Autor:
Localitatea Araci (Arpătac), judeţul Covasna, este atestată documentar din 1258. În prezent satul Araci aparţine de comuna Vâlcele, care mai cuprinde satele Vâlcele, Hetea şi Ariuşd, sediul administrativ fiind, însă, pe teritoriul satului Araci. Înainte de 1918 (1930) purta numele de Arpătac, aparţinând de plasa Aita-Mare, comitatul Treiscaune, fiind locuit de români ortodocşi şi maghiari de religie evanghelic reformată. Protopopul de Sfântu-Gheorghe, preotul Aurel Nistor, născut în Araci (6 mai 1882 - 28 februarie 1974), scria că denumirea localităţii provine de la cuvintele de origine maghiară „ar” - albie şi „patak” - vale, iar a satului Vâlcele, Elopatak, este compus din elo” - înainte, şi patak - vale, adică gura văii. Sunt date de la învăţătorul austriac Adalbert Ioszep Krickel, care a cercetat satul în 1828, care aminteşte despre renumitele băi din Vâlcele (2 iulie 1828) ca fiind o aşezare iobăgească locuită de români şi maghiari, cu izvoare minerale bogate în „aer fir - bioxid de carbon, urme de fier, var şi săruri minerale - borviz - apă pentru vin. Aceasta amestecată cu vin este acidulată şi după 1/3 de oră se înnegreşte”. La acea dată „satele Hăghig (cap de pod), Araci, Vâlcele şi Budila aveau fântâni cu apă minerală şi aparţineau de comitatul Bolgrodului de Sus (Alba Superioară), iar regiunea alăturată era numită Treiscaune (Haromszek). În 1805, Arpătac era ca organizare bisericească filie cu 70 de familii, cu o biserică, la care slujeau preoţii Iacob Cioflec, hirotonit la 1791, şi Simion Asculan - protopop, înaintaşul lor fiind Gheorghe Cioflec, iar predecesorul lor, Alexandru Cioflec. În perioada 1881-1901 a fost paroh Dionisie Nistor, după care a urmat Aurel Nistor (1903- 1930, 1952-1971). În perioada 28 noiembrie 1926 - 1952, acesta a fost protopop de Sfântu-Gheorghe.
În anul 1910, scria într-o monografie a satului Episcopul Veniamin Nistor, fratele protopopului Aurel Nistor, Araci dispunea de 5.455 jugăre cadastrale, de 1.523 locuitori, în 326 case. Numărul lor scade, în 1920, la 1403, dintre care 717 români şi 686 maghiari.
De la mijlocul secolului al XIX-lea şi până la mijlocul celui trecut, rămâne o enigmă cum un sat atât de mic a dat ţării atâtea mari personalităţi din domeniile culturii, credinţei şi ştiinţei. Aici s-au născut şi copilărit folcloristul Dimitrie Cioflec (1828-1891), scriitorul Romulus Cioflec (1882- 1957), Mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967), Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963), protopopii cărturari Ioan Rafiroiu (1882- 1948) şi Aurel Nistor (1882-1973), doctorul Pompiliu Nistor (1883- 1961), juristul Gheorghe Colan (1896-1963), profesorii Gheorghe Rafiroiu (1907-1956), Gheorghe Bota (1884-1957) şi Dionisie Nistor (1891-1915), erou căzut pe frontul din Galiţia. La toţi aceştia, alături de biserică, familie şi şcoală, Asociaţiunea, prin imboldurile şi rosturile sale culturale, a luminat paşii lor, unii devenind remarcabili activişti ai ASTREI.
