De Acoperământul Maicii Domnului,
Praznic la Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc
La deosebitul eveniment din viaţa Eparhiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei au fost prezenţi şase ierarhi, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Duminică, 1 octombrie 2017, a fost o zi de mare sărbătoare şi de aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioşii ortodocşi din Episcopia Covasnei şi Harghitei. Aceasta deoarece la micuţa şi deosebit de frumoasa noastră Catedrală Episcopală din municipiul Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, românii din localitate şi cei veniţi din întreaga Eparhie au sărbătorit cel de-al doilea hram al sfântului lăcaş - Acoperământul Maicii Domnului.
Dis de dimineaţă, românii, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în tradiţionalele straie populare, culese din lada cu zestre a moşilor şi strămoşilor, au venit la Sfânta Catedrală Episcopală cu hramurile „Sfântul Nicolae” şi „Acoperământul Maicii Domnului” pentru a-i primi, aşa cum se cuvinte, pe cei şase ierarhi care au participat la această sărbătoare: Înaltpreasfinţitul Laurenţiu - Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului (cel căruia i-a aparţinut protia liturgică), Preasfinţitul Andrei - Episcopul Covasnei şi Harghitei (chiriarhul locului), Preasfinţitul Nicodim - Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Gurie - Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Siluan - Episcopul Ortodox Român al Ungariei şi Preasfinţitul Damaschin Dorneanul - Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. De asemenea, la Sfânta Liturghie Arhierească a fost prezent un numeros sobor de preoţi şi călugări din Eparhia Covasnei şi Harghitei, şi nu numai.
PS Siluan: „Aici, în inima Ţării şi în mijlocul acestor judeţe, Harghita şi Covasna, Neamul şi Credinţa sunt foarte importante”
După citirea Sfintei şi Dumnezeieştii Evanghelii, cu privire la Pericopa zilei a făcut vorbire Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox al Românilor din Ungaria:
„Iată, dragii mei, că ne aflăm împreună în această frumoasă Catedrală a Neamului Românesc din Miercurea-Ciuc, aici, în inima Ţării, unde românii sunt numeric inferiori. Dar, dumeavoastră, venind constant la Sfânta Biserică, arătaţi că ştiţi ce înseamnă credinţa, că ştiţi cât de mare şi de bun este bunul Dumnezeu, că el ne întăreşte şi ne ajută pe fiecare dintre noi în tot ce înseamnă fiecare clipă a vieţii noastre. (…) Totuşi, iată că trăim într-o lume care nu este deloc uşoară, şi nu este sigură. Ne este destul de greu astăzi, adesea chiar din cauza propriilor păcate, din cauza orgoliului şi a slăbiciunilor omeneşti, care ne şi fac, iată, să trăim în permanenţă cu spectrul războiului deasupra noastră. Ne ameninţă ţări mari şi puternice, dintr-o parte sau din alta, ţări care cred că atunci când vor cumpăra mai mult armament, se vor putea apăra mai bine; ele ne arată, aşadar, cât de fragilă este lumea aceasta. Am auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi că dacă iubim doar pe cei care ne iubesc pe noi - ce răsplată putem avea, că doar acelaşi lucru îl fac şi păcătoşii? Noi facem bine numai celor care ne fac şi ei bine, şi dăm cu împrumut numai acelora de la care nădăjduim să primim şi noi înapoi. Păi acelaşi lucru îl fac şi păcătoşii. Şi atunci ce mulţumire putem avea? Iată numai câteva dintre lucrurile care îl pot diferenţia pe creştin, pe omul credincios, de cel păcătos. Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi că Hristos Domnul a venit în lume arătându-ne mai întâi prin propriul său exemplu cum ar trebui să fie omul cel adevărat şi ce ar trebui să facă faţă de aproapele său. Omul credincios trebuie să le arate semenilor propriul său exemplu, căci nici Hristos nu a făcut parte dintre stăpânitorii şi mai marii lumii acesteia, nu a fost înarmat cu niciuna dintre armele atotputernice la care visează mai marii de azi. Hristos Domnul nu că nu a avut nimic din toate cele ce le au mai marii conducători de astăzi, dar El n-a avut nimic, n-a avut nici măcar unde să-şi plece capul. (…) Şi dincolo de toate învăţăturile folositoare, Hristos a răbdat pentru noi oamenii toate răutăţile lumii, şi invidia, biruind toate aceste adversităţi şi răstignindu-Se pentru noi pe Crucea Golgotei. (…)
Bineînţeles că şi neamurile sunt importante şi familia este importantă. Te simţi mai apropiat de cel din familia ta, din satul tău, din oraşul tău, din neamul tău, de oamenii cu care ai ceva în comun. Hristos, însă, ne arată că a venit pentru mântuirea tuturor popoarelor pământului şi a tuturor oamenilor care cred în El şi şi-a dat viaţa ca drept de răscumpărare pentru cei mulţi, adică pentru toţi. Aici, în inima Ţării şi în mijlocul acestor judeţe în care românii sunt numeric inferiori, Neamul şi Credinţa sunt foarte importante. Chiar dacă aveţi de întâmpinat greutăţi şi bucurii, să ştiţi că mai mare decât toate este Credinţa. Dumnezeu ne-a dăruit multe daruri, dar mai înainte de toate trebuie să-I dăm ascultare Lui, asemenea Mariei din Evanghelia a doua pe care am auzit-o citindu-se astăzi, şi să mergem la sfintele biserici, împreună cu copiii şi nepoţii noştri. Ascultând cuvântul lui Dumnezeu, citind sfintele scripturi şi Sfânta Evanghelie, vom vedea cine are dreptate, cei care nu ne suportă şi nu ne rabdă, sau cei care avem libertatea deplină a conştiinţei şi vieţii noastre. Noi trebuie să cercetăm sfintele scripturi şi îi vom înţelege şi pe vrăjmaşii noştri, şi tot atunci vom înţelege şi cuvintele acelea pe care le-a spus Hristos Domnul când era răstignit: „Doamne, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!”. Să ne ajute, aşadar, bunul Dumnezeu şi Maica Domnului, pe care astăzi o sărbătorim la Sfântul Său Acoperământ, care este şi hramul Catedralei Episcopale de aici din Miercurea-Ciuc. Să îl ajute şi pe Preasfinţitul Părinte Episcop Andrei, care mult se străduieşte şi multe lucruri frumoase a făcut şi aici, şi la Centrul Eparhial, şi peste tot pe unde a mers, la fel ca şi păstorul dumneavoastră pe care l-aţi avut înainte, Înaltpreasfinţitul Ioan, care vreme de două decenii mult s-a străduit pentru dumneavoastră şi pentru binele acestei Eparhii. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi, să avem inimile cât mai larg deschise pentru ca dragostea Mântuitorului să se reverse în ele ca un izvor, ca să putem trece peste neputinţele, durerile şi încercările care vor veni peste noi”.
