice ale unităţilor administrativ-teritoriale ca să le putem concesiona, închiria sau vinde, sub formă de loturi, marilor investitori pentru a veni în zonă şi a desfăşura o activitate economică. Numai, strict, cetăţenii mei care au demarat o afacere în turismul rural, deci sectorul privat, creează locuri de muncă şi bunăstare.
- Un moment. De ce spuneţi că exploatarea pădurilor de către locuitorii Munţilor Apuseni s-a oprit?
- Da, în condiţiile actuale, pădurea nu mai reprezintă o alternativă de trai pentru moţi. Ea, de-a lungul timpului, a fost o sursă excelentă sau în timpuri mai apropiate, o sursă de supravieţuire. Dar, prin noua legislaţie, prin noul Cod Silvic aprobat şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Ponta s-a interzis accesul cetăţenilor, persoane fizice, din România în pădurile private şi ale administraţiilor locale. Aşa că pădurea a rămas doar o amintire. Îi spuneam unuia dintre cei care au realizat emisiunea ,,România te iubesc”, care au făcut tot felul de reportaje privind tăierile masive de masă lemnoasă: „Domnule reporter, emisiunea dumneavoastră este bună, dar treaba aceasta trebuia să o faci acum zece ani! Acum este târziu. Nu vei găsi doar la rădăcină cioată, arborele a plecat demult spre marele exploatator sau marele prelucrător al masei lemnoase care a măcinat şi va mai măcina pădurile din România… care este Kronospan-ul de la Sebeş. Acesta procesează în 24 de ore, din informaţiile pe care le deţinem, cota comunei Albac pe un an de zile. Imaginaţi-vă ce va face aceea întreprindere, şi altele asemenea ei, cu pădurile Ţării. Şi-am înţeles, din păcate, că acel contract cu firma austriacă a fost prelungit încă o perioadă de zece ani. După ce s-a dat Ordonanţa Ponta, o delegaţie de 15 primari, din zona Munţilor Apuseni, am mers la Bucureşti la Avocatul Poporului, care, spun cu mâhnire, este moţ (Victor Ciorbea - n.n.. Primarul nici nu a vrut, însă, să-i rostească numele). Nu mai spun cum ne-a primit pentru că a fost o ruşine, în primul rând pentru el, ca bărbat, ca moţ, şi-n al doilea rând ca Avocat al Poporului. Ştiţi care a fost răspunsul pe care l-a dat la vreo două luni după termenul legal? „Că, ştiţi, am discutat, însă lucrurile nu se pot schimba.” Eu gândesc, la fel şi ceilalţi primari, că Avocatul Poporului trebuia să ne dea răspuns pe lege. Noi ţi-am făcut observaţii la ordonanţă arătând neconstituţionalitatea ei din următoarele motive, iar dumneata trebuie să-mi dai răspunsul Guvernului şi al Avocatului Poporului. Să-mi spui de ce nu am dreptate şi are dreptate Guvernul şi Avocatul Poporului. S-a scăpat de toţi cei 15 primari din zonă în două fraze. Şi atunci… oare noi ce trebuie să facem în momentul în care ne cerem drepturile fireşti? Să luăm furca sau pistolul în mână şi să mergem la Bucureşti? Deci, vă spun încă odată. Şansa noastră este turismul rural pe care Statul Român trebuie să-l sprijine prin toate mijloacele sale, inclusiv prin construirea unei suprastructuri rutiere moderne.
- Care este semnificaţia şi mesajul comemorării de astăzi?
- Analizând în Consiliul Local modul în care vom comemora cei 230 de ani de la martiriul celor trei eroi, Horea, Cloşca şi Crişan, având în vedere experienţa şi ideile altor prieteni şi colaboratori de-ai noştri în organizarea unor astfel de evenimente, ajungând la concluzia că este necesar să facem pentru noi şi generaţiile următoare aceste manifestări în care să ne exprimăm recunoştinţa şi iubirea faţă de strămoşii noştri pentru lupta curajoasă şi eroismul de care au dat dovadă, am hotărât să dezvelim o placă comemorativă spre cinstirea lor veşnică şi să le acordăm titlul de Cetăţean de Onoare - Post Mortem al comunei Albac, în prezenţa unui mare număr de moţi şi oaspeţi veniţi aproape din toată Ţara. Altceva nu mai putem face pentru ei decât de a recunoaşte efortul, strădania şi sacrificiul vieţii lor pentru binele şi bunăstarea poporului. Pentru noi şi tânăra generaţie nu facem altceva decât a conştientiza că suntem urmaşii acestor viteji şi exemplul lor trebuie urmat şi transmis din generaţie în generaţie.
- Despre „Condeiul ardelean” ce ne puteţi spune?
- Este o publicaţie de mare interes. O primesc cu mult drag, mai cu seamă că vine din acea zonă în care patriotismul este la el acasă. Vă spun sincer că aştept „Condeiul ardelean” cu nerăbdare şi mare interes la fel ca mulţi români din această zonă. Alături de aceştia, vă urez mult succes şi să o ţineţi înainte, că o ţineţi bine!
- Vă mulţumesc, domnule primar, pentru amabilitatea şi răbdarea de care aţi dat dovadă în această zi extrem de încărcată, pentru dumneavoastră, cu multiple manifestări aflate în desfăşurare!
- Cu mare plăcere! Vă aşteptăm de fiecare dată cu drag pe la noi.
prof. Vasile Stancu
Albac, 28 februarie 2015

- Organizat de Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva, Festivalul cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, devenit deja tradiţional, a ajuns la cea de-a VIII-a ediţie, a cărei „Etapă Albac”, din acest an, a avut loc, în perioada 27-28 februarie, în minunaţii şi bogaţii noştri Munţi Apuseni

Despre excelentele activităţi ştiinţifice şi patriotice iniţiate şi organizate de Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, în ultimii patru ani, am mai avut prilejul de a vă informa. Ca de fiecare dată, şi acum, în zilele de 27-28 februarie 2015, patriotica asociaţie din municipiul Deva, judeţul Hunedoara, condusă cu har, înţelepciune şi competenţă de preşedintele Ioan Paul Mărginean, în parteneriat cu Primăria, Consiliul local şi Liceul Tehnologic „Ţara Moţilor” din comuna Albac, judeţul Alba, a dovedit a fi la înălţimea obiectivelor şi sarcinilor asumate prin statutul său de a fi o demnă urmaşă a Marelui Iancu. Asemenea anilor precedenţi, am avut onoarea şi cinstea de a fi invitat, împreună cu directorul fondator al publicaţiei noastre, Doru Decebal Feldiorean, la ceea ce iniţiatorii au numit începutul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului cultural-patriotic „Ţara Crăişorului” - Etapa Albac, festivalul desfăşurându-se, în acest an, sub genericul „2015 - an jubiliar pentru Ardealul daco-românesc multimilenar - evocări şi revendicări”. Împreună cu noi, la manifestări au participat reprezentanţi ai Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor - Regina Maria” - filiala judeţeană Argeş, Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război „Tudor Vladimirescu” - filiala judeţeană Gorj, Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - filiala judeţeană Argeş, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, lideri ai autorităţilor judeţene Alba, precum şi ai celor locale din comunele Albac, Horea (judeţul Alba), Gurahonţ (judeţul Arad) şi oraşul Teiuş (judeţul Alba), profesori şi elevi crăişori de la unităţile şcolare din Albac, Vadul-Moţilor, Arieşeni, Gurahonţ, Gârda de Sus, alături de numeroşi locuitori ai comunei Albac şi a celor 14 sate aparţinătoare.