Încă de la întemeierea sa, în 1861, Asociaţiunea a căutat să-şi extindă activitatea în rândul românilor din „secuime”. Astfel, în şedinţa Consistoriului sibian, din 3 iunie 1861, Mitropolitul Andrei Şaguna arăta că trecerea la cele veşnice a fostului protopop Nicolae Popescu din Mărtănuş, l-a determinat „a cugeta mai serios despre starea cea bisericească şi şcolară a tractului protopopesc al Treiscaunelor”, fiind nevoit să mărturisească cu părere de rău că „am aflat a fi foarte înapoiată şi părăsită”. În aceste condiţii, continuă Mitropolitul, „constrâns fiind de cerinţele timpului de faţă şi luând în băgare de seamă şi rugămintea ce s-a aşternut de către o parte a preoţimii noastre... în coînţelegere cu Consistoriul diecezan, a încredinţat administrarea tractului protopopesc al Treiscaunelor... protopopului al doilea al Braşovului, Ioan Petric”. Acesta a fost contextul care a permis ca, încă de la înfiinţarea sa, ASTRA să fie prezentă în localităţile protopopiatului. La sfârşitul anului, Ioan Petric era înştiinţat că Asociaţiunea „în şedinţa sa din 10 decembrie, în puterea şi înţelesul art. 32 lit. d. a Statutelor... te-au ales şi denumit de Colector Comitetului subscris”, exprimându-se speranţa că „Domnia ta denumirea asta nu o vei refuza”, comitetul „luându-şi voia” de a-i trimite 72 exemplare de chitanţiere, iar „banii încasaţi fără întârziere”, să-i trimită la Sibiu. Astfel se poate concluziona că primele cercuri au luat naştere încă din primul an al existenţei ASTREI. Însă, „primele acţiuni ale sale sunt consemnate după 1864 în Araci, Vâlcele şi Hăghig”.
În 1870 i-a fiinţă Despărţământul Braşov - Treiscaune al Asociaţiunii, care cuprindea 55 de comune cu aproximativ 85.000 de suflete. Teritoriul Despărţământului a fost împărţit în cinci cercuri (tracturi): două la Braşov, corespunzător celor două protopopiate, cercul Branului, şi a Treiscaunelor şi Hăghigului, puse sub conducerea protopopilor. În cadrul cercurilor, s-a trecut la organizarea agenturilor, proces care s-a dovedit anevoios, din moment ce profesorul Nicolae Bogdan, directorul Despărţământului Braşov, nota într-un raport din anul 1911 că: „Procesele verbale arată că de la început s-a încercat în repetate rânduri organizarea lor, dar fără rezultat real, căci deşi pe hârtie dăm în două rânduri de mai multe agenturi organizate avându-şi comitetele lor; despre oarişcare viaţă în agenturi nu se poate vorbi, decât numai de la întemeierea şi plasarea bibliotecilor poporale prin agenturi”. În Despărţământul Braşov începe generalizarea itinerării bibliotecilor poporale în anul 1898, moment din care funcţionează şi la Araci o asemenea bibliotecă ai căror gestionari erau Ioan Ştefan şi George Alexe.
O schimbare importantă în viaţa agenturii a intervenit în anul 1900, când agentura din Araci a fost arondată nou înfiinţatului Despărţământ Treiscaune-Ciuc, fapt consemnat în Registrul de procese verbale, donat de Aurel Nistor, aflat, astăzi, în colecţiile de manuscrise ale Bibliotecii ASTRA din Sibiu. Preocuparea conducerii ASTREI pentru sprijinirea românilor din „secuime” în soluţionarea problemelor majore cu care aceştia se confruntau este pusă în evidenţă şi de hotărârea Adunării Generale a Asociaţiunii, ţinută la Baia-Mare în vara anului 1903, prin care s-a acordat Despărţământului Treiscaune suma de 400 coroane „spre a ajuta şcoalele confesionale române cu cărţi şi rechizite şcolare”.
