Asociaţiunea a fost prezentă în partea de sud-est a Transilvaniei încă de la înfiinţarea sa, în anul 1861, prin activitatea desfăşurată de cunoscutul cărturar braşovean şi luptător pentru emanciparea românilor - protopopul Ioan Petric, care, în acelaşi an, a fost ales în fruntea Protopopiatului Treiscaune. Această afirmaţie este confirmată de „Conspectul despre P. T. Domnii membri fondatori, ordinari şi onorari ai Asociaţiunii transilvane române pentru literatura română şi cultura poporului român”, unde aflăm alături de protopopii Ioan Petric şi Ioan Moga din Vâlcele, pe preoţii ortodocşi din Breţcu, Întorsura-Buzăului, Poiana-Sărată, Zagon, Ozun, Sfântu-Gheorghe, Valea-Mare, Dobârlău, Chichiş, Măgheruş, Vârghiş, Topliţa, cât şi pe negustori din Tulgheş şi Târgu- Secuiesc.
La înfiinţarea despărţămintelor, în zona Arcului Intracarpatic a luat naştere Despărţământul Braşov- Treiscaune, care a funcţionat între anii 1870-1900, avându-l ca preşedinte pe Ioan Petric, urmat de Andrei Bârseanu şi Nicolae Bogdan. La 1900, Treiscaune se desprinde de Despărţământul braşovean, formând Despărţământul Treiscaune- Ciuc, care funcţionează până în 1916, sub preşedinţia preoţilor Dimitrie Coltofeanu şi Constantin Dimian, dar, din care se desprinde în anul 1908 agentura Araci, care revine la Despărţământul Braşov şi la 1912 Despărţământul Giurgeu, înfiinţat de Octavian Codru Tăslăuanu.
Pornind de la o bună cunoaştere a situaţiei concrete din zonă, Asociaţiunea, în funcţie de specificul şi priorităţile fiecărei perioade istorice, şi-a adaptat programele sale de acţiune, iar rezultatele au fost pe măsura eforturilor depuse. Până la Marea Unire, în condiţiile intensificării procesului de deznaţionalizare a românilor din sud-estul Transilvaniei, ASTRA a acţionat cu înţelepciune, curaj şi demnitate, sprijinind, în primul rând, biserica şi şcoala confesională, cele două instituţii fundamentale ce au asigurat păstrarea identităţii naţionale, culturale şi religioase.
Prezenţa în localităţile Arcului Intracarpatic a corifeilor mişcării astriste, atât cu ocazia conferinţelor, dar şi la odihnă şi tratament în cunoscutele staţiuni balneare Vâlcele, Covasna, Malnaş, Tuşnad- Băi şi Borsec, înfiinţarea bibliotecilor poporale, circulaţia cărţilor şi a publicaţiilor editate de ASTRA, vecinătatea şi legăturile permanente cu Moldova, Muntenia şi puternicul centru cultural şi economic al Braşovului, au ţinut trează flacăra speranţei în izbânda idealurilor neamului românesc, împreună cu satisfacţia conferită de sentimentul solidarităţii fraţilor întru credinţă şi neam.
Rolul ASTREI, ca „focar de cultură şi educaţie” pentru românii trăitori într-un spaţiu în care „politica naţionalistă profund duşmănoasă” era mult mai evidentă decât în alte zone ale Transilvaniei, este redat de documentele vremii. Adunările Generale ale despărţămintelor, ţinute conform practicii astriste în diferite localităţi, erau adevărate evenimente culturale. Aşa a fost Adunarea Generală a Despărţământului Braşov-Treiscaune ce s-a desfăşurat în staţiunea Vâlcele la 2 august 1874, cea din 28 iulie 1893, ce a avut loc în staţiunea Covasna, cea a Despărţământului Reghin, din 2 august 1911, de la Topliţa, „unde au participat un număr mare de intelectuali din întreaga Transilvanie, fiind una din cele mai grandioase manifestări de acest fel organizate de despărţământul amintit”, precum şi Adunarea Generală a Despărţământului Braşov, care s-a desfăşurat la agentura Araci, în 29 iunie 1913, la care presa braşoveană aducea deosebite elogii preşedintelui şi membrilor săi: „Onoare ţie părinte Aurel Nistor, om harnic, priceput şi cu tragere de inimă pentru poporul de sub păstorirea ta şi laudă vouă ţărani şi femei arpătăcene, cari, deşi lipsiţi de şcoala dulce românească, n-aţi încetat o clipă măcar să ţineţi cu dragoste şi însufleţire la limba, legea şi cartea românească”.
