6 ianuarie
Iubiţi fraţi creştini întru Domnul nostru Iisus Hristos, au trecut numai câteva zile de la Naşterea lui Iisus în staulul de la Betleem. Domnul nostru Iisus Hristos, în marea Lui smerenie, primeşte a Se naşte acolo ca un rob, într-un staul. Iată însă că „astăzi”, în ajunul marii sărbători a Botezului Domnului, Iisus Hristos, la 30 de ani împliniţi, vine pe malul Iordanului, în mijlocul unei mari mulţimi. Pe şesurile întinse ale Iordanului, mulţimi din toată Ţara sfântă erau cutremurate de glasul marelui botezător, Sfântul Ioan. Ce putere a avut acest mare prooroc care n-a făcut minuni, n-a vindecat bolnavi, n-a înmulţit pâini, însă a cutremurat mulţimile, încât întrebau cu frică ce să facă pentru ca să se poată mântui! Şi îi îndrumă să facă milostenie cât mai multă şi dreptate, şi să păzească sfinţenia vieţii. Şi iată, în acest freamăt uriaş şi rar întâlnit în Ţara sfântă, în jurul marelui prooroc Ioan Botezătorul, apare şi Iisus cel din Galileea.
În vârstă de 30 de ani, Iisus mergea încet, Se apropia de Ioan, printre mulţimi. Mulţimile nu-L cunoşteau încă, dar Ioan spunea despre El, arătându-L cu degetul: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Iisus Se apropie de el şi cere să fie botezat. Un dialog impresionant are loc acolo, pe malul Iordanului, între Iisus şi Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Îl întreabă: „Doamne, eu am nevoie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”. Şi Iisus îi spune: „Lasă acum, Ioane, botează-Mă ca să împlinim toată dreptatea”. Şi Ioan, cel cu chipul aspru, ca un mare profet din pustiurile Ţării sfinte, însă de o mare blândeţe şi de o mare smerenie, se supune şi Îl botează pe Iisus Hristos.
În jurul acestui botez, iubiţii mei, se nasc anumite întrebări, care cer şi explicaţii. O nedumerire este următoarea: din Evanghelii cunoaştem viaţa lui Hristos. Informaţiile, însă, ajung până acolo când Hristos, de 12 ani, a mers la Ierusalim, s-a închinat în Templul lui Solomon, a rămas acolo trei zile şi i-a uimit pe înţelepţii lui Israel cu întrebările şi cu răspunsurile Lui. Apoi, Evangheliile tac. Există un gol. Unde a fost şi ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani? Duşmanii credinţei exploatează acest gol. Şi ce zic?! Că în această perioadă, de 18 ani, a călătorit şi s-a dus departe, în ţări diferite, şi în special în spaţiul misticismului empatic, în Indii, şi acolo a învăţat înţelepciunea, pe care apoi a propovăduit-o.
Neadevărat! Hristos nu s-a dus nicăieri. Cum se demonstrează asta? O spune chiar Evanghelia. Vă explic lucrul acesta şi printr-un exemplu. Despre un om, ca să afli mai multe, te duci în locul de unde se trage. Dacă mergeţi acolo, în sat, vă vor spune consătenii lucruri despre viaţa lui: că era mic, că a mers la şcoala primară, că a mers la gimnaziu, la liceu, la universitate, şi că…, şi că… Toate le ştiu. Pentru că lucrurile acestea se discută. Cunosc detaliile vieţii fiecărui consătean. Într-un sat mic a locuit şi Hristos, în Nazaret; de aceea s-a numit Nazarinean. Aşadar, când s-a făcut mare, de 30 de ani, şi a propovăduit în Nazaret, ce spuneau?
- Curios lucru! La şcoală nu s-a dus: „Cum de ştie acesta carte fără să fi învăţat?” (Ioan 7, 15), că ştie atâtea lucruri?!
