Autor:
În dimineaţa zilei de 28 mai a.c., s-a petrecut un act greu calificabil, în chiar „inima” europeanului municipiu Târgu-Mureş, şi care, din punct de vedere juridic, nu poate fi încadrat, în cel mai bun caz, decât la paragrafele legislative care vizează huliganismul; în realitate, ne aflăm în faţa unei provocări extremiste evident antiromâneşti, cu caracter terorist, după modelele - tot „europene” - basc şi kosovar! În mod concret, despre ce este vorba? Unul dintre muzeele de referinţă ale municipiului, Casa Memorială „Avram Iancu”, a fost ţinta unui atac cu patru cockteil-uri Molotov, pe la ora 5.00. Dintre acestea, trei şi-au ratat ţinta, umplând doar curtea cu un strat de benzină, în timp ce o a patra sticlă incendiară a străpuns acoperişul clădirii şi a provocat un incendiu minor.
Iată cum pojghiţa de civilizaţie şi de civilitate ungară crapă şi ies la iveală atitudini ancestrale de peşteră, atunci când anumite interese sunt lezate sau se află în joc anumite interese electorale! Nu poate să ne mire un astfel de gest, ba îl putem considera minor, dacă ne gândim la nesfârşitul şir de abuzuri şi crime care au însângerat Transilvania, începând cu cele din timpul „revoluţiei” de la 1848 şi culminând cu cele ale „revoluţiei” de la 1989, când - în „palmaresul” minoritarilor unguri - se înscriu crimele de la Miercurea- Ciuc, Zetea, Dealu etc..
Şi totuşi, acest „fapt divers” târgumureşean nu trebuie trecut cu vederea. Mai întâi, pentru că a fost unul premeditat, conştient pregătit şi cu „bătaie lungă”. Dacă gestul ar fi aparţinut unor cheflii ieşiţi în zori dintr-un bar de noapte, precis că aceia ar fi atacat muzeul - din spirit „patriotic”, desigur - cu sticle de vin sau de pălincă!
Pe de altă parte, e cazul să le mulţumim acestor candidaţi la terorism pentru felul „înţelept” în care au ales momentul atacului. Dacă s-ar fi petrecut în plină zi, ar fi putut exista chiar victime omeneşti... Dar, vorba francezului, „pendant la nuit tous las chats sont noirs” (pe timpul nopţii toate pisicile sunt negre), iar întunericul poate să acopere orice mârlănie, orice fapt antisocial!
Casa Memorială „Avram Iancu” este rodul interesului şi al muncii unor oameni absolut dezinteresaţi din punct de vedere material şi care au înţeles să contribuie la păstrarea valorilor istorice şi culturale naţionale, prin manifestările pe care le organizează periodic, fără a leza prin aceasta nicio altă naţionalitate conlocuitoare. E drept, însă, că amintirea eroului şi martirului Avram Iancu stă ca un cui înroşit în inima revanşarzilor unguri, şi parcă tocmai el ar trebui să înceapă răfuiala (hungaristă? europenistă? - sau tot un drac!). În astă privinţă, nu demult, ne-a dat niscai lecţii şi Csibi Barna, pe la Miercurea- Ciuc, spânzurând o păpuşă care îl reprezenta pe Avram Iancu şi sugerând - astfel - că asta ar trebui să fie soarta tuturor românilor din Transilvania!
Dintr-o perspectivă mai largă, acest act terorist îşi găseşte explicaţia şi prin duodecenala politică românească postdecembristă. În timp ce în ţările vecine (Slovacia, Cehia, Ucraina, Serbia) minoritarii unguri fac „mucles” (din grecescul „min se kles” - nu te plânge, preluat de conaţionalii noştri mai închişi la culoare în secolele petrecute în Imperiul Bizantin), la noi - în spiritul unui europenism însuşit după ureche şi în dorinţa sprijinului parlamentar/ guvernamental al UDMR-ului - li s-au acordat nu drepturi, ci privilegii, cu nemiluita! „Defecţiunea” care a fost moţiunea de cenzură ce a înlocuit Coaliţia PDL-UDMR de la putere (şi care va arunca, cel puţin PDL-ul, în lada de gunoi a istoriei, asemeni defunctului PNŢCD) a creat o nemulţumire evidentă politicienilor unguri, care au fost nevoiţi să ia, în sfârşit, o poziţie... în opoziţie!