De facto şi de jure, activităţile ASTREI în anii războiului au fost interzise de autorităţile ungureşti. La sfârşitul războiului de întregire naţională şi după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Despărţămintele ASTREI au fost reorganizate. Astfel, din Despărţământul Treiscaune-Ciuc se vor forma despărţăminte centrale la nivelul fiecărui judeţ.
În judeţul Treiscaune, activitatea este reluată, la 28 februarie 1919, prin şedinţa de reorganizare a Despărţământului Asociaţiunii, care a avut loc în sala festivă a Prefecturii din Sfântu-Gheorghe. La şedinţă au participat prefectul judeţului Treiscaune, dr. Nicolae Vecerdea, preotul din Araci, Aurel Nistor, ca delegat al ASTREI, revizorul şcolar Eugen Popescu, subprefectul dr. Victor Roman, notarul Grigore Păltinean şi alţii. La propunerea preşedintelui de şedinţă, Pr. Aurel Nistor, s-a hotărât trimiterea a trei telegrame adresate M.S. Ferdinand I (foto dreapta), Regele tuturor românilor, şefului Resortului Cultelor din Consiliul Dirigent de la Sibiu (Vasile Goldiş, până la 15 martie 1919, şi apoi Valer Branişte, până la dizolvarea Consiliului Dirigent, la 10 aprilie 1920 - n.n.) şi profesorului universitar Nicolae Iorga (foto stânga). Iată conţinutul acestora:
a) M.S. Ferdinand I, Regele tuturor românilor, Bucureşti:
„Românii judeţului Treiscaune întruniţi astăzi în Sfântu-Gheorghe, în mare adunare pentru reorganizarea în acest Despărţământ al Asociaţiei pentru literatura română şi cultura poporului român, îşi îndreaptă primul gând spre făuritorul marelui ideal, spre acela care prin sacrificii mari ne-a dezrobit din sclavia în care vitregia soartei ne aruncase. Trimitem marelui nostru rege espresiunea sufletelor noastre ale tuturor şi cu toţii Îi promitem că întotdeauna Tronul ne va fi ţinta şi pentru paza lui suntem gata oricând a ne jertfi”.
b) Domnului şef al Resortului Cultelor, Sibiu:
„Ţinuturile Treiscaune sunt acelea cari au îndurat mai mult de pe urmele asupritorilor, pe cari vitregia soartei ni-i dau ca stăpân. Mare parte din Românii acestor ţinuturi şi-au pierdut limba noastră românească. Pentru repararea acestei pierderi ne-am întrunit astăzi în Sfântu-Gheorghe, în mare adunare, ca să reorganizăm Asociaţia pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român. Cu această ocazie Vă adresăm Domnule şef prinosul simţămintelor noastre”.
c) Niculae Iorga, profesor universitar, Bucureşti:
„Românii din Săcuime - doritori de muncă pentru răspândirea scrisului românesc până şi în cea mai ascunsă colibă - văzându-se pentru întâia oară adunaţi liberi şi nestânjeniţi, ca să reorganizeze Despărţământul Treiscaune al Asociaţiei pentru literatura şi cultura poporului român, se cugetă cu adânc devotament şi cu dragoste la Dv., apostolul muncii şi trezirii prin lumină a sufletului românesc. Vom merge înainte pe calea indicată de Dumneavoastră”.
La finalul şedinţei, se propune „o comisie de candidare pentru alegerea comitetului Despărţământului formată din Domnii: 1. Niculae Râmbeţiu, primpr; 2. Ioanichie Mareş, not. Serd. Orf.; 3. Ioan Toma, preot; 4. Victor Ţărean, dir. Financ; 5. Moise Grecian, preot, pentru Despărţământul înfiinţat respectiv reorganizat, iar rezultatele să se comunice în vreo gazetă din apropiere”.
