TRADIŢII
O recentă apariţie editorială, tipărită la Editura „Eurocarpatica” din municipiul Sfântu-Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna, prezintă publicului interesat un volum dedicat culturii tradiţionale din comuna Tulgheş, situată în nord-estul judeţului Harghita, „sub aripa” Ceahlăului. Volumul, tipărit în colecţia Centenarul Marii Uniri (1918-2018) a editurii amintite, a fost îngrijit şi prefaţat de Florentina Teacă şi Ioan Lăcătuşu.
Autoarea acestui volum, Lăcrămioara Pop (foto), este născută în municipiul Topliţa, în acelaşi judeţ Harghita, dar s-a stabilit la Tulgheş, prin căsătorie, şi a „fost adoptată”, începând cu anul 2006, de tulgheşeni, care o socotesc ca una dintre fiicele locului. Am avut bucuria de a o cunoaşte pe Lăcrămioara Pop în vara anului 2013, atunci când paşii cercetătorului şi căutătorului iscoditor al elementelor de cultură tradiţională românească din această parte de Ţară m-au purtat şi la Tulgheş. Impresionat de personalitatea puternică, de hărnicia, dăruirea şi abnegaţia prin care Lăcrămioara Pop îşi propusese să descopere, să scoată la lumină şi să revitalizeze comorile (a se înţelege: martori materiali şi spirituali tăcuţi ai unei civilizaţii ancestrale, deseori neluaţi în seamă de omul contemporan) ascunse