Borsecul, cândva cea mai importantă staţiune din Transilvania, este un mic orăşel situat în nordul judeţului Harghita, având o populaţie ce numără cu puţin peste 2.500 de locuitori. Aflat în Carpaţii Orientali, în depresiunea situată la interferenţa munţilor Giurgeului, Bistriţei şi Călimani, la o altitudine medie de 900 de metri, oraşul este compus din două areale care corespund geografic celor două mici zone depresionare ce se unesc, Borsecul de Jos şi Borsecul de Sus.
Borsecul redevine cel de altădată
Oraşul Borsec îşi datorează renumele resurselor de ape minerale, ape care au primit medalia Târgului Internaţional de la Viena în anul 1873, primind supranumele de „Regina Apelor Minerale”. Locuită încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în aşezare s-au construit primele băi şi s-a pus accentul pe infrastructură în perioada de la mijlocului veacului XIX. O puternică dezvoltare însă, şi un reviriment masiv, Borsecul a cunoscut în perioada interbelică. În anul 1953, Borsecul a fost ridicat la rang de oraş şi de staţiune balneo-climaterică, multă vreme de interes naţional. A urmat decăderea de după 1990, când s-a ajuns până la excluderea din sistemul turistic şi balnear, dotările pentru tratamentul recuperator şi ansamblul clădirilor complexului s-au degradat până la stadiul de ruină, totul culminând cu închiderea bazei de tratament. Printr-un proiect derulat cu sprijinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, demarat în anul 2011 şi încă de finalizat, Borsecul a beneficiat de un amplu program de investiţii, ale cărui efecte se văd deja prin construcţia a trei piste de schi şi a unei noi baze de tratament, prin reamenajarea obiectivelor de interes turistic, dar şi printr-o infrastructură ce începe să redevină utilă şi plăcută ochiului. Fireşte că nu au dispărut cu totul clădirile degradate şi că încă mai sunt multe şantiere în lucru, mai mici sau mai mari, publice sau private, însă Borsecul începe încet, încet să-şi reclădească imaginea de altădată. Din ce în ce mai frumos, mai viu şi mai dezvoltat - aşa am regăsit deunăzi Borsecul, care, cu siguranţă, dacă o va ţine pe calea aceasta pe care s-a înscris de câţiva ani, va redeveni, în nu foarte multă vreme, staţiune de interes naţional, ba poate şi internaţional, căci potenţialul pe care îl are este fantastic.
Am ajuns la Borsec pe DN 15, unul dintre drumurile importante de acces care leagă Ardealul de Moldova, venind dinspre Topliţa, prin Pasul Creanga, având spre este Valea Bistricioarei. Este duminică, 2 august 2015. În micuţul orăşel m-a întâmpinat, dis-de-dimineaţă, soarele, anunţând o zi splendidă de vară, cum au fost multe în ultima vreme, nu chiar toridă, căci ne aflăm totuşi la munte, nu în Bărăgan. Motivul călătoriei mele este unul deosebit - sfinţirea mare, sau târnosirea, noii biserici ortodoxe din Borsec, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, construită pe locului celei vechi. Părintele Nicolae Călin Borsec, parohul Borsecului şi gazda noastră a tuturor în această minunată şi binecuvântată zi, îmi înmânează scurtul istoric Parohiei.
Scurt istoric al Parohiei Ortodoxe Borsec
„Parohia Ortodoxă Borsec a luat fiinţă în anul 1935, odată cu ctitorirea Bisericii de către Patriarhul Miron Cristea. Primul preot paroh a fost părintele Păsat.
În anul 1940, odată cu ocuparea Transilvaniei de către trupele horthyste au început greutăţile pentru Parohie. Astfel, în luna februarie 1941, soldaţii horthyşti, cu sprijinul populaţiei maghiare, au dărâmat cu securile Biserica, până la temelie.
Din 1942 până în 1948, avem puţine informaţii despre viaţa parohiei, dar după acest an, Parohia s-a constituit în jurul Bisericii vechi, care a revenit de la cultul greco-catolic. Din fericire, iconostasul Bisericii a fost salvat şi dus la Biserica din Parohia vecină, unde se află şi în prezent. Acest lucru îl confirmă şi Mitropolitul Nicolae Corneanu, în cartea sa intitulată „Biserica Românească din nord-vestul ţării în timpul prigoanei horthyste”.
Biserica veche are hramul „Schimbarea la Faţă”. Biserica este formată din altar, naos şi pridvor, cu clopotniţa deasupra pridvorului. (…)
Biserica a fost reparată prin grija Sfintei Mitropolii din Sibiu şi cu ajutorul bănesc al credincioşilor ortodocşi români care au venit la tratament şi odihnă în această staţiune.
În anul 1956, a fost reacoperită de către credincioşii din Capu-Corbului, conduşi de părintele Ioan Borza.
