Bazată pe o puternică şi veche tradiţie, Sântilia voineştenilor s-a desfăşurat, anul acesta, în zilele de 18-19 iulie, în Valea Zânelor din Voineştii Covasnei. Două zile de cântec, joc şi voie bună, într-un cadru natural deosebit, un adevărat maraton printre tradiţii şi obiceiuri, printre melodii şi costume populare din toate zonele Ţării şi din afara ei, lecţie de istorie şi etnografie, meşteşuguri populare, ateliere creative şi datini păstoreşti.
Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu”, organizatorul Sântiliei voineştenilor, a încercat să sublinieze convingerea că nota dominantă a acestei sărbători este caracterul ei naţional. Izvorâtă din vechi tradiţii populare, reînviată şi organizată în forme noi, Nedeia Mocănească a voineştenilor nu este numai a locului, cum erau nedeile de altădată, ci a Ţării întregi, a Neamului. Este naţională şi prin ceea ce subliniază, prin momentele deosebite pe care le marchează şi prin modul specific naţional, românesc, în care realizează această marcă. Este naţională prin esenţa ei, prin forţa ei spirituală, dar şi prin rezonanţa pe care a căpătat-o în viaţa culturală de azi a Ţării, prin locul pe care îl ocupă în cultura contemporană românească.
Prin Sântilia voineştenilor, organizatorii îşi doresc să contribuie la cultivarea valorilor spaţiului strămoşesc, ca mod de a păstra spiritul şi fiinţa naţională, să insufle tinerei generaţii dragostea de tradiţii şi de Neam.
Ediţia din 2015 a Sântiliei a început sâmbătă, 18 iulie, cu făcutul de flori, obicei al nunţii tradiţionale la românii din Voineşti (la nunţile obişnuite, făcutul florilor se întâmplă joia, după cununia civilă, la casa miresei; tinerii se adună şi confecţionează, din hârtie creponată de diferite culori, de obicei roşu, galben şi albastru, florile cu care se vor împodobi brazii de nuntă, ploştile, caii, aşa cum au învăţat din vechime). Tot atunci, a fost împodobită Casa Nedeii, locul de desfăşurare al ceremonialului de a doua zi, aidoma unei vechi case ţărăneşti, cu brazi de nuntă la poartă, cu ţoale alese, străchini, blidar, perdele şi ştergare vechi. A fost arborat şi steagul tricolor.
Program artistic de excepţie
Programul artistic a fost deschis de Ana Maria Sandulea şi Alexandra Elena Bîrlă, tinerele şi talentatele interprete de muzică populară din Voineşti. Au urmat „Junii Covăsneni”, ansamblul de dansuri înfiinţat cu un an în urmă, la iniţiativa şi cu sprijinul părinţilor care au înţeles importanţa apropierii copiilor de dansurile populare încă de la vârstă fragedă. Ansamblul numără în prezent peste 50 copii, împărţiţi pe două grupe de vârstă, este coordonat de Oana Şulea şi beneficiază de experienţa coregrafului, maestrul Gică Popa. Ne bucurăm că aceştia fac progrese de la o zi la alta, participă la foarte multe activităţi ale comunităţii covăsnene şi suntem siguri că vor reprezenta cu cinste Covasna în activitatea lor viitoare, pe care le-o dorim cât mai fructuoasă.
O surpriză plăcută a reprezentat-o Formaţia de dansuri „Mocănaşul” din Poiana-Sărată, judeţul Bacău; noii noştri prieteni, copiii pregătiţi de educatoarea Maria Petrescu, ne-au arătat dansuri din zona Oituzului (de altfel, în ziua de duminică urma să aibă loc Sântilia de la Poiana Sărată, manifestare tradiţională care se străduieşte să crească de la an la an, prin eforturile unor oameni inimoşi de la Asociaţia „Sfântul Ilie” Poiana-Sărată şi Parohia Ortodoxă din localitate).