Manifestările au debutat în seara zilei de 27 februarie în faţa unei... „mese rotunde”, la care au participat organizatorii împreună cu invitaţii din toată Ţara. Tema discutată a vizat un schimb util de informaţii privind actualul context politico-economic intern şi stadiul rezolvării revendicărilor moţilor în condiţiile aplicării legii restituirilor „in integrum”, statutul românilor din sud-estul transilvan şi al românilor în cadrul Uniunii Europene. Aş spune că a fost, mai curând, o „masă a cunoaşterii” realităţilor din zona Munţilor Apuseni, a realităţilor din Ţară şi de peste hotare care împiedică o evoluţie firească a fiinţei româneşti contemporane, o evidenţiere a mentalităţilor şi comportamentelor noastre în condiţiile provocărilor interne şi externe actuale. Ca o continuare firească a dezbaterilor din seara precedentă, a venit manifestarea ştiinţifică din prima parte a zilei următoare, Simpozionul Naţional „2015 - An jubiliar pentru Ardealul daco-românesc multimilenar”, activitate la care şi-au adus aportul prin studiile şi articolele întocmite cercetători în domeniul istoriei naţionale, ingineri, profesori, ziarişti. Momentul deschiderii a debutat cu artistica recitare a poeziei Horea, de Mihai Eminescu, în interpretarea doamnei educatoare Ana Maria Mariş, care şi-a susţinut şi comunicarea: „Avram Iancu - Ultima mea Voinţă”. Foarte interesante s-au dovedit a fi comunicările: „Restricţiile şi discriminările asupra românilor privind deţinerea de proprietăţi în Transilvania”, a prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş; „6 februarie 2015, Ziua Roşiei Montane - cetatea de scaun a aurului românesc”, a cunoscutului inginer geolog Aurel Sîntimbrean, autorul volumului „Aurul şi argintul Roşiei Montane”; „Semnificaţia răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan”, a prof. dr. Ioan Todea (Bucureşti); „Misiune îndeplinită”, a distinsului general-maior prof. Constantin Ispas, veteran de război, preşedintele Filialei „Tudor Vladimirescu” - Gorj; „Pe urmele unei dedicaţii a marelui istoric Vasile Netea adresată unui demn urmaş a lui Horea, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu”, a ing. Mircea Popa-Zlatna; „Eroii şi martirii români marginalizaţi în studiul istoriei liceene din România postdecembristă”, a prof. Teodor Gheorghe Păiuşan, directorul Liceului „Ioan Buteanu” din Gurahonţ - Arad; „Albac - Inima Ţării Moţilor de pe Arieş”, a prof. Marinel Chiriţescu, directorul Liceului Tehnologic „Ţara Moţilor” din Albac; „Învăţătorul Emilian Novacovici şi idealul unităţii naţionale”, a Feliciei Novacovici-Mioc din Oraviţa, Caraş-Severin. În aceeaşi măsură trebuie să evidenţiez şi contribuţia covăsnenilor la succesul simpozionului naţional de la Albac. La lucrările acestuia au fost prezentate trei lucrări care au întrunit aprecierile participanţilor: „Forme şi metode de acţiune folosite de societatea civilă românească pentru păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale în sud-estul Transilvaniei”, de dr. Ioan Lăcătuşu şi subsemnatul; „Rolul publicaţiei „Condeiul ardelean” în educaţia cultural-patriotică, creştină şi de concordie a cetăţenilor români”, de Doru Decebal Feldiorean, directorul fondator al publicaţiei „Condeiul ardelean”; „Martiri români din judeţele Covasna şi Harghita (1848-1989)”, de dr. Ioan Lăcătuşu, directorul Centrului European de Studii Covasna - Harghita. Vii emoţii şi calde sentimente de ataşament patriotic au provocat participanţilor comunicările prof. Corina Jenica Tulea (Gurahonţ), „Moartea tragică a notarului din Ciuci Vârfuri - George Ionescu”, însoţită de minirecitalul Horea în cântecele populare; a ec. Melania Forosigan (oraşul Zlatna, judeţul Alba), „Balada lui Horea - culegere din folclor”, urmată de excepţionala recitare a acesteia, şi de ing. Nuşa Cantemir (Piteşti), „Sacrificiul suprem al ţăranului român”, urmată de poeziile sale: 1784 - Martirii şi 1848 - Avram Iancu. O surpriză plăcută, prin prezenţa şi cuvântul său, a făcut-o participanţilor ec. Ioan Străjan, directorul revistei „DACOROMANIA” din Alba-Iulia, care a prezentat comunicarea „Un memoriu al societăţilor cultural-patriotice din Alba-Iulia privind Stema României şi iredentismul maghiar”, din dorinţa direct exprimată „de a aminti de fiecare dată, cu asemenea prilejuri, românilor de pretutindeni, ce lipseşte din propria noastră stemă, de ce anume şi cum poate fi înlăturată această lipsă a simbolurilor reprezentative ce nu poate fi continuată la nesfârşit, întrucât stema reprezintă principalul simbol al Naţiunii, fiind însăşi respiraţia României în universalitate”. În finalul Simpozionului Naţional, iniţiatorul şi organizatorul principal al manifestărilor, ing. Ioan Paul Mărginean, a apreciat valoarea ştiinţifică a comunicărilor, a acordat diplome punctând concluziile dezbaterilor în care a arătat principalele revendicări ale moţilor, conform tematicii principale a simpozionului: ARDEAL MĂREŢ DACO-ROMÂNESC MULTIMILENAR, MARTIRIZAT, UITAT ŞI NEGLIJAT - TE VREM REVENDICAT ŞI RECUPERAT. În cadrul acestor revendicări, cele mai stringente pentru românii din Ţara Moţilor şi pentru români în general, ar fi următoarele: restituirea în natură sau în bani a tuturor minelor şi şteampurilor naţionalizate, la 11 iunie 1948, de către regimul comunist, fie urmaşilor vechilor proprietari români ardeleni, fie comunităţilor (localităţilor) pe teritoriul cărora s-au aflat; recuperarea moştenirii marelui mecena Emanoil Gojdu; revizuirea Constituţiei şi perfecţionarea unor legi astfel încât să fie soluţionate unele aspecte referitoare la redefinirea noţiunii de minoritate naţională şi încredinţarea coordonării acestora Parlamentului; reprezentarea echitabilă a etniilor majoritare şi minoritare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea Ţării, proporţional cu numărul cetăţenilor din care sunt alcătuite; o delimitare legislativă clară între partide politice şi asociaţii/fundaţii; crimele contra umanităţii, a genocidului şi rasismului practicate împotriva românilor ardeleni în perioada 1437-1918 de către tiraniile străine să fie prezentate în faţa opiniei publice şi justiţiei penale naţionale, europene şi internaţionale pentru a fi înfierate şi condamnate; eroii, martirii şi luptătorii români ardeleni pentru libertate, dreptate şi drepturi, precum şi prietenii lor de alte naţionalităţi care li s-au alăturat, să fie scoşi din uitare, să fie puşi la locul care li se cuvine în cadrul Istoriei naţionale; dezvoltarea mineritului şi a altor activităţi în Apuseni cu implicarea Statului Român, folosind tehnologii fără poluări de mediu şi fără strămutări de populaţie.
Partea a două a zilei a cuprins manifestările spirituale şi cultural-artistice desfăşurate cu prilejul comemorării a 230 de ani de la Martiriul Eroilor Neamului Horea, Cloşca şi Crişan. Desfăşurate în Parcul central al comunei Albac, la picioarele impozantului Grup Statuar „Horea, Cloşca şi Crişan”, în prezenţa unui numeros public, manifestările au fost deschise de primarul localităţii, Tiberiu Todea, care a urat tuturor celor veniţi atât din Ţară, cât şi din zona Munţilor Apuseni un călduros „Bine aţi venit la Albac!”, locul unde a văzut pentru prima dată lumina zilei marele erou al naţiunii noastre române Horea. După oficierea, de către un numeros sobor de preoţi, a parastasului de pomenire al eroilor Horea, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu, a urmat momentul dezvelirii plăcii comemorative care cuprinde următorul text: „Placă de comemorare şi omagiere. Febr. 1785 - Febr. 2015 = 230 ANI de la martiriul lui HOREA, CLOŞCA şi CRIŞAN, eroi ai neamului daco-românesc multimilenar. Veşnica lor pomenire! Placă ridicată şi sfinţită azi 28 februarie 2015 prin grija Primăriei, Consiliului Local - Albac (Primar jr. Tiberiu Petru Todea) şi Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” - Deva (Preşedinte fondator ing. Ioan Paul Mărginean)”. Demn de remarcat faptul că Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, pe parcursul celor opt ani de activitate de până acum, a iniţiat şi aşezat, în cadrul unor ceremonii spirituale şi cultural-patriotice, zeci de plăci comemorative în întreaga Ţară a Iancului şi a primit în rândul „Crăişorilor”, cu astfel de ocazii, sute de elevi-voluntari, discipoli ai Iancului. De această dată au fost sfinţite, alături de placa comemorativă, drapelul şi eşarfele tricolore ale nou înfiinţatului Detaşament nr. 18, numit „Cloşca - 1784”, al Clubului de elevi voluntari „Crăişorii” de la Şcoala Gimnazială „Emil Racoviţă” din comuna Gîrda de Sus, judeţul Alba. Fiind un asemenea emoţionant şi important eveniment în viaţa elevilor din Gîrda de Sus, pe care un copil nu-l uită toată viaţa, îmi permit să ocup un spaţiu mai mare enumerând mentorii şi membrii echipajelor în fruntea cărora se află ed. Ana Maria Mariş, director al Şcolii Gimnaziale, îndrumător de detaşament şi al echipajului nr. 1, format din elevii-crăişori: Voichiţa Petruse - comandat de detaşament şi şef de echipaj, Maria Dig, Ana Maria Jurj, Rareş Barna, Raul Costea, Valentina Pasca, Andreea Dig, Crina Mîndru, şi prof. Aurica Mucea, îndrumător echipa nr. 2, formată din: Ancuţa Bâte - şef de echipaj, Darius Paşca, Mirela Paşca, Anton Mocan, Maria Avram, Andreea Ioana Lazea, Teodora Lazea, Claudia Negrea.
A urmat depunerea de coroane la Grupul Statuar „Horea, Cloşca şi Crişan” de către delegaţiile participante la manifestările celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, inclusiv delegaţia Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, reprezentată de preşedintele prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, după care a urmat ceremonialul acordării, potrivit Hotărârii nr. 4 / 12 februarie 2015, a Primăriei comunei Albac şi Consiliului Local Albac, judeţul Alba, România, a Titlului de Cetăţean de Onoare - Post Mortem eroilor neamului daco-românesc multimilenar: Avram Iancu, Cloşca - Ion Oargă, Crişan - Gheorghe Marcu Giurgiu, Horea - Vasile Ursu Nicola.
În continuare, Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea mea” din Deva a acordat Titlul de Membru de Onoare al Asociaţiei şi al Clubului de elevi voluntari „Crăişorii” următoarelor personalităţi: prof. Steluţa Zaharcu, Bucureşti; ing. Pompei şi Adriana Mioriţa Roşca, Braşov; gen. maior (r), prof. Constantin Ispas, Târgu-Jiu; ec. Melania Forosigan, Zlatna, iar Titlul de Membru de Onoare al Clubului de elevi-voluntari ,,Crăişorii” al Asociaţiei ,,Ţara Iancului - Iubirea Mea” ing. Mircea Popa-Zlatna din Bucureşti şi Tiberiu Petru Todea, primarul comunei Albac, „pentru susţinerea, morală şi materială, a tuturor acţiunilor noastre, pentru devotamentul şi dăruirea lor în evocarea eroilor, martirilor şi luptătorilor neamului daco-românesc multimilenar; pentru susţinerea luptei pe care o duc în continuare urmaşii acestora întru dobândirea drepturilor lor şi a propăşirii Naţiei române, urmând crezul testamentar al nebiruitului Avram Iancu: Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită”.