Compatrioţii lui, adică, mărturisesc că nu a plecat din cercul Nazaretului, ci - ce a făcut? - în această perioadă de 18 ani era acolo primul muncitor. Domnul nostru Iisus Hristos a fost muncitor, cu bătături în mâini. Sărac, slujea în atelierul Sfântului Iosif ca să se întreţină pe El şi pe Sfânta Lui Maică. Există şi o icoană, care-L prezintă în atelierul tâmplăresc al tatălui Său, ţinând în mâini un ferăstrău şi o teslă, şi muncind.
Iată, aşadar, unde a fost Hristos de la 12 până la 30 de ani. Dacă ar fi fost în alte ţări, ar fi cunoscut-o compatrioţii Săi, dar ei mărturisesc, că nu S-a dus. De aceea sunt uimiţi, nu se pricep cum cunoaşte „carte, fără să fi învăţat”.
O altă nedumerire este următoarea: Cunoaştem că fiecare om este păcătos. Unul singur a fost fără de păcat - Hristos. Însă atunci se naşte întrebarea: Dacă este fără de păcat, de ce s-a botezat?
Iisus s-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Până în clipa aceea era un anonim. Nu-L cunoştea nimeni. Cine ar fi presupus că sub acel muncitor cu fierăstraie şi ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel aşteptat? Şi chiar Înainte-Mergătorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
Iisus s-a botezat şi pentru a se arăta Taina Sfintei Treimi. În clipa Botezului s-a arătat adevăratul Dumnezeu, care era necunoscut în toată perioada antică. Aşadar, la repejunile Iordanului S-a arătat adevăratul Dumnezeu. Cum s-a arătat? Drept Sfânta Treime. Un singur Dumnezeu - Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. O taină de necuprins. Arătarea Sfintei Treimi astăzi - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. S-au deschis cerurile. S-au tulburat apele. „Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmul 113, 3). S-a arătat un porumbel, simbol al purităţii şi al curăţiei. Şi s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
Hristos s-a botezat şi pentru a se face pildă creştinilor. El însuşi nu avea nevoie de botez; noi avem nevoie de curăţia pe care o dăruieşte taina. Apa cristelniţei nu este o apă comună - dacă crezi, desigur -, dacă nu crezi, e dreptul tău. Din clipa în care preotul îşi pune epitrahilul şi binecuvântează, din ceasul acela apa primeşte deja o putere făcătoare de minuni, văzută prin credinţă; în cristelniţă se îngroapă Adam cel vechi cu toate păcatele lui, iar omul iese mai alb chiar decât zăpada. Aceasta este credinţa noastră. Aşadar, botezul lui Hristos s-a făcut pildă pentru noi. Pe scurt, zic doar că omul, chiar născut, poartă în el sămânţa stricăciunii, sămânţa păcatului. Lucrul acesta în limbaj ştiinţific se numeşte „ereditate”, şi este acceptat de toţi. Dacă însă îi zici „păcat strămoşesc”, sunt deranjaţi. Aşadar, copilul care se botează mic, are şi el o oarecare vină; şi, de aceea, are loc Botezul, ca să se şteargă vina, care provine din păcatul strămoşesc.
Iubiţii mei, împreună am dezlegat câteva nedumeriri. Ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani. De ce Hristos, dacă este fără de păcat, s-a botezat la Iordan. De ce se botează şi copiii mici. Acum, îmi veţi spune: Noi ne-am botezat, şi trebuia ca în continuare să păstrăm neîntinată haina, să nu săvârşim vreun păcat după Botez. Dar, din nefericire, şi după Sfânta Taină am căzut iarăşi şi suntem cufundaţi în păcate. Trebuie, deci, să deznădăjduim?
Nu! De mii de ori dacă păcătuieşti şi cazi, să nu deznădăjduieşti. Ridică-te din nou, deoarece există şi un alt botez, cum spun Părinţii Bisericii: este lacrima de pocăinţă şi de mărturisire. Lacrimile lui Petru, ale femeii păcătoase, lacrimile miilor care s-au pocăit.