Un alt moment important se desfăşoară în ianuarie 1904, când, după moartea preşedintelui George Alexe, au loc alegeri, în fruntea celor 12 membri ai agenturii fiind ales tânărul preot Aurel Nistor, acompaniat de Alexandru Brânduş - casier, Constantin Cioflec - secretar şi George Axente - bibliotecar. Câţiva ani mai târziu, preotul Aurel Nistor preia şi funcţia de bibliotecar pe lângă cea de preşedinte al agenturii, „ca să poată împărţi mai bine cărţile”. De altfel, până atunci activitatea agenturii „se limita la distribuirea cărţilor din aceste modeste biblioteci, din abonamente la Gazeta Transilvaniei şi adunarea cotizaţiilor de la cei 10-15 membrii ordinari şi ajutători ai Asociaţiunii”. Alegerea lui Aurel Nistor reprezintă un moment crucial pentru agentură, cât şi pentru membrii săi, activitatea înregistrând un progres spectaculos în toate domeniile vieţii: bisericeşti, şcolare, culturale, economice, localitatea devenind un model de viaţă moral-cetăţenească şi de conştiinţă naţională. În 1908, la cererea lui Aurel Nistor şi aprobarea Comitetului Central al Asociaţiunii, agentura Araci trece din nou la Despărţământul Braşov, al cărui potenţial material şi spiritual se va transforma într-un sprijin concret pentru viitoarele acţiuni ale organizaţiei. În acelaşi an, Aurel Nistor inaugurează ciclul de expuneri poporale, la care sunt antrenaţi intelectualii satului sau, în perioada vacanţelor, tinerii plecaţi la studii. Primele expuneri, susţinute de „studentul în drept şi litere” bucureştean, Constantin Cioflec, la 9 ianuarie 1908, aducea în faţa auditoriului arăcean problema lepădării „de vicii, făcând apel la viaţa cumpătată şi renunţarea la consumul excesiv de alcool” şi cel budapestan, de la facultatea de medicină, Pompiliu Nistor, privind „bolile molipsitoare şi modalităţile de combatere a lor”. Numai la trei zile, pe 12 ianuarie 1908, preotul Aurel Nistor inaugurează ciclul şezătorilor poporale, în care personal va recita „Colindul” de Octavian Goga, iar Romulus Cioflec, fiu al satului, viitor ziarist şi scriitor, pe atunci tânăr funcţionar la Academia Română, „pledează pentru foloasele şi necesitatea scrisului şi cititului”. Când reveneau pe plaiurile natale, participau „în ipostază de conferenţiari, recitatori sau interpreţi” şi viitorul Mitropolit Nicolae Colan, juristul Gheorghe Colan, Al. Brânduşa, profesorii Ioan şi Gheorghe Rafiroiu. Aceste activităţi se desfăşurau în primii ani, îşi aduce aminte economistul Eugen Sibianu, de când era „pe băncile şcoalelor din Braşov, de prin anii 1899-1906”, sub conducerea profesorului Nicolae Bogdan, de origine din comuna Hăghig, în zilele de duminică şi sărbători, când se deplasau în comunele din Treiscaune” în biserică, după slujbă sau în casele membrilor de vază ai comunităţii, devenite neîncăpătoare. Astfel s-a impus necesitatea unui aşezământ cultural de sine stătător şi suficient de încăpător. Proiectul va fi finalizat în 5 noiembrie 1910, de Sfântul Dumitru, când în prezenţa conducerii Despărţământului Braşov, în frunte cu directorul Nicolae Bogdan, şi-n prezenţa unei mari mulţimi de invitaţi de la Braşov, s-a inaugurat Casa Culturală din Araci, ctitorie a părintelui Aurel Nistor şi membrilor ASTREI. Cu acest prilej, profesorul Nicolae Bogdan adresează chemarea ţăranilor arăceni de a se înscrie în rândurile astriştilor, numărul membrilor agenturii crescând în această zi cu trei membri ordinari - cu taxa de 10 coroane, şi 34 membri ajutători - cu taxa de două coroane. Scopul nemărturisit al lui Aurel Nistor era de a obţine „de la autorităţile maghiare schimbarea în şcoală primară. Planul nu mi-a reuşit, autorităţile nu au admis-o ca şcoală primară. Văzând acest lucru am organizat clădirea compusă dintr-un antreu, o cameră mică şi o mare sală de casă culturală, în care să se poată juca şi piese teatrale. Am făcut o scenă de teatru demontabilă, cu pereţii demontabili, cu cabină de sufleur şi alt mobilier şi recuzite. Cel puţin de trei ori pe an dădeam reprezentaţii cu cântece de cor, piese teatrale. Eu eram şi dirijor de cor, şi regizor, şi instructor. Recitam piesele teatrale pentru fiecare rol, fie pentru bărbaţi, fie pentru femei, dându-le celor ce aveau să joace vreun rol textele