De asemenea, Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” a acordat Diplome: Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor - Regina Maria” - filiala judeţului Argeş; Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - filiala „Tudor Vladimirescu”, judeţul Gorj; Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş; publicaţiei regionale „Condeiul ardelean”, Consiliului Judeţean Alba; Primăriei şi Consiliului Local Albac, judeţul Alba; Liceului Tehnologic „Ţara Moţilor”, Albac: Liceului „Ioan Buteanu”, Gurahonţ, judeţul Arad; Primăriei şi Consiliului Local Gurahonţ, judeţul Arad; Liceului Tehnologic de Turism şi Alimentaţie Publică Arieşeni, judeţul Alba; Şcolii Gimnaziale „Emil Racoviţă” din comuna Gârda de Sus, judeţul Alba; Detaşamentului 18 „Cloşca - 1784” al Şcolii Gimnaziale „Emil Racoviţă” din Gârda de Sus; Detaşamentului „Căpitan Ursu - 1784” al Şcolii Gimnaziale din comuna Vadul-Moţilor, judeţul Alba. La festivitatea de decernare a Titlurilor şi Diplomelor au luat cuvântul majoritatea celor distinşi, dintre care am ales pentru frumuseţea, sensibilitatea şi patriotismul mesajului două discursuri pe care le vom prezenta. Primul este cel al gen. maior (r). prof. Constantin Ispas, membru al Biroului Executiv al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi preşedinte al filialei Gorj a acesteia, iar cel de-al doilea al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) prezentat de preşedintele său, prof. univ. dr. av. Ioan Sabău Pop:

Mesajul veteranilor de război gorjeni
Acum în clipa de adâncă reculegere să îi preţuim şi din adâncul conştiinţei noastre să şoptim: MORŢILOR pentru ONOR! Vouă - EROI ai NEAMULUI - care aţi îmbrăcat cămaşa morţii pentru veşnicia Ţării şi onoarea Ardealului daco-românesc multimilenar - şi noi, gorjenii, vă deschidem larg porţile inimii şi vă aprindem în suflet CANDELA RECUNOŞTINŢEI. Şi astăzi, după 230 de ani de la martiriul vostru, gândurile veteranilor gorjeni, supravieţuitori ai celui de-al doilea război mondial, se îndreaptă către faptele voastre pilduitoare, înălţând către Dumnezeu rugăciuni pentru slava şi pomenirea voastră. Suntem dominaţi de convingerea că pe jertfa voastră, pe virtuţile şi sacrificiile voastre se va întemeia o Ţară nouă şi puternică, cinstită de prieteni şi temută de duşmani, o Ţară în care fiecare român să se simtă mândru şi fericit că este român. Urmele istoriei militare lăsate de voi, ca şi a celor ce v-au urmat, se şterg zi de zi, nivelate de indiferenţă, de o amnezie de neînţeles, de o rătăcire continuă a spiritului. Istoria moare treptat şi noi n-am învăţat aproape nimic din ea! Dar, aici, la Albac, cei trei martiri plecaţi în Împărăţia Tăcerii ne poruncesc: luaţi aminte, noi cei veşnici, n-am murit de tot!
Noi suntem undeva în iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţi, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşniciei porţi
S-aducem iarăşi jertfă ne-ntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu
Din nou se-nalţă flacăra cea vie
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus, necontenit,
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit!

Mesajul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
adresat Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, Comunei şi Consiliului Local Albac, Liceului Tehnologic „Ţara Moţilor” Albac, creştinilor şi bisericilor noastre străbune, tuturor organizaţiilor şi locuitorilor, tuturor celor de faţă la această comemorare
Fraţi Români,
Oameni buni,
Astăzi şi aici, în Cetatea Veşniciei Româneşti,
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, care îşi are sediul în municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, reprezintă populaţia românească din cele trei judeţe, pe românii care locuiesc sau au obârşii transilvane, organizaţiile cultural-patriotice care au aderat la nivelul de idei şi demersuri profund patriotice, pentru a ne exprima uniţi în gânduri şi îngrijorările ce le avem generate de presiuni tot mai sofisticate care ameninţă şi acum existenţa fiinţei naţionale şi destinul Poporului Român, vă mulţumeşte prin mine, preşedintele Forumului, pentru onoarea acordată invitându-ne la aceste manifestări.
Noi venim dintr-o altă zonă transilvană frământată de dramele istorice pe care le-a trăit Poporul Român, dar facem parte din acelaşi creuzet al dăinuirii noastre păzit de mărturia tăcută şi însângerată a crestelor şi trecătorilor Carpaţilor.
Tăria stâncilor care a stat în sângele strămoşilor noştri, cu statornicele şi jertfelnicele vetre cu o continuitate nestinsă, a fost voinţa noastră de a rămâne de la începuturi aici în „Grădina Maicii Domnului”, chiar dacă şi Bunul Dumnezeu uneori ne-a uitat, însă suferinţa pune la încercare adevărata credinţă.
Ca senzor civic şi atent observator al evenimentelor care se petrec în lumea contemporană şi mai aproape în spaţiile din imediata vecinătate, constatăm că reapar zorii răului, se aprind vremuri tulburi şi nesigure pentru Poporul Român, vifore întunecate bat cu duşmănie, iar noi trebuie să stăm precum stanele de piatră din aşezările dacice ale Sarmizegetusei în faţa nelegiuitorilor.
Am venit aici cu gândul exprimat în mesaj că ştim de voi, că vă suntem alături, dar totodată că nici noi nu suntem singuri, prilej cu care vă mulţumim că ne-aţi fost alături, uitând de necazurile dumneavoastră, prin oameni de cultură, cercetători, preoţi, chiar oameni obişnuiţi, entităţi şi asociaţii cu ecouri cunoscute.
Asociaţia Ţara Iancului - Iubirea Mea a manifestat cu civism public demn în ce priveşte discriminarea, oprimarea românilor din judeţele Harghita şi Covasna, care continuă şi în zilele noastre din partea unora cu trufie nemeşească, membrii ei participând la acţiunile şi evenimentele noastre ştiinţifice de la Sfântu-Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Topliţa, Sita-Buzăului, Araci sau Târgu-Mureş.
Ne aplecăm cu veneraţie pilduitoarelor jertfe din Cetatea Apusenilor, partea cea mai veche de Ţară, una dintre cele mai bogate zone aurifere din Europa, dar care să nu uităm că a strălucit la casele altora, ale străinilor vrăşmaşi şi lacomi, iar pentru voi, cei care populaţi munţii din vremuri imemoriale, a fost mai degrabă un blestem care a prilejuit atât de multe suferinţe românilor.
Îmi permit să reamintesc aici brutalitatea unui instinct atavic cu care a fost reprimată Revoluţia cu program modern pătruns de ideile iluminismului european pe care îl declara şi excentricul împărat. Acesta l-a ademenit şi pe Horea, după cum ştim, poate din legendele construite în jurul semeţului conducător în tradiţia orală a moţilor, la a căror speranţe s-a pus în frunte.
Amintesc şi de sacrificiul şi supliciul în chinuri groaznice a lui Cloşca şi Crişan pentru încumetarea de a-i fi alături, a ţăranilor, ostaticilor vânaţi şi puşi în fiare, apoi suprimaţi în văzul sătenilor adunaţi cu forţa, fără însă să îi poată descuraja în dreapta lor îndârjire. Astfel s-a întrerupt vocaţia paşnică de ridicător de biserici ale credinţei străbune ale meşterului Horea; ca un arc peste timp şi legendă îl asemui cu Meşterul Manole în Ţara Românească a Argeşului, alt loc mirific, dar cu destinul fatalităţii mioritice ce înnobilează peren dăinuirea Poporului Român.
Prilejul de aducere aminte cu recunoştinţă mă obligă să amintesc pe Avram Iancu supranumit Craiul Munţilor, pentru că numai munţii îi pot încorona cu adevărat, pe tribunii săi, pe Pelaghia Roşu, care s-a pus cu curaj în fruntea femeilor prin tulnicele de chemare să îşi apere familiile cu copii frumoşi, demnă mai mult decât odiseea din poemele homerice şi Ioana D´Arc.
Ar fi nedrept dacă nu am avea gând de recunoştinţă şi rugăciune pentru cetele de ţărani - oşteni ai celor doi, este pomelnicul nesfârşit chiar pentru cei de la care ne-au rămas numele şi faptele, dar sunt mult mai numeroşi acei care şi ale căror făpturi şi năzuinţe de libertate îşi duc somnul de veci în cimitire fără cruci, în locuri fără semne de mormânt, în spânzurătoarele opresorilor imperiali şi unguri, cei vrednici bărbaţi şi femei câţi cucuruzii brazilor care au oasele risipite în aceste locuri însângerate de bătaia vânturilor din vremi potrivnice; nu le ştim numele la toţi, însă nu îi putem uita.
Avem de tras şi învăţămintele cuvenite din istoria mai veche şi mai recentă, că multe ni s-au întâmplat datorită trădărilor pentru mici favoruri făcute din rămăşiţele aruncate dispreţuitor de pe mesele îmbuibaţilor criminali. Aşa s-a întâmplat cu Horea, trădat de ai săi, cu Avram Iancu, lăsat să cutreiere munţii singur cu fluierul său, cu mulţii alţii până în zilele noastre.
Din respect, din credinţă nestrămutată pentru rânduieli drepte din partea stăpânitorilor, s-au încrezut în amăgirile capetelor încoronate împărăteşti. Timpurile au trecut, lumea s-a schimbat, însă marile cancelarii, cu strategii adoptate, croiesc adânc şi la fel ca atunci în destinele noastre.