La 5 iunie 1922, s-a înfiinţat Despărţământul Central Judeţean Miercurea-Ciuc, care cuprindea „comunele judeţului, cu excepţia a nouă comune, care formează Despărţământul Giurgeu, şi avea în subordine alte opt despărţăminte, organizate în opt localităţi, printre care şi Topliţa - care a făcut parte din Despărţământul Reghin până la 1918. La înfiinţare, noul Despărţământ, avea doi membri fondatori, 18 membri pe viaţă şi 24 de membri activi. În anii următori, numărul acestora va fi variabil: 49 în 1923; 50 în 1924; 45 în 1927; 40 în 1929; 21 în 1932; 30 în 1935; 31 în 1940.
În anul 1924, Despărţământul Central Judeţean Ciuc cuprindea 21 de localităţi din plasa Ciuc, printre care şi cel de la Cristuru- Secuiesc, unde „pe 21 maiu 1924 s-a ţinut adunarea de organizare a noului despărţământ pentru plasa Cristur... la care au participat cea mai mare parte a Românilor din Cristur, preoţi, învăţători, ţărani din comunele vecine şi alţi oaspeţi, între care se numără şi doamna Viorica Timotei Popovici, din Sibiu, fiind prezidată de domnul I. Neagoe, conferenţiarul Asociaţiunii”. Din iniţiativa ASTREI judeţene, s-au ţinut conferinţe la Voşlobeni, Livezi şi Ghimeş, precum şi serbări, cu ocazia zilelor de 24 ianuarie, 10 mai şi 1 decembrie, cu „care ocazie ASTRA a colaborat cu şcoala medie de fete din localitate şi coruri de copii de şcoale primare de stat”. Peste doi ani, Despărţământul cuprindea 56 de comune, din care două comune urbane şi 54 rurale, aparţinând celor patru plase din judeţ. Pe lângă cel din Miercurea-Ciuc, mai era Despărţământ în Sânmartin şi trei subcentre la Voşlobeni, Frumoasa şi Ghimeş-Făget, înfiinţate la 1 ianuarie 1926. În toate cele cinci localităţi enumerate existau şi biblioteci poporale.
Un alt Despărţământ central judeţean era cel de la Odorhei, care cuprindea, în anul 1927, 27 de comune şi al cărui preşedinte era protopopul Iuliu Laslo. Activitatea Despărţământului s-a remarcat prin promovarea unei strânse colaborări cu liceul de stat din localitate, în organizarea conferinţelor cu ocazia serbărilor naţionale şi prezentarea unor piese de teatru cum au fost: „Înşiră-te Mărgărite” de V. Eftimiu, „Fântâna Blanduziei” de V. Alecsandri şi „Romanţioşii” de Rostand. O activitate rodnică a desfăşurat şi nou înfiinţatul Despărţământ de plasă Ocland, din Despărţământul central judeţean Odorhei, condus de dr. Macedon Cionca, care a reuşit „să înfiinţeze „cercuri culturale” în comunele: Băţani-Mici, Brăduţ, Vârghiş, Jimbor, Mereşti, Lueta, Mărtiniş, Aldea... unde s-au prezentat serate literare şi religioase la care au participat „delegaţi de la despărţământ în frunte cu preşedintele”.
Alături de aceste despărţăminte, la 1 noiembrie 1934, s-a înfiinţat şi Despărţământul de plasă Gheorgheni- Ciuc, condus de Teodor Chindea, a cărui activitate s-a evidenţiat prin organizarea, la Gheorgheni, a unei şcoli ţărăneşti pentru bărbaţi, cu 14 cursanţi, şi prin cele 12 conferinţe susţinute în faţa publicului românesc al localităţilor.
La 9 septembrie 1937, preşedinţii despărţămintelor Trescaune, Ciuc şi Odorhei au luat parte la conferinţa de la Braşov, organizată de conducerea centrală a ASTREI. „Pe lângă preşedinţii despărţămintelor - se arată în raportul general - au luat parte la această conferinţă domnii Insp. Gen. Ţeposu, Director gen. Ionescu şi Director gen. Al Of. de Statistică dr. Sabin Manuilă. Fiecare despărţământ şi-a expus cu acest prilej programul de lucru, posibilităţile lui de realizare. Sub îndrumarea domnului Iuliu Moldovan, preşedintele ASTREI, s-a căutat ca acest program să fie încadrat în planul general al Asociaţiunii şi armonizat cu programul de lucru al guvernului. Cea mai mare parte dintre promisiunile făcute au fost duse la bun sfârşit.”
