Zi de mare sărbătoare a fost în satul Crasna din comuna Sita-Buzăului (județul Covasna) pe 14 august, în Duminica a VIII-a după Rusalii, penultima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului. În anul în care ne aflăm, 2016, sărbătorim, în toată Țara, 100 de ani de când România a intrat în Marele Război de Întregire a Neamului, prilej cu care în multe dintre localități se organizează manifestări de evocare a acestui semnificativ eveniment și se ridică monumente închinate Eroilor Martiri care și-au dat viața pentru ca noi, astăzi, să trăim liberi într-un stat dodoloț și democratic. Și asta chiar dacă, am spune, România nu este încă nici acum, la un veac de la acel moment istoric, pe atât de dodoloață pe cât este îndreptățită de istorie, firește, de acea istorie scrisă corect, în urma faptelor petrecute, și nu una mistificată de unele minți bolnave, inclusiv ale unor așa-ziși români, după cum ne este dat să vedem mai zilnic în spațiul public.
La Crasna, aflând vestea că vine chiriarhul locului, pentru întâia oară în satul lor de la instalarea în scaunul de la Miercurea-Ciuc, românii au pornit dis de dimineață spre micuța bisericuță ortodoxă, cu hramurile Sfântul Apostol Andrei și Izvorul Tămăduirii. Și l-au primit pe Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, conform tradițiilor seculare ale românilor, cu pâine și sare, îmbrăcați în frumoase straie populare ale locului și purtând în suflete, dar și asupra lor, tricolorul roș-galben-albastru.
Și, pentru că micul lăcaș ar fi devenit cu siguranță neîncăpător, dar și pentru că afară s-a anunțat o vreme splendidă de vară, chiar dacă deja ne găseam după Schimbarea la Față, Sfânta Liturghie Arhierească s-a ținut la altarul de vară ridicat și împodobit pe treptele bisericii. Poporul dreptcredincios a participat în număr mare pentru populația unui sătuc de munte de la capătul județului, iar în rândurile lui s-au aflat cei trei primari din partea covăsneană a Buzaielor Ardelene, Leca Băncilă (orașul Întorsura-Buzăului), Gheorghe Marin (comuna Barcani) și Nicolae Stoica (comuna, gazdă, Sita-Buzăului). Răspunsurile de la strană au fost date de un frumos grup de săteni, îmbrăcați, de asemenea, în costume populare. Totodată, la finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh al Parohiei Zăbrătău - Filia Crasna, Ioan Urmă, a primit, pentru strădaniile sale, din partea Preasfințitului Andrei distincția de iconom - purtător de brâu roșu.
Din cuvântul PS Părinte Episcop Andrei, am reținut pentru dumneavoastră, cititorii „Condeiului ardelean”:
„Am început cuvântul meu cu versetul 15 din capitolul 14 din Evanghelia după Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, pericopă evanghelică care s-a citit în cadrul dumnezeieştii Liturghii, versetele de la 14-22. Minunea aceasta a înmulţirii pâinilor a avut loc imediat după martiriul Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă citim capitolul 14 întreg, ne dăm seama că acel Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, stăpânea peste Galileea, iară în Betsaida, era Filip, fratele lui mai mare - am spune noi prefectul cetăţii respective. Ce s-a întâmplat? Uncenicii au mers la Domnul Iisus şi i-au spus: „Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat”. De ce? El s-a luptat cu păcatul, a condamnat păcatul şi omul păcătos l-a trimis la Dumnezeu, în Rai. Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit din Cetatea Betsaida într-o plecare oarecum fortuită. De ce? Pentru că cei care l-au martirizat pe Sfântul Ioan Botezătorul căutau să-L omoare şi pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea, veţi vedea că Mântuitorul Iisus Hristos n-a avut în preajma Lui numai lume credincioasă, aşa cum nu avem nici noi astăzi în cadrul dumnezeieştii Liturghii. Întotdeauna trebuie să fie cineva care n-are treabă cu Dumnezeu. Păi aşa s-a întâmplat şi în perioada lui Iisus. Ce-a făcut norodul necredincios? Căutau să-L prindă în cuvânt sau în faptă. Şi aşa se explică de ce Dumnezeu a plecat din Betsaida în preajma serii, după-amiază. Ştim că ziua la iudei era împărţită în patru străji. Hristos a plecat în straja a doua din zi. De data aceasta, El s-a dus în pustie ca să se roage, ne spune Evanghelistul Matei. Văzând mulţimile că s-au îndepărtat de ei, au plecat după El, şi Domnului Iisus i s-a făcut milă şi a vindecat pe toţi bolnavii lor. Iată, dragii mei, ce a făcut Dumnezeu ca să răsplătească omului durerea. Dumnezeu i-a dat tămăduirea, i-a tămăduit pe toţi cei care au mers la El. