Autor:
Stimate domnule director, ceea ce mă face să revin cu o nouă scrisoare către dumneavoastră este faptul că observ o sumedenie de fapte ce au o strânsă legătură cu aşa-numitele judeţe „secuieşti” şi cu siguranţa naţională a României, care deşi ar putea zilnic să constituie subiectele unor emisiuni ale principalelor televiziuni de ştiri, ele cel mai adesea sunt ignorate sau, chiar şi atunci când sunt tratate, comentariile pe marginea lor sunt puerile, venite din partea a tot felul de comentatori şi analişti care sunt complet pe dinafara acestor teme. Acesta este motivul pentru care vă scriu, rugându-vă respectuos să publicaţi cele de mai jos.
Disoluţia Statului Român în chiar inima sa, adică în judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş nu mai reprezintă demult o noutate, ci o realitate certă. În aceste judeţe, majoritatea instituţiilor publice sunt conduse de reprezentanţi ai formaţiunilor care pretind că reprezintă minoritatea ungurească (în fapt, ele îşi reprezintă strict propriile interese, şi nu pe cele ale maghiarilor de rând). Aceşti cetăţeni români membri ai UDMR, PCM (Partidul Civic Maghiar) şi PPMT (Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania) sunt, de ceva vreme, şi cetăţeni ai statului Ungaria. Acestui fapt absolut anormal trebuie să i se pună punct prin votarea în Parlament, de către toate partidele politice româneşti, a unei legi în care să se specifice foarte clar că nu poţi ocupa o funcţie publică în România, de la consilier local la comună şi până la preşedintele statului, decât dacă ai doar cetăţenia română, pentru că altfel nu se ştie, dar se poate bănui pentru care ţară ai o afinitate mai mare, pentru cea în care te-ai născut ori pentru cea de-a doua, pentru care ai jurat pe Biblie - aşa cum este cazul cetăţenilor români deţinători de funcţii publice care au acum şi cetăţenia ungară. Cum spuneam, o astfel de decizie trebuie să se ia de la nivelul central al statului, pentru că aici, pe plan local, comunităţile de românii şi chiar cele de rromi nu au curajul să vocifereze foarte tare împotriva maghiarilor de teama, în primul rând, a pierderii locului de muncă. Vedem cu toţii ce grijă „deosebită” au acum autorităţile administraţiei locale şi judeţene din Harghita şi Covasna faţă de români şi de rromi, pentru ca aceştia să îşi poată păstra şi promova identitatea etnică, deci ne putem imagina ce va urma în eventualitatea sumbră în care autonomia etnică a maghiarilor va fi acordată şi de jure, că de facto există deja demult. De ce afirm atât de răspicat acest lucru? Pentru că este absolut adevărat şi o ştim cu toţii. Iar exemple care să mă ajute la argumentarea afirmaţiei sunt cu duiumul, de la faptul că zilele oraşelor „secuieşti” sunt dedicate exclusiv culturii maghiare şi până la realitatea că şcolile bilingve sunt desfiinţare ori modul în care se fac angajările în instituţiile publice, unde condiţie obligatorie (ilegală, dar ce mai contează asta în România?!) este cunoaşterea limbii maghiare. S-a ajuns până într-acolo încât poliţiştii şi procurorii aplică legea în judeţele Covasna şi Harghita cu frica în sân şi cu gândul la identitatea etnică a contravenientului ori a infractorului, aşa încât să nu cumva să poată fi acuzaţi de atac interetnic. Ei bine, slăbirea statului într-un asemenea fel nu va putea duce într-un final decât la obţinerea autonomiei teritoriale pe criteriul etnic şi de jure, fapt care, dacă se va continua să se meargă în această direcţie, nu are cum să fie evitat de România. Să fie foarte clar, în judeţele Covasna şi Harghita, existând, cum spuneam, un control aproape total al partidelor maghiare, nu se face absolut nimic fără raportarea la criteriul etnic. Vă mai aduceţi aminte de celebrele afirmaţii ale unor domni care ziceau că aici nu s-au permis investiţiile intenţionat pentru ca nu cumva să se schimbe procentajul etnic (Albert Almos, fost primar de Sfântu-Gheorghe) şi că românii s-ar putea să aibă soarta sârbilor din Kosovo (Antal Arpad, actual primar de Sfântu-Gheorghe)? Prin urmare, pentru că veni vorba despre investiţii, nu pot să nu pun întrebarea, absolut legitimă: Atunci, în astfel de condiţii, cum de udemeriştii au permis ridicarea unei fabrici uriaşe la Reci, a austriecilor de la Schweighofer? Şi tot eu vă şi răspund: Simplu ca „Bună ziua”, aşa că afacerişti precum fostul senator UDMR Olosz Gergely, şi alţii ca el, au avut un interes financiar consistent şi direct. Altfel nu se explică treaba, devreme ce nicio investiţie străină nu se face în zonă fără avizul Budapestei.