În întreaga perioadă interbelică, sprijinul dat de Asociaţiune românilor din zona secuizată se înscrie într-un plan mai larg de ajutorare a românilor din „zonele primejduite” - în care erau cuprinse şi sudul Basarabiei şi Dobrogea -, regiuni unde deznaţionalizarea populaţiei româneşti a continuat - pe cale paşnică - după naşterea României Mari. Reînvierea ASTREI în Arcul Intracarpatic demonstra, odată în plus, necesitatea activităţilor specifice Asociaţiunii într-un spaţiu în care „timorarea populaţiei locale, atâta amar de timp, şi politica de deznaţionalizare forţată, explicau unele reacţii inhibatorii”. După reactivarea despărţămintelor centrale judeţene Treiscaune, Miercurea- Ciuc şi Odorhei, cu toate greutăţile întâmpinate, asistăm la o adevărată renaştere naţională. Asociaţiunea a înfiinţat noi biblioteci poporale şi revigorat activitatea celor existente, a organizat conferinţe şi prelegeri, şcoli ţărăneşti, cursuri de alfabetizare, coruri săteşti, echipe de teatru, şezători literare, expoziţii etnografice şi alte activităţi artistice şi sportive. Toate acestea au contribuit la „îmbogăţirea vieţii spirituale a locuitorilor..., la păstrarea nestinsă a flăcării demnităţii naţionale, ASTRA devenind, după cum scria T. Cipariu, un adevărat „reazim al naţionalităţii”.
Pentru materializarea obiectivelor propuse pe linia promovării culturii româneşti în zona secuizată, Adunarea Generală a Asociaţiunii din anul 1931 a avut loc la Sfântu- Gheorghe. Cu acest prilej, s-a ţinut şi şedinţa festivă a Secţiilor Literare şi Ştiinţifice ale Asociaţiunii, în care profesorul Sabin Opreanu, membru al Secţiunii Etnografice, a prezentat lucrarea „Ţinutul secuilor”, studiu „geografic, geologic şi etnografic al acestui ţinut, referitor la originea secuilor, raporturile lor cu românii”. Volumul făcea parte dintr-o suită de lucrări având ca temă Istoria Românilor din Arcul Intracarpatic, apărute din iniţiativa marelui istoric Nicolae Iorga.
La Adunarea Generală a Asociaţiunii, ţinută la Târgu-Mureş, în 1934, s-a discutat, pe larg, „marea problemă de a reîntoarce pe fraţii noştri la limba şi legea lor strămoşească” şi s-a elaborat un proiect cuprinzător privind activitatea culturală în „secuime”, care, fără sprijinul financiar al guvernului, nu se putea finaliza. Problematica „readucerii la matcă” a românilor din „ţinuturile secuizate” a devenit una din priorităţile perioadei respective. Ea s-a aflat în atenţia opiniei publice, a principalelor instituţii de stat centrale şi locale, a Patriarhiei şi Academiei Române, bucurându-se de un larg şi generos sprijin din partea mijloacelor de comunicaţie în masă, scrise şi vorbite. Problema conservării identităţii etnice a românilor din zona secuizată devenise una din temele „cu care nu se glumea”, fiind unanim considerată „o mare problemă de stat”, „una şi aceeaşi pentru toţi guvernanţii ţării, indiferent de culoarea politică”.
Din iniţiativa ministrului educaţiei naţionale, Gheorghe Angelescu, în noiembrie 1935, la Târgu-Mureş, a fost convocată o consfătuire care a dezbătut, din nou, problema „readucerii românilor maghiarizaţi la patrimoniul strămoşesc”, manifestare la care au participat înalte feţe bisericeşti ortodoxe şi greco-catolice, parlamentarii şi prefecţii judeţelor cu români maghiarizaţi, şefii instituţiilor culturale şi de învăţământ din zonă şi, bineînţeles, reprezentanţii ASTREI.
