Autor:
- Domnule primar, încep cu întrebarea clasică a zilelor noastre. Ce proiecte aveţi pentru comuna Valea-Mare?
- Da, de proiecte nu ducem lipsă. Proiectele noastre se află în două stări. Unele sunt în execuţie, iar altele sunt în starea de aşteptare a aprobării ce va veni, sper, de la Bucureşti. Le-am depus la Consiliul Judeţean Covasna şi aşteptăm.
- Care sunt proiectele în execuţie?
- Avem două, ambele au termen de predare luna martie din anul 2012. Primul este refacerea Şcolii Generale cu clasele I-VIII „Mihai Eminescu”. Al doilea este construirea unei săli multifuncţionale, care include şi două săli de clasă pentru elevi. Sunt mulţumit de stadiul lucrărilor şi dacă nu intervine ceva neprevăzut, termenul de predare se va respecta.
- Care sunt proiectele depuse spre aprobare?
- Sunt patru proiecte. Primele două, însă, trebuie să se execute concomitent, în opinia mea şi a locuitorilor. Alimentarea cu apă potabilă a comunei şi cel ce vizează construirea canalizării menajere. Valoarea cumulată a proiectelor este de aproximativ 3 milioane de euro. Al treilea proiect se referă la modernizarea Căminului Cultural, iar ultimul la asfaltarea a trei străzi comunale.
- Domnule primar, proiectele despre care am vorbit sunt cu bani veniţi din afara bugetului comunei. Din sursă proprie, bugetul local, aţi reuşit să faceţi ceva?
- Da, în fiecare an Consiliul Local Valea-Mare, la propunerea mea, a alocat sume de bani, atât cât s-a putut, pentru lucrări gospodăreşti. S-au executat lucrări de îmbunătăţire a străzilor comunale, a drumurilor de câmp, de recondiţionare a podeţelor, s-au curăţit păşunile comunei, s-au făcut adăpători pentru animale. - În comună există o asociere a crescătorilor de animale ori a producătorilor de lapte? - Da, avem în comună Asociaţia Crescătorilor de Bovine, cu care Primăria colaborează foarte bine. În ultimii ani, acestei asociaţii i-au fost închiriate păşunile localităţii şi treaba merge bine. Ea se ocupă de întreţinerea lor şi de dotarea cu ce este necesar.
- Cum este relaţia dumneavoastră cu oamenii comunei? Cum i-aţi caracteriza?
- Să ştiţi că vălenii nu sunt nici mai buni, dar nici mai răi decât românii în general. Sunt de foarte multe ori înţelegători faţă de greutăţile cu care ne confruntăm împreună. I-aş mai caracteriza ca fiind conservatori, prudenţi, înţelepţi. Nu se aventurează în activităţi noi până nu văd o experienţă anterioară. Sunt tradiţionalişti. Eu încerc să-i mai dinamizez un pic. De aceea, am organizat diferite cursuri. Cursuri de iniţiere, apoi cursuri de pregătire a resurselor umane, pe activităţile specifice localităţii. Au răspuns chemării în special tinerii, ei fiind prezenţi în număr mare. Am observat, cu mare bucurie, că vălenii nu au căzut într-o stare de apatie, ci luptă să răzbată pe toate fronturile.
- Fiţi, vă rog, mai explicit. Ce fac? Cum luptă?
- În primul rând, văd faptul că ei nu au lăsat terenurile în paragină. Toate sunt lucrate. Mulţi au abandonat agricultura de subzistenţă, adică doar pentru nevoile propriei gospodării, trecând la o agricultură mai intensivă, care să le permită şi vinderea unei părţi din recoltă. Fac legumicultură mai bine. Un exemplu e familia Mogoş, care a investit într-un solar, obţinând o recoltă bogată pe care a comercializat-o. Remarc faptul că vălenii care muncesc prin alte părţi revin mereu acasă cu bani, pe care îi folosesc la renovarea gospodăriilor ori la îmbunătăţirea condiţiilor lor de locuit.
- Să revenim la relaţia dumneavoastră cu oamenii.