IPS Laurenţiu: „Mesajul pe care l-a transmis Biserica astăzi este să ne iubim vrăjmaşii; cel mai greu lucru de făcut”
Apoi, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a rostit un bogat cuvânt de învăţătură prin care a amintit poporului dreptcredincios despre importanţa cinstirii Maicii Domnului şi despre nevoia şi obligaţia de a ne iubi vrăjmaşii:
„Ne-a ajutat bunul Dumnezeu ca să fim din nou împreună la o sărbătoare deosebită, la această Catedrală, o sărbătoare a întregii dumneavoastră Eparhii. Fiecare lăcaş de închinare are un protector, un mijlocitor, noi îl numim praznic, sau hram. De fiecare dată, întreaga comunitate se bucură de acest eveniment în chip deosebit. Aici, la această Catedrală, primul ocrotitor este Sfântul Ierarh Nicolae, iar la acesta s-a adăugat şi una din sărbătorile care o cinstesc pe Maica Preacurată, şi anume Acoperământul Maicii Domnului. Ocrotitorul acesta este cel care mijloceşte întotdeauna pentru noi. Pentru că la fiecare slujbă, la încheiere, în formula de încununare a slujbei, pomenim mereu pe sfântul sau ocrotitorul acestui aşezământ, acestei Sfinte Biserici. Preasfinţitul Siluan a vorbit despre Evanghelia care s-a citit în Duminica aceasta, mesajul pe care ni l-a transmis astăzi Sfânta Biserică fiind să iubim pe vrăjmaşii noştri, cel mai greu lucru de făcut. Dintre toate, noi alegem să ne iubim pe noi înşine şi ne iubim până la desfiinţarea noastră, până la divinizarea noastră, iar iubirea aceasta de sine se numeşte egoism. Ţinem foarte mult la noi înşine. Dar să ştiţi că există şi un egoism sfânt, adică să ţin la mine ca să nu păcătuiesc, să nu cad în mocirla păcatelor aşa încât să nu mă mai pot ridica. Restul, le las toate în seama Domnului, pentru că Cel care m-a zidit va avea grijă şi de mine şi de nevoinţele mele. Iată de ce rugăciunile pe care le facem noi cu mintea noastră le facem mereu cu cerere: „Dă-mi, Doamne!”. Abia după ce primesc zic: „Mulţumesc, Doamne!”, şi aproape deloc: „Slavă Ţie, Doamne!”. Ei bine, în Biserică avem o altfel de ordine a rugăciunilor: întâi Îl preamărim pe Dumnezeu, apoi Îi mulţumim şi numai la sfârşit adăugăm şi cererea pentru trebuinţele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos a adus prin întruparea sa legea iubirii depline, a schimbat toată filosofia antică. Şi iată că vine Mântuitorul şi spune: „Să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi bine celor ce vă urăsc, să binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă”. Oare e aşa de uşor? Întâi de toate, când ne considerăm totdeauna îndreptăţiţi, iar pe alţii, potrivnici şi vrăjmaşii noştri, noi ne facem rău înşine. Cel mai mare duşman al nostru este diavolul, care ne urăşte. Pe Hristos nu L-a iubit, ci s-a înfricoşat de El. Pe diavol nu trebuie niciodată să-l cinstim, să îi dăm lui ce îi convine, ca să ne acapareze întreaga fiinţă. De diavol trebuie să ne păzim, noi având împotriva lui o armă: Sfânta Cruce. Când faceţi Sfânta Cruce, fuge vrăjmaşul. Mântuitorul ne-a învăţat rugăciunea „Tatăl nostru”, deci dacă facem primul pas şi iertăm pe cei care ne greşesc, ne-am apropiat de împlinirea prorocirii. Nu e încă deplină, dar iertare înseamnă a tolera - în momentul în care îţi este milă, te uşurezi deplin. Iertarea vrăjmaşului, este legea iubirii depline. Dacă aceasta ar fi împlinită între fiii lui Dumnezeu, între oameni n-ar mai fi nevoie de nimic, ar fi o ordine deplină. Oamenii sunt supuşi greşelii. Nu ne putem considera drepţi şi sfinţi, ci pe drumul desăvârşirii. Să încercăm fiecare dintre noi, în conştiinţa noastră, între rugăciunile noastre să-i amintim pe toţi cei care nu sunt în comuniune cu noi. (…)