În anul 1942, istoricul maghiar I. Toth Zoltan a scris lucrarea „Activitatea de românizare a ASTREI în secuime”. Ideile difuzate atunci încep să-şi facă loc şi astăzi, la 150 de ani de la înfiinţarea ASTREI. Autorul îşi propunea să „dezvăluie”... „rolul jucat de ASTRA românească în procesul de... românizare a secuilor”, bazându- se pe studierea unor documente ale Asociaţiunii, dar mai ales pe documentele rezultate din investigaţiile „serviciilor” maghiare. Astfel, „ASTRA este prezentată ca un factor de dezechilibru în viaţa pământului transilvan şi mai apoi ca un instrument ce s-ar fi pus în serviciul statului pentru deznaţionalizarea forţată a secuilor”. I. Toth Zoltan „a semnalat şi o excepţie: Despărţământul ASTRA Mureş... Ei n-au năvălit în casă prin dărâmarea uşilor, dovadă fiind subiectele cumpătate ale prelegerilor, metoda de lucru, tonul moderat şi nu alarmant. Planul comun de activitate l-a întocmit profesorul cu mare experienţă, din Târgu-Mureş, Ion Bozdog”. Cartea se vroia, în fapt, o justificare a crimelor, ororilor, schingiuirilor, expulzărilor şi deportărilor în lagărele de muncă, înfăptuite împotriva românilor din teritoriul de Nord al Transilvaniei, în cei doi ani trecuţi de la Dictatul de la Viena, de către o parte a localnicilor maghiaro-secui, precum şi de autorităţile de ocupaţie militare şi ale administraţiei civile ungureşti.
Un răspuns, calificat şi argumentat, la această falsificare a istoriei ASTREI, cât şi a Istoriei Românilor de altfel, l-a dat chiar prof. dr. Ion Bozdog, în cartea sa „ASTRA şi românii din secuime”, demonstrând că „procesul într-adevăr abominabil al deznaţionalizării altor neamuri, este o specialitate a neamului domniei sale (unguresc - n.n.)”. „ASTRA n-a făcut în întreaga sa activitate, dinainte şi de după război, decât o încercare de reabilitare a demnităţii şi conştiinţei româneşti în inimile fiilor neamului, care ne-au aparţinut şi ne aparţin şi astăzi ca sânge, limbă, tradiţie şi conştiinţă naţională!”
Numeroasele documente, din arhivele ASTREI, ale Arhivelor Naţionale, ale altor instituţii centrale şi locale, referitoare la activitatea despărţămintelor din zona secuizată, infirmă aserţiunile istoricului ungur, ajuns să ocupe chiar şi fotoliul de preşedinte al Academiei Ungare. De asemenea, acţiunile şi manifestaţiile despărţămintelor din această parte de ţară sunt redate în publicaţiile astriste centrale, în mod deosebit în revista „Transilvania”, precum şi în cele locale, din care menţionăm: „Astra Ciucului” (1934-1936) şi „Buletinul ASTRA” (1929, 1938-1940), editat de Despărţământul Central al judeţului Treiscaune.
Dintre documentele aflate în fondul ASTRA, aparţinând filialei Covasna a Arhivelor Naţionale, aducem în faţa dumneavoastră câteva care să oglindească preocupările astriştilor din Treiscaune:
Una din reuşitele acestora a reprezentat- o achiziţionarea şi amenajarea imobilului din str. Regele Carol din Sfântu-Gheorghe, în „Casă Naţională”.
În anul 1935, Despărţământul Central Treiscaune „ASTRA”, cu sediul în Sfântu-Gheorghe, cere piatră în mod gratuit, pentru repararea localului său. În decizia primarului se menţionează: „Se aprobă Despărţământului „ASTRA” din Sfântu-Gheorghe 7 m3 piatră în mod gratuit şi fără transport din cariera oraşului, care se va folosi pentru repararea localului propriu”.
În anul 1938, Cooperativa „Izvorul”, a personalului Fabricii de Tutun, solicită autorizaţie pentru construirea „magazinului de consum şi depozitului de sare ce se va instala în clădirea Asociaţiunii ASTRA din Sfântu-Gheorghe , str. Regele Carol al II-lea nr. 8”. Este vorba de transformarea unei magazii din curtea Despărţământului ASTRA Treiscaune în magazine, pentru asigurarea unei surse de venit suplimentar. (va urma)