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi i-au spus: „Locul este pustiu şi este târziu, dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare”.Vedeţi dumneavoastră? Viaţa socială a Bisericii cine a întemeiat-o? Domnul Iisus şi ucenicii Săi, Sfinţii Apostoli. De data aceasta Dumnezeu nu-i ascultă pe apostoli - şi ce le spune? N-au trebuinţă să se ducă, daţi-le voi să mănânce. Iubiţi credincioşi, vă veţi întreba oare de unde erau atâtea mulţimi? Pentru că cetăţile în vremea Mântutorului nu erau aşa de mari cum sunt astăzi. Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune aşa: Era mulţime multă după Hristos, pentru că era aprope sărbătoarea Paştelui şi mulţimile se grăbeau să meargă la Ierusalim, iar Ierusalimul era la distanţă destul de mare de Galileea. Şi atunci toată mulţimea care se îndrepta spre Ierusalim a trecut prin Betsaida, a trecut pe lângă Dumnezeu. I-a tămăduit trupeşte şi sufleteşte, le-a vorbit despre Împărăţia Cerurilor şi iată că a venit seara şi apostolii nu au avut de unde să le dea să mănânce. Şi chiar îi spun Mântuitorului: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. Oare cine a fost acel apostol care a mers la Dumnezeu şi i-a spus că un copil are în traistă cinci pâini şi doi peşti? Este vorba despre Sfântul Apostol Andrei, pentru că el fiind al doilea ca vârstă dintre apostoli, nu avea dreptul să vorbească în adunare după orânduiala iudaică, ci vorbea întotdeauna Sfântul Apostol Petru. Şi atunci Apostolul Andrei a prealuat activitatea misionară cu copiii şi aşa se explică faptul că el merge la Dumnezeu şi Îi spune: „Doamne, nu avem decât 200 de dinari în vistierie”. 200 de dinari a fost plata, mai bine spus, în perioada aceea, a jumătate de an pentru un om care muncea la câmp; încheia ziua de lucru cu un dinar. 200 de dinari aveau în traistă şi nu puteau să cumpere de mâncare, pentru că era vorba de 5.000 de bărbaţi afară de femei şi de copii. Şi atunci Sfântul Apostol Andrei merge şi Îi spune că are copilul cinci pâini şi doi peşti, şi Dumnezeu dă poruncă: „Aduceţi-l aici la mine!”. Şi porunci să se aşeze mulţimile pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit la ceruri, a binecuvântat, a frânt, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. ... De ce le-au împărțit ucenicii? Pentru că ei sunt administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În epistola întâi către Corinteni, ne spune Sfântul Apostol Pavel, în capitolul 4 versetul 1, „ei sunt iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”. Deci, iată, iubiţi credincioşi, Biserica ia fiinţă ca structură parohială şi ia fiinţă ca şi comunitate euharistică. Mergem mai departe, și aflăm că au mâncat cu toţii şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri 12 coşuri pline, adică cei 12 apostoli şi-au luat firimiturile pentru călătoria în Împărăţia Cerurilor, dimpreună cu neamurile la care ei au mers să propovăduiască. ... Mântuitorul Iisus Hristos ce a făcut după ce i-a hrănit? S-a retras în pustie ca să se roage, pentru că nimic nu este mai odihnitor decât liniştea colibei tale. El nu a avut casă, masă, nimic unde să-şi aplece capul, dar a avut Împărăţia Cerurilor pe pământ în mâna sa dreaptă şi a dat-o apostolilor zicând: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, iertate vor fi, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”.