Probabil că şi păsările s-au oprit din zbor când, pe scena din Poiana Nedeii a urcat copila din Braşov cu glas de privighetoare, Elena Istrate. (Autorul acestui articol vă cere permisiunea de a-i adresa felicitări acestei tinere talentate, care participă la manifestările culturale importante din judeţul Covasna şi emoţionează publicul cu dăruirea cu care interpretează piese din repertoriul românesc.)
Prietenii noştri, Ansamblul „Ciobănaşul” din Tupilaţi, condus de Ronică Leonte, au fost prezenţi şi în acest an la Covasna, cu frumoase dansuri moldoveneşti. Cântecul de pe Târnave ne-a fost adus de Grupul vocal folcloric „Târnava Mare” din Ţopa, de asemenea o prezenţă constantă la Sântilia voineştenilor. Ne bucură faptul că aceştia revin an de an în Valea Zânelor, cu aceeaşi dragoste de folclor şi tradiţii.
Şi Maramureşul a fost prezent la Covasna în ziua de sâmbătă, prin moroşanca Ioana Bozga, care le-a pregătit organizatorilor şi un cântec scris special pentru Sântilia voineştenilor. Au urmat momente de înaltă trăire românească, cu artişti cunoscuţi din judeţul Covasna: solista Diana Mogoş, făcând parte din Ansamblul Liceului „Constantin Brâncuşi” din Sfântu-Gheorghe, apoi Corul bărbătesc „Voievozii Munţilor” din Vâlcele, dirijat de diaconul Vasile Tămaş şi însoţit de viceprimarul localităţii, Nicolaie Cucu, care este şi membru în ansamblu. Prestaţia lor artistică a încântat şi emoţionat localnicii şi turiştii aflaţi în Valea Zânelor. Cu nimic mai prejos a fost şi momentul pregătit de Formaţia de dansuri „Izvoraşul” din Zăbala, coordonată de Nicolae Pătrânjel, care în acest an a îndeplinit cu brio şi sarcina de prezentator al programului artistic, alături de Alexandra Elena Bîrlă. Au încheiat pleiada de artişti din judeţul Covasna dansatorii de la „Florile Zagonului” şi Irimie Şelariu, originar din Zagon. Scena a fost ocupată de membrii Tarafului Mircea şi Liviu Enache din Morunglav, taraf construit pe structura familiei Enache (familie de lăutari vestiţi, a căror genealogie, atât cât se poate reconstitui, se confundă cu continuitatea lăutăriei). Iar vioristul cetei, Mircea Enache, a dat o lecţie de virtuozitate pe care puţini lăutari o pot egala: cântecul la fir de păr. Este vorba despre un fir de coadă de cal, luat de la arcuş, legat pe coarda sol a viorii, după care vioristul îl trece printre degete ca la buhai, în timp ce, cu mâna stângă, potriveşte notele ca la interpretarea obişnuită, dar numai pe coarda sol. Firul de păr, fiind bine frecat cu sacâz, „scârţâie”, dar scârţâitul e transformat în cântec de măiestria vioristului.
După aproape 10 ore de spectacol folcloric în totalitate, continuu, fără pauză, timp în care localnicii şi turiştii participanţi au avut prilejul de a pune la încercare faima produselor tradiţionale păstoreşti (şi vă asigurăm că toată lumea a avut doar cuvinte de laudă la adresa acestora), seara s-a încheiat cu un imens foc de tabără.
Obiceiurile nunţii tradiţionale
la românii voineşteni
Ziua de duminică, 19 iulie, a început de dimineaţă, când, în faţa Bisericii Ortodoxe „Înălţarea Domnului”, au început să se adune călăreţii şi căruţele. Tinerii voineşteni, îmbrăcaţi în frumoasele lor straie populare, călare pe cai împodobiţi cu flori tricolore - roşii, galbene şi albastre - pregătite în ziua precedentă, reprezintă alaiul de nuntă. Aceştia, potrivit datinii, după ce şi-au primit binecuvântarea de la preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă, au pornit către Casa Nedeii, traversând Voineştiul, vestindu-şi sosirea prin chiote şi strigături. Obiceiul Sântiliei este, de fapt, transpunerea ceremonialului nunţii tradiţionale la voineşteni, cu toate elementele acesteia, moştenite din strămoşi.
