Unde este granița etnică românească la vest? Vrem autonomie pentru Ținutul Crișanei până la Tisa!
Istorie adevărată…
Unde e granița etnică românească la vest? Vrem autonomie pentru Ținutul Crișanei până la Tisa!
Ungurii tot urlă și miorlăie, plângând după teritoriile pe care le-au pierdut din cauza Trianon-ului.
Până la urma cine a pierdut în urma Trianon-ului? Unde e granița etnică românească la vest?
Celor care militează inconștienți pentru „autonomia” sau federalizarea României, le trebuie reamintite anumite informații și pentru asta o să folosim chiar date statistice STRICT de proveniență maghiară.
După cum se vede în imaginea alăturată, românii și alte etnii de pe teritoriul actual al Ungariei au suferit o maghiarizare forțată agresivă. Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de către austrieci?
În 1715, în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzați 55,6% germanii și doar 19,4% unguri și maghiarizați (cam 25% erau slavii și românii), ca în 1891 să mai rămână doar 23,7% germani, în timp ce ungurii și maghiarizații să atingă aproape 46,1%! Între 1880 și 1890, structura etnică a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii și maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, românii au crescut cu 21,2%, iar germanii au scăzut cu 67,7%!
Astăzi, România s-a trezit vulnerabilă din cauza legislatiei prost concepută și a corupției, și este pusă în situația de a restitui in integrum proprietăți, clădiri sau terenuri pentru care Statul Român oricum a plătit despăgubiri în tone de aur, în anii ’30 ai secolului trecut.
Cu alte cuvinte, România iese în pagubă de două sau chiar de trei ori, dacă stăm să ne gândim că taxele folosite pentru a ridica multe dintre clădirile din Transilvania erau plătite de către pătura socială inferioară, adică de țărani și mici meșteșugari sau comercianți, care în marea lor majoritate erau români, nobilimea din cele trei națiuni privilegiate fiind scutită de taxe.
Multe din așa-zisele restituiri din Transilvania s-au făcut prin fraude grosolane și, practic, România este furată metru cu metru pătrat în fiecare zi. Dar dacă tot militează liderii maghiarilor din România pentru restituirea imobilelor in integrum pentru comunitatea maghiară, de ce nu cer același lucru și pentru românii ale căror biserici au fost confiscate în Ungaria?
E vorba de cel puțin 192 de biserici românești confiscate în Ungaria și de multe alte imobile și proprietăți care nu au mai fost niciodată retrocedate sau acordate despăgubiri proprietarilor de drept sau moștenitorilor acestora. În România, dacă vă vine să credeți, au venit unii cetățeni unguri să ceară proprietăți sau imobile ca moștenire pe baza unor acte din secolul XVI!?
În cartea „NAȚIONALISMUL RASIAL UNGURESC - Documente” (Dr. Johann Weidlein Schondorf, Germania, 1961), partea a II-a „Războiul de exterminare a germanilor din Ungaria”, autorul citează articolul lui Gyulla Illyes (poet, prozator - n.n.) - „Anchetă despre Șvabi” din ziarul „Nyugat” (1933): „Transdanubia se află în pericol, toată lumea știe asta aici (în Branau) ”.
„Ce se întâmplă dacă Transdanubia, într-o zi, se separă de Ungaria? Poate ca mica bucată care rămâne între Dunăre şi Tisa să mai rămână maghiară? Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni? Separarea regiunii Keil (Suabiei turcești - n.n.) este o mare pierdere. Se pune piciorul pe râul Drava şi se răzbate în acest fel până în fața Pestei, realizând jumătate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (județ la est de taul Balta - Balaton - n.n.).
Împotriva ciumei nu trebuie să ne temem, pentru că acest oraş (Branau, capitala Suabiei turcești, oraș german, încă nemaghiarizat complet în 1933 - n.n.) a fost, probabil, capitala ţării (Suabiei Turcești - n.n.), dar niciodată a poporului…”
Temerile acestui scriitor ungar sunt grăitoare prin ele însele și nu mai trebuiesc comentate.