Autor:
În seara zilei de vineri, 11 aprilie a.c., „Aula Magna” a Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” din municipiul Târgu-Mureş a găzduit un eveniment editorial deosebit: lansarea volumului VII „Dascăli mureşeni”, având autori pe Dorin Borda, redactor la cotidianul „Cuvântul liber”, Simion Virgil Bui, profesor la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” şi profesorul Ilarie Gheorghe Opriş, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş din Târgu-Mureş. Acest al VII-lea volum conţine 200 de date biografice ale profesorilor din judeţul Mureş, are peste 470 de pagini şi o prezenţă editorială deosebită. Invitaţi pentru a prezenta volumul în faţa unei alese prezenţe din viaţa culturală şi didactică a judeţului, au fost: prof. univ. dr. Ioan Nicolaescu, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu-Mureş, Valentin Constantin Bretfelean, director executiv în cadrul Primăriei Târgu-Mureş şi preşedinte al Societăţii Cultural-Patriotice „Constantin Romanu-Vivu”, autorii Simion Virgil Bui şi Ilarie Gheorghe Opriş. De la eveniment a lipsit, motivat, Dorin Borda. Moderator al evenimentului a fost prof. Constantin Bogoşel.
În deschidere, Constantin Bogoşel a dat citire unor alese cuvinte, o confesiune a nobilei misiuni a dascălului, pe care le-a aşternut pe hârtie profesorul englez John Schelton. Motivându-şi demersul, Constantin Bogoşel a afirmat: „Foarte mulţi dintre cei prezenţi sunt dascăli şi împărtăşesc aceleaşi simţăminte... Chiar dacă nu suntem toţi dascăli, avem în comun un fapt: fiecare am avut dascălii noştri, persoana care ne-a pus pentru prima dată creionul în mână, persoana care ne-a învăţat alfabetul şi apoi tainele ştiinţelor…”.
Prof. univ. dr. Ioan Nicolaescu şi-a început alocuţiunea argumentând că seria volumelor „Dascăli mureşeni” constituie caz unic în ţară, prin faptul că autorii, cu începere de la primul volum care l-a inclus pe Traian Bosoancă, prin biografiile dascălilor cuprinse în cele şapte volume, au reuşit să implementeze în rândul cititorilor conceptele morale şi cunoştinţele necesare în viaţă. Orice individ când dovedeşte unele sincope educaţionale în viaţă, de fiecare dată vina este dată de societate fie pe lipsa educaţiei în familie, fie a celei din şcoală. „În realitate, profesorii, la fel ca şi medicii, sunt cei mai aproape de sufletele oamenilor, cei care fac sacrificii pentru ca aceştia să poată să evolueze, să pătrundă în viaţă.” Apoi, Ioan Nicolaescu a mărturisit că a venit la Târgu-Mureş în calitate de dascăl în urmă cu 52 de ani, în anul 1962, an în care la UMF Târgu-Mureş a început învăţământul şi în limba română. Împreună cu alţi colegi au pus bazele învăţământului preclinic, apoi şi cel clinic prin venirea prof. dr. Pop D. Popa, Popovici, Simu, Dorin Nicolescu şi care, prin activitatea lor, au promovat renumele şcolii medicale târgumureşene în ţară şi străinătate. După cum arăta Ioan Nicolaescu, cu începere chiar de la primul volum de carte s-a reuşit conturarea acestor personalităţi de dascăli ai învăţământului românesc: „… Mai ales în această zonă a Transilvaniei, unde pentru a putea menţine acest învăţământ la standarde înalte, trebuia ca cei care au făcut acest învăţământ în limba română să aibă un nivel extrem de ridicat”. Eminentul profesor universitar a mărturisit că o perioadă de mai mulţi ani, pentru completarea normei de catedră a profesorilor, a fost şi el nevoit să accepte o catedră la un liceu. În decursul anilor a predat la mai multe licee şi a constatat remarcabila şcoală târgumureşeană din învăţământul preuniversitar, amintindu-i pe foştii săi colegi de la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian”, Simion Văsieş, Radu Băbeanu, Gheorghe Mateescu,
Bazil Ciacoi, Vasile Dragoş şi alţii de la alte licee: Cosma Gliga, Iosif Todea, Mircea Furdui, Vasile Matei, Drăgan Maxim, Constantin Albu, Viorel Florea, Viorel şi Adina
Ciotea, Constantin Monoranu,
Grigore Ploeşteanu, Lazăr Lădariu, Corina Târnăveanu, Doina Bancu, Alice Arsinevici, Rodica Cismaş. Ioan Nicolaescu a remarcat acurateţea şi efortul autorilor deosebit de prolifici, şi-a exprimat încrederea continuării seriei de volume, având până la ora actuală 1400 de biografii oglindite în cele şapte volume ale dascălilor mureşeni, şi a subliniat că protagoniştii îşi dezvăluie calităţile şi modul de evoluţie în plan profesional. Vorbitorul a remarcat prezenţa în carte şi a numeroşi preoţi, a celor care acum predau în şcoli orele de religie.
