+) Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur

30 ianuarie Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt prăznuiţi pe 30 ianuarie. Deşi Biserica i-a pomenit separat în luna ianuarie, pe Sfântul Vasile în 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie în 25 ianuarie şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt prăznuiţi împreună pe 30 ianuarie. De ce? Pentru a le descoperi învăţaţilor vremii că nu este unul mai mare decât altul. Prin anul 1084, în timpul împăratului bizantin Alexie Comnenul, începuse o dispută între bărbaţii învăţaţi şi virtuoşi ai imperiului, privind faptul care din cei trei ierarhi este mai mare. Astfel, chiar au apărut grupuri de susţinători ai acestor sfinţi: ioaniţii, vasilienii şi grigorienii. După ceva vreme de la declanşarea neînţelegerilor, cei trei sfinţi s-au arătat împreună, în vis, Episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mavropous, spunându-i: „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nicio vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne dar, făcându-ne praznic la toţi trei într-o singură zi, şi înştiinţează cu aceasta pe creştini, că noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem”.
În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi. Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi este o sărbătoare a comuniunii. Ea ne descoperă că după cum în Sfânta Treime deosebirea dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu duce la dezbinare şi nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici noi, ca persoane diferite, nu suntem chemaţi să trăim separat unii de alţii sau să ne ridicăm unii împotriva altora, ci să trăim după modelul Sfintei Treimi, nedespărţiţi, împreună. Povestire de mult folos din viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur În vremea Sfântului Ioan Gură de Aur (secolul IV), împăratul şi împărăteasa din Constantinopol erau eretici, arieni, credeau că Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci o creaţie a lui Dumnezeu. Această învăţătură a fost condamnată la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), dar împăratul şi împărăteasa au rămas şi după aceea în rătăcire. Sfântul Ioan a cuvântat împotriva acestei erezii, iar împăratul şi împărăteasa s-au simţit atinşi. Atunci împăratul i-a chemat pe sfetnicii săi şi le-a spus: «Cred că episcopul ăsta Ioan nu ştie cine-i el şi cine-s eu. Ce să-i facem ca să-şi vină în fire?». Unul din sfetnici i-a zis: «Stăpâne, aruncă-l în temniţă şi acolo poate să vorbească ce va pofti!». Altul: «Surghiuniţi-l şi între hazari poate să vorbească ce va voi!». Al treilea: «Să i se taie capul! Capul tăiat nu mai trăncăneşte!». Al patrulea: «Luaţi-i moşiile şi-şi va veni în fire!»… Dar cel la al cărui sfat împăratul ţinea cel mai mult tăcea. «Tu ce zici?», îl întrebă împăratul. «Stăpâne, toate sfaturile astea nimic nu preţuiesc. Eu îl cunosc pe acest om. Dacă îl arunci în temniţă, îndată ce va călca acolo va săruta porţile şi va zice: «Doamne, pentru Tine mă aflu aici». Dacă îl surghiuneşti, va săruta pământul străin şi va spune: «Doamne, Tu eşti pretutindenea, Tu eşti şi aici, Tu ştii că pentru Tine sunt eu aici». Dacă-i vei lua moşiile, în van va fi, oricum nu-s ale lui, ci ale Bisericii. Prin moşiile astea îi miluieşte pe săraci şi, luându-i-le, te vei împovăra tu, împărate, cu grija lor… Şi cine oare-i va putea mulţumi pe săraci? De-i vei tăia capul, va zice: «Doamne, capul meu pleacă viu în mâinile Tale, Dumnezeule cel Viu!». Atunci împăratul l-a întrebat: «Aşa zici, că n-avem nicio putere să-l biruim?». Sfetnicul i-a răspuns: «Avem numai o cale să-l biruim. Eu îl ştiu bine pe omul ăsta. El nu se teme de nimic, afară de păcat. Dacă vei putea, stăpâne, să-l îndupleci a păcătui, cu asta-l vei birui!». Împăratul a oftat: «Ehei, nu-i nimeni pe lumea asta să-l înduplece a păcătui pe Ioan!».
Şi să ştiţi că astfel de atitudine au avut în viaţa lor şi ceilalţi doi mari ierarhi!
Pr. Adrian Stoian
Topliţa, ROMÂNIA