Ex-premierul BOCassa al V-lea şi ministrul de tristă amintire al Învăţământului, Daniel Funer(ar)iu le-au oferit pe tavă, tot la Târgu-Mureş, etnicilor unguri o universitate de Medicină şi Farmacie în limba maghiară, finanţată din banii Statului Român, care să pregătească studenţi... pentru cine? Intenţia guvernării actuale, a USL, de a reveni asupra acestei probleme, a deranjat, desigur, pe cei care urmăresc maghiarizarea Ardealului (şi) prin Sănătate...
Iredentiştii de aici, dar şi de peste graniţă, au încercat să pescuiască, încă o dată, în ape tulburi şi să vadă până unde pot întinde coarda şi până unde ţine răbdarea românească, prin insolenta pretenţie de reînhumare a criminalului de război Nyiro Jozsef la Odorheiu- Secuiesc. (Să nu uităm: „Cel mai curat oraş din punct de vedere etnic”, după afirmaţia primarului Szasz Jeno!) Cum acest eveniment trebuia să se producă într-un mod oficial, cu participarea oficialităţilor din statul vecin Ungaria, lucrurile au luat o întorsătură (ne) aşteptată: protestele ONG-urilor româneşti şi evreieşti au determinat guvernarea actuală să le spună un „NU” hotărât celor doritori să importe cadavrele şi cenuşa celor care au contribuit la transformarea în cenuşă a milioane de fiinţe omeneşti! Alt motiv de supărare, nu-i aşa, pentru anumiţi indivizi care, deşi, împart acelaşi trotuar cu noi, aici, la Târgu-Mureş, trăiesc nu în Evul Mediu, ci în preistorie!
Provocarea „dă bine” şi din punct de vedere electoral. Cum va mai creşte inima etnicilor maghiari (în timp ce le chiorăie burta de foame, graţie guvernării pedelisto-udemeriste!) şi cum se vor înghesui ei la votarea UDMR şi - mai dihai! - a PCM, când vor auzi de ăst gest „patriotic”! Iar avântul lor va creşte şi mai mult dacă făptaşii - Domnul să-i „iepure”, vorba lui Ion Creangă - vor fi identificaţi şi „agresaţi” de „şovina” justiţie românească! Aşadar, calculul politic şi psihologic a fost făcut bine şi, oriunde ar cădea, mâţa întreagă şi pe patru labe va rămâne! Şi n-ar fi de mirare dacă, pe cealaltă, cea moartă, n-o vor arunca în grădina... românilor şi nu-i vor acuza, tot pe ei, de extremism, de vor face prea mult caz de acest caz inadmisibil din cică europeanul municipiu Târgu-Mureş, din anno Domini MMXII!
Reacţia mass-media pare destul de firavă vizavi de acest act huliganic şi terorist. Poate fi vorba fie de veşnica neînţelegere a realităţilor de aici de către oamenii de presă de dincolo de Carpaţi, fie de încercarea de a ascunde gunoiul sub preş sau caca în pământ, precum pisica; că, de, nu se ştie ce ne va aduce viitorul şi ar fi rău să ne punem rău cu... ăştia! De, fiecare cu viziunea şi cu vizuina sa!
Prin rândurile de faţă am dorit să atragem atenţia asupra unui fapt mai mult decât reprobabil, care nu-şi află vreun echivalent de la evenimentele din acel „martie negru” din 1990. Fie ca el să nu fie preludiul unei escaladări a tensiunilor interetnice aşa cum s-au manifestat atunci, la Târgu- Mureş!
Nota redacţiei: Din câte se pare, anchetatorii incendierii Casei Memoriale „Avram Iancu” au ajuns la concluzia că acest act evident de vandalism nu a fost unul premeditat. Dacă aşa este, ruşine să le fie! Aşteptăm măsura destituirii din funcţie a acestor „profesionişti”, plătiţi gras pentru a apăra Statul Român.
prof. Alexandru Ciubîcă,
membru în Consiliul de Conducere al Societăţii Cultural - Patriotice „Avram Iancu” - Filiala Târgu-Mureş