Nu trebuie să ne încredem în sprijinul fără interes, în darurile sclipitoare, dar fără preţ ale străinilor mari şi puternici. S-a încrezut şi Horea, s-a încrezut şi Avram Iancu. În vremurile pe care le trăim şi acum, trădarea, care a devenit o tradiţie nefastă, este la ordinea zilei, o întâlnim la fiecare pas. Demnitarii şi toţi factorii de putere pe care i-am investit cu încredere ca să ne reprezinte, ascultă de zornăitul arginţilor, pentru avantaje facile şi efemere fac tranzacţii politice şi economice peste interesele Poporului Român, joacă la rulete sofisticate şi ocultate de lobby-uri străine bruma de nădejde şi avuţia care ne-a mai rămas. În prezenţa publică mimează cu convingere, ne îmbrăţişează cu intenţii false şi fac ostentativ, chiar cu ipocrizie, semnul crucii, fără însă să creadă în nimic înălţător. Îi vedem făcând astfel de gesturi, unele din faptele lor ies la iveală din locul lor tenebros, dar ce folos când răul este deja făcut.
Spun acest lucru de aceea că în concernul unei Europe Unite, în faţa căreia aleşii sau numiţii ce ne reprezintă efemer negociază în genunchi cu laşitate şi gândindu-se doar la ei, a sosit cu atâta întârziere şi momentul de a fi consideraţi parte a întregului european, unde venim ca factor constitutiv al civilizaţiei europene. Nu suntem o naţiune marginală, rostul nostru în istorie a avut privilegiul sacrificiului pentru liniştea apusului, dificultăţile istoriei noastre post-belice nu ni le-am dorit şi nu ni le-am adus noi.
Prea mulţi dintre conducătorii noştri sunt slugile altora. Caruselul în care s-au înregimentat trebuie oprit. Astfel am putea sta cu fruntea sus spre lume şi spre cer!
Doamne ajută!
Albac, 28 februarie 2015

După încheierea festivităţilor de acordare a distincţiilor, a urmat în faţa Grupului Statuar al celor trei martiri, Horia, Cloşca şi Crişan, un program cultural-artistic de excepţie, cu tematică istorică şi folclorică, prezentat de frumoşii elevi ai Liceului Tehnologic „Ţara Moţilor” din Albac şi interpreta Ioana Stan, sub coordonarea învăţătorului Barbu Todea. Bravo, DOMNULE ÎNVĂŢĂTOR, pentru excelenta lecţie de istorie şi muzică întru slava şi preţuirea martirilor noştri de acum 230 de ani!
Cronica noastră despre „Etapa Albac” a Festivalului cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, Ediţia a VIII-a, se sfârşeşte aici. Am plecat cu părerea de rău de a nu participa, în continuare, la spectacolul dat de diferite formaţii ale liceului din localitate, cât şi pentru despărţirea de minunaţii oameni întâlniţi pe aceste încântătoare locuri într-o zi de sfârşit de februarie, dar frumoasă precum la sfârşit de mai.

- Bună ziua, domnule primar! Iată că, deşi municipiul Sfântu-Gheorghe se află la o distanţă mai mare de comuna Tulgheş decât chiar Bucureştii, din timp în timp rânduie Bunul Dumnezeu să ne revedem, să povestim despre ce mai este nou în localitatea al cărei prim-gospodar sunteţi. Aşadar, spuneţi-mi, vă rog, care sunt paşii pe care i-aţi mai făcut pe cărarea dezvoltării Tulgheşului?
- Bună ziua vă spun şi eu! Privind retrospectiv spre 2014, pot spune că a fost un an bun pe toate planurile, atât cel al investiţiilor, cât şi cel cultural şi sportiv. A fost un an deosebit, pentru că am reuşit să continuăm toate investiţiile pe care le avem în desfăşurare. Unele sunt chiar începute la sfârşitul lui 2013, derulate pe parcursul lui 2014 şi vor fi finalizate în 2015. Suntem obligaţi să le finalizăm în acest an. Şi aici vorbesc despre investiţiile foarte mari în infrastructură, cu asfaltări pe drumurile comunale, forestiere; aceste proiecte se vor finaliza undeva în luna septembrie, care este termenul limită de execuţie a lucrărilor. Unele dintre ele au fost, într-adevăr, în întârziere, dar această problemă se datorează birocraţiei care există în prezent la nivelul administraţiei locale. Prin urmare, în 2014 am continuat să schimbăm faţa comunei Tulgheş. Eu cred că am şi reuşit acest lucru. Zona centrală este acum o zonă pusă la punct, frumoasă, modernizată şi având şi o alee pietonală funcţională. Dar, am avut şi o serie de manifestări culturale la Tulgheş…
- Să înţelegem că încercaţi să îmbinaţi dezvoltarea comunei cu ridicarea nivelului cultural al locuitorilor ei?
- Sigur că da. Iar în acest sens, am avut o serie de manifestări culturale în premieră la Tulgheş. Aş vrea aici să amintesc Festivalul Munţilor Carpaţi, care anul trecut, în două zile de pe parcursul lunii august, s-a aflat la prima ediţie, iar noi vrem acum să-l permanentizăm. A fost un festival pe care Primăria Tulgheş l-a realizat cu sprijinul Autorităţii Naţionale de Turism şi care a pus în valoare, practic, posibilităţile turistice, de agrement din comuna noastră, precum şi potenţialul pe care îl oferă acest spaţiu pentru anumite activităţi. Au fost prezenţi atât factori de răspundere din ministerul şi autoritatea de resort, cât şi foarte mulţi turişti, cu toţii rămânând plăcut impresionaţi de această zonă, de aerul curat care se respiră la Tulgheş, de tradiţiile şi portul popular păstrate aici. De asemenea, anul trecut am sărbătorit la Tulgheş Ziua Drapelului Naţional aşa cum credem că trebuie sărbătorită peste tot în România. A fost o manifestare care a rămas în inimile tulgheşenilor, aceştia fiind realmente impresionaţi la vederea Regimentului 30 Gardă şi Onoare. Au participat oficialităţi de rang înalt din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în frunte cu domnul ministru Mircea Duşa, dar şi alte personalităţi politice. Şi, pentru că suntem la cultură, nu pot să nu fac legătura şi cu sportul. Tot anul trecut, în urma iniţiativei tinerilor din Tulgheş, am renăscut echipa de fotbal, care a devenit campioană în Seria V a campionatului fost judeţean 2. Motiv pentru care m-am gândit ca, în 2015, să reamenajez baza sportivă din localitate. Am şi identificat soluţiile financiare, care, trebuie să recunosc, sunt din bugetul local. Astfel, vom avea, la finele anului, poate una dintre cele mai moderne baze sportive din judeţ din mediul rural, cu tribună de aproximativ 250 de locuri pe scaune de plastic, cu gazon de calitate, cu vestiare îmbunătăţite, tabelă de marcaj, eventual şi nocturnă ş.a.. La momentul inaugurării bazei sportive, vom organiza, în premieră, primul meci amical internaţional al echipei din Tulgheş cu o selecţionată a localităţilor înfrăţite cu comuna noastră, care sunt din Republica Moldova şi din Ungaria. Sper ca acest eveniment să se petreacă undeva cel mai devreme la sfârşitul verii, începutul toamnei, pentru că, totuşi, să nu uităm, investiţia va fi una semnificativă pentru mediul rural, de circa 100.000 de euro.
- Domnule primar, deoarece aţi făcut deja referire la o parte din planurile pe care le aveţi pentru acest an, vă întreb care sunt proiectele pe care doriţi să le implementaţi pentru tulgheşeni în anul 2015, atât din punct de vedere al infrastructurii, cât şi al fenomenului cultural, căci am observat că vă preocupă în mod deosebit şi acest domeniu?
- La Tulgheş, pe primul loc este infrastructura locală. Aşa cum am spus şi mai devreme, se vor finaliza proiectele deja începute, care sunt prioritare. Aşa se face că acum ne aflăm în etapa de identificare a resurselor financiare pentru ducerea la bun sfârşit a proiectelor guvernamentale sau pe fonduri europene. Vom continua să asfaltăm drumurile comunale şi vom depune două proiecte pentru reamenajarea drumurilor forestiere. Totodată, un proiect foarte important este cel de amenajarea unui torent în poiana veche, cu care am avut pe parcursul timpului nenumărate probleme, dar care acum este în curs de finalizare. Vom finaliza până în vară clădirea de la şcoala din centrul de comună, loc în care vor funcţiona şi muzeul satului şi trei-patru ateliere meşteşugăreşti pentru păstrarea tradiţiilor locale. Vom încheia şi lucrările de la şcoala de la Valea Frumoasă, cu fonduri europene, dar şi dispensarul medical, care va avea rolul unei micropoliclinici în zona centrală. După cum aţi putut vedea venind încoace, spre Primărie, Parcul central este aproape finalizat, şi funcţionează deja atât ca zonă de agrement, cât şi ca spaţii de joacă pentru copii. Tot la capitolul înfrumuseţare, mai avem un proiect de peste 100.000 de lei, care va consta în modernizarea zonei din faţa blocurilor ANL cu locuri de parcare, pavaje etc.. Trebuie să recunosc că destule persoane m-au acuzat că m-am concentrat foarte mult pe zonele centrale. Sigur, comuna Tulgheş are în administrare şi satele limitrofe, iar cetăţenii care locuiesc acolo trebuie şi ei să beneficieze de atenţia noastră. Din acest motiv, vom încerca să finalizăm anul acesta şi câteva investiţii în centrele satelor. Dintre acestea, menţionez faptul că locuitorii satului Hagota vor vedea pentru prima oară asfaltul pe drumul comunal de acolo, a cărui întreţinere revine în sarcina Primăriei. Celălalt drum însă, DJ 127 (Tulgheş - Ditrău), aparţine de Consiliul Judeţean Harghita, iar acolo există o problemă mai mare. Problemă care este dezbătută frecvent de ani de zile, şi tot degeaba, pentru că de fiecare dată ne-am lovit de refuzul Consiliului Judeţean de a-l reabilita, fiind mereu invocată lipsa de fonduri. În acest sens nu pot să nu spun că pentru o dezvoltare echilibrată a judeţului Harghita, Consiliul Judeţean trebuie să aibă în vedere şi zona de nord, zonă pentru care, în opinia mea, distribuirea resurselor financiare se face într-un mod mult mai lent decât pentru restul localităţilor.