Ĩncepând cu anul 1980, s-au făcut reparaţii substanţiale atât la acoperiş, cât şi reparaţii interioare, exterioare, izolaţii termice şi fonice la bolta din interiorul bisericii. Tot atunci s-au făcut şi trotuare de protecţie a zidurilor.
În această biserică au slujit următorii preoţi: Pr. Alexandru Cojocaru (1924-1948), Protos. Cesarie Ursu (1955-1956), Pr. Ioan Borza (1956-1962), Pr. Emil Sămărghiţan (1962-1963), Pr. Alexandru Lazăr (1963-1979), Pr. Viorel Mihoc (1979-1990), Pr. Lucian Pop (1990-1995), Pr. Nicolae Călin Ciupudean (1995-prezent).
Bunurile de inventar cu o valoare istorică deosebită au fost trimise spre păstrare la Muzeul cu obiecte bisericeşti din cadrul Mănăstirii „Sfântul Ilie” din Topliţa. (…)
Din anul 1999, s-a început ridicarea unei noi biserici parohiale, care a fost binecuvântată de PS Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, împreună cu părintele protopop Dumitru Apostol şi un sobor de preoţi, în data de 17 decembrie 2006. (…)
Ca o concluzie, putem spune că parohia, cu toate problemele pe care le-a avut în decursul istoriei, şi-a păstrat unitatea de credinţă şi îşi continuă misiunea mântuitoare în mijlocul credincioşilor.”
Sfinţirea Mare şi Dumnezeiasca Liturghie
Mulţimea de credincioşi, din oraş, din vecinătate, dar şi din alte zări ale Ţării (Neamţ, Iaşi, Braşov, Alba, Mureş, Covasna, Buzău, Gorj, Bucureşti), se strânge ciorchine la Sfânta Biserică ce urmează a fi astăzi sfinţită şi îl întâmpină, împreună cu un impresionant sobor de preoţi în frunte cu stareţul Mănăstirii „Sfântul Ilie” de la Topliţa, arhimandritul Emilian Telcean, cu protopopul Topliţei, părintele Dumitru Apostol şi cu profesorul de teologie de la Sibiu, părintele Vasile Mihoc, pe chiriarhul locului - Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
Într-o Biserică arhiplină, dar într-o linişte desăvârşită, vrednicul nostru ierarh târnoseşte noua Biserică Ortodoxă din Borsec, construită, cum spuneam, pe locul celei vechi, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, adăugându-i încă un hram, cel al „Sfântului Ioan Gură de Aur”.
Apoi, pentru Sfânta Liturghie Arhierească este pregătit, la umbra frumoasei noi biserici, ce astăzi, 2 august, a îmbrăcat straie de sărbătoare pentru a-l primi pe Hristos-Domnul, un Altar de vară. Liturghia este, aşadar, săvârşită, imediat după Sfinţirea Mare, de Vlădica Andrei, împreună cu numerosul sobor de preoţi şi poporul dreptcredincios. La slujbă asistă şi personalităţi de seamă, dintre care îi distingem pe Valer Dorneanu, judecător la Constituţională, de loc de pe aceste binecuvântate meleaguri, pe primarul oraşului Borsec, Mik Jozsef, pe primarul comunei Bilbor, Ilie Trif, pe primarul comunei Corbu, Nicolae Drugă, şi pe directorul general al SC Romaqua Group Borsec SA, Radu Lăzăroiu. Vine şi părintele romano-catolic, ca semn de normalitate, ca semn că oamenii, români şi maghiari deopotrivă, au nevoie în aste vremuri noi, moderne, să ducă un trai firesc unii cu alţii, în bunăînţelegere şi bunăstare, şi nu de vrajba promovată încontinuu de politicieni, vremelnic aflaţi în înalte demnităţi de stat, din care se asigură de îmbuibarea lor, sărăcindu-i pe oamenii de rând.
Urmează cuvântul de învăţătură, deosebit, al părintelui profesor Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, tatăl preotesei Cristina Aglaia Ciupudean, soţia părintelui paroh Nicolae.
