O nouă apariţie editorială în ciclul „CENTENARUL MARII UNIRI”
În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri, distinşii cercetători ai patrimoniului istorico-cultural al Neamului Românesc dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Vasile Stancu vin cu un dar de preţ la marea aniversare: „Contribuţii documentare privind istoria românilor transilvăneni”, un volum documentar din fondurile arhivistice şi lucrări editate despre românii transilvăneni.
Lucrarea „Contribuţii documentare privind istoria românilor transilvăneni” aduce un bogat material informativ privind sursele documentare din istoria Transilvaniei. Din aceleaşi surse avem informaţii preţioase şi despre ţările române extracarpatice în legăturile lor cu Transilvania.
Autorii Ioan Lăcătuşu şi Vasile Stancu, istorici remarcabili, cercetători cu multă experienţă, scriitori ai multor lucrări de referinţă şi un bogat material publicistic, au editat acest volum sistematizat riguros: pe fonduri arhivistice în succesiune cronologică pe teme de istorie locală sau naţională, sociologie, cultură sau spiritualitate, volumul fiind un ghid, o călăuză în activitatea de documentare a celor interesaţi, pe perioada secolelor XVI-XIX.
Din interes major pentru istoria românilor din sud-estul Transilvaniei, autorii au catalogat fondurile din Arhivele Naţionale Covasna, menţionate chiar în prefaţă, astfel: „Momente din istoria actualului judeţ Mureş (1526-1906); Păstoritul transhumant din sud-estul Transilvaniei practicat în Moldova şi Ţara Românească; Fluxurile migratorii dintre Transilvania şi Moldova în perioada secolelor XVII-XIX; Pandemiile din ţările române în secolele XVII-XIX: Atribuţiile locuitorilor din Breţcu şi Târgu-Secuiesc privind întreţinerea şi folosirea Pasului Oituz în secolele XVII-XIX; Documente din secolele XVI-XIX emise de Domnii Ţărilor Române sau referitoare la aceştia; Sarea şi contrabanda cu sare în scaunul Kezdi (Târgu-Secuiesc) la începutul secolului XIX; Deda - aspecte demografice (1850-2011); Noi contribuţii privind cunoaşterea unor realităţi basarabene din perioada interbelică” etc., documentele fiind prezentate cu cotele de arhivă. Tematica prezentă o găsim în cele 24 de studii din volum sub diferite titluri, extinse pe 480 de pagini.
Pe lângă fondurile documentare, lucrarea de faţă prezintă o varietate de teme, în articole şi studii susţinute la simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, la Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Centrul Cultural Topliţa, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” şi la alte instituţii sau asociaţii culturale. Volumul prezintă studii editate sau în curs de cercetare, pentru a fi cunoscute şi a da posibilitatea valorificării lor în istoria locală şi naţională.
Cele 24 de studii cuprinse în volum aduc o contribuţie deosebită în cercetarea şi elucidarea unor probleme majore din istoria românilor. Spaţiul nu ne permite o analiză amănunţită, ci doar una de ansamblu a întregului material, şi doar unele articole care îmbogăţesc informaţia despre unele evenimente sau teme din istoria Transilvaniei. Spre exemplu, studiul: Documente din Arhivele Naţionale Covasna referitoare la momente din istoria actualului judeţ Mureş (1526-1906). Extinderea materialului pe patru secole şi poziţia geografică a judeţului suscită un interes deosebit pentru acest fond documentar, care provine nu numai din Arhivele Naţionale Covasna, dar şi din fonduri administrative ale oraşelor şi scaunelor din teritoriu, fonduri familiale şi colecţii particulare. În acest capitol găsim documente valoroase emise de Cancelaria Principatului Transilvania şi de Cancelariile Domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti. Predomină înscrisuri comerciale, reglementări legate de păstorit şi transhumanţă, migraţiile din Transilvania în Principate, reglementări la frontiere în special privind carantina, pentru a preveni extinderea epizotiilor prin turmele de animale aduse din ţările române.