- Mă scuzaţi că vă întrerup, dar mi-aţi „furat” una din întrebări, ca să zic aşa, care era legată de acest drum. Să nu trecem aşa uşor peste acest subiect, întrucât ştiu că DJ 127 nu este un drum oarecare pentru această parte a judeţului, ci unul care reprezintă o mare durere a zonei şi care, dacă ar fi odată reabilitat, ar scurta distanţa faţă de „capitala” Miercurea-Ciuc cu vreo 70 de km, dacă nu mă înşel…
- DJ 127 face legătura dintre comuna Tulgheş şi comuna Ditrău. Are 32 de km, din care, dinspre Ditrău spre Tulgheş este asfaltat pe o lungime de vreo 10-12 km. Însă, acest drum judeţean deserveşte aproximativ 15 km pe raza administrativă a comunei Tulgheş, adică partea care este cea mai afectată.
- Despre ce investiţie ar fi vorba aici, de nu poate CJ Harghita, de ani de zile, să facă acest „efort”?
- Eu sunt la Primărie din 2012. Ştiu că şi colegii dinaintea mea au făcut tot timpul interpelări în acest sens, ca să găsească bunăvoinţa celor de la „judeţ” şi, implicit, să găsească soluţii pentru a realiza această investiţie. Dar… niciodată nu s-a putut. Prin urmare, acum trei săptămâni, după dezgheţ, am luat decizia, împreună cu direcţiunea şcolii, să oprim transportul şcolar din satele Hagota şi Rânca, iar copiii care fac naveta zilnic nu au mai venit la şcoală. Microbuzul nu mai putea circula pe această distanţă de 12-13 km, pentru că făcea peste o oră şi se mai şi strica la două-trei zile, agăţându-se chiar pe ici, pe colo. Ori, aşa ceva este inacceptabil. Până acum, Primăria a încercat tot felul de soluţii, dar aşa nu se mai poate. Vorbim de copii de 6-7 ani, dar şi de liceeni care fac naveta la liceul din comuna vecină, Corbu, care se trezesc foarte devreme şi seara ajung foarte târziu acasă. Am apelat inclusiv la varianta ca să le dăm în centrul de comună Tulgheş, unde avem o cantină proaspăt reabilitată, o masă caldă pe zi, dar, vă spun, aşa nu mai merge. Şi staţi, că încă nu a venit vara. Anul trecut - vara, când e un praf insuportabil - populaţia a fost extrem de nemulţumită. Pentru prima dată m-am simţit în faţa unei revolte populare. Era un praf extraordinar, sunt persoane care suferă de boli cronice, aveau probleme respiratorii. La alţii li s-au distrus produsele agricole, pentru că erau pline de praf. Tulgheşul este una dintre localităţile cu mare potenţial apicol, albinele au fost bulversate de praful respectiv. Au existat extrem de multe nemulţumiri, dar nici aşa nu am reuşit să rezolvăm problema asta. Consiliul Judeţean spune într-una că nu poate susţine această investiţie într-un an, că nu are atâtea fonduri. Păi atunci, vă întreb: de ce nu face un proiect pe trei-patru ani de zile, pentru că oricum sunt cheltuite sume colosale pe întreţinerea acestui drum, iar eficienţa lucrărilor respective este de… două-trei ore?! Şi, ce să vedeţi: nici în acest an, conform bugetului CJ Harghita, nu sunt alocate fonduri de refacere a acestui drum! Când am văzut una ca asta, am fost foarte mâhnit, deoarece vorbim despre un drum cu o importanţă fantastică, prin nereamenajarea căruia se ştirbeşte enorm din frumuseţea judeţului Harghita. În plus, aşa cum aminteaţi şi dumneavoastră, diferenţa în km este de 70, iar în timp, de o oră de mers până la Miercurea-Ciuc. Vă zic sincer, populaţia a spus, pe bună dreptate, că nu are rost să mai plătească taxe şi impozite, pentru că nu beneficiază de condiţii normale. În ultima perioadă, după ce a fost lansată în dezbatere necesitatea construirii acelui aeroport la Ciceu, populaţia s-a autosesizat şi s-a supărat şi mai tare. Oamenii din comună au venit la mine şi mi-au spus: Domnule, ei vor să facă aeroport şi noi nu avem drumuri?! Asta a creat anumite tensiuni la nivelul cetăţenilor, şi sunt probleme imense.
- Domnule primar, eu sunt convins că amenajarea aeroportului de la Ciceu şi neamenajarea drumului Tulgheş - Ditrău au o strânsă legătură cu factorul etnic, că le place unora să admită, că nu le place. Toate aceste probleme din nordul judeţului Harghita, inclusiv reabilitarea abia după ani de zile a drumului ce duce la Bilbor ori reabilitarea urgentă a drumului Ditrău - Joseni (unde s-a putut, nu-i aşa?), se învârt în jurul hărţii aşa-zisului „ţinut secuiesc” imaginate de unii separatişti patologici.
- Poate că o fi cum spuneţi, dar totuşi, de acest drum despre care vorbim ar beneficia şi românii, şi maghiarii, unde populaţia este de 70 la 30%. Iar la noi, vă spun sincer, inclusiv cetăţenii de etnie maghiară au făcut numeroase sesizări, pentru că acest drum deserveşte în mare majoritate populaţia maghiară din satul Hagota.
- Ca să schimbăm puţin registrul, că m-am lămurit în ceea ce-i priveşte pe „băieţii deştepţi” de la nivelul judeţului dumneavoastră, ce puteţi să ne spuneţi vizavi de turismul rural la Tulgheş? Aveţi mulţi întreprinzători, agenţi economici care să se fi orientat spre pensiunile agro-turistice? Vedeţi turismul ca pe un domeniu care, odată dezvoltat, să fie o salvare economică pentru această zonă pitorească a Munţilor Carpaţi?
- Turismul este o perspectivă importantă pentru comunitatea noastră. Chiar dacă avem ghinionul să avem drumurile acestea proaste, avem şi marele noroc să beneficiem de acest peisaj minunat care ne înconjoară. Aşa se face că toate manifestările pe care le organizăm au şi scopul de a promova această zonă şi potenţialul ei turistic. Sigur, aceasta reprezintă una dintre alternativele la dezvoltarea comunei noastre.
- Ce ne puteţi spune despre crescătorii de animale din localitatea dumneavoastră?
- O mare parte din locuitorii comunei trăiesc din creşterea animalelor. Din păcate, în urmă cu un an şi jumătate, s-a iscat un conflict la nivelul crescătorilor de animale, iar pe acest fond, s-a înfiinţat o a doua asociaţie la Tulgheş. Problema este că legile care sunt în vigoare nu sunt clare, şi atunci inadvertenţele rămân spre rezolvare în ograda Consiliului Local. De asemenea, o problemă o reprezintă şi implicarea unor persoane care nu au nicio treabă cu agricultura, dar care speră că vor obţine beneficii politice în viitorul apropiat. Şi atunci, situat la mijloc, eu am încercat să aduc la masa discuţiilor reprezentanţii ambelor asociaţii, spre a găsi împreună calea de mijloc. Numai puşi la o masă, prin arta negocierii şi a compromisului, îi poţi determina pe oameni să găsească soluţiile cele mai bune. Pe scurt, în 2013, Consiliul Local a dat în administrare întreaga suprafaţă de păşune a comunei Tulgheş primei asociaţii pe 10 ani, pe vechea lege. Între timp, apărând cea de-a doua asociaţie, a solicitat şi ea să i se aprobe o anumită suprafaţă disponibilă. Dar, la ora actuală noi nu mai avem nicio suprafaţă disponibilă. Şi atunci există doar posibilitatea rediscutării contractului, care presupune însă ca cealaltă asociaţie, prima, să cedeze din partea ei înainte de expirarea contractului pe care îl are. La ultima întâlnire, cei de la prima asociaţie s-au arătat dispuşi să cedeze o anumită suprafaţă, pe criteriul numărului de animale pe care îl are fiecare. Problema este că acum suntem depăşiţi de timp, pentru că prima asociaţie şi-a făcut deja bugetul, a făcut adunarea generală, iar Primăria Tulgheş primeşte redevenţă de la ea, care redevenţă a fost prinsă în bugetul local. Şi atunci am propus o îngheţare a conflictului şi rediscutarea problemelor în cea de-a doua parte a lui 2015, pentru a începe o nouă etapă în anul 2016. Nu vă ascund faptul că probleme au apărut şi din cauză că sarcina de a rezolva conflictul era a Consiliului Local, iar mulţi dintre membrii acestui for sunt şi membri în cele două asociaţii. Fiind vorba şi despre un conflict de interese, am ajuns, iată, într-un cerc vicios. Cei în cauză ar trebui să demisioneze fie din Consiliul Local, fie din asociaţia din care fac parte. Aceasta rămâne o problemă pentru comunitatea noastră, dar eu sper că prin răbdare, înţelepciune şi prin compromis se vor găsi soluţii.
- A apărut Legea bugetului. Ştiu că aceasta reprezintă o problemă pentru comunele mari. Primarii comunelor mari se simt nedreptăţiţi de această grilă prin care s-au împărţit fondurile de la nivel naţional, spunând că sunt direct afectaţi având bugete derizorii, cu care efectiv nu pot supravieţui, în timp ce primarii comunelor mai mici au primit nişte bani la care nici nu au visat vreodată. Cum stă Tulgheşul la acest capitol?