Constantin Bogoşel a adus la cunoştinţa auditoriului că pro-iectul în derulare a seriei volumelor „Dascăli mureşeni” este unic în ţară, exprimându-şi părerea că ar trebui să constituie „o biblie a învăţământului mureşean”, având în vedere că sunt cuprinse şi destinele unor preoţi, citându-l în continuare pe regele Carol al II-lea: „Şcoala nu este un institute de învăţătură, ci un templu ai cărui preoţi sunt dascăli”. Apoi, a dat cuvântul lui Constantin Valentin Bretfelean (foto, în picioare). Domnia sa şi-a început alocuţiunea prin rostirea unor versuri închinate dascălilor, apoi a evidenţiat rolul decisiv al dascălilor în progresul gene-ral al ţării, marcând Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, rolul dascălilor reuniţi în curentul de gândire a Şcolii Ardelene pentru emanciparea Naţiunii Române din Transilvania, apoi acelaşi rol decisiv pe care l-au avut dascălii în desăvârşirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. „Fără implicarea dascălilor, care au consolidat Statul Român în perioada interbelică, sau fără implicarea lor în cele două războaie mondiale, când din dascăli au devenit locotenenţi şi au condus armatele României pentru a putea noi astăzi să ne bucurăm de viaţă, fără dascălii noştri care ne-au învăţat adevărata istorie, nu cea impusă de către comuniştii sovietici care ne vorbeau de cominternism şi de tot felul de falsuri care n-aveau nicio legătură cu naţiunea noastră, fără dascălii noştri care sunt sacrificaţi şi astăzi de către toate guvernele postrevoluţionare, aşa, cu o nonşalanţă cu care ar trebui să ne dea tuturor de gândit, fără ei, nu s-ar fi făcut nimic în ţara asta…” Valentin Constantin Bretfelean, felicitându-l pe Ilarie Gheorghe Opriş, a adus la cunoştinţă că „este cel mai mare monograf al României, ca operă scrisă…Cu certitudine, factorii de decizie locali, în speţă executivul municipalităţii, dar şi Consiliul Local, vor trebui să acorde în continuare atenţie promovării unor asemenea iniţiative şi la fel cum promovează arta, istoria, trebuie să promoveze şi tot ceea ce înseamnă act scris, cu atât mai mult cu cât această epopee a dascălilor noştri va continua şi sper că fiecare va fi pus acolo unde-i locul, mă repet, în fruntea naţiunii…”.
A venit rândul autorilor cărţii. Primul care a luat cuvântul a fost Simion Virgil Bui, care consideră o onoare faptul că a fost inclus în colectivul de autori ai cărţii, „o lucrare care cuprinde în acest al VII-lea volum, cum s-a spus aici, 200 de biografii diverse: de educatoare, de învăţătoare, de profesori de învăţământ gimnazial, liceal, universitar, de oameni care prin forţa şi truda lor au contribuit la propăşirea învăţământului mureşean…”, continuând în a prezenta, pe scurt, unele destine ale dascălilor: „Veţi vedea, de la învăţătorul Gheorghe Chebuţiu din Sântu, care a luptat împotriva sistemului communist şi care a fost deposedat de toate drepturile sale fiindcă era fin al marelui dr. Eugen Nicoară şi i se împotrivea comuniştilor, până la cei mai tineri profesori şi învăţători actuali” şi mulţumind pentru prezenţă participanţilor la eveniment, cu promisiunea continuării seriei volumelor destinate biografiilor dascălilor mureşeni.
