Autor:
Lumea noastră, o lume foarte diversă şi imprevizibilă, are probleme tot mai complexe cu caracter politic, economic, social, dar mai ales militar. După destrămarea URSS-ului şi căderea Cortinei de Fier, am sperat la o viaţă mai bună şi la relaxarea relaţiilor internaţionale. Din păcate, cele două tendinţe diametral opuse din viaţa mondială - voinţa „imperiului” angloamerican de a acapara noi zone de influenţă, bogăţii şi resurse naturale, şi dorinţa popoarelor şi a forţelor progresiste mondiale de a zădărnici politica de dominaţie şi dictat - nu mai sunt deloc în echilibru. Aşa cum nu mai sunt în echilibru nici forţele militare, nici cele nucleare. Din cauza crizei economice mondiale, guvernele ţărilor mai mici, dar mai ales miliardele de oameni obişnuiţi, nu mai sunt interesate de armele nucleare. Nu le mai interesează faptul că marile puteri nucleare dispun de mijloace în stare fiecare să distrugă lumea de câteva ori. Omenirea suferă acum din pricină că nu poate rezolva alte probleme de o importanţă capitală: problema alimentară, problema ecologică, problema energetică, dar şi faptul că nu poate dezamorsa bomba demografică şi cea socială. Făurirea Noii Ordini Mondiale de către SUA şi aliaţii ei ar trebui să însemne promovarea unor valori şi idealuri comune întregii omeniri, în care naţiunea şi suveranitatea naţională să fie la loc de cinste. Fără aceste valori, Noua Ordine Mondială nu va fi nici „nouă” şi nici „în ordine”. Ce ne aduce Noua Ordine Mondială: transformă continentul european, şi aşa cel mai devastat de cele două războaie mondiale, într-un arsenal de arme electronice şi focoase nucleare. România - care face parte din NATO şi, deci, face parte şi din programul american „războiul stelelor” - adăposteşte scutul antirachetă la Deveselu şi ne transformă pe noi, populaţia, într-o ţintă nucleară. Şi, uite aşa, pentru că nu se elimină rachetele cu rază medie şi scurtă de acţiune din Europa, Rusia va instala sisteme de rachete nucleare Iskander în enclava Kaliningrad, considerând România un potenţial inamic. Circumstanţele actuale pot justifica ieşirea Rusiei din tratatul Start de dezarmare nucleară semnat cu SUA în 2010. În loc să fie retrase forţele militare străine din Golf, fiindcă ştim foarte bine că acolo sunt portavioane americane, Iranul testează cu succes super-racheta Ghader, arătând SUA că nu se teme deloc de ele într-o conflagraţie mondială. Evenimentele din întreaga lume: din Libia, din Siria, din Tunisia ne arată că marile puteri sunt pregătite pentru un război nuclear. Acest pericol a mai existat în 1962, când Nikita Sergheevici Hruşciov şi J.F. Kennedy au făcut tot posibilul pentru a evita războiul nuclear. Acum, conflictul dintre SUA şi Iran este pe punctul de a începe, iar mulţi oameni politici de pe planetă cred în riscul unui război mondial. Printre alţii, generalul Makarov, şeful Statului Major al Armatei Ruse, premierul rus Vladimir Putin - care nu mai crede în NATO şi declară că aceasta s-a extins mult mai mult decât a promis, strângând Rusia într-un cleşte -, fostul preşedinte la Cubei, Fidel Castro - implicat în evenimentele din 1962 - şi chiar NASA - care creează un scenariu de război nuclear ce poate fi real. Într-un război nuclear nu pot exista învingători; cu acest lucru trebuie să fie de acord toţi oamenii politici cu spirit de răspundere faţă de poporul lor şi faţă de umanitate. În spiritul acestor cerinţe şi adevăruri, trebuie să acţioneze toţi conducătorii lumii care ţin la popoarele lor, la viaţa lor, la viaţa copiilor şi nepoţilor lor, la viaţa acestei minunate planete albastre.