Multe sunt lacrimile în lume. Există vreun om care să nu fi plâns? „Valea plângerii” se numeşte pământul (Psalmul 83, 6). Dar de obicei acestea sunt lacrimi deşarte, nefolositoare. Pentru că oricât ai plânge, de pildă, pentru un mort, nu poţi să-l înviezi. Există însă şi alte lacrimi preţioase, lacrimi rare. Sunt lacrimile de pocăinţă. Aceste lacrimi, pe care le verşi aici pentru păcatele tale, au aceeaşi putere ca Iordanul. Această lacrimă se preface în râul Iordan, devine ocean, în care se spală păcatele lumii, ale tuturor generaţiilor. Şi atunci Hristos este lăudat şi slăvit întru toţi vecii. Amin.
În vârstă de 30 de ani, Iisus mergea încet, Se apropia de Ioan, printre mulţimi. Mulţimile nu-L cunoşteau încă, dar Ioan spunea despre El, arătându-L cu degetul: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Iisus Se apropie de el şi cere să fie botezat. Un dialog impresionant are loc acolo, pe malul Iordanului, între Iisus şi Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Îl întreabă: „Doamne, eu am nevoie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”. Şi Iisus îi spune: „Lasă acum, Ioane, botează-Mă ca să împlinim toată dreptatea”. Şi Ioan, cel cu chipul aspru, ca un mare profet din pustiurile Ţării sfinte, însă de o mare blândeţe şi de o mare smerenie, se supune şi Îl botează pe Iisus Hristos.
În jurul acestui botez, iubiţii mei, se nasc anumite întrebări, care cer şi explicaţii. O nedumerire este următoarea: din Evanghelii cunoaştem viaţa lui Hristos. Informaţiile, însă, ajung până acolo când Hristos, de 12 ani, a mers la Ierusalim, s-a închinat în Templul lui Solomon, a rămas acolo trei zile şi i-a uimit pe înţelepţii lui Israel cu întrebările şi cu răspunsurile Lui. Apoi, Evangheliile tac. Există un gol. Unde a fost şi ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani? Duşmanii credinţei exploatează acest gol. Şi ce zic?! Că în această perioadă, de 18 ani, a călătorit şi s-a dus departe, în ţări diferite, şi în special în spaţiul misticismului empatic, în Indii, şi acolo a învăţat înţelepciunea, pe care apoi a propovăduit-o.
Neadevărat! Hristos nu s-a dus nicăieri. Cum se demonstrează asta? O spune chiar Evanghelia. Vă explic lucrul acesta şi printr-un exemplu. Despre un om, ca să afli mai multe, te duci în locul de unde se trage. Dacă mergeţi acolo, în sat, vă vor spune consătenii lucruri despre viaţa lui: că era mic, că a mers la şcoala primară, că a mers la gimnaziu, la liceu, la universitate, şi că…, şi că… Toate le ştiu. Pentru că lucrurile acestea se discută. Cunosc detaliile vieţii fiecărui consătean. Într-un sat mic a locuit şi Hristos, în Nazaret; de aceea s-a numit Nazarinean. Aşadar, când s-a făcut mare, de 30 de ani, şi a propovăduit în Nazaret, ce spuneau?
- Curios lucru! La şcoală nu s-a dus: „Cum de ştie acesta carte fără să fi învăţat?” (Ioan 7, 15), că ştie atâtea lucruri?!
Compatrioţii lui, adică, mărturisesc că nu a plecat din cercul Nazaretului, ci - ce a făcut? - în această perioadă de 18 ani era acolo primul muncitor. Domnul nostru Iisus Hristos a fost muncitor, cu bătături în mâini. Sărac, slujea în atelierul Sfântului Iosif ca să se întreţină pe El şi pe Sfânta Lui Maică. Există şi o icoană, care-L prezintă în atelierul tâmplăresc al tatălui Său, ţinând în mâini un ferăstrău şi o teslă, şi muncind.
Iată, aşadar, unde a fost Hristos de la 12 până la 30 de ani. Dacă ar fi fost în alte ţări, ar fi cunoscut-o compatrioţii Săi, dar ei mărturisesc, că nu S-a dus. De aceea sunt uimiţi, nu se pricep cum cunoaşte „carte, fără să fi învăţat”.