- Aveţi dreptate, nu ştiu dacă aceasta a fost o gândire bună. Şi Tulgheşul a fost deposedat de anumite sume. Am primit pentru acest an, de la nivel central, 150.000 de lei. Vă daţi seama ce înseamnă pentru o comunitate de 3.300 de persoane această cifră? Foarte puţin. Nici pentru cofinanţări nu ne ajunge, căci chiar dacă avem proiecte europene, trebuie şi noi să venim cu partea noastră şi, deci, avem nevoie de bani. Cât despre recuperarea creanţelor, noi încercăm permanent să încasăm banii de la populaţie, dar vă spun, nu prea am identificat rău platnici, ca să pot da vina pe această problemă, ci aceia care nu plătesc sunt, pur şi simplu, într-o situaţie grea.
- Cum mai staţi cu industria lemnului? Vă întreb deoarece vă aflaţi într-o zonă montană şi mă gândesc, fireşte, la faptul că la acest capitol ar trebui să fiţi performanţi.
- Într-adevăr, o mare parte din populaţia Tulgheşului lucra în industria lemnului. Este o industrie care în zona noastră a avut, însă, o decădere, pentru că lemnul a devenit foarte scump, materia rezultată din prelucrarea lemnului şi-a păstrat preţul, şi atunci au apărut probleme. Chiar am avut zilele trecute o delegaţie formată din agenţii economici din localitate, care m-au rugat insistent să găsesc soluţii pentru ca să organizez licitaţiile la nivel de Primărie. La ora actuală licitaţiile se organizează la nivelul Direcţiei Silvice Harghita, instituţie căreia îi avem date în administrare pădurile noastre. În plus, aceasta nu e o soluţie pentru noi, deoarece nu putem gestiona un proces de licitaţie, nu avem specialiştii necesari. Şi atunci soluţia este ca Direcţia Silvică Harghita să organizeze licitaţiile chiar în comuna noastră. Atât am putut face pentru ca agenţii economici să nu mai piardă vremea pe drumuri şi, totuşi, să participe la licitaţii, să poată să câştige în competiţia aceasta suprafeţele şi cantităţile necesare pentru a păstra acele locuri de muncă pe care încă le mai deţin.
- Dar cum mai sunt pădurile munţilor ce vă înconjoară? Mai sunt din ele şi în picioare, sau s-a ras tot, cum vedem că s-a întâmplat prin alte părţi din reportajele de la tv?
- Eu pot să vorbesc, în particular, doar despre pădurile pe care le deţine Primăria Tulgheş. Dar, dacă vreţi, putem vorbi şi despre o situaţie generală. Am fost verificaţi pe tema asta de Curtea de Conturi atât în luna ianuarie 2015, cât şi în luna noiembrie 2014. A fost un control tematic al acestei instituţii pe tema pădurilor. La început mi s-a părut puţin ciudat că au venit de două ori într-un interval de trei luni, dar pe urmă am luat-o ca pe un beneficiu pentru mine. De ce? Practic, şi aşa vroiam ca, după trei ani de mandat, să văd unde sunt, ce am făcut şi dacă e bine ce am făcut. Raportul Curţii de Conturi este public, iar comuna Tulgheş a ieşit, în urma acestor controale, foarte bine. S-au constatat două-trei abateri contabile nesemnificative. Nu au fost sume care trebuiau recuperate, ceea ce înseamnă că atât partenerii noştri, cât şi noi am lucrat bine, iar asta mă bucură foarte mult. Eu zic că pădurile la ora actuală sunt gestionate bine. Dacă s-au făcut greşeli, s-au făcut în anii anteriori. După introducerea ultimelor legi, care sunt acum în vigoare, există multă restricţie. Sunt, evident, şi mulţi nemulţumiţi, pentru că acest lucru le îngreunează munca, dar din punctul de vedere al tăierilor legale, al corectitudinii să zicem, am intrat pe un făgaş bun.
- Ştiu că aveţi probleme cu grădiniţele la Tulgheş, mai ales cu una dintre ele…
- Aţi atins un subiect sensibil, pe care l-am gestionat foarte greu. Şi aici tot despre un conflict vorbim. Vă fac un scurt istoric. Avem o grădiniţă cu program normal, care funcţionează în centrul comunei, într-o locaţie care este revendicată de biserica catolică. Asupra acelei locaţii noi nu putem să intervenim, să investim, pentru că ea este într-o situaţie de litigiu. Mai avem o grădiniţă cu program prelungit care funcţionează de aproximativ 50 de ani în incinta Spitalului de Psihiatrie. Unii părinţi au crezut că cineva vrea să desfiinţeze această grădiniţă. Noi nu vrem s-o desfiinţăm, dar vrem să creăm condiţii cât mai bune pentru copii, atât ca spaţii de joacă, cât şi de educare. Acum câteva luni am primit o adresă din partea Spitalului de Psihiatrie prin care ni se atrage atenţia că nu mai prezintă siguranţă desfăşurarea activităţii copiilor în acel spaţiu, că oricând poate cădea o ţiglă. Dar am cerut, printr-o altă adresă, să ni se dea un pavilion, o clădire nouă în administrare. Nici la ora actuală nu am primit un răspuns pe tema asta. Primăria Tulgheş lucrează la un proiect pentru a fi depus cât mai urgent pentru a rezolva, odată pentru totdeauna, problema grădiniţelor şi de a crea o locaţie adecvată unde să-şi desfăşoare activitatea cei aproximativ 80-85 de copii.
- Domnule primar, dacă mă întrebaţi pe mine, sunt sigur că veţi rezolva această problemă mult mai repede de unii singuri, decât să staţi agăţaţi de Spitalul de Psihiatrie. Chiar dacă va trebui să faceţi până la urmă o clădire nouă şi chiar dacă, poate, durează un pic mai mult.
- Asta intenţionez şi eu să fac până la urmă, că altfel văd că nu ajungem la niciun rezultat. Am să identific sursa financiară şi amplasamentul pentru o nouă clădire, unde să amenajăm o grădiniţă care să aibă toate dotările necesare pentru desfăşurarea activităţilor în acest sens.
- Pentru că am vorbit în partea de început despre cultură, haideţi să încheiem, la fel, într-o notă optimistă, în care să lăsăm problemele deoparte, şi să vorbim tot despre acest domeniu, care până la urmă este unul dintre cele care ne desăvârşesc. Ştiu că de curând în comuna dumneavoastră a fost Opera din Braşov…!!
- Sigur că da, la începutul anului au venit câteva idei şi din partea mea şi din partea unor consilieri, şi am decis ca anul 2015 să fie intitulat Anul Culturii la Tulgheş. Şi atunci am luat decizia să promovăm cât mai multe proiecte culturale, chiar finanţate din bugetul local, pentru a sensibiliza lumea, să vedem care e starea de participare a populaţiei din Tulgheş la asemenea manifestări. Am început undeva în luna ianuarie cu o lansare de carte, cu participarea unui cantautor din Iaşi şi a unei actriţe din Sfântu-Gheorghe. A fost pentru prima dată când am văzut o sală foarte plină la Tulgheş. Am contactat firma de impresariat cu care lucrăm şi am cerut un concert de operă, un concert simfonic la Tulgheş. Am avut emoţii foarte mari, pentru că din câte ştiu, era pentru prima oară când se organizează în mediul rural un concert serios de operă şi muzică simfonică. Într-adevăr, au venit artiştii de la Opera din Braşov, a fost un spectacol realmente de succes. Am avut o sală plină, care a aplaudat frenetic în picioare. M-a surprins comportamentul sălii, parcă lumea era obişnuită cu opera. A fost fantastic.
- Este, totuşi, o surpriză ceea ce ne spuneţi. Cum aţi ajuns la astfel de idei?
- Poate populaţia Tulgheşului este puţin mai atipică faţă de populaţia din jur. S-a creat o nouă pătură socială, sunt micii întreprinzători sau chiar crescătorii de animale, oameni care au maşini scumpe, care au case frumoase, oameni care la sfârşit de săptămână merg la magazine în mall-uri, merg să vizioneze un film, şi atunci noi am tras o concluzie. Am zis: haide să încercăm să micşorăm distanţele dintre sat şi oraş, să aducem noi oraşul mai aproape de Tulgheş. După concertul de operă am invitat Teatrul Municipal Bacovia din Bacău, care a prezentat la Tulgheş o comedie extraordinară, populaţia a rămas extrem de impresionată şi de mulţumită. Apoi, am avut un alt eveniment-surpriză, de 8 martie, din nou cu sala plină. Şi uite aşa, lumea se tot întreabă de ce se organizează astfel de evenimente la Tulgheş?! Dar noi suntem foarte plăcut impresionaţi de ceea ce am putut oferi populaţiei. Menţionez faptul că la toate spectacolele intrarea a fost liberă. Alocăm, deci, sume şi pentru activităţile culturale. Făceam nişte calcule într-o zi… Pentru toate patru evenimentele de până acum s-au plătit, la un loc, undeva la 25.000 de lei. La câte persoane au participat, atât pe scenă cât şi în sală, suma este una extrem de mică. Una peste alta, am simţit că la oameni le plac foarte mult aceste evenimente, de asemenea valoare şi amploare. Am văzut în sală oameni de toate categoriile şi vârstele, de la copii mici şi până la o doamnă respectabilă de peste 90 de ani. I-am văzut cu lacrimi în ochi, şi atunci pentru mine este cea mai mare satisfacţie când văd că populaţia este mulţumită, când văd că gustă asemenea evenimente. Încercăm aşadar ca, pentru moment măcar, să lăsăm răutăţile deoparte şi să ne simţim mai buni, mai cinstiţi.
- Ce gânduri aveţi, în acest sens, pentru lunile care urmează în 2015?
- Totdeauna am încercat să creez surprize. Vreau să creez nişte evenimente care să fie naţionale, dar deocamdată le ţin secrete, pentru că ele sunt în fază de proiect.