Potrivit tradiţiei, mirii sunt aleşi dintre tinerii care urmează a se căsători în acel an sau în următorul, astfel că nedeia e un fel de repetiţie a ceea ce îi aşteaptă în curând. În 2015, rolurile de mire şi mireasă au fost îndeplinite de Tudor Mădălin Bîrlă şi Roxana Coroiu, care se vor căsători cu adevărat la sfârşitul acestei luni.
Probabil unul dintre cele mai aşteptate momente este cerutul miresei de către vornic (în acest an, Constantin Munteanu), însoţit de ceilalţi călăreţi. Vornicul, în credinţa populară, este „delegatul” mirelui în faţa socrilor mici, de la care este cerută mireasa. „Cerutul miresei” este, în fapt, o oraţie de nuntă, recitată de vornic, transmisă prin viu grai din generaţie în generaţie. După acceptul socrilor mici, a urmat „hora miresei” - nuntaşilor li se prind flori de nuntă în piept. Mireasa iese în mijlocul horei, colacul i se ţine deasupra capului şi se stropeşte cu vin, mai apoi acesta este rupt şi împărţit tuturor, ca toţi să ia parte la bucuria tinerilor.
Spectacolul Sântiliei a continuat cu unele obiceiuri ale adevăratei nunţi tradiţionale de la Voineşti: conchioluitul miresei (care semnifică trecerea fetei în rândul femeilor măritate şi, deci, renunţarea la codiţe, în timp ce i se cânta „Ia-ţi mireasă ziua bună / de la tată, de la mumă...), obicei care constă în aşezarea de către naşă a voalului pe capul miresei, iar pentru amuzament, mirele plasează pe capul acesteia tot felul de obiecte: o basma, o pălărie, o lingură sau alte obiecte.
A urmat bărbieritul mirelui, de către cel mai bun prieten (Decebal Furtună), cu un brici de lemn, care semnifică trecerea de la viaţa de fecior la cea de om însurat.
Un alt obicei îl reprezintă descălţatul naşilor de către miri. Mirele o descalţă pe naşă, iar mireasa pe naş, fiecare încercând să-şi dovedească abilitatea. Cel care termina primul, se spunea că va conduce viitoarea familie. Descălţatul este aranjat în aşa fel încât mireasa întotdeauna reuşeşte să scoată prima pantoful. Apoi, naşul împreună cu mireasa, iar mirele cu naşa, dansează pe paie aprinse, cu rol de purificare şi fortificare, invitându-i pe nuntaşi la dans şi petrecere. Ca şi în 2014, Flavia şi Mihai Lungu au fost o pereche de naşi ireproşabili. Toţi nuntaşii se prind, apoi, în Hora Sântiliei (moment în care feciorii dăruiesc fetelor „păpuşile” de caş, iar fetele, în schimb, le dăruiesc busuiocul).
Muzica a fost asigurată de Neluţu Sandulea, iar întreg programul obiceiurilor tradiţionale de nuntă a fost coordonat de mama acestuia, Ana Sandulea.
Ca în fiecare an, nu au lipsit întrecerile între tineri: trântele ciobăneşti şi ridicarea bolovanului. Pentru a-şi dovedi puterea şi isteţimea, şi pentru a face o bună impresie fetelor, flăcăii îşi măsoară forţele într-o trântă ciobănească. Câştigătorii din acest an au fost George Şerban, Cristian Mircea şi Ciprian Furtună (la adulţi) şi Tudor Ghiţu, Sebastian Lungu şi Ştefan Popica (la copii). Câştigător la proba de ridicare a bolovanului pictat cu culorile tricolorului a fost Gheorghe Baciu, urmat de Gheorghiţă Enea. Toţi au fost premiaţi de către organizatori, locul I fiind recompensat cu un berbecuţ.