Mă gândesc la faimosul Proiect de autonomie propus de UDMR la ultima încercare, ca să zic aşa. Se vede şi din avion că prin acesta se urmăreşte obţinerea controlului total asupra resurselor celor trei judeţe, pentru ca apoi să se poate spună că Mureş, Covasna şi Harghita se întreţin din ceea ce produc. Nimic mai fals. Dacă aruncăm o privire pe nişte simple statistici, de bun simţ, vedem că cele trei judeţe nu ar supravieţui nici trei luni fără un sprijin financiar consistent din partea autorităţilor centrale de la Bucureşti. Sau poate că se mizează pe un sprijin financiar consistent de la Budapesta, şi încă nu ne-am trezit noi. Cu toate că liderii maghiari susţin sus şi tare că aportul celor trei judeţe la bugetul de stat al României este mai mare decât banii care se întorc de la Bucureşti, realitatea este alta. Studiaţi numai site-ul Ministerului Finanţelor Publice şi veţi vedea că am dreptate, sumele care vin din Bucureşti sunt uriaşe pe lângă ceea ce dau la bugetul central Covasna, Harghita şi Mureşul. Asta ca să nu mai vorbim despre fondurile imense alocate, în ultimii ani, de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi de Compania Naţională de Investiţii acestor trei judeţe, indiferent de cine s-a aflat la „butoane”. Aşadar, dimpotrivă, administraţiile acestor judeţe ar trebui să dea cu subsemnatul despre modul de cheltuirea a banilor publici şi, iarăşi spun, ca să nu mai vorbim de banii publici alocaţi strict pentru acţiunile comemorative şi sărbătoreşti maghiaro-secuieşti.
Prin urmare, banii se pompează, dar maghiarii de rând nu sunt lăsaţi să iasă din ţarc. Vorbim despre trei etape ale unui amplu şi de durată proces gândit de grofii moderni, proces de punere a mâinii pe această parte de ţară, odată pentru totdeauna: în primii 20 de ani, maghiarii-secui (cum le place să zică) nu au fost lăsaţi să judece cu capul lor, aflat la purtător; acum, traversăm perioada (pentru că vrând-nevrând au venit vremurile moderne şi pe-aici şi s-a mai deşteptat lumea) în care li se arată oamenilor de rând că datorită lor, a bravilor conducători, li se dezvoltă zona; în final, vor veni timpurile când, puse la cheie, pentru cele trei judeţe se planifică (visează) obţinerea de jure a autonomiei teritoriale pe criterii etnice, după ce modernizarea s-a realizat fix pe banii contribuabililor români din toate colţurile României.
