Patria-i ţărmul feeric şi plin de lumină,
Ce sufletu-l umple de dor şi credinţă.
Pe-a sale tărâmuri păşim cu speranţă,
Iar legea străbună e scut şi povaţă.
Sub raze de soare şi-n murmur de ape,
Se-aud tot mai tare a vremilor şoapte.
S-au stins în tăcere eroi legendari
Ce viaţa şi-au pus-o pe-al ţării altar.
O flacără vie adesea ne-nvaţă,
Strămoşii şi neamul să nu-i uiţi vreodată.
Ei sunt stindardul de nepreţuit
Pe care românii cu drag l-au cinstit.
Categorie:
Aparut in :