În continuare, Preasfinţitul Părinte Andrei, în cadrul cuvântului său ziditor, explică credincioşilor ce anume s-a săvârşit cu exactitate în această zi minunată la Borsec: „(…) Am început cuvântul meu cu câteva versete din Cartea Facerii, pe care Iacov, omul ales de Dumnezeu, a aşezat temelia Bisericii pentru noi credincioşii. Pentru că într-o lume în care cu paşi iuţi ne îndreptăm spre descreştinare, omul senzaţional, modern, caută minuni. Ori, cea mai mare minune pe care Dumnezeu a făcut-o cu noi astăzi este că a îngăduit să vină harul Lui cel Sfânt să sfinţească această casă a cerului şi poartă a raiului, sau tindă a lui Dumnezeu. Vă spuneam după ce am terminat slujba sfinţirii că Biserica este darul nostru dat lui Dumnezeu până la sfinţire, şi cu atâta greutate s-a sfinţit această lucrare încât firimiturile de nisip din tencuială sunt echivalente cu lacrimile pe care dumneavoastră, fraţi şi surori întru Domnul din comunitatea euharistică, le-aţi aşternut ani şi ani de-a rândul până ce am văzut-o astăzi sfinţită. După sfinţire, Biserica este darul lui Dumnezeu pentru noi. Vedeţi cât de bun e Dumnezeu? Îi dai ceva, şi el îţi dă înapoi însutit! I-am dat o lucrare păcătoasă, făcută de mâna omului, şi el ne-a dăruit astăzi tinda raiului, pentru că aici, în Casa lui Dumnezeu, sunt Sfintele Taine, şi aici trăim, viem şi ne mişcăm în Hristos-Domnul. Casa lui Dumnezeu este poartă a cerului. Atât de frumos s-au gândit înaintaşii când au aşezat această Casă a lui Dumnezeu pe această colină în Borsec, încât nu ne rămâne decât a le mulţumi, decât a-i ruga pe mai departe pe cei care sunt ctitori să fie aproape de Biserică, iar cei care s-au mutat la Domnul să fie aşezaţi acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. (…) Dragii mei, mă gândeam dimineaţă când am intrat în Sfânta Biserică la rânduiala de sfinţire, în cadrul căreia, după cum aţi văzut, am înconjurat Biserica, s-au citit trei pericope de la Apostoli, trei pericope de la Evanghelie; ne-am aşezat în genunchi în faţa Sfintei Biserici şi l-am rugat pe Dumnezeu ca să deschidă porţile Împărăţiei cerurilor, am intrat înlăuntru şi am aşezat în prestor, în piciorul Sfintei Mese, Hrisovul, adică actul de întărire istoric despre cum s-a aşezat acest lăcaş aici, pentru a fi Casă a lui Dumnezeu. Apoi am aşezat, în piciorul Sfintei Mese, Sfintele Moaşte ale mucenicilor, pentru că pe piepturile lor s-a săvârşit prima dată Dumnezeiasca Liturghie. Dumnezeu a aşezat Liturghia pe Sfânta Cruce când a fost răstignit pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Şi toţi cei care cred în el nu sunt numai ucenici, ci mucenici prin mărturisirea credinţei lor. Am cântat, apoi, cu toţii veşnica pomenire ctitorilor sfântului locaşului acestuia. Cât va dăinui Dumnezeu şi cât în această Casă a Tatălui se va sluji Dumnezeiasca Liturghie, preotul se va ruga şi va pomeni pe ctitori şi pe toţi cei care astăzi aţi intrat în curtea Sfintei Biserici. După ce am aşezat moaştele, am pecetlui Sfânta Masă cu ceară curată de albine şi apoi am lipit numele evangheliştilor, Matei, Marcu, Luca şi Ioan. (…) După ce am aşezat evangheliştii, am uns lespedea Sfintei Mese cu Sfântul şi Marele Mir, care se sfinţeşte în Joia Mare de către soborul ierarhilor din Biserica noastră străbună şi care se foloseşte la taina Sfântului Botez, la Sfinţirea Bisericii şi a Sfintei Mese şi la Sfinţirea Antimisului, pe care se slujeşte Dumnezeiasca Liturghie. Am îmbrăcat, apoi, Sfânta Masă cu odoarele bisericeşti, veşmintele şi tot ceea ce dumneavoastră aţi dăruit lui Dumnezeu: sfântul chivot, crucea pictată, candelele arzând şi sfeşnicele, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce şi, după aceea, am ieşit în faţa Catapetesmei şi ne-am rugat lui Dumnezeu ca să trimită Duh Sfânt ca să sfinţească pictura şi icoanele acestea. (…) Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, acum când am sfinţit pictura, Sfânta Masă, adică zidirea Altarului, să se milostivească cu har şi belşug duhovnicesc asupra noastră, şi să strigăm Lui: Doamne, casa aceasta este casă şi poartă a Raiului. (…) Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi, să ne dăruiască sănătate, iertarea păcatelor şi să avem multe zile frumoase, cum a fost ziua de astăzi. Amin”.
Părintele Nicolae Călin Ciupudean, ridicat la rangul de iconom stavrofor
Pentru întreaga trudă şi jertfelnicie de care a dat dovadă în toţi aceşti ani (şi nu sunt puţini), de când se află la Borsec şi coordonează zidirea acestui sfânt lăcaş, Preasfinţitul Părinte Andrei a decis să îi dăruiască preotului paroh Nicolae Călin Ciupudean cea mai înaltă distincţie pe care o poate avea un preot, şi anume rangul de iconom stavrofor, adică purtător de brâu roşu şi cruce, neuitând, totuşi, să adauge că meritul pentru distincţia primită de preot este al tuturor celor care au contribuit la minunata lucrare din această staţiune montană din Carpaţi.