Dacii au fost prezenţi şi în
acest an la Sântilia Covasnei
Ca şi la ediţiile precedente, prezenţa dacilor a adus un plus de valoare manifestării de la Covasna. Aceştia, membri ai Asociaţiei „Omnis Barbaria” din Satu-Mare, au reuşit să ne aducă mai aproape de istoria noastră de acum 2000 de ani. „Asociaţia „Omnis Barbaria” din Satu-Mare şi-a făcut o tradiţie din a participa la această manifestare, căci, ce am fi fără tradiţii? (...) Astăzi am pregătit un program ce cuprinde prezentarea câtorva personaje, prezentarea unor echipamente şi a unor secvenţe de istorie. (…) Istoria nu este decât o carte foarte, foarte lungă de amintiri, o carte foarte, foarte plină de amintiri, căci noi ca indivizi, fără memorie n-am fi nimic. Noi, ca naţie, fără memorie, fără tradiţie, fără moştenirea zilelor care au trecut, n-am fi ce suntem astăzi. (…) Asociaţia „Omnis Barbaria” pe care cu cinste o reprezint, vă prezintă o astfel de amintire, o astfel de pagină de memorie, fără de care aceşti munţi pe care dumneavoastră îi ştiţi plini de cetăţi dacice n-ar mai fi ai noştri şi n-am mai putea spune: „Aici este un strat de pământ, un strat de pietre şi un strat de oase ale moşilor şi strămoşilor noştri”. Noi, astăzi, prezentăm acel strat dacic care stă la baza a ceea ce noi toţi, din România, suntem… baza istoriei noastre”, au spus cei de la Asociaţia „Omnis Barbaria” la începutul programului lor din curtea Casei Nedeii.
De altfel, timp de două zile, persoanele dornice să descopere detalii interesante despre viaţa dacilor au putut să participe la atelierele de olărit, de ţesut cu război vertical, de cusut şi împletit, de fierărie şi de confecţionat cămăşi din zale, demonstraţiile lor de luptă fiind unul din punctele de atracţie pentru copii, mai ales. Mulţi dintre participanţii Sântiliei au profitat de ocazie pentru a se fotografia alături de luptătorii daci de la Asociaţia „Omnis Barbaria”.
„Condeiul ardelean”,
citit cu drag de participanţii
la Nedeia Mocănească
Alături de standul de prezentare al dacilor, s-a aflat echipa Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu ateliere creative şi jocuri legate de costumul popular, foarte apreciate de vizitatori. Standul Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” a oferit publicului o nouă apariţie editorială (albumul fotografic Chipuri de demult din inima României: Voineştii Covasnei în imagini din secolul trecut, apărut la Editura Magic Print, Oneşti, 2015), iar redacţia ziarului românilor din Ardeal, „Condeiul ardelean”, a dăruit câteva sute de exemplare ale publicaţiei tuturor celor prezenţi la manifestarea voineştenilor.
Meşteşugul şi păstoritul,
în atenţia publicului iubitor
de a păstra tradiţiile străvechi ale Poporului Român
Continuând tradiţia anilor trecuţi, organizatorii au încercat să dea o cât mai mare amploare zonei meşteşugurilor populare. Alexandru Ilinca, prezenţă tradiţională la Sântilia voineştenilor, ne-a spus: „Am învăţat meserie de la tatăl meu, dar nu am practicat-o pentru că am fost croitor. După ce am ieşit la pensie, am considerat că trebuie să continui tradiţia astfel încât acest meşteşug să nu dispară. Tatăl meu mi-a dat imboldul de a mă apuca de treabă, am văzut că, la târguri, nu expune nimeni opinci, că era o verigă lipsă. În Ţară mai sunt puţini oameni care fac opinci, iar tinerii nu se înghesuie să mai înveţe”. Acum este unul dintre cei mai căutaţi meşteşugari din România şi se poate lăuda că i-a învăţat să facă opinci chiar şi pe americani. Şi ne-a promis că va reveni la Sântilia noastră, deoarece îi place la Covasna şi apreciază efortul voineştenilor în păstrarea şi promovarea tradiţiilor.
