Autor:
Când Domnul nostru a împlinit treizeci de ani de la naşterea Sa cea trupească, Şi-a început propovăduirea şi lucrarea Sa cea mântuitoare. El Însuşi a făcut vădit acest „început al începutului” prin botezul Său în râul Iordan.
Spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Începutul lumii este apa. Începutul Evangheliei este Iordanul”. Odată cu botezul Domnului în apă, s-a vestit lumii taina Dumnezeieştii şi Sfintei Treimi, taina cea proorocită în Vechiul Testament, taină cunoscută doar în pilde de vechiul Egipt şi vechea Indie.
Tatăl S-a descoperit auzului, Duhul S-a descoperit vederii şi Fiul S-a descoperit atingerii. Tatăl a dat mărturie despre Fiul, Fiul a fost botezat cu apă şi Duhul Sfânt în chip de porumbel S-a purtat pe deasupra apei.
Când Sfântul Ioan Botezătorul a dat mărturie despre Hristos, zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29) şi când L-a cufundat şi L-a botezat pe Domnul în Iordan, s-a arătat menirea lui Hristos în lume şi calea mântuirii noastre. Adică Domnul a luat asupra Sa păcatele neamului omenesc şi a murit sub ele (prin cufundare) şi iarăşi a înviat (prin ieşirea din apă).
Haideţi, dar ca şi noi să murim omului celui vechi, robit păcatului, şi să înviem curăţiţi, înnoiţi şi preschimbaţi. Acesta este Mântuitorul şi aceasta este calea mântuirii.
Praznicul Botezului mai este numit şi Praznicul Luminării. Botezul în râul Iordan ne luminează prin arătarea lui Dumnezeu în Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Aceasta este una din căile prin care suntem luminaţi. Iar cea de a doua cale este botezul cu apă, prin care suntem înfiaţi de Părintele Luminilor prin slujirea Fiului şi puterea Duhului Sfânt.
În această zi, în toate Bisericile Ortodoxe se săvârşeşte slujba Sfinţirii apei celei mari, sau Aghiasma mare - aşa cum se cunoaşte în popor. Această apă sfinţită se păstrează în casă la un loc curat şi se bea din ea pe nemâncate, înainte de anafură, până pe 14 ianuarie, când se încheie praznicul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos.