O altă nedumerire este următoarea: Cunoaştem că fiecare om este păcătos. Unul singur a fost fără de păcat - Hristos. Însă atunci se naşte întrebarea: Dacă este fără de păcat, de ce s-a botezat?
Iisus s-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Până în clipa aceea era un anonim. Nu-L cunoştea nimeni. Cine ar fi presupus că sub acel muncitor cu fierăstraie şi ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel aşteptat? Şi chiar Înainte-Mergătorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
Iisus s-a botezat şi pentru a se arăta Taina Sfintei Treimi. În clipa Botezului s-a arătat adevăratul Dumnezeu, care era necunoscut în toată perioada antică. Aşadar, la repejunile Iordanului S-a arătat adevăratul Dumnezeu. Cum s-a arătat? Drept Sfânta Treime. Un singur Dumnezeu - Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. O taină de necuprins. Arătarea Sfintei Treimi astăzi - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. S-au deschis cerurile. S-au tulburat apele. „Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmul 113, 3). S-a arătat un porumbel, simbol al purităţii şi al curăţiei. Şi s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
Hristos s-a botezat şi pentru a se face pildă creştinilor. El însuşi nu avea nevoie de botez; noi avem nevoie de curăţia pe care o dăruieşte taina. Apa cristelniţei nu este o apă comună - dacă crezi, desigur -, dacă nu crezi, e dreptul tău. Din clipa în care preotul îşi pune epitrahilul şi binecuvântează, din ceasul acela apa primeşte deja o putere făcătoare de minuni, văzută prin credinţă; în cristelniţă se îngroapă Adam cel vechi cu toate păcatele lui, iar omul iese mai alb chiar decât zăpada. Aceasta este credinţa noastră. Aşadar, botezul lui Hristos s-a făcut pildă pentru noi. Pe scurt, zic doar că omul, chiar născut, poartă în el sămânţa stricăciunii, sămânţa păcatului. Lucrul acesta în limbaj ştiinţific se numeşte „ereditate”, şi este acceptat de toţi. Dacă însă îi zici „păcat strămoşesc”, sunt deranjaţi. Aşadar, copilul care se botează mic, are şi el o oarecare vină; şi, de aceea, are loc Botezul, ca să se şteargă vina, care provine din păcatul strămoşesc.
Iubiţii mei, împreună am dezlegat câteva nedumeriri. Ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani. De ce Hristos, dacă este fără de păcat, s-a botezat la Iordan. De ce se botează şi copiii mici. Acum, îmi veţi spune: Noi ne-am botezat, şi trebuia ca în continuare să păstrăm neîntinată haina, să nu săvârşim vreun păcat după Botez. Dar, din nefericire, şi după Sfânta Taină am căzut iarăşi şi suntem cufundaţi în păcate. Trebuie, deci, să deznădăjduim?
Nu! De mii de ori dacă păcătuieşti şi cazi, să nu deznădăjduieşti. Ridică-te din nou, deoarece există şi un alt botez, cum spun Părinţii Bisericii: este lacrima de pocăinţă şi de mărturisire. Lacrimile lui Petru, ale femeii păcătoase, lacrimile miilor care s-au pocăit.
Multe sunt lacrimile în lume. Există vreun om care să nu fi plâns? „Valea plângerii” se numeşte pământul (Psalmul 83, 6). Dar de obicei acestea sunt lacrimi deşarte, nefolositoare. Pentru că oricât ai plânge, de pildă, pentru un mort, nu poţi să-l înviezi. Există însă şi alte lacrimi preţioase, lacrimi rare. Sunt lacrimile de pocăinţă. Aceste lacrimi, pe care le verşi aici pentru păcatele tale, au aceeaşi putere ca Iordanul. Această lacrimă se preface în râul Iordan, devine ocean, în care se spală păcatele lumii, ale tuturor generaţiilor. Şi atunci Hristos este lăudat şi slăvit întru toţi vecii. Amin.
Categorie:
Aparut in :