După anunţul şoc al premierului Victor Ponta din seara alegerilor parlamentare, când a făcut cunoscut faptul că UDMR va fi invitată la guvernare, în ciuda scorului zdrobitor obţinut, au fost făcute publice informaţiile care au dus la invitarea uniunii culturale maghiare la guvernare, iar apoi şi la excluderea acesteia din formula guvernamentală. Astfel, s-a aflat de existenţa unui document semnat în luna septembrie, pe care îşi puseseră numele liderul PSD, Victor Ponta, liderul PNL, Crin Antonescu, şi cel al UDMR, Kelemen Hunor. Documentul tripărtit prevedea patru lucruri: 1. Dacă USL nu obţine la alegerile generale 50 la sută plus unu dintre mandatele parlamentare, UDMR intră la guvernare şi formează împreună cu USL majoritatea parlamentară; 2. Dacă USL obţine mai mult de 50 la sută plus unu din mandate (fără a se preciza cât de mult peste acest prag), UDMR este, de asemenea, invitată la guvernare şi formează majoritatea parlamentară alături de USL. După alegeri, negocierile urmau să se poarte în funcţie de ponderea parlamentară a părţilor; 3. Pe perioada guvernării comune, nu va fi afectat niciunul dintre drepturile deja obţinute de minorităţile naţionale; 4. Cele trei părţi se vor consulta şi vor colabora în chestiuni care privesc noi drepturi ale minorităţilor, revizuirea Constituţiei şi reorganizarea administrativă (fără a se intra în detalii), iar deciziile nu se vor lua decât împreună. Documentul mai prevedea şi faptul că în cazul în care USL va obţine majoritatea, să anunţe încă din seara alegerilor că UDMR va fi cooptat la guvernare, iar UDMR se angaja să anunţe în aceeaşi seară că va susţine USL, în cazul în care USL nu va obţine majoritatea parlamentară.
După câteva zile în care discuţiile PSD şi PNL cu UDMR avansau în direcţia găsirii de soluţii la pretenţiile exagerate ale maghiarilor, a avut loc un eveniment care a întors total sensul discuţiilor şi a scos UDMR din cărţile guvernării. Acest eveniment a fost participarea la negocieri a preşedintelui fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, care, după gestul făcut, a fost numit de către preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, drept „cancerul politicii româneşti”. Ce s-a întâmplat de fapt, povesteşte chiar Kelemen Hunor, într-o declaraţie făcută presei: „Pentru mine a fost foarte ciudat că domnul Antonescu i-a dat cuvântul lui Dan Voiculescu. Eu nu ştiam că Dan Voiculescu trebuie să prezinte poziţia lor”. Dan Voiculescu a pus două condiţii suplimentare, care nu fuseseră convenite la momentul semnării pactului. Prima era aceea ca UDMR să sprijine candidatura USL la prezidenţialele din 2014. „Eu am spus că această propunere este absolut corectă. Dacă guvernăm împreună şi va mai exista USL la momentul alegerilor prezidenţiale, e corect să susţinem candidatul lor.” A venit, apoi, cealaltă condiţie: „Să declarăm noi public că suntem de acord cu Articolul 1 din Constituţie în întregime - şi aici, desigur, sintagma de „stat naţional” era în discuţie, şi că nu vom propune şi nu vom susţine modificarea Articolului 1 niciodată. Era clar o condiţie ca să ne împingă pe noi în afara jocului, fiindcă era clar că nu putem face aşa ceva. Eu nu accept să fac declaraţii de loialitate nici lui Antonescu, nici lui Voiculescu şi nici să-mi spună cineva într-o ţară liberă despre ce am voie şi despre ce nu am voie să vorbesc. Revizuirea Constituţiei este o dezbatere politică, parlamentară, care la un moment dat se votează, nu are legătură cu Guvernul. Era clar că ne-au împins în colţ şi nu ne-au mai lăsat să facem niciun pas, dar în acelaşi timp şi ei s-au împins în colţ şi nu aveau cum să iasă de acolo”.
Aşa s-a derulat negocierea care a întrerupt, în anul de graţie 2012, dinastia guvernamentală a UDMR. Dacă „politica românească” a însemnat pentru UDMR şantajul permanent al partidelor aflate la guvernare pentru a comite abuzuri, ilegalităţi, încălcări ale Constituţiei, dispreţ faţă de ţară, români în general şi cei din Harghita şi Covasna în special, atunci acest tip de „politică românească” trebuia să înceteze. Nu putem decât să salutăm fermitatea şi curajul lui Dan Voiculescu, care a făcut dreptate până la capăt şi a trimis UDMR în opoziţie, unde îi este locul. Dacă Dan Voiculescu înseamnă „cancerul politicii româneşti”, în urma căruia UDMR nu mai poate şantaja, umili şi batjocori o ţară întreagă, ne-am fi dorit ca acest cancer să răpună acest tip de politică românească mult mai devreme.
Aparut in :