- Relaţia e de colaborare şi într-ajutorare. De înţelegere a greutăţilor şi de participare activă la înlăturarea lor în comun. Din păcate, în vremurile de azi, Primăria nu-i poate ajuta cu bani, dar cu un sfat competent da. Nădăjduiesc să nu fie departe clipa în care se vor hotărî să-mi asculte sfatul şi să investească în pensiuni agroturistice. E păcat să nu avem turişti cărora să le facem cunoscute frumuseţile naturale din împrejurimi, să nu le arătăm Biserica Ortodoxă „Sfinţii Mihail şi Gavriil” din localitate, care este monument istoric şi dispune de un minimuzeu cu obiecte bisericeşti, vechi de sute de ani, foarte frumoase. Suntem în apropierea Mănăstirii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, care va deveni în timp şi loc de pelerinaj. În pensiuni pot vinde şi mâncărurile tradiţionale foarte gustoase.
- Domnule primar, eu cred că nu îi veţi convinge atât timp cât drumul de la Boroşneu-Mare până aici este asfaltat necorespunzător, iar până la mănăstire şi mai departe, la Sărămaş, e drum neasfaltat, care în sezon turistic, şi nu numai, te umple de praf şi-ţi bate pietrele în podeaua maşinii.
- Nu sunteţi singurul care îmi amintiţi de aceste inconveniente importante pentru turism. Mulţi musafiri, în trecere prin comună cu ocazia diverselor evenimente ale noastre, mi-au reproşat acest lucru. Să ştiţi şi dumneavoastră, aşa cum toţi vălenii ştiu, eu nu am pierdut nicio ocazie de a ridica această problemă decidenţilor şi responsabililor cu administrarea drumului, respectiv cei de la Consiliul Judeţean Covasna. Până acum fără rezultat. Mai mult, ştiind că în judeţ se pune, în ultimii ani, un accent mare pe dezvoltarea turismului, mă miră că nu sunt ascultate doleanţele noastre de către conducerea Consiliului Judeţean.
- Poate în viitorul apropiat, din cele 16 milioane primite de la Bucureşti, nu vor mai asfalta asfaltul bun dintre Chichiş şi Sfântu- Gheorghe, ci se vor îndrepta şi spre Valea-Mare. Doresc să vă mai pun câteva întrebări. Cum staţi cu asistenţa medicală pentru comunitatea localităţii?
- De mai mulţi ani am modernizat dispensarul. Sunt asigurate condiţii bune medicului de familie, care are o grijă deosebită faţă de oameni. Am creat condiţiile deschiderii unei farmacii în comună, astfel încât vălenii să-şi poată procura uşor medicamentele de care au nevoie. Din fericire, nu am avut probleme deosebite, iar oamenii sunt mulţumiţi că au medicul şi farmacia aproape.
- Domnule Avram, mai pictaţi pe piatră?
- Da, mai ales acum!
- Mă surprindeţi! De ce mai ales acum?
- Pentru că eu am multă energie. Pentru mine stresul nu este activitatea de administrare a comunei, ci lipsa fondurilor în bugetul local şi puţinătatea fondurilor care vin de la alte bugete prin redistribuire. E foarte stresant pentru mine să vreau să fac, să pot să fac şi să nu dispună localitatea de banii necesari. Mă macină faptul că nu mi se permite cât pot şi cât îmi doresc să fac pentru semenii mei. De aceea, simt nevoia refugiului în această îndeletnicire care mă linişteşte sufleteşte. Energia necheltuită în administrare o consum, aşa… „cu furie” aş putea spune, în pictat. Pictatul pietrelor mă linişteşte sufleteşte, dar paradoxal, în loc să mă obosească îmi dă putere şi energie mai mare.
- Doriţi să candidaţi pentru încă un mandat?
- Ce se întâmplă! În vară am lansat ideea că nu aş mai dori să candidez. Din acel moment au început, pe rând, să vină cetăţeni ai comunei să mă convingă să nu fac, cum spuneau ei, „prostia asta”, să nu mai candidez. După mai multe astfel de solicitări şi după multe discuţii, am hotărât şi le-am promis că o să mai candidez pentru încă un mandat. Să merg cu ei, pentru ei.
- Mulţumesc, domule primar. Eu vă doresc succes în toate activităţile şi demersurile dumneavoastră!
- Şi eu vă mulţumesc, domnule Topolniţchi.