Nu lipsesc informaţiile despre iobagi, posesiuni materiale, litigii între persoane private, ca şi despre frământările sociale din Ardeal. Documentele nr. 58 (1784 ianuarie 2) şi 59 (1784 noiembrie 22), din fondul familiei Kalnoki, arată teama nobilimii din zonă, să nu se extindă răscoala lui Horea, şi cer comitelui suprem al comitatului Turda Kalnoki Ludovic, ajutor în oameni, arme şi întreprinderea unor măsurile de siguranţă.
Documentul nr. 8 (noiembrie 18, 1599, Alba-Iulia) ne informează cum Mihai Viteazul dă poruncă oraşului Târgu-Mureş să confecţioneze steaguri pentru Armata Română. Autorii extind cercetarea despre marele „Voievod Unificator” şi ne dau informaţii preţioase despre domnia lui Mihai Viteazul, comentând titulatura Domnului. În ţările române Domnul se intitula „Domn din mila lui Dumnezeu”, iar în corespondenţă cu Rudolf al II-lea, Mihai se intitula „Consilier şi locţiitor al împăratului”. Prin acest comentariu autorii ne dovedesc statutul Domnului Român în faţă imperialilor, acela de Guvernator, nu de Domn Suveran. După anexarea Moldovei la 27 mai 1600, Domnul se intitula „din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei”. Indiferent cum era titulatura lui Mihai Viteazul, acesta era „stăpânul Transilvaniei şi putea da porunci oricăror instituţii politico-administrative şi judecătoreşti, asemenea celor adresate celor de la Târgu-Mureş” (conf. autorilor).
Sunt prezente în volum surse documentare care tratează structura etnică în acest spaţiu: „Secuii şi relaţiile lor cu românii în presa de altădată”. Această temă a relaţiilor interetnice este adusă până în secolul XX, în contextul istoric al anilor 1940-1944, după aplicarea Dictatului de la Viena, cu informaţii despre soarta românilor din teritoriul ocupat şi expulzarea lor.
Nu lipsesc din volum nici surse documentare existente în Arhivele Naţionale Covasna despre Basarabia, în perioada interbelică.
Autorii volumului evidenţiază, în mod deosebit, personalităţile româneşti din sud-estul transilvan implicate în istoria, cultura sau spiritualitatea românească, care au contribuit la afirmarea şi păstrarea identităţii naţionale. Sunt prezentate sursele informative despre Veniamin şi Pompiliu Nistor din fondurile arhivistice de la Muzeul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Scheii Braşovului.
Un loc aparte este alocat prezentării unor studii importante despre marii ierarhi Mitropolitul Andreiu Baron de Şaguna şi primul Patriarh al României Miron Cristea.
Personalitatea complexă a ierarhului vizionar Mitropolitul Andrei Şaguna este evocată şi cinstită cum se cuvine în activitatea lui ecleziastică, cultural-istorică mesianică a marelui cărturar, în studiul intitulat „Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna în mentalul colectiv românesc”.
Autorii, pentru prezentarea cât mai fidelă a personalităţii Sfântului Andrei Şaguna, citează lucrări valoroase ale biografilor marelui ierarh, ale istoricilor, citează din documentele bisericeşti şi din presa vremii, ca şi părerile contemporanilor, precum Simion Bărnuţiu, Nicolae Popeea, George Bariţiu, Mihai Eminescu etc..
Prezentăm doar câteva din studiile citate de autori considerate cele mai semnificative, ca lucrările monografice de referinţă ale celor doi biografi ai Mitropolitului: Nicolae Popeea, cel mai apropiat colaborator al său, şi Ioan Lupaş.