Biserica, în preacinstirea pe care i-a acordat-o, a rânduit patru sărbători în cinstea Maicii Domnului. Şi aceste patru mari praznice sunt trecute în rândul praznicelor împărăteşti: Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Buna Vestire. Pe lângă aceste evenimente, mai sunt şi alte sărbători mai mici, cum sunt Brâul Maicii Domnului şi sărbătoarea de astăzi - Acoperământul Maicii Domnului. Dar de fapt noi prăznuim astăzi tot ajutorul pe care Maica ni-l oferă nouă prin Acoperământul său. (…) Evanghelia care s-a citit la această sărbătoare este cunoscută de noi şi o mai întâlnim şi la alte sărbători ale Maicii Preacurate, pentru că ea se încheie după prezentarea ospitalităţii deosebite pe care a primit-o Mântuitorul Iisus Hristos în casa lui Lazăr, de la cele două surori ale lui, Marta şi Maria. Una l-a cinstit ca pe Fiul lui Dumnezeu, Maria; aceasta este slujirea pe care o împlineşte Biserica, de aceea Evanghelia aceasta se citeşte la sfinţirea bisericii, în dreptul altarului, arătând că Biserica are ca primă slujire pe care trebuie să o împlinească slujirea liturgică, sacramentală. (…) Evanghelia se încheie cu o proclamare, cu un strigăt din mulţime, adică întreaga Biserică, reprezentată prin acea persoană, o cinsteşte pe Maica Preacurată. Şi ce a spus vocea din mulţime către Mântuitorul: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care Tu ai fost alăptat”, adică Maica Preacurată. Mântuitorul proclamă, recunoaşte, dar mai adaugă ceva: „Fericit este şi cel care împlineşte voia Tatălui ceresc”. Iată câtă bucurie ne transmite nouă Biserica şi câtă bucurie primim toţi, mai ales astăzi, o bucurie adâncă, bucuria iertării, bucuria iubirii vrăjmaşilor, apoi bucuria Maicii Preacurate, care este prăznuită astăzi şi cinstită, cinstire exprimată prin cele trei diademe, şi anume că ea este Născătoare de Dumnezeu, este Pururea Fecioară şi, cea de-a treia, este mai cinstită decât toţi sfinţii, decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii.
În sfârşit, o altă bucurie cu care plecăm noi de aici este bucuria de a fi împreună la cel de-al doilea hram al Catedralei Episcopale, unde am slujit împreună cu părinţii aici de faţă, cu acest numeros cler. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Să îl întărească pe Preasfinţitul dumneavoastră Episcop Andrei şi pe fiecare dintre preoţi. Părinţilor, dacă noi nu vă putem aduce recompensa cuvenită pentru jertfelnicia voastră, să ştiţi că Dumnezeu nu uită pe nimeni, şi cu fiecare dintre noi are plan al lui. Suntem datori să ne împlinim misiunea, pentru că dacă o împlinim cum se cuvine, împlinim voia Tatălui ceresc. Ne rugăm cu toţii împreună ca să puteţi să daţi hrană sufletelor credincioşilor care vă sunt încredinţaţi. Şi, în acest sens, există un cuvânt biblic: «Nu te teme, turmă mică»”.
Generalul Marius Giurcă şi prefecţii Sebastian Cucu şi Adrian Jean Andrei, decoraţi de IPS Laurenţiu cu „Crucea Şaguniană”
În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a rostit o rugăciune de binecuvântare a lucrărilor care s-au efectuat la Sfânta Catedrală şi a acordat, la propunerea Preasfinţitului Andrei, distincţia „Crucea Şaguniană pentru mireni” generalului de brigadă (în rezervă) Marius Giurcă, fost comandant al Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea-Ciuc, prezent la eveniment, şi, în absenţă, din pricini binecuvântate, prefectului judeţului Covasna, Sebastian Cucu, şi prefectului judeţului Harghita, Adrian Jean Andrei.
A venit apoi rândul Preasfinţitului nostru Părinte Episcop Andrei să mulţumească, „din cer până-n pământ”, distinşilor oaspeţi, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, clerului, obştii monahale, autorităţilor, precum şi poporului dreptcredincios, din judeţele Harghita şi Covasna, pentru prezenţa la acest deosebit eveniment al Eparhiei noastre.
În final, ar mai fi de adăugat că, la Sfânta Liturghie Arhierească, răspunsurile de la strană au fost date de Corala „Psalmodia Transylvanica”, a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din municipiul Cluj-Napoca.