Alegerile din România, indiferent că sunt locale sau parlamentare, scot periodic în faţă tot felul de personaje, unele mai năstruşnice ca altele. Nu de puţine ori, oameni certaţi cu logica, bunul simţ sau decuplaţi de la realitate vin în faţa electoratului încercând să îi convingă pe cetăţeni că ei trebuie să fie „aleşii”! Dacă până în prezent niciun candidat la alegerile parlamentare nu a reuşit să se facă de râs în ultimul hal, iată că Partidul Naţional Liberal a propus într-un colegiu deputăţesc din Covasna drept candidat un tânăr care a excelat în această campanie electorală la capitolul penibilităţi. Pe numele său, Emil Pantelimon (foto), acesta s-a lăudat că este „cel mai tânăr candidat din ţară”. Imediat după infatuata lansare sub această pretenţie puritană, s-a dovedit că insul a minţit cu grosolănie şi că, de fapt, nu era chiar cel mai tinerel candidat, nici măcar din judeţ. Pentru a arăta că este, chipurile, om de caracter, a ieşit în faţă zicând că el se jură că va respecta în campania electorală un set de valori (stabilite tot de către el), pentru ca alegerile să meargă strună. Evident, a arătat cu degetul spre ceilalţi candidaţi, pe care i-a somat să se jure şi ei… Aşadar, după ce nubilul Pantelimon s-a jurat că nu va face promisiuni nerealiste în campania electorală, a şi trăsnit-o ca nuca-n perete. Unica propunere legislativă pe care a arătat-o că ar intenţiona să o promoveze în Parlament se referă la obligarea tuturor instituţiilor de cultură de rang naţional (teatre, filarmonici, opere, operete) să prezinte, în fiecare an, măcar câte un spectacol în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ. Un calcul simplu arată că, dacă scoatem perioada estivală din calendar, când aceste instituţii de cultură nu prezintă spectacole, şi având în ţară 40 de municipii reşedinţă de judeţ, înseamnă că toate aceste instituţii de cultură ar fi trebuit să pună în scenă săptămânal câte un spectacol, de fiecare dată în alt oraş. Nu ştim cum a reacţionat soprana Felicia Filip, invitată la lansarea teribilului candidat, ştiind că acesta ar arunca-o dintr-un oraş într-altul în fiecare săptămână, rescriindu-i destinul. Oare s-o fi întrebat subţirele om de cultură Pantelimon, dacă Felicia Filip sau alt artist de notorietate este dispus să îşi transforme viaţa într-una de nomad, aflat în fiecare săptămână în alt oraş? Se va fi gândit oare când ar mai avea timp actorii de repetiţii, pregătirea de noi spectacole, dacă s-ar afla tot timpul pe drumuri ca circarii? Chiar şi pentru un circ este greu să se mute în fiecare săptămână în alt oraş. Oare e posibil să vrei să faci asta cu Opera din Iaşi sau Teatrul Naţional Bucureşti, care au spectacole cu recuzită şi decoruri fastuoase, a căror montare şi demontare necesită extraordinar de mult timp? Unde ar mai repeta piesele teatrele mici, precum cele două teatre din Sfântu-Gheorghe, care împart şi acum cu greu timpul de repetiţie pe scenă, în momentul în care scena ar fi în permanenţă ocupată de celelalte teatre nomade? Răspunsul şi-l dă fiecare, singur! Pentru ca cercul penibilului să fie complet, „cantindatul” Pantelimon a surprins opinia publică cu un gest de mare rafinament, anume aducerea unui cântăreţ care să concerteze pentru a-i convinge pe alegători cu cântecele sale. Nimic neobişnuit în acest demers, dacă reuşim să facem abstracţie de ridicolul în care s-a scăldat junele liberal atunci când, în mod infantil, a postat afişe cu chipul cântăreţului, lângă care a apărut şi el, lipit într-o poză trucată. Probabil se aştepta ca notorietatea cântăreţului să se scurgă şi pe el, iar aceasta să se transforme în voturi pe buletinele de vot… Ce să mai zicem… Curat murdar, coane Pantelimon!