În continuare, părintele Florin Tohănean, protopopul de Întorsura-Buzăului, i-a mulțumit ierarhului pentru prezența în rândurile acestei mici comunități de la Crasna și a rostit, la rându-i, un scurt cuvânt: „... Suntem obişnuiţi, în ultimul timp, să auzim, mai ales în mass-media, cuvintele acestea: Ce-a făcut Biserica pentru popor? Ce a făcut Biserica în ajutorul celor care sunt lipsiţi de una sau de alta? Şi toate aceste cuvinte sunt îndreptate, în mod special, împotriva ierarhiei Bisericii. Astăzi Preasfinţia Voastră aţi arătat ce este Biserica lui Hristos. N-ar trebui să uităm lucrul acesta şi ar trebui să-l spunem şi celor care nu ştiu sau nu vor să-l ştie. Biserica lui Hristos nu este numai ierarhia, numai episcopul şi preoţii, asupra cărora se ridică atâtea cuvinte astăzi. Biserica lui Hristos este ceea ce vedem acum, înţelesul cuvântului Biserică nefiind altul decât adunarea credincioşilor. Biserica lui Hristos este episcopul, apoi ierarhia, preoţii şi diaconii, şi ea este desăvârşită atunci când, aşa cum suntem noi prezenţi la această Sfântă şi Arhierească Liturghie şi la acest binecuvântat eveniment de comemorare, este prezent poporul dreptcredincios alături de episcop și ierarhie. Aceasta este Biserica lui Hristos, noi toţi care ne adunăm împreună. ... Preasfinţia Voastră, acum 100 de ani au păşit pe aceste locuri trupele române, care au rupt hotarele râvnite de alţii în mijlocul Țării româneşti. Este obligația noastră de români să ne aducem aminte de înaintaşii noştri, cei cărora le datorăm libertatea, demnitatea şi bucuria de a trăi vremurile acestea, și se cuvine să ne aducem aminte de ei şi să nu ne uităm istoria. Nu putem avea un viitor, dacă ne uităm trecutul”.
A urmat momentul solemn de sfințire a Monumentului Eroilor Români de la Crasna, ridicat în curtea Bisericii în cinstea martirilor căzuți pe câmpurile de luptă în urmă cu un secol, la care s-au alăturat celor prezenți ostașii Armatei Române, subprefectul județului Covasna - Necolae Radocea, generalul de brigadă Marius Giurcă - comandantul Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” Miercurea-Ciuc, și Gabriel Moglan - comandantul Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireșoaia” Sfântu-Gheorghe.
În cadrul discursului său, primarul comunei Sita-Buzăului, Nicolae Stoica, a evocat, printre altele: „Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial. Acţiunea de astăzi se doreşte o invitaţie la cunoașterea istoriei, aşa cum a fost ea, cu jertfe şi înfăptuiri măreţe. În viaţa unui popor există fapte de o extremă importanţă care pot determina existenţa lui. Multe dintre ele au fost realizate cu mari sacrificii de adevăraţii martiri ai Neamului Românesc, care s-au jertfit pentru Țară, popor şi libertate. Mulţi dintre cei care au plecat la război nu s-au mai întors la familiile lor, fie că au murit pe câmpul de luptă şi au fost îngropaţi în morminte fără cruce, fie au fost luaţi prizonieri, decedând departe de Patria pentru care au luptat chinuiţi de boală, foame sau tortură. Spre exemplu: în Buzăul Ardelean, în anul 1915, s-au dat peste 3.000 de sentinţe la condamnare la moarte pentru infideli şi trădători. Comemorarea fiinţei lor este o datorie morală pentru noi. Ca-n alte părţi ale Țării noastre, satele şi oraşele Buzăului Ardelean au cunoscut din plin nenorocirile cauzate de cele două războaie mondiale. Începând cu luna august 1914, zeci de mii de tineri români şi de alte naţionalităţi au fost nevoiţi să se înroleze în armata comună, adică puterile centrale. În timpul confruntărilor de pe front, un mare număr dintre ei au fost ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri. Situaţia se înrăutățește total începând cu iunie 1941, când Țara noastră s-a văzut nevoită să intre iar în hora morţii. Prin această acţiune, îi cinstim pe toţi cunoscuţii sau necunoscuţii, pe toţi cei care, sub diferite forme, s-au jertfit dând cel mai de preţ - viaţa - pentru apărarea pământului sfânt al Țării, pentru formarea Statului Unitar Român. Comunitatea din Sita-Buzăului şi-a cinstit mereu eroii de-a lungul anilor, s-au ridicat aici monumente, de dimensiuni mai mici sau mai mari, care să amintească urmaşilor de faptele înaintaşilor lor. ... Ei bine, să comemorăm eroii! Și cel mai bine ar fi s-o facem din convingere, nu din complezenţă, respectându-le memoria”.
Programul s-a încheiat cu un alt discurs revelator, al profesorului de istorie de la Școala Generală „Nicolae Russu” din Sita-Buzăului, Alexandru Șercu, cu interpretarea unui frumos cântec patriotic de către eleva Mălina Boricean, din comuna învecinată Barcani, cu parastasul ținut pentru sufletele eroilor martiri, cu depunerea coroanelor de flori și cu defilarea Gărzii de Onoare.