Parlamentul României
SENAT
DECLARAŢIE
Permanentele ofense aduse ordinii constituţionale, implicit populaţiei majoritare, de către o serie de cetăţeni de etnie maghiară care s-au cocoţat în ierarhia publică sprijinindu-se pe sloganuri izolaţioniste cu iz iredentist, mă determină, cu amărăciune, să iau din nou poziţie faţă de o temă care îi preocupă permanent pe aceştia, în detrimentul bunei convieţuiri a concetăţenilor noştri. Din păcate, nu-i preocupă în aceeaşi măsură pe cei ce şi-au asumat misiunea de a guverna Ţara, acceptând demnităţile la rangul cărora au fost ridicaţi fără să dovedească faptul că-şi înţeleg menirea.
Faptul că UDMR a fost, practic, nelipsit de la guvernare, sau măcar de la luarea deciziilor importante pentru viaţa social-economică din aceşti ultimi ani ai României, ar putea fi de salutat. Liderii acesteia au avut, fără nicio discriminare, acces la guvernare, dar, numiţi prin negocieri şi înţelegeri subterane, prezenţa lor în dregătoriile Ţării nu s-a făcut prin nimic simţită benefic, până acum, la nivelul comunităţii noastre statale. Este de discutat şi dacă participarea lor atâţia ani la guvernare s-a resimţit benefic măcar în folosul comunităţii pentru care se bat între ei să o reprezinte. În afara împlinirii unor aspiraţii identitare, care oricum au susţinere constituţională şi care, folosite repetat ca sloganuri electorale, au fost transformate în atitudini antiromâneşti şi neconstituţionale, nu au făcut altceva decât să şantajeze clasa politică din România în momente neîntâmplător, dar nefericit, alese.
La manifestările dedicate în acest an Centenarului Marii Uniri, reprezentanţii administraţiei judeţene şi locale, ca de altfel şi parlamentarii UDMR, nu au participat decât cu declaraţii belicoase, întrecându-se în a spori numărul acţiunilor denigratoare faţă de faptele istoriei şi destabilizatoare faţă de faptele cotidiane ale comunităţii româneşti de pe aceste meleaguri. Prin absenţa lor repetată la ceremoniile organizate cu acest prilej de reprezentanţii oficiali ai Statului Român în teritoriu, au jignit o întreagă comunitate de contribuabilii, „scoţându-ne ochii” cu sumele derizorii pe care le acordă anual acestui eveniment din bugetul Consiliului local sau judeţean (de parcă şi banii au „miros” etnic în zona pe care ei o domină politic şi administrativ!).
Noi, românii, minoritari numeric în această zonă a României, ne-am obişnuit în decursul anilor cu asemenea atitudini. Odată însă trecute sub tăcere de guvernanţi, acestea sunt receptate ca fiind acceptate de majoritari şi îi stimulează, pe cei care le provoacă ostentativ, să recidiveze. Dovadă faptul că nici nu s-au încheiat bine manifestările dedicate sărbătorii naţionale şi UDMR-iştii din Parlamentul României „şi-au dat din nou în petec”, depunând o nouă iniţiativă legislativă, pe tema aceleiaşi pretenţii de enclavizare a comunităţii maghiare prin legiferarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.
Opinia publică românească nu este scandalizată de momentul pe care aceştia îl consideră favorabil pentru şantajarea clasei politice: subţierea recentă a majorităţii parlamentare şi apropiata preluare a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către Guvernul pe care aceasta îl susţine. Mă fac ecoul protestului concetăţenilor mei români din judeţul Covasna şi din întreaga Ţară, revoltaţi de momentul sărbătoresc pe care liderii concetăţenilor lor de etnie maghiară l-au umbrit, repunând în discuţie o temă devenită marota cu care defilează în preajma fiecărei campanii electorale. Sunt revoltaţi şi de pretenţiile lor absurde, potrivit cărora criteriul etnic prevalează asupra celui valoric-uman. Sunt revoltaţi, mai cu seamă, de faptul că aceştia nu respectă Constituţia României, pe care au jurat la investirea în poziţiile de demnitari ai Statului Român, atunci când au beneficiat şi încă beneficiază ca urmare a trocului politic pe care îl practică.
Fiindcă noi, românii, nu înţelegem de ce nu pot guvernanţii să condiţioneze satisfacerea doleanţelor acestor concetăţeni de rea-credinţă de, măcar, un comportament civic constructiv, în spiritul legilor care îi guvernează pe toţi cetăţenii României. Personal, sunt convins că modalitatea în care liderii minorităţii maghiare din Ţara noastră înţeleg să se raporteze la consolidarea democraţiei europene şi naţionale, nu se datorează lipsei lor de educaţie civică. De fapt, pe lângă atitudinea lor specifică de inflexibilitate, vizibilă în abordarea dialogului cu societatea românească, ei manifestă şi o evidentă lipsă de stimă faţă de partenerii la actul de guvernare, vizibilă în şantajul exercitat asupra acestora. O atitudine condamnabilă, dar meritată de toţi cei care negociază valorile naţionale în folos personal sau în interes de partid.
Senator de Covasna,
Gheorghe Baciu,
Partidul Mişcarea Populară