Autor:
Câtă inteligenţă poate revela un asemenea răspuns venit de la un preşedinte de ţară?! Acum, după legitimarea unui alt guvern, preşedintele se retrage din desfăşurarea vieţii ţării. Totul sună a autodemascare, anume că nu Guvernul dirija cum şi ce trebuia în activitatea sa. Atunci avea griji… O gură… care grăieşte adevărul! Retragerea din valul de probleme, mai ales la sfârşit de an 2012 şi de gravă perioadă din viaţa românilor, dă veridicitate votului care l-a exclus de drept, printr-o majoritate certă, din autoritatea pe care n-o mai deţine de când poporul a decis.
Reîntoarcerea sa, în urma referendumului din vară, nu este o victorie, nu este o legitimitate, ci o şarlatanie juridică impusă. Nu Europa, minţită, derutată şi instigată de slugile preşedintelui, legitimează conducerea României, ci poporul român. Şi el şi-a spus cuvântul. Aşa că domnul Băsescu, dacă s-a întors, deţine o funcţie de preşedinte degeaba. Plata drepturilor salariale ale acestui funcţionar este ilegală, aşa cum sunt toate plăţile pentru fosilele slugarnice din Curtea Constituţională a României (CCR), ţinute sub cizma sa tot datorită unor pete negre de care preşedintele se foloseşte, obligându-i să declare constituţionale toate încălcările sale.
Dacă nu mai are griji, înseamnă că e preşedinte inutil, nedorit, huiduit. Grijile care ar trebui să-l preocupe în tandem cu noul Guvern, nu mai sunt viabile pentru persoana sa, pentru că banii nu se mai risipesc spre îmbogăţirea ciracilor sau pentru construirea unor inutilităţi scumpe. Îi displace faptul că nu mai poate dirija fondurile ţării după cumetrii, ca pe vremea guvernelor-marionetă. Aşa că răspunsul: „Nu mai am griji”, este pronunţat cu regret şi neputinţă.
Depăşit de imensa răspundere a acestei funcţii şi golit de autoritate, preşedintele încearcă să se folosească de dependenţa şi supunerea la propria comandă ale tuturor instituţiilor justiţiei. Astfel, domnul Traian Băsescu (foto), sărac la minte, ahtiat după mărire, incapabil şi necorespunzător, devine un mare pericol pentru ţară, un mare duşman al poporului, care nu-l mai vrea şi care i-a retezat puterea pentru tot răul pe care l-a prăvălit asupra vieţii întregului neam românesc. Aflată sub stăpânirea sa, justiţia din România se face părtaşă la generarea disfuncţionalităţii treburilor ţării prin pronunţarea verdictelor strâmbe contra legi drepte, prin condamnarea nimicurilor şi protejarea marilor hoţii, prin înlăturarea şi marginalizarea valorilor, certificând în funcţii-cheie spoieli de competenţe, uşor de manevrat, de îngenuncheat, după pofta şi interesele preşedintelui. Halal justiţie!
Una din gravele consecinţe ale tuturor acestor acţiuni malefice ale domnului Băsescu este distrugerea propriului partid, care s-a împrăştiat ca o turmă rătăcită şi hăituită, fără apărare. Prezenţa în Parlament a unor indivizi din PDL doar de mâna a doua, rezultaţi din alegeri cu procente mici, promovaţi acolo tot prin lege dictată de preşedinte şi susţinută de CCR, este o nouă dovadă de disperare în intenţia de a-şi salva ce se mai poate salva.
Piticismul acestui preşedinte inutil este certificat de mersul cu tipsia la europeni pentru a mai primi doi creiţari de autoritate, manevrându-le dojana la adresa Guvernului, spre ducerea mandatului propriu până la capăt. Îţi vine să crezi că un ţăran cumpătat, cu demnitate românească, dintr-o fundătură de ţară, ar putea fi mai de folos, în comparaţie cu degringolada creată de domnia sa în viaţa noastră, coborând România în ridicol.
Prezenţa pe ecranele televizoarelor a acestei figuri nemaidorite şi ale multora din fostul Guvern prădalnic produce un mare dezavantaj televiziunilor respective, pentru că orice apariţie este urmată de comutarea pe alt post şi, prin urmare, se ajunge la scăderea procentului de audienţă. Astfel, zelul telereporterilor de a-l aborda aduce un deserviciu instituţiilor lor, iar nouă, telespectatorilor, o stare de greaţă, de neplăcere, de respingere. Nu vrem să-l mai vedem. Dacă tot a intrat domnia sa în retragere şi nu se mai spală în baia populară, ar fi bine să-l trecem în totală neglijare, spre liniştea sufletească a atâtor necăjiţi, a căror amărăciune creşte la vederea figurii sale, care corespunde atât de fidel configuraţiei morale. Şi aceasta, pentru că e preşedinte degeaba, urmare propriei deziceri de la grijile ţării!