Sântilia voineştenilor este un obicei pastoral vechi de sute de ani; voineştenii - păstori renumiţi, cu nimic mai prejos decât cei din Mărginimea Sibiului, Săcele sau Breţcu. Aşadar, nu putea să lipsească tradiţionala expoziţie de rase de oi, organizată în parteneriat cu Asociaţia Crescătorilor de Ovine din judeţul Covasna. Ca şi la ediţia precedentă, pe poiana din Valea Zânelor a venit o turmă de oi, care au fost mulse în faţa spectatorilor, iar aceştia au avut posibilitatea să vadă cum se pregăteşte caşul într-o stână tradiţională, au putut gusta jintiţă proaspătă sau bulzul ciobănesc pe jar, alături de o pastramă de oaie veritabilă. Mircea Cojan, renumit cioban voineştean, a explicat şi arătat pas cu pas ce înseamnă produs natural 100 la sută, după o reţetă de sute de ani, moştenită şi transmisă din generaţie în generaţie. A stat de vorbă, cu răbdare, cu fiecare om interesat de mersul lucrurilor în această nobilă îndeletnicire care este păstoritul, făcând comparaţie între vremurile de demult şi cele de acum. Deloc uşoară, meseria de oier este una veche, în care s-au acumulat cunoştinţe milenare transmise mai ales prin viu grai de la o generaţie la alta. Pentru a fi practicată la cote înalte necesită pricepere, dragoste pentru animale şi sacrificii. Din vorbele lui Nea Mircea răzbătea tristeţea că vremurile în care păstoritul nu era doar o meserie, ci un mod de viaţă în Voineştii Covasnei, au cam apus. Deja multe lucruri despre vechiul oierit au fost uitate. Cu atât mai importantă este Sântilia voineştenilor, deoarece scopul acesteia este păstrarea tradiţiilor păstoreşti şi, în primul rând, protejarea, apoi transmiterea acestora tinerei generaţii.
Deşi canicula a dat de furcă spectatorilor, făcându-i să caute umbra brazilor din poiană, spectacolul folcloric, în totalitate live, cu acompaniament fără instrumente electronice (ci doar cu acelea autentice, tradiţionale, mai bătrâne decât posesorii lor, membrii Tarafului Mircea şi Liviu Enache din Morunglav), s-a desfăşurat şi duminică în acelaşi ritm din ziua precedentă.
Nedeia, târg de două ţări
Programul a început cu „Junii Covăsneni”, mari şi mici, care au prezentat suite de dansuri din mai multe zone ale Ţării. Apoi, organizatorii au demonstrat că Sântilia voineştenilor a ajuns să fie un eveniment internaţional. Pe scenă a evoluat Ansamblul folcloric „Veselia” din Vidin (Bulgaria), condus de Albena Borisova, invitat de onoare al manifestărilor de la Covasna. Începând cu acest an, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” îşi propune să invite la fiecare ediţie artişti români de peste graniţele Ţării. De altfel, în trecut, Nedeile erau numite târguri de două ţări. Înainte de Unire, Nedeile erau locul de întâlnire a românilor de pe ambele părţi ale Carpaţilor, nu ţineau cont de graniţele nefireşti. În ciuda condiţiilor istorice vitrege, ele au unit cultural, matrimonial şi economic, organismul etnic românesc. Tradiţia târgurilor de două ţări este încă un aspect pe care îşi doreşte Sântilia voineştenilor să îl atingă, unul din elementele de noutate ale acestei ediţii.
Şi din nou un program
artistic fabulos, care a ridicat participanţii la horă
După frumoasele dansuri transilvănene ale Ansamblului „Mugurii Feldioarei” şi un nou recital al tarafului oltenesc, Valea Zânelor a răsunat de cântecele ciobăneşti din Mărginimea Sibiului ale tinerei Gabriela Tuţă, cea căreia Lucreţia Ciobanu i-a transmis ştafeta cântecului de ciobănie, declarând-o continuatoarea stilului ei, spunându-i: „Du mai departe moştenirea pe care o las, dar păstreaz-o curată, păstrează cântecele aşa cum le-am primit din străbuni, aşa cum le-au cântat din vechime ciobanii noştri pe vârf de munte, cu turma de oi împrejur, cu cerul cu stele deasupra şi cu Dumnezeu în suflet”.