- În final, spuneţi-ne, domnule primar, câteva cuvinte despre publicaţia noastră, „Condeiul ardelean”.
- O citesc cu cea mai mare plăcere şi o recomand tuturor locuitorilor comunei Tulgheş, pentru că este una serioasă, importantă şi care reflectă realitatea!

În Parohia Ortodoxă Corbu I, din judeţul Harghita, s-a desfăşurat, la începutul acestui an, proiectul de voluntariat „Tineri în slujba aproapelui şi a comunităţii”, proiect ce face parte din programul pentru tineret al Patriarhiei Române „Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu”.
La proiect a participat un grup de 14 tineri din Parohia Corbu I, cu vârste cuprinse între 7 şi 17 ani, coordonaţi fiind de preotul paroh Elisei Vatamanu. Tinerii doresc să schimbe faţa acestei Ţări prin implicare şi responsabilitate civică şi creştină. În cadrul proiectului au identificat persoane şi familii aflate în impas din cauza lipsei veniturilor sau a bătrâneţii, neputinţei şi bolii. Au încercat să îi ajute prin ceea ce au la îndemână. Instrumentele lor sunt tinereţea, elanul, talentul şi faptul că le pasă. Aşa le-a venit ideea organizării mai multor acţiuni şi evenimente pentru strângere de fonduri cu care să îi ajute efectiv pe cei aflaţi în suferinţă.
Prima acţiune caritabilă a constat în confecţionarea de mărţişoare, sub coordonarea prof. Mihaela Vatamanu, mărţişoare care au fost dăruite tuturor femeilor prezente la slujba de duminică, 1 martie 2015, iar cele rămase au fost vândute în scopul strângerii de fonduri.
A urmat concertul caritabil „De ziua mamei”, organizat în parteneriat cu Liceul Tehnologic Corbu, duminică, 8 martie 2015, în Biserica Ortodoxă din Corbu, după Sfânta Liturghie, unde participanţii la proiect au invitat să cânte corul Liceului Tehnologic Corbu, condus de prof. Mihaela Vatamanu, care a cântat piese consacrate, pricesne şi nu numai, din repertoriul celor mai îndrăgiţi cântăreţi români şi basarabeni, iar copiii cu vârstă preşcolară au recitat poezii dedicate mamei. Acesta a fost evenimentul care s-a bucurat de cea mai mare audienţă, fiind prezenţi peste o sută de ascultători.
Alte evenimente organizate cu acelaşi scop au fost şi cele două competiţii sportive, un meci de handbal fete şi unul de fotbal băieţi, vineri, 13 martie 2015, în sala de sport a Liceului Tehnologic Corbu, între echipe formate din elevi ai şcolii, pregătiţi de Loredan Zbanca Răucescu-Cozan şi Elena Avasicei, iar în deschidere, directorul prof. Dumitru Răucescu a ţinut un frumos discurs despre voluntariat, încurajând acţiunile de acest fel, cât şi parteneriatul între biserică şi şcoală.
Pe tot parcursul derulării proiectului, în lunile ianuarie, februarie şi martie, copiii implicaţi în proiect au vizitat, împreună cu preotul paroh, casele celor aflaţi în suferinţă pentru a-i ajuta la treburile gospodăreşti sau pentru a le uşura poverile vieţii. Astfel, au ajutat la tăiat şi cărat de lemne, la curăţenie, au ferit zăpada din curte, au dus apă cu găleţile, au dus ceai celor bolnavi şi au stat de vorbă cu toţi cei vizitaţi. De asemenea, în limita timpului disponibil, elevii mai mari au trecut pe la centrul social al Parohiei Corbu, unde i-au ajutat la teme pe copiii care beneficiază de sprijin special din partea parohiei.
Cu banii adunaţi din acţiunile caritabile, tinerii au cumpărat şi distribuit lemne de foc, alimente, haine etc., în funcţie de necesităţile găsite în fiecare gospodărie vizitată.
Un proiect asemănător se derulează şi în Parohia Topliţa-Călimănel, sub îndrumarea preotului paroh dr. Petru Cătinean.
(D.D.F.)

Deputatul UDMR Borbely Laszlo nu mai are nevoie să fugă în Ungaria ca Marko Attila pentru că PSD, PNL şi UDMR s-au coalizat într-un blat ruşinos pentru a-l salva de justiţie. Este o palmă dată statului de drept, dar şi o mare bilă neagră pentru Parlament şi pentru partidele vechi din România care dovedesc, încă o dată, că nu pot renunţa la metehnele trădării pentru interese personale.
Am avertizat de acum două săptămâni cele două partide româneşti să nu compromită Parlamentul României negociind pe ascuns salvarea lui Borbely Laszlo pentru interese de moment. PSD şi PNL s-au compromis definitiv prin protejarea lui Borbely Laszlo, instituind astfel principiul că politicienii maghiari sunt mai presus de lege.
PSD şi PNL sunt dovada vie că această clasă politică învechită trebuie schimbată din temelii pentru că reprezintă un cancer pentru societatea românească. Împreună cu UDMR, care se crede stat în stat şi nu recunoaşte justiţia din România, aceste partide trebuie să dispară de pe scena politică pentru că altfel România va merge din rău în mai rău.
Deputat Bogdan Diaconu,
preşedintele Partidului România Unită

Acuzele că România ar fi „Statul Islamic al Europei”, lansate în timpul unui miting extremist maghiar la Budapesta, ne arată că pericolul secesionist din Transilvania este real şi este încurajat puternic de Ungaria. Orice comparaţie a României cu Statul Islamic, în condiţiile în care minoritatea maghiară din ţara noastră are mai multe drepturi decât majoritatea, este absurdă, dar vehicularea unei asemenea comparații la Budapesta de către lide­rul unei organizaţii juridice acceptate de statul ma­ghiar ne dovedeşte că Ungaria hrăneşte iredentismul maghiar şi îl foloseşte împotriva României.
Autorităţile române trebuie să protesteze la nivel diplomatic şi să ceară sancţionarea acestei asociaţii publice din Ungaria intitulate „Societatea pentru Ţinutul Secuiesc”, care a fost înregistrată oficial de o instanţă din Budapesta la data de 8 iunie 2011, având în vedere că activitatea sa este sprijintă de statul ungar care este responsabil de activităţile sale. Această asociaţie se autointitulează oficial drept „Mişcarea pentru autonomia Ţinutului Secuiesc”, fiind din start o organizaţie antiromânească şi care aduce atingere suveranităţii României, ceea ce nu a împiedicat justiţia maghiară să-i acorde drept de funcţionare!
Diplomaţia românească, în loc să dăruiască Berlinului harta Franţei ocupate de steagul german, ar face mai bine să ia aminte că steagul Ungariei se întinde tot mai tare peste Transilvania, profitând de tăcerea absolută a Ministerului Afacerilor Externe, care nu pare deranjat de afrontul adus României de persoane juridice înregistrate oficial în statul ungar, aşa cum nu e deranjată de deputatul fugar de la UDMR, Marko Attila, protejat de Budapesta de peste trei luni de zile.
Deputat Bogdan Diaconu,
preşedintele Partidului România Unită

Pentru 15 martie 2015, Ungaria şi UDMR au pregătit şi au sperat să obţină două mari victorii la Cluj-Napoca împotriva românilor şi Statului Român.
Prima lucrătură ungurească a vizat atribuirea ilegală pentru municipiul Cluj-Napoca a denumirii din timpul ocupaţiei Ungariei. Acţiunea judecătorească a pornit-o un cetăţean olandez de origine ungară şi a fost susţinută de reprezentanţi UDMR din Primăria municipiului Cluj-Napoca. După ce au câştigat la Tribunalul Cluj, ungurii au pierdut procesul la Curtea de Apel Cluj, care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, a interzis, pentru municipiul Cluj-Napoca, denumirea din timpul ocupaţiei Ungariei, de după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940.
A doua lucrătură ungurească a urmărit schimbarea denumirii municipiului Cluj-Napoca şi ştergerea istoriei şi a continuităţii geto-dacilor şi a românilor, de peste 7.000 de ani, în Inima Ardealului, în Cetatea Domnului. Marele patriot român Iosif Constantin Drăgan l-a convins pe preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, să atribuie municipiului Cluj vechea denumire de Napoca. În expunerea de motive la Decretul Consiliului de Stat, cu nr. 194 din 16 octombrie 1974, a fost justificată astfel noua denumire a municipiului din Inima Ardealului: „Pentru a eterniza denumirea acestei străvechi aşezări, mărturie a vechimii şi continuităţii poporului român pe aceste meleaguri”.
În ziua de 22 mai 2014, trei etnici unguri din Cluj-Napoca au solicitat primarului Emil Boc şi Consiliului Local să acţioneze pentru abrogarea Decretului nr. 194 din 16 octombrie 1974, res­pectiv pentru renunţarea la ADEVĂRATA ISTORIE a uneia dintre cele mai vechi localităţi din lume.
În mod corect, primarul Emil Boc le-a comunicat că solicitarea membrilor UDMR nu este o problemă de interes deosebit, nu este oportună şi nu reprezintă o prioritate pentru administraţia locală, iar cadrul legal prevede (pentru o asemenea solicitare) organizarea unui referendum local la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consili­erilor locali.
În urma multor reveniri cu petiţii ale celor trei etnici unguri, în şedinţa Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca din 9 martie a.c., s-a prezentat o informare pe această temă şi au avut loc interesante dezbateri. Merită felicitaţi toţi consilierii locali români care au susţinut şi au votat, în unanimitate, pentru menţinerea denumirii istorice a municipiului Cluj-Napoca. Singurii care au votat împotrivă au fost cei patru consilieri locali ai UDMR, din totalul de 27 de aleşi locali. Unirea românilor, indiferent de opţiunea lor politică, poate stopa orice acţiune antiromânească!
