Motto: „De jos şi până sus s-a-ntins minciuna” (Alexandru Vlahuţă)
Între conducător şi cei supuşi lui se stabileşte un raport. Acest raport se numeşte, în filozofie, „rolul personalităţii în istorie şi rolul maselor în istorie”. Îmi propun să mă refer în cele ce urmează la acest raport. În filozofie nu se stabileşte cine are rolul primordial, personalitatea sau masele, dar ea lasă să se înţeleagă că ori unul, ori altul din cei doi factori ai raportului poate fi determinant.
Se consideră că adesea personalitatea a schimbat sau influenţat într-o direcţie sau alta istoria. Se cunoaşte rolul lui Napoleon, al lui Hitler, al lui Stalin, rolul lui Carol I al nostru, al regelui Mihai, al lui Cuza, al lui Ceauşescu şi aşa mai departe, dar se cunoaşte şi rolul maselor care au schimbat un sistem social, determinînd un alt curs al istoriei sau forţînd conducătorii să abdice sau să ia măsuri de îmbunătăţire a vieţii maselor populare. Amintesc Revoluţia franceză, Revoluţia de la 1848, Revoluţia rusă din 1917, Revoluţia română din 1989.
Există un raport între orice conducător şi mase, şi un raport dintre conducătorul suprem şi mase. (Rege, preşedinte, şef de stat, de sus şi până jos la şeful de echipă.) Echipa are şi ea un şef, care chiar aşa se numeşte, şef de echipă. Sunt şefi peste şefi, şef de secţie, şef de instituţie, şef de organizaţie, şef de partid. Aceşti şefi sunt aleşi sau numiţi. Întotdeauna raportul dintre lider şi supuşi însemnează un raport de subordonare, dar nu întotdeauna relaţia este corectă, bazată pe norme bine stabilite, prin lege sau principii morale bune. De multe ori intervine abuzul, de funcţie, de putere. Se recurge la forţă, se încalcă legile şi se infiltrează neîncrederea, bazată pe minciună şi pe furt. Asistăm la traficul de influenţă, favoritism, corupţie care dăunează grav funcţionării statului, bunului mers al activităţii sociale. Chiar sub Carol I, Alexandru Vlahuţă scria, referindu-se la 1907, în poezia cu acelaşi titlu: „Minciuna stă cu regele la masă” sau, în versul pe care l-am folosit ca moto, „De jos şi pînă sus s-a-ntins minciuna”, versuri de neuitat, poate singurele din poezia lui Vlahuţă care se cunosc de aproape toată lumea, pentru că au intrat în conştiinţa şi în subconştientul Poporului Român.
Datorită faptului că liderul se îndepărtează de interesele generale, urmărindu-şi interesele proprii, el recurge la autoritarism, la totalitarism, la dictatură. Se instalează frica. Mijloacele necinstite la care recurge liderul duc la teama supuşilor faţă de conducător, la teroare. Ceea ce vreau să evidenţiez, în mod special, este faptul că înşişi supuşii îi determină pe unii lideri să ia măsuri de forţă, pentru că ei nu-şi fac datoria, nu au conştiinţă, nu-şi îndeplinesc obligaţiile. Pe de altă parte, supuşii sînt cei care îl linguşesc pe lider şi în loc să-i arate greşelile, i le apără, i le încurajează, pentru că toţi îl laudă, nu-i văd greşelile cînd cineva le semnalează. Aşa s-a întîmplat şi cu Ceauşescu. El era cel drept, cel bun, cel înţelept, cel iubit, cel viteaz. S-a născut sintagma „Epoca de aur”.
Mă gîndesc că nimeni nu îndrăzneşte din partid să-l critice pe şef, fără să sufere repercursiuni, toţi îi cîntă în strună, chiar dacă liderul este mincinos, chiar dacă s-a dovedit că a plagiat, că e vinovat şi trebuie sancţionat. Aceasta înseamnă a muşamaliza, a ascunde adevărul şi prin aceasta întăresc cu toţii puterea liderului, puterea bazată pe înşelătorie. Astfel îl ajută şi supuşii să facă abuz de putere, trecându-i cu vederea infracţiunea.
Plocoanele, mita şi alte nenumărate avantaje pe care le are liderul şi cei care îl susţin în fărădelegi, fac ca el să domine prin necinste şi frică un judeţ întreg, sau un întreg partid, în care fracţiunile care există se datorează abuzului de putere de care a uzat liderul său.
Practica necinstită a puterii dăunează atît liderului, cât şi celor supuşi şi îmbolnăveşte întregul organism social nu numai moral, spiritual, ci chiar fizic. Astfel, oamenii, înnebuniţi, nu-şi mai găsesc liniştea şi întreaga societate este bolnavă, e rău bulversată. Răul se generalizează şi binele lipseşte aproape de tot din viaţa unui întreg colectiv, chiar din viaţa familiei şi a unei ţări întregi. Generalizarea răului este o nenorocire foarte mare. Eradicarea ei trebuie să înceapă cu acţiunea fermă a liderilor care pot restabili raportul corect între personalitate şi mase. Poporul are o vorbă: „Peştele de la cap se-mpute”. Nu trebuie ignorată contribuţia maselor (care pot lua măsuri de îmbunătăţire a vieţii lor).
Voi aţi votat prostia să guverneze ţara
Voi aţi votat prostia să guverneze ţara,
Se vede porcăria din zori şi pînă seara,
E pusă să distrugă şi ţara şi poporul,
Sub semnul întrebării e pus şi viitorul,
Le-aţi ascultat minciuna şi sînteţi solidari,
Prin votul dat, cu şleahta aceasta de tîlhari!
Prin votul dat, cu şleahta aceasta de tîlhari,
Le-aţi ascultat minciuna şi sunteţi solidari,
Sub semnul întrebării e pus şi viitorul,
E pusă să distrugă şi ţara şi poporul,
Se vede porcăria din zori şi pînă seara,
Voi aţi votat prostia să guverneze ţara!
P.S. Este genul poetic glosină, invenţie a poetului Constantin Olteanu, alias Constantin Bihara.