Cum este şi firesc, vine şi momentul, simbolic, în cadrul căruia Vlădicul Andrei îi distinge pe ctitorii Bisericii Ortodoxe „Schimbarea la Faţă”: Valer Dorneanu, Ioan şi Rozalia Nemeş, Octavian Creţu, Radu Lăzăroiu, Constantin şi Petronela Munteanu, Nicolae Costea, Maria Balmuş, Gheorghe Balmuş, Floarea Ţifrea, Radu Ţepeş, Gavriil Onu, Ştefan Ţepeş, Bianca Boronea, Mircea Buleti, Laurenţiu Pascal, Claudiu Bârdâzău, Aurelia Chindea, Ştefan Drugă, Dumitru Drugă şi Siomion Lăbonţ, dar le arată recunoştinţa şi lui Mik Jozsef - primarul oraşului Borsec, Constantin Bârdâzău - epitrop, Valentin Oprea, Ileana Blaga - văduvă, soţia fostului epitrop şi Maria Murariu - soţia meşterului care a ridicat biserica, murind chiar lângă sfântul lăcaş.
După mulţumirile aduse, la rându-le, de către părintele protopop Dumitru Apostol şi părintele paroh Nicolae Călin Ciupudean, mulţumiri aduse Bunului Dumnezeu pentru harul revărsat asupra noastră, a tuturor, dar şi Preasfinţitului Părinte Andrei pentru darul sfinţirii pe care l-a făcut borsecenilor, ziua, evenimentul se încheie în mod tradiţional, cu binemeritata agapă creştinească.
Hrisov
„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi împreună lucrarea Duhului Sfânt, s-a zidit acest locaş de închinare cu hramurile „Schimbarea la Faţă” şi „Sfântul Ioan Gură de Aur”, al Parohiei Ortodoxe Borsec din Protopopiatul Topliţa, judeţul Harghita, între anii 1999-2014.
Lucrările de zidire au fost executate de către meşterul Irimia Radu din Fălticeni în perioada 1999-2006, iar lucrările de pictură în tehnica frescă s-au efectuat între anii 2007-2014 de către pictorul Mihail Ionescu din Râmnicu-Vâlcea, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan, cu osteneala părintelui paroh Nicolae Călin Ciupudean, a Consiliului şi Comitetului Parohial, precum şi a bunilor credincioşi ctitori şi binefăcători.
Aceste lucrări bineplăcute lui Dumnezeu şi credincioşilor ortodocşi români din această parte de Ţară, cu părintească dragoste luându-le în seamă, Preasfinţitul Părinte ANDREI, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a târnosit această biserică astăzi, 2 august 2015, Duminica a IX-a după Rusalii, în fruntea preacucernicilor preoţi adunaţi în sobor sporit şi numeroşilor credincioşi veniţi din oraşul Borsec şi din localităţile învecinate.
În aceste vremuri, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române este Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarh al României; Mitropolit al Ardealului - Înaltpreasfinţia Sa LAURENŢIU; Episcop al Covasnei şi Harghitei - Preasfinţia Sa ANDREI; Protopop al Protopopiatului Topliţa - PC Pr. DUMITRU APOSTOL, iar Preot Paroh, sub a cărui îngrijire s-au efectuat lucrările de construire şi pictare a bisericii, fiind PC Pr. NICOLAE CĂLIN CIUPUDEAN.
Bunul Dumnezeu să răsplătească din darurile sale cele bogate tuturor acelora care şi-au adus prinosul de jertfelnicie şi slujire la lucrările de construire a acestei biserici, la înfrumuseţarea sa, la înzestrarea cu cele necesare cultului şi la cheltuielile legate de sfinţirea acestui locaş de închinare.
Şi acum, Dătătorule de viaţă, Doamne, trimite Darul Sfântului Duh peste acest sfânt locaş, ocroteşte pe toţi cei ce-şi pleacă genunchii în faţa Dumnezeiescului Altar, binecuvântează-le viaţa, dăruieşte-le mântuire, întru toate bună sporire şi îi întăreşte în dragostea cea către Tine, către Sfânta noastră Biserică strămoşească şi către Ţara noastră scumpă România.
Rânduieşte Doamne, dreptmăritorului şi credinciosului Popor Român de pretutindeni, mai marilor oraşelor şi satelor şi iubitoarei de Hristos armată, sănătate şi puteri sporite cu bucurii duhovniceşti spre fericirea cea veşnică şi Preamărirea lui Dumnezeu în Treime închinat, Tată, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. ANDREI, Episcopul Covasnei şi Harghitei”