A treia victorie românească trebuie obţinută în domeniul retrocedărilor ilegale de imobile în Cluj-Napoca pentru bisericile maghiare, Statusul romano-cato­lic, Ordinele călugăreşti catolice maghiare şi diferite persoane fizice (urmaşi ai optanţilor unguri) şi persoane juridice maghia­re. Pentru aceasta este necesară iniţierea şi adoptarea unei Hotărâri a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napo­ca pri­vind sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) pentru a cerceta toate dosarele de retrocedare ilegală a imobilelor intrate în proprietatea Statului Român, în baza Tratatului de la Trianon şi după Procesul optanţilor unguri, care au fost despăgubiţi de către Poporul Român în coroane-aur. De asemenea, este necesar ca primarul Emil Boc să informeze Consiliul Local şi pe contribuabilii din municipiul Cluj-Napoca în legătură cu milioanele de euro plătite din bugetul local, în perioada 2005-2014, cu titlu de chirie către hoţii de imobile, respectiv în cele în care funcţionează instituţii publi­ce. Pentru adoptarea unei asemenea hotărâri, primarul Emil Boc poate şi trebuie să convoace, prompt, Consiliul Local într-o şedinţă.
dr. Gheorghe Funar,
primar al municipiului Cluj-Napoca în 1992-2004

Titlul prezentului articol este, de fapt, un vers dintr-un cunoscut cântec, devenit chiar şlagăr, ce se auzea des la radio sau la tv. Nu-mi mai aduc deloc aminte dacă membrii trupei respective (cred că este vorba de cei de la Pasărea Colibri) aveau sau nu părul lung. Cântecul lor, însă, se bucura de o largă audienţă nu numai prin frumuseţea melodiei, ci şi datorită versurilor sale, inteligente şi logice: „Nu contează cât de lung am părul, / Important e cât şi cum gândesc”.
Da, este cât se poate de adevărat. Fiindcă de-a lungul vremii au existat şi vor exista „mode” în ce priveşte fizionomia bărbaţilor şi chiar a femeilor: cu păr lung, cu păr scurt, cu mustăţi sau fără mustăţi, cu barbă (barbişon) sau fără barbă etc. etc.. Toate acestea nu au avut şi nu ar trebui să aibă vreo influenţă asupra adevărului cuprins în sintagma „cât şi cum gândesc”.
Şi totuşi, îmi vine să cred că logica de care aminteam mai sus începe să se clatine. Fiindcă, în ultimii ani, a apărut acea categorie de indivizi care se cred altfel decât semenii lor. Sunt convinşi că le sunt superiori. Şi asta doar prin lungimea părului! Mă gândesc la nonconformişti, dar nu la toţi, ci doar la o parte. Mă gândesc numai la acei „nonconformişti” care au preluat de la înaintaşii lor doar „moda” părului lung, însă au moştenit şi acea vorbă din popor despre „părul lung şi mintea scurtă”! Iar această „zicere”, sau vorbă bătrânească, s-a născut din înţelepciunea poporului. Ea nu minte! Ea constată doar un adevăr născut din experienţa de viaţă. Iar aceasta vrea să spună că mintea acelora cu părul lung este ceva mai „măruntă”, adică mai scurtă decât a celorlalţi.
M-am gândit la toate acestea ascultându-i cu câtă îndârjire încercau să ţină piept şi să-şi apere ideile neghioabe doi indivizi, la o recentă dezbatere, la un anumit post tv, despre scoaterea religiei din şcoală! Sunt, din păcate, oameni relativ tineri şi ar trebui să se „bată” pentru idei constructive în învăţământul românesc. Şi ar trebui multe pentru ca acesta să revină ce a fost, să fie reaşezat pe temelii solide. Nu, ei sunt preocupaţi doar de „idei noi”, conforme - zic - cu spiritul epocii. Respectivii indivizi încercau să impună, de fapt, o altă logică, bazată pe modul lor de a gândi. Cu alte cuvinte, încercau, în fel şi chip, să răstoarne adevărul cuprins în proverbul popular „părul lung şi mintea scurtă”, în sensul că doar cei cu părul lung sunt cei ce gândesc logic, că ei sunt deţinătorii adevărului, că ei sunt cei care vor reforma lumea.
Pe unul dintre ei l-am recunoscut imediat. Este Emil Moise, cel care, în urmă cu câţiva ani, pornise, tot aşa ca să se afle în treabă, o teribilă campanie pentru scoaterea icoanelor din şcoală! Susţinea că locul acestora era doar în biserică! Era şi campania aceea de atunci, ca şi cea de acum, un moment ce va trebui să rămână consemnat în paginile despre idioţiile şi prostiile unor indivizi, care atâta ştiu să facă: să provoace scandal. Să atragă atenţia asupra lor. Să intre în atenţia opiniei publice, prin ce o fi, numai să fie.
Celălalt este „pitorescul” parlamentar Remus Cernea, figură absolut singulară între cei vreo şase sute de indivizi care au ajuns, printr-un joc al prostiei - sau al intereselor? -, în aşa-zisul Parlament al României, devenit o adunătură uriaşă care nu depăşeşte nivelul de inteligenţă al celor cărora marele Eminescu le-a pus pentru vecie eticheta: „Fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii / Bâlbâiţi cu gura strâmbă, sunt stăpânii astei naţii”!
Pe undeva sunt revoltat pentru tot ceea ce au făcut şi fac aceşti indivizi. Pe de altă parte sunt trist, ba chiar mâhnit, pentru că, oameni tineri fiind, numai atâta le poate mintea! (Iar asta o spune unul care a lucrat o viaţă întreagă, 55 de ani, numai cu oameni tineri.) Cum spune poporul: numai atâta îi duce capul…? Însă dacă stau şi mă gândesc bine ei, ca nişte indivizi deosebiţi de ceilalţi oameni de rând, nici nu pot gândi altfel, adică… numai atâta îi duce capul! Fiindcă nu sunt decât nişte produşi jalnici ai epocii în care s-au născut şi crescut. Nişte triste relicve ale acelei epoci. Mă refer, desigur, la epoca comunisto-păgână, în care ambii s-au născut şi şi-au petrecut tocmai acei ani în care influenţa societăţii, în care tânărul cunoaşte lumea înconjurătoare, deschid ochii asupra acesteia. Acei ani sunt pentru fiecare tânăr extrem de importanţi, deoarece îşi pun pecetea pe personalitatea individului.
Generaţia mea face parte dintr-o altă lume, o lume absolut străină generaţiei din care fac parte Remus Cernea şi Emil Moise. Cei din generaţia mea - mulţi, puţini, câţi or mai fi trăind - au făcut primele clase de liceu sub îndemnul care ni s-a întipărit pentru totdeauna în memorie, dar mai ales în suflet: „Nihil Sine Deo”! Adică: „Nimic fără Dumnezeu”! Era „aforismul” ce se afla în fiecare clasă, pe peretele din faţă, sub care se găsea portretul regelui. Au urmat apoi anii de după 1947, anii de îndoctrinare cu aşa-zisele „principii de viaţă” ale noii ideologii comuniste. Epoca în care „Nihil Sine Deo” a dispărut din clasă, odată cu portretul regelui, iar în locul acestuia au apărut „marii dascăli”: Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Pentru noi, aceştia nu erau decât: „barbă albă”, „barbă neagră”, „barbă cioc” şi „barbă deloc”! Atât şi nimic mai mult. În locul frumoaselor noastre cântece patriotice şi populare, au apărut cele sovietice. Degeaba! Le-am învăţat, dar le uram şi le uitam repede. Am învăţat toate „noile principii de viaţă ale omului nou, constructor activ al socialismului...”, dar nu „se legau”. Ne erau absolut străine! Nu erau ale noastre. Nu s-au legat niciodată de sufletul nostru. După cum nu se lega de noi nici noua limbă introdusă în locul celei franceze: limba rusă. Îmi aduc aminte că eram în clasa a VII-a elementară - după ce făcusem două clase de liceu - şi pe primul semestru am rămas corigent la limba rusă, în timp ce toate celelalte medii erau peste opt! Am fost declarat duşman al poporului sovietic! (Aveam 13 ani!) A fost chemat tata la şcoală şi eram gata-gata să fiu eliminat!
Chiar dacă ne-a fost dat să trăim cea mai mare parte a vieţii noastre într-o epocă a „dreptăţii sociale”, pe care a trebuit s-o acceptăm, vrând-nevrând, fiindcă a trebuit să muncim spre a ne câştiga existenţa, această societate ne-a rămas străină, potrivnică. Aşa ne-a fost dat. Aşa a fost să fie. Dar cei vreo 40 de ani de comunism nu ne-au putut scoate niciodată din suflete acea convingere cu care am trăit în copilărie: „Nihil Sine Deo”! Cu ea în suflet au trăit, au muncit şi au murit generaţii de români. Cu ea în suflet vom părăsi lumea aceasta şi cei care încă mai suntem în viaţă, domnilor „filozofi” nonconformişti, Emil Moise şi Remus Cernea!
Aţi uitat că Poporul Român a fost creştin de la începuturile istoriei sale. Cu această credinţă s-a petrecut întregul proces al etnogenezei româneşti. Şi fiindcă aţi uitat acest adevăr, ori l-aţi ignorat cu bună ştiinţă, poporul v-a pedepsit. Toată nemernicia iniţiată de voi şi cu scoaterea icoanelor din şcoli, iar acum, cu scoaterea religiei dintre obiectele de învăţământ, s-a întors, ca un bumerang, lovindu-vă drept în „numele tatălui”! Şi nici nu putea fi altfel din moment ce v-aţi eliminat singuri din rândul Poporului Român creştin, care v-a aruncat, ca pe nişte gunoaie, unde vă e, de fapt, locul.