ce le reveneau”. Dacă nu s-a îndeplinit speranţa de a o transforma legal în şcoală primară, părintele Aurel a acţionat şi, la îndemnurile Despărţământului Braşov, a organizat în incinta Casei Culturale cursuri de catehizaţie, care erau frecventate de 30-60 de tineri şi vârstnici, având un dublu scop: iniţierea participanţilor în tainele Sfintei Scripturi şi a religiei ortodoxe, precum şi învăţarea scrisului şi cititului în limba română, Araciul neavând şcoală decât în limba maghiară. Aici se desfăşurau şi prelegerile a căror tematică, potrivit Registrului de procese verbale, era moral-religioasă cu precădere, economică, de educaţie higenicosanitară, de educaţie cultural-naţională a românilor din Araci (ex: Ţăranul român ca soldat, Păstrarea limbii, obiceiurilor, cântecelor şi portului nostru românesc, Despre curăţenia limbii române şi pericolul împestriţării ei cu cuvinte ungureşti, Să ne mândrim cu trecutul nostru, Avem cu ce să ne mândrim - Limba românească). Participând la serbările de la Blaj, cu ocazia semicentenarului ASTREI, părintele Aurel Nistor va susţine mai multe expuneri în care împărtăşeşte impresiile sale şi-n deosebit relatează despre demonstraţia aviatică a pilotului român Aurel Vlaicu. Nu mai târziu de o lună, pe 18 septembrie 1911, 25 de arăceni, în cinci căruţe, se duceau la Braşov pentru a-l vedea, într-o astfel de demonstraţie, pe Icarul român, rămânând profund impresionaţi de performanţa şi îndrăzneala tânărului pilot. Fiecare manifestare era pregătită cu grijă din timp. Astfel, la solicitarea conducerii Despărţământului Braşov, Aurel Nistor va scrie în Gazeta Transilvaniei un ciclu de articole didactice în care-şi împărtăşea din experienţa acumulată de-a lungul a zeci de asemenea acţiuni, preotul şi agentura sa devenind „un reper organizatoric şi metodic în Despărţământul Braşov.
„Programul şezătorilor, scria harnicul preot, e cam următorul: Întâi de toate se ceteşte vreo câteva capitole din Sfânta Scriptură. Urmează o prelegere. După aceea urmează câteva cetiri din Anton Pann, N. Gane, Pop Reteganu, Agârbiceanu, Sadoveanu, din cartea de cetire a lui Popea, Onuţ etc. Se mai ceteşte din ziare lucruri actuale şi pe înţelesul poporului. Dar cetirile nu se fac numai aţa pe orbecate. Materialul se alege înainte cu o zi, două şi astfel se compune, ca să formeze cele cetite şi prelegerea un ce complect, care să influenţeze asupra moralului ascultătorilor, să le deştepte interes faţă de lucrurile frumoase, înălţătoare.”
Agentura, deşi printre cele mai mici în privinţa numărului locuitorilor, avea în 1912, 6 membri ordinari şi 53 membri ajutători, plasându-se şi din acest punct de vedere printre fruntaşele despărţământului. În acea perioadă în Araci intrau cel puţin 70-80 de gazete româneşti pe săptămână, Gazeta Transilvaniei şi Telegraful Român fiind cele mai numeroase. Ca o recunoaştere a performanţelor obţinute de agentura condusă cu atâta competenţă de Aurel Nistor, la Araci se va desfăşura, în 29 iunie 1913, Adunarea Generală a Despărţământului Braşov, desigur fiind un eveniment de seamă în viaţa localităţii şi un moment de bilanţ al activităţii astriste la nivel local şi departamental. Reporterul braşovean al „Gazetei Transivaniei”, după ce sublinia numărul important al acţiunilor desfăşurate şi progresele realizate, încheia astfel: „Onoare ţie părinte Aurel Nistor, om harnic, priceput şi cu tragere de inimă pentru poporul de sub păstorirea ta şi laudă vouă ţărani şi femei arpătăcene, cari, deşi lipsiţi de şcoala dulce românească, n-aţi încetat o clipă măcar să ţineţi cu dragoste şi însufleţire la limba, legea şi cartea românească”.
Ultima manifestare, înaintea izbucnirii războiului, care a întrerupt brutal orice activitate astristă, a avut loc la 16 februarie 1914, având ca temă cititul, ca hrană sufletească, şi rolul Bibliotecii poporale în formarea deprinderi lecturii.
După războiul de reîntregire naţională şi Marea Unire, la nivelul judeţului Treiscaune activitatea ASTREI este reluată, la 28 februarie 1919, prin şedinţa de reorganizare a Despărţământului Asociaţiunii, ţinută în sala festivă a Prefecturii, iar agentura Araci îşi va relua activitatea în martie 1920, extinzându-şi activităţile şi în Ariujd.