În paralel, apropo de faptul că nu sunt lăsaţi să iasă din ţarc, maghiarilor li se înfiinţează tot felul de instituţii de învăţământ, până la, inclusiv, universităţi. Aceasta ca tinerii „să nu fie nevoiţi” (aşa li se zice) să studieze în afara ţinutului secuiesc. O altă mare înşelătorie: odată ce vor rămâne inclusiv pentru studii aici - procesul fiind, să nu uităm, unul ireversibil -, tinerii maghiari-secui nu vor mai studia şi interacţiona cu tinerii români, deci nu vor mai avea şansa să iasă în România, unde să se dezvolte profesional, să câştige un salariu bun şi implicit să ducă un trai mai bun, ei şi familiile lor. Argumentul constă în chiar politica izolaţionistă, aproape arhaică şi de neconceput pentru UE, dusă în prezent de braţele Budapestei în ţara noastră, care sunt, la nivel politic, UDMR, PCM şi PPMT. Acest tip de politică nu duce decât la crearea unei falii între români şi maghiari. O să vedeţi ce probleme o să le creeze în viitor maghiarilor de rând refuzul lor de azi de a mai învăţa limba română şi implicit încurajarea copiilor să îi urmeze în această prostie. N-o să vă vină să credeţi peste ani! Şi de aici se trage totul, din obsesia liderilor unguri de a ţine sub control şi a manipula comunitatea maghiară, fapt ce are ca efect blocarea oricăror interacţiuni între aceasta şi majoritatea românească. Prin urmare, în România nu se vor mai putea integra şi nu vor mai putea lucra pentru că nu vor şti limba română, iar dincolo, în Ungaria, nu prea mai doresc să meargă deoarece sunt trataţi ca cetăţeni de rang inferior, deoarece populaţia ungurească din statul vecin îi priveşte ca pe un pericol pentru propria sa subzistenţă.
Apoi, ca să trec dincolo de această diminuare a şanselor pentru viitor a maghiarilor-secui de rând, trebuie să spun că efectul pervers al izolaţionismului promovat de autonomiştii unguri constă în crearea unui teren fertil manifestărilor naţionalist-extremiste, şovine, antieuropene. Pe acest fond au apărut organizaţiile ungureşti extremiste ca Jobbik, Garda Maghiară, Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate etc., care acţionează pe teritoriul României, deocamdată ca în ţara lui Papură-Vodă, organizând în munţi adevărate tabere paramilitare. Scopul? Menţinerea unei stări tensionate în judeţele Covasna şi Harghita şi, de fapt, în toată Transilvania. Toţi aceşti „gardişti”, „militari”, „husari” ş.a. sunt folosiţi din umbră de UDMR, formaţiunea căreia îi convine de minune statutul de organizaţie moderată, care ţine echilibrul în România şi dialoghează mereu cu guvernanţii, de la care primeşte însemnate fonduri tocmai pentru finanţarea acestor acţiuni îndreptate împotriva Statului Român.
Mai departe, trebuie spus că prevederile din Proiectul de autonomie al UDMR care obligă cetăţenii români să înveţe limba maghiară, nu doar că sunt neconstituţionale, dar conduc în mod evident la alterarea relaţiilor dintre cele două comunităţi. Este de remarcat că aceste prevederi respectă întocmai linia impusă de Budapesta, pentru că autorităţile ungare - chiar prin vocea unui important om politic, foarte prezent în România, Nemeth Zsolt, care este preşedintele Comisiei de Politică Externă din Parlamentul ungar şi vicepreşedinte al APCE (Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei) - sprijină demersurile de desfiinţare a învăţământului bilingv în zonă, văzut ca un pericol pentru puritatea etnică maghiară (concept dezvoltat în anii tulburi de după ’89). Sunt deja arhicunoscute, în acest sens, încercările de segregare etnică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş şi cele de desfiinţare a Colegiului Naţional „Unirea”, o instituţie prestigioasă de învăţământ bilingv cu tradiţie din aceeaşi urbe mureşeană. Ceea ce, însă, este mai puţin cunoscut opiniei publice româneşti, este programul politic ungar de dezvoltare a învăţământului exclusiv în limba maghiară în Transilvania. Programul este finanţat direct de la Budapesta prin diferite fundaţii, precum Fundaţia „Sapientia”, care finanţează Universitatea „Sapientia”, sau Fundaţia „Pro Universitate Partium”, prin care se alocă fonduri pentru Universitatea Creştină „Partium” din Oradea. Şcoli de meserii şi licee maghiare sunt deschise şi construite cu bani de la Budapesta, în timp ce şcolile bilingve sunt desfiinţate la presiunile UDMR, iar şcolile cu predare în limba română din Harghita şi Covasna au grave probleme de finanţare. Şi cu toate că Legea actuală a educaţiei prevede pentru aceste şcoli o finanţare similară cu a celor cu predare în limba minorităţilor, mai exact cu un coeficient suplimentar PER CAPITA, autorităţile locale ungureşti din aceste două judeţe, despre care spuneam la început că au dublă cetăţenie, refuză să respecte aceste norme.