Nicolae Popeea, Arhimandrit şi Vicar Arhiepiscopesc, viitor Episcop de Caransebeş, membru al Academiei Române, la 1879 editează prima biografie sub titlul „Arhiepiscopul şi Mitropolitul Adreiu Baron de Şaguna”, în care este bine evidenţiată personalitatea ierarhului, a omului de cultură, rafinat diplomat, a unui mare vizionar încrezător în viitorul Poporului Român din Ardeal, căruia i s-a dedicat: „Poporului Român pre care l-a iubit Şaguna mai mult decât pre sine însuşi … Mitropolitul Andrei Şaguna este omul istoriei … Istoria Mitropolitului Şaguna este aproape istoria Popoului Român însuşi”, spunea Nicolae Popeea. Cele afirmate în biografie de autorul Nicolae Popeea sunt întărite chiar de Mitropolitul Andrei Şaguna, în cuvântul său la „ungerea” ca Episcop: „Tu Doamne şti, că cătră scopul meu a alerga doresc: pe românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deştept şi cu voie către tot ce e adevărat, plăcut şi bun să-i trag!”. Cuvântul marelui ierarh, citat cu discernământ, atât de autorul biograf ca şi de autorii actualului volum, defineşte pe sacerdotul în slujba poporului în epoca sa şi misia spre împlinirea căreia alerga acest „APOSTOL” al românilor ardeleni, un adevărat „sfânt” al lor, cum spune Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu în volumul omagial la 200 de ani de la naştere „Mitropolitului Andrei Şaguna - Creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania”.
Autorii volumului documentar au un mare merit, că au urmărit şi reuşit să aducă în prim plan rolul şi locul avut de Mitropolitul Andrei Şaguna în istoria Bisericii Ortodoxe şi în istoria Poporului Român; „Apostolul” care a intuit forţa şi valoarea culturii şi credinţei pentru ridicarea românilor unde le era locul în evoluţia istorică. Mare cărturar şi înţelept diplomat, Andrei Şaguna, a lucrat pentru emanciparea naţională, pe calea cea mai sigură de luminarea românilor prin cultură şi credinţă, spre unitate prin înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român – ASTRA, la 1861.
Dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Vasile Stancu, prin argumentarea în acest articol a valorii Mitropolitului Ardealului Andrei Şaguna, argumentează, motivul sanctificării Marelui Ierarh. De asemenea, sunt activi susţinători ai acţiunilor culturale în Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” şi a Zilelor „Andrei Şaguna”, de la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna.
La întregirea portretului Mitropolitului Andrei Şaguna contribuie şi Poetul Naţional Mihai Eminescu; contemporani fiind, îl definea pe Mitropolitul Andrei Şaguna astfel: „Destoinic diplomat, Şaguna a fost un om politic din creştet până-n tălpi, cum n-a fost vreunul din conducătorii noştri bisericeşti”.
Ca omagiu adus Marii Uniri, autorii volumului aduc informaţii despre locul şi rolul primului Patriarh al României în făurirea României Mari: „Episcopul de Caransebeş Miron Cristea, apărător al unităţii Banatului (1918-1920)”. Prezentarea acestui material arată atât poziţia de apărător a unităţii neamului şi a gliei străbune de către Episcopul din Topliţa Română, cât şi cultura, civismul şi patriotismul fierbinte al Vlădicii senator al României, aspecte reliefate prin prezentarea Discursului în Senatul României de către Miron Cristea în apărarea Banatului şi a Unităţii Naţionale.
Aducem gânduri de recunoştinţă celor doi autori care nu au uitat să prezinte surse documentare, inedite ca şi editate despre o zonă mai puţin studiată, chiar neglijată de istoriografie, zona Buzăului Ardelean, situată la graniţa de sud-est a Transilvaniei cu ţările române. Această sursă documentară este foarte importantă, pentru a dovedi existenţă românilor pe văile din bazinul superior al Buzăului la sânul Carpaţilor de Curbură, pe valea Buzăului şi a Teleajenului, căi care au fost cele mai circulate artere comerciale ca şi cele mai penetrate căi de trecere a armatelor duşmane sau aliate din vechime între Transilvania şi exteriorul arcului Carpatic.
Sincere mulţumiri şi urări de succese viitoare aducem autorilor, care prin strădanii în cercetarea istorică competentă şi dăruire patriotică contribuie la o mai bună cunoaştere a istoriei locale şi naţionale. Prin toate mijloacele documentare ştiinţifice cei doi istorici fac dovada existenţei românilor în spaţiul sud-est transilvan, din vechime până astăzi, un adevăr istoric de necontestat, dar care nu este considerat de duşmanii Neamului Românesc. De aceea actualul volum este o treaptă de temelie al edificiului istoric.
Ioan Lăcătuşu, Vasile Stancu
prof. Corina Bărăgan Sporea
(Vama-Buzăului, jud. Braşov)