Distinşi participanţi, Stimaţi concetăţeni Astăzi, 1 Decembrie 2012, aniversăm, cu emoţie, 94 de ani de când voinţa suverană a întregului neam românesc s-a afirmat ferm prin Marea Unire, act sacru, fondator al României moderne.
La Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918, au răsunat vocile marilor tribuni ai neamului, anunţând „unirea tuturor celor de-o limbă şi de-o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc”.
Marea Adunare Naţională întrunită atunci a fost expresia întregii românităţi. Românii din Ardeal - urmând fraţilor din Basarabia, Bucovina şi Banat - au exprimat voinţa de a se reuni în hotarele fireşti ale unui stat naţional unitar.
Unirea românilor de la 1918 este rezultatul luptelor susţinute timp de secole de cei mai buni fii ai poporului român.
Unirea lui Mihai Viteazul a fost un catalizator al procesului de afirmare a unei identităţi româneşti.
Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan, din Ardeal, şi revoluţia lui Tudor Vladimirescu, în Muntenia, marchează începutul renaşterii româneşti.
Începe clădirea statului naţional modern, sub sceptrul primului şi singurului domnitor pământean al României, Alexandru Ioan Cuza.
Se cuvine să ne plecăm frunţile şi să-i omagiem cu cel mai curat sentiment al recunoştinţei pe toţi cei care, ştiuţi şi neştiuţi, păstraţi sau nu în paginile cărţilor de istorie, au vrut să ne lase moştenire o ţară întreagă şi armonioasă.
Să ne amintim cu cinste şi respect numele celor care au fost atunci în prima linie a bătăliei pentru Marea Unire: Gheorghe Pop de Băseşti - preşedintele Adunării Naţionale de la Alba-Iulia; Ferdinand I - suveranul de atunci al României; Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Vasile Lucaciu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Titulescu, Onisifor Ghibu, Sextil Puşcariu, Valeriu Branişte, Pantelimon Hallipa, Ion Inculeţ, Iancu Flondor şi multe, multe alte figuri ilustre ale vremii.
Prin actul fondator al Statului Român Reîntregit, raporturile românilor cu etniile minoritare au fost definite în spiritul democratic al toleranţei, al respectului identităţii naţionale şi culturale, al egalităţii şi nediscriminării.
În spiritul acelui glorios 1 Decembrie 1918, în România de astăzi minorităţile sunt respectate, încurajate să-şi păstreze şi să-şi afirme identitatea. Acestea se bucură pe deplin de toate drepturile şi libertăţile garantate prin Constituţie tuturor cetăţenilor ţării. Valorile care stau la baza construcţiei europene resping exclusivismul etnic, egoismele naţionale sau regionale, discriminările, indiferent de natura lor.
Democraţia este incompatibilă cu discriminările şi privilegiile unor grupuri sociale sau etnice. Constituţia României extinde garanţiile constituţionale şi lărgeşte câmpul de acţiune al drepturilor şi libertăţilor pentru absolut toţi cetăţenii României.
În aceste condiţii, este inutil şi periculos, în acelaşi timp, să căutăm soluţii pentru viitor în trecutul îndepărtat al Evului Mediu, care s-a remarcat prin conflicte religioase, discriminări pe baze confesionale şi etnice, prin opresiune şi ignoranţă. Acum suntem membri NATO şi ai Uniunii Europene. Însă pentru a deveni o naţiune modernă a Europei, mai este nevoie de muncă inteligentă şi susţinută, de solidaritate naţională şi socială, de responsabilitate politică şi de spirit de sacrificiu.
Faţă de înaintaşii care, cu sudoare şi sânge, au făurit statul naţional unitar român, avem datoria morală să trecem peste ceea ce ne dezbină şi să găsim împreună căile pentru apărarea şi promovarea interesului naţional. Suntem cu toţii de acord că statul român trebuie reformat, pentru a putea răspunde noilor sale funcţiuni şi obiective. Această reformă presupune atât continuarea procesului de descentralizare, cât şi o nouă regionalizare. Însă aceasta trebuie făcută pe principii economice şi nicidecum etnice. România este unul din statele europene care are un teritoriu unitar din punct de vedere lingvistic şi al obiceiurilor. România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Prin promovarea proiectului României Întregite de la Alba-Iulia, naţiunea română îşi asuma implicit atât principiile wilsoniene de organizare postbelică a lumii, cât şi valorile şi principiile democratice. Cu încredere în viitor, să înaintăm pe calea reconcilierii naţionale, pentru a păstra vii eternele idealuri ale Marii Uniri! Închei, adresându-vă cuvintele memorabile pe care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu le-a spus, când s-a îmbrăţişat cu episcopul ortodox Miron Cristea, la 1 Decembrie 1918, în faţa Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia: „Pe cum ne vedeţi azi îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români!”. Trăiască România! La Mulţi Ani!