Momente de neuitat au oferit şi membrii Ansamblului „Brâuleţul” din Sita-Buzăului, prieteni dragi care revin la Covasna an de an. Au smuls ropote de aplauze, mai ales când au interpretat magistral Dansul Căluşului. În 2005, Căluşul a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO. Deşi cea mai veche melodie pentru acest dans este atestată abia în secolul XVII, ritualul este cu mult mai vechi, derivând probabil din practicile antice privind purificarea şi fertilitatea ale strămoşilor noştri. Dansul căluşului e atestat şi de Dimitrie Cantemir, care în „Descrierea Moldovei” spune despre căluşari, între altele: „Căci ei au peste o sută de jocuri felurite şi câteva aşa de meşteşugite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul şi parcă zboară în văzduh”. Exact aceeaşi impresie am au avut-o şi covăsnenii din Poiana Nedeii, privind căluşarii din Buzăul ardelean.
Recitaluri de excepţie au fost dăruite publicului de către interpretele de muzică populară Viorica Florea şi Ina Todoran, iar oamenii n-au mai rezistat şi s-au prins într-o horă mare, cât toată poiana. Astfel, ne apropiem de adevărata nedeie, când cei prezenţi nu erau doar spectatori, ci participanţi în adevăratul sens al cuvântului. Ei nu asistau, ci participau. Ei făceau nedeia. Căci nedeile erau ocazii de întâlnire şi petrecere între oameni din locuri diferite, care altfel poate nu ar fi avut posibilitatea să se cunoască. Aşa au fost transmise dintr-o parte în alta tradiţii, obiceiuri. Aici au fost legate prietenii trainice, s-au pus la cale peţiri şi căsătorii. Ce însemna nedeia pentru ţăranul român din vechime iese strălucit în evidenţă din cuvintele lui Ion Pop Reteganul: „Nedeia e mai luată în seamă decât Crăciunul, Paştele sau Rusaliile…Nedeia e şi mai mult decât Anul Nou. Nime din popor nu numără anii de la Anul Nou, ci de la Nedeie, nime nu doreşte nimic mai cu foc ca sosirea Nedeii”.
A coborât cortina peste
încă o ediţie reuşită. Aşteptăm
Nedeia Mocănească 2016
După încă o zi încărcată, cu multe ore de program artistic fără întrerupere, după o muncă îndârjită a organizatorilor, ajutaţi de tineri voluntari, s-a încheiat încă o ediţie reuşită a Sântiliei voineştenilor. „Ne place să credem că am crescut atât cantitativ, cât şi calitativ. Ne-am străduit să sprijinim şi să promovăm valorile cultural-artistice locale, am transformat Sântilia noastră într-un eveniment internaţional, am încercat să aducem pe scenă doar folclor autentic, am dat o mai mare amploare elementului tradiţional. Am observat din ce în ce mai mulţi tineri care îmbracă cu drag costumul popular, ne-am bucurat să vedem că lumea s-a ridicat de la mese şi a încins hore în preajma scenei. Se află în spate o muncă susţinută a unei echipe de oameni din Asociaţie, care fac asta cu pasiune, din dragoste de românesc şi de tradiţii. Le mulţumim tuturor celor care au contribuit, financiar sau prin alte moduri, la realizarea acestui eveniment!”, a declarat Lucian Bunghez, coordonatorul programului.
Sântilia - Nedeia mocănească a voineştenilor, 2015, a fost organizată de Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu”, cu sprijin financiar de la Consiliul Judeţean Covasna, Primăria Covasna şi agenţi economici cu suflet mare din zonă.
Parteneri: Asociaţia Crescătorilor de Ovine Covasna, Casa Orăşenească de Cultură Covasna, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Asociaţia Culturală „Omnis Barbaria”, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu”.