Înainte de a-i da cuvântul de încheiere coautorului Ilarie Gheorghe Opriş, Constantin Bogoşel a motivat prezenţa în carte a profesorilor din toate structurile învăţământului: „Fiecare dintre noi, ca persoană, trecem prin anumite stadii de pregătire în evoluţia noastră. Edu-catoarea îşi are rolul ei, la fel învăţătoarea, apoi profesorii de la şcoala gimnazială, de la liceu şi, în final, cei din universitate. Fie-care dintre ei merită recunoştinţa şi respectul nostru”. În final, Ilarie Gheorghe Opriş a mulţumit pentru prezenţă la eveniment, a mărturisit că a păşit în acea sală în urmă cu 62 de ani, fiind elev, din anul 1952, al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”, iar întâmplarea a făcut ca domnia sa să ţină legătura cu toţi profesorii, acum ai Colegiului Naţional, care i-au devenit foarte buni prieteni. „Prin anul 2004, finalizând o carte cu distinsul profesor de istorie şi muzeograf Traian Bosoancă despre alegerile parlamentare din judeţul Mureş din perioada interbelică, 1919-1939, am constatat că majoritatea celor implicaţi în acei ani deosebiţi în politică erau dascăli. Când am terminat cartea, ne-au rămas foarte multe biografii, fotografii şi informaţii despre aceşti dascăli. Ne-am gândit că ar trebui să continuăm cu o carte despre dascăli. Ne-am întâlnit cu regretatul Şerban Melinte în biroul domnului Dimitrie Poptămaş la Biblioteca Judeţeană şi Şerban Melinte, zice: «Măi, trebuie să scoateţi o carte, Dascăli mureşeni». A fost naşul acestui gând… Prima carte a apărut în 2006. La început, am zis că o să ne străduim şi o să realizăm 1000 de biografii, deci cinci volume, dar pe parcurs au venit informaţiile, am făcut foarte multe deplasări în toate comunele din judeţul Mureş şi am lăsat chestionare în toate şcolile… Am avut colaboratori extraordinari: Traian Bosoancă, care a plecat dintre noi în 2005, şi atunci am discutat cu Dorin Borda ca să devină şi el coautor la această carte, mai ales că din anul 2004, octombrie, prima săptămână, am publicat de fiecare dată în ziarul «Cuvântul liber» de joi câte o biografie. Deci în 10 ani s-au publicat peste 500 de biografii în «Cuvântul liber», ceea ce înseamnă foarte mult. Au spus cei de la «Cuvântul liber» că este cel mai lung serial. Nici înainte de 1990 în ziarul «Steaua Roşie» nu a fost un serial care să apară cu atâta regularitate ca şi serialul «Dascăli mureşeni». Am avut un colaborator extraordinar, pe domnul profesor Melinte Şerban, care din volumul II până în volumul VI a scris despre învăţământul mureşean, de la începuturi până în anul 1918. De ce ne-am concentrat pe această perioadă? Pentru că este mai puţin cunoscută şi am dorit să pomenim şi acei dascăli şi acele şcoli unde nu ştiam decât numele dascălului, al şcolii, sau aveam informaţii foarte puţine şi nu puteam face o biografie… L-am avut colaborator şi pe Iulius Moldovan, care a fost professor aici, nici dânsul nu mai este, deci, vrem, nu vrem, vremea trece, cei din carte sunt, aşa după cum am numărat, din cei 1400, peste 500 plecaţi deja dintre noi…” Ilarie Gheorghe Opriş a arătat că, printr-o iniţiativă a Bibliotecii Judeţene, timp de 10 ani, un colectiv a lucrat la o carte monumentală, intitulată «Portrete mureşene», unde sunt cuprinşi oameni de cultură, în principal cu începere din anul 1500 până în anul 2010, şi unde au fost selecţionaţi din cele şase volume de «Dascăli mureşeni» peste 70 de dascăli care au intrat între cei 1100 de oameni de cultură din ultimii 500 de ani. „Cred că dacă vom reuşi să realizăm zece volume, deci 2000 de biografii, o să cuprindem, eu zic, majoritatea dascălilor, cu merite, sau cu cei care le vor avea. Ni s-a reproşat la un moment dat că am cuprins şi dascăli foarte tineri. Noi am susţinut ideea că ei vor progresa, vor avea grade didactice sau titluri universitare mai târziu, şi pentru noi, pentru autori, înseamnă foarte mult ca aceştia peste ani să-şi prezinte în biografia lor că au părut înainte cu ani de zile.” Ilarie Gheorghe Opriş a arătat, în continuare, că volumele „Dascăli mureşeni” sunt citate în multe biografii necesare atât inspectorilor generali şcolari, cât şi altor dascăli şi speră ca în următorii 3-4 ani să se ajungă la volumul X. A adresat, apoi, mulţumiri oamenilor din teritoriu, numindu-l pe Mihai Stavilă, a mulţumit pentru sprijin Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, Casei Corpului Didactic, Pimăriei Municipiului Târgu-Mureş, Consiliului Judeţean Mureş, în ideea că meritul este, totuşi, al celor cuprinşi în carte, al celor care au avut în familie dascăli şi au venit cu materiale şi documente pentru volume.
Am prezentat mai pe larg acest eveniment editorial în publicaţia regională „Condeiul ardelean”, în dorinţa ca seria volumelor „Dascăli mureşeni” să aibă ecou şi în alte judeţe. Prin truda unor oameni din toate judeţele din ţară, s-ar finalize o lucrare de foarte mare anvergură: oglinda învăţământului românesc. În acelaşi timp, să facem remarca decentă că şi alte categorii socio-profesionale şi-ar putea afla locul în lucrări similare, cum ar fi, spre exemplu, medicii.