dr. Mircea Frenţiu
Astăzi, noi, românii, înotăm în apele tulburi ale unei imense crize economice, dar mai ales morale şi în sânul societăţii noastre moderne tinde să se „încuibeze” o adevărată atmosferă de anarhie distructivă. Atentatele şi violenţele din Norvegia, Marea Britanie, Ungaria, care se apropie cu repeziciune de ţara noastră, ne neliniştesc profund.
Ne aflăm, mai mult ca niciodată, în faţa unui suflet românesc obosit şi dezorientat, lipsit de orice reazem şi chiar de simţul religios, văzând ce se întâmplă în faţa Mănăstirii Curtea de Argeş, unde „chiolhanurile” sunt reprezentative, chiar de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului.
Românii nu se mai regăsesc şi au nevoie de o „stâncă sigură” de care să se agaţe, de o zare luminoasă la care să spere în acest veac întunecat şi plin de violenţă.
Noi, românii de azi, am îngropat „marea operă naţională”, socială şi culturală pe care iluştrii noştri strămoşi au făcut-o cu preţul vieţii lor, jertfind pe altarul fiinţei naţionale toată bogăţia lor sufletească, ce nu o mai avem astăzi. Tinerii noştri plecaţi în alte ţări pentru a trăi mai bine cresc în spiritul unor culturi străine. Sunt români doar cu numele, pentru că, de fapt, ei nu mai simt româneşte.
Mi-e dor de trecutul nostru istoric, mi-e dor de Decebal şi Burebista, mi-e dor de Ştefan, Mircea şi Mihai, mi-e dor de corifeii Şcolii Ardelene, mi-e dor de Eminescu sau Coşbuc, dar mai ales mi-e dor de sunetul clopotelor mănăstirilor din Moldova, care ar trebui să bată şi să cheme tinerii români la iarba verde de acasă, fiindcă la noi este cel mai frumos răsărit şi asfinţit de soare, fiindcă izvoarele Carpaţilor noştri plâng de dorul lor, a celor tineri, rupţi de Patria-mamă pentru „un pumn de euro”. Tinere pribeag, nu uita că eşti român şi că neamul tău, din care faci parte, sângerează din mii şi mii de răni, când milioane de fraţi de-ai tăi de sânge gem sub povara sărăciei şi mizeriei, vino acasă şi clădeşte o lume mai bună, o lume care are nevoie de tine!
Aşa cum în fiecare fir de iarbă natura îşi concentrează puterea sa creatoare, aşa şi voi, tineri români pribegi care vă asemănaţi cu aceste fire de iarbă, veniţi acasă pentru a urni această muncă sfântă de reclădire a neamului românesc pentru voi şi pentru generaţiile viitoare. Tineri români, veniţi acasă, ţara vă aşteaptă! Tineri români, nu plecaţi de acasă, ţara are nevoie de voi! De toţi!