Ardeal, pământ râvnit de mulţi, cu văi frumoase şi cu munţi,
Ai stat cu pieptul de oţel în faţa vitregelor vremi.
Răzbaţi ca stâncă şi credinţă, liman ales spre biruinţă,
Înconjurat de-un foc nestins, cu care veşnic ai învins.
Te-au ocrotit murind străbunii, cântat-au fagii şi stejarii,
Doina bravilor ostaşi ce s-au jertfit prin Carpaţi.
Cu suflet cald şi iubitor, mereu senin şi primitor
Ne-nvăluieşti cuprins de nori, străjer din vârful codrilor.
Ţi-ai plâns amarul, ţi-ai spus greul,
Ţi-ai legănat prin freamăt dorul,
Rănit, pribeag şi sfârtecat, înstrăinat şi apărat,
Ai renăscut întinerit, ca leagăn sfânt, tărâm iubit.
Categorie:
Aparut in :