Fiindcă este ceva frumos, înălţător şi sfânt! Dar şi de actualitate…!
„Prieteni şi scumpi compatrioţi, vă mulţumesc de cercetare. Eu poate nu voi mai trăi mult. Domniile voastre veţi trăi şi trebuie să trăiţi, dar nu uitaţi că aveţi trei îndatoriri mari şi sfinte, pentru care aveţi să răspundeţi înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor şi a urmaşilor voştri. Aceste trei îndatori sunt: Patria, Limba şi Biserica.
Românească este Ţara aceasta în care trăim, câştigată şi păstrată cu sângele străbunilor noştri şi înzestrată cu drepturi româneşti care n-au putut să apună, pentru că sunt o proprietate nepieritoare a ei.
Limba română, sufletul naţionalităţii noastre, pe care ne-au lăsat-o străbunii în timpul barbariei, chiar cu răspunderea vieţii, a fost totdeauna şi este adevărata limbă a acestei Ţări, niciun drept nu s-a aflat în putere ca să o desfiinţeze.
Biserica Ţării noastre este Biserica Ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletului nostru, care, cu toate că are drepturile cele mai frumoase, se află totuşi în împrejurările de faţă ameninţată de nişte justări nefavorabile şi cere ajutorul fiilor ei ca să o apere. Deci, vă jur pe Dumnezeu, pe fericirea voastră şi pe tot ce aveţi mai preţios şi sfânt ca să fiţi urmaşi demni de străbunii şi părinţii voştri. Ca să vă nevoiţi cu toată virtutea nu numai să apăraţi drepturile, religiunea şi limba Patriei voastre, ci să le lăsaţi urmaşilor voştri într-o stare mai înfloritoare decât le-aţi primit.
Iar pentru binele şi fericirea Naţiunii Române să depărteze Dumnezeu din mijlocul românilor sămânţa intrigii şi discordiei, spiritul de partid, egoismul, pofta de a domni cu stricăciunea binelui public şi să li se insufle spiritul onoarei, al frăţiei şi al bunei înţelegeri între sine spre atingerea înaltului scop ce le stă înainte.”
(Testamentul lui Doxachi Hurmuzachi, publicat în 1857, în ziarul „Telegraful român”, din Sibiu, reluat în volumul „Arheul eminescian la Cernăuţi - interviuri cu acad. Vasile Tărâţeanu”, de Elena Condrei, Editura Geea, Botoşani, 2017)