În situaţia în care, Doamne fereşte, limba maghiară va deveni oficială în regiune, se va institui automat obligativitatea învăţării acesteia de către populaţia românească. Să ne înţelegem, a întregii populaţii româneşti, nu doar a acelei părţi care intenţionează să se angajeze în instituţiile publice. Şi să vedeţi atunci cum va creşte influenţa (mai bine spus, tupeul) reprezentanţilor UDMR în zonă, în condiţiile în care deja aceştia au un ascendent formidabil asupra instituţiilor Statului Român, chiar şi la Bucureşti, nu doar în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Prin urmare, cine vor fi cei care vor gestiona fondurile regionale şi cele venite de la administraţia de stat din Bucureşti? Ghici ciupercă! Evident că udemeriştii, că doar de asta este miza adoptării Proiectului special al autonomiei ţinutului secuiesc aşa de mare. Cu alte cuvinte, ei vor fi jupânii peste o regiune în care deja circa 400 de mii de maghiari, din cei 600 de mii, au cetăţenia ungară. Odată obţinută autonomia, cât va mai dura până vor solicita independenţa Transilvaniei?! Puţin, evident, deoarece având un număr semnificativ de cetăţeni ungari în această zonă, devenită autonomă, vor spune că aceasta este diferenţa dintre ţinutul secuiesc şi Catalonia, Ţara Bascilor sau Tirolul de Sud, unde etnicii respectivi nu beneficiază de dublă cetăţenie. Vor specula această chestiune la maxim în faţa UE, ca să se poată băga în treburile interne ale altui stat, adică ale României. Numai naivii nu văd că, în contextul războiului din Ucraina şi a solicitărilor de autonomie din mai multe state europene, proiectul legislativ al UDMR satisface interesele Rusiei în această regiune din centrul României, care doreşte crearea de disensiuni şi tensiuni etnice şi politice în interiorul Uniunii Europene, afectându-i siguranţa.
În fine, se vede treaba că administraţia ungurească din „secuime” îşi ascunde interesele financiare şi de grup, alimentând tensiuni artificiale şi promovând o politică secesionistă ca falangă a Budapestei. De unde şi plimbările lungi şi dese ale oficialilor ungari pe teritoriul Transilvaniei, când trebuie şi când nu trebuie. Spre exemplu, toată ziua, bună ziua, cine defilează la evenimente precum sărbătorirea zilei de 15 martie prin aşa-numitul ţinut secuiesc? Nimeni altul decât vicepremierului ungar Semjen Zsolt, „fratele geamăn” al lui Nemeth Zsolt. Deşi acest Semjen defilează călare - într-o replică feudală a intrării lui Horthy Miklos în Cluj-Napoca - prin Târgu-Secuiesc, oraş din România, nimeni nu-l trage niciodată de turul pantalonilor. Este aproape incredibilă, de neimaginat pentru secolul în care trăim o astfel de atitudine caducă, arhaică şi deplasată a oficialilor ungari veniţi prin ţara noastră, dar şi a liderilor maghiari cu dublă cetăţenie din administraţia publică românească.
Marilena Radu