Autor:
Colecţia 100 de cărţi pentru Marea Unire * 1918 - 2018:
BASARABIA IARĂŞI ŞI IARĂŞI
Privirea critică a unui simplu cititor de istorie este şocată în primul rând de tonul triumfalist, entuziasmat al scrierilor sovietice care tratează evenimentele de după 28 iunie 1940 ca pe un carnaval, ca pe o manifestare sărbătorească de masă. Lipsesc, din păcate, din aceste scrieri, vuietul tancurilor, împuşcăturile, ţipetele şi vaietele celor torturaţi şi schingiuiţi de NKVD. Lipseşte frica şi deznădejdea sutelor de mii de oameni care nu mai erau stăpâni pe destinul lor, lipseşte tristeţea sutelor de mii de refugiaţi, calvarul altor sute de mii de deportaţi în Siberia. Sunt multe, foarte multe întrebări ce s-au sedimentat în conştiinţa românilor basarabeni, terorizată şi diformă. Sunt multe, foarte multe întrebări care au fost şi încă vor mai fi...
***
Câteva dintre acestea, legate de după evenimentele din 28 iunie 1940, au fost clarificate cu ajutorul a doi istorici basarabeni: ANTON MORARU şi PETRU SĂNDULACHE.
*
- Armata sovietică a intrat în Basarabia şi în Bucovina de Nord în ziua de 28 iunie 1940, însă R.S.S. Moldovenească a fost creată abia în 2 august, adică la mai mult de o lună. Cine şi cum a administrat acele teritorii în acel interval de timp?
Anton Moraru: Înainte de sesiunea Sovietului Suprem al URSS au fost adoptate mai multe hotărâri care au avut o imensă importanţă politică. Astfel, la 2 iulie 1940, în cadrul şedinţei Biroului Politic al PCUS, I. Stalin, V. Molotov, N. Hrusciov, M. Calinin, L. Beria, M. Kaganovici şi alţii, au discutat ,,Problemele CC al PCUS din Ucraina”, respectiv chestiunea formării comitetelor de partid judeţene şi comitetelor executive judeţene din Basarabia şi Bucovina de Nord. Nu este însă clar de ce dezbaterea nu a fost pusă sub genericul „Problemele Comitetului Regional Moldovenesc al PC din Ucraina şi ale PC al RASSM”, deoarece, după 28 iunie 1940, după cum se ştie, puterea lor s-a extins temporar şi asupra teritoriului Basarabiei. Nu este exclus ca aceasta să fi fost una dintre tentativele lui N. Hrusciov şi a altor lideri din Ucraina de a lăsa intact statutul de mai înainte al RASSM şi al organizaţiei de partid moldoveneşti în vigoare, de a include Basarabia în componenţa RSS Ucrainene, deoarece V. Molotov a menţionat în nota sa din 28 iunie 1940 că Basarabia „e populată, în temei, cu ucraineni”.
Pentru I.V. Stalin nu avea vreo importanţă esenţială în ce mod va fi rezolvată chestiunea Moldovei. Dar în urma discuţiilor şi a schimbului de opinii, la 2 iulie 1940, Biroul Politic al PC al PCUS a adoptat următoarea hotărâre: „Înainte de formarea raioanelor, a se permite CC al PC din Ucraina să formeze în Basarabia şi în partea de nord a Bucovinei comitete judeţene ale PC din Ucraina şi comitete executive judeţene în următoarele judeţe: Chişinău, Hotin, Soroca, Akerman, Cahul, Bender şi Cernăuţi”.
Aceasta este prima hotărâre oficială a Biroului Politic al CC al PCUS în chestiunea construcţiei de partid şi de stat din Basarabia. Biroul Politic a stabilit: „Componenţa comitetelor judeţene ale PC al Ucrainei şi a comitetelor executive judeţene se aprobă de PC din Ucraina, nu de Biroul Politic al PC din toată Uniunea Sovietică”, după cum era de aşteptat, avându-se în vedere statutul poporului moldovenesc. S-a mai hotărât: ,,Componenţa comitetelor executive judeţene se publică în ziarele judeţene din partea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene”, nu din partea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Astfel, Stalin a lăsat toate chestiunile legate de crearea organelor de partid şi de stat din Basarabia, determinarea soartei poporului moldovenesc, pe mâinile lui Hrusciov şi ale celorlalţi lideri ucraineni.
Faptul că I.V. Stalin a lăsat destinul Basarabiei pe mâinile lui N. Hrusciov şi ale altor lideri ucraineni s-ar părea neimportant, în realitate el a jucat un rol nefast pentru viitorul Basarabiei şi a locuitorilor săi. Pe baza hotărârii Biroului Politic al CC al PC al PCUS, la 9 iunie 1940, CC al PC din Ucraina a aprobat componenţa comitetelor judeţene ale PC al Ucrainei în Basarabia Sovietică şi în Bucovina de Nord. Dintre toţi membrii acestora doar doi erau moldoveni: T.A. Konstantinov şi S.S. Zelenciuc, dar nici aceştia nu erau originari din Basarabia.
La câteva zile, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a confirmat componenţa comitatelor executive din Basarabia şi Bucovina de Nord, care exercitau funcţiile puterii sovietice în judeţe. Între cei 75 de membri ai comitetelor executive judeţene, 71 erau ruşi şi ucraineni şi doar patru moldoveni. Iar între cei 51 de membri ai celor nouă comitete judeţene ale PC al Ucrainei au fost confirmaţi doar doi moldoveni, cu toate că în ţinut activau aproximativ 400 de foşti ilegalişti din Basarabia.
Petru Săndulache: Esenţial este acum să răspundem la următoarea întrebare: unde a dispărut organizaţia de partid din Basarabia, care număra aproximativ 400 de membri? Doar ea, conform logicii, ar fi trebuit să se situeze în fruntea evenimentelor politice ce s-au desfăşurat şi aveau să se desfăşoare. Şi ar mai fi o întrebare: de ce şi cu ce drept conducerea RASSM a luat în mâinile sale puterea de pe întregul teritoriu al Basarabiei, care era de aproape nouă ori mai mare decât suprafaţa RASSM?
În ziarul ,,Sovietskaia Moldavia”, din 29 iunie 1940, se scria: „În noaptea de 28 iunie, în cadrul consfătuirii extraordinare a comitetelor orăşenesc Chişinău şi regional, a fost constituit Comitetul revoluţionar provizoriu al Basarabiei”.
Devenind un organ provizoriu revoluţionar, de stat, acest comitet a întreprins o serie de măsuri energice în scopul formării comitatelor provizorii revoluţionare, a detaşamentelor populare înarmate, a comitetelor de sprijin a Armatei Roşii în judeţe, oraşe şi sate. Cu alte cuvinte, încă din 28 iunie 1940, pe întregul teritoriu al Basarabiei exista un guvern provizoriu ce trebuia să exercite puterea, după ce aveau să fie desfiinţate structurile politice existente.
*
- Care a fost atitudinea administraţiei sovietice faţă de populaţia românească din ţinut?
Anton Moraru: În hotărârea Biroului CC al PC din Moldova, din 21 iunie 1989, s-a subliniat că „în momentul eliberării Basarabiei şi reunirii sale cu Patria Sovietică, în iunie 1940, faţă de organizaţia comunistă a Basarabiei, care ieşise din ilegalitate, a fost comisă o nedreptate: ea nu a fost recunoscută ca o unitate de partid”. În al doilea rând, după cum s-a stabilit şi în şedinţa Biroului CC al PC al Moldovei, din 1 iulie 1989, represiunile în masă din Basarabia au început în anii 1940-1941. Ele au fost îndreptate împotriva aşa-numitelor „elemente sociale-străine”. Se ştie că la 13 iunie 1941 a avut loc o deportare în masă, căreia i-au căzut victime 4.500 de familii moldoveneşti. Dar şi până atunci şi după aceea au avut loc multe asemenea acţiuni represive şi de deportare. O responsabilitate directă pentru aceste nelegiuri o poartă cadrele de partid de la noi, dar şi din Ucraina, în frunte cu N. Hrusciov, S.K. Timoşenko, D.S. Korotcenko, I.G. Lâsenko, P.G. Borodin şi alţii.
*
- Ştim că la cea de-a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la care s-a hotărât soarta Basarabiei şi Bucovinei de Nord, a fost invitată câte o delegaţie din cele două ţinuturi. Câţi membri cuprindeau delegaţiile? Şi din cine erau compuse?
Anton Moraru: Din partea Basarabiei şi Bucovinei de Nord a participat o singură delegaţie, compusă din 32 de persoane, dar fără drept de vot, fiind socotită drept „oaspete”!
*
- Atunci cine a reprezentat interesele Basarabiei şi Bucovinei de Nord la respectiva sesiune?
Petru Săndulache: Nimeni…!
Anton Moraru: La 2 august 1940, pe ordinea de zi a Sesiunii a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, la punctul doi, figura chestiunea „Despre formarea Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti unionale şi includerea părţii de nord a Bucovinei în componenţa RSS Ucrainene”. Dacă chestiunea formării RSSM este cât de cât clară, nu este deloc clară pentru ce a fost introdusă aici şi problema Bucovinei de Nord şi, mai ales, de ce aceasta a fost inclusă în componenţa RSS Ucrainene, la fel ca şi judeţele Akerman şi Ismail ale Basarabiei. În momentul în care aceste judeţe au fost incluse în componenţa Ucrainei, românii basarabeni reprezentau 28,6 la sută, iar ucrainenii numai 25,4 la sută, din numărul populaţiei. Ulterior, în aceste judeţe, au fost strămutate peste 6.000 de familii din regiunile Cernigov, Sumi, Vibiţa, Lvov, Volân şi Kameneţ-Podolsk, ceea ce a dus la schimbarea artificială a raportului etnic din sudul Basarabiei.
(Ilie Şandru, vol. „Basarabia iarăşi şi iarăşi…”, ediţia a II-a, în curs de apariţie la Editura „Vatra veche”, Târgu-Mureş, în colecţia ,,100 de cărţi pentru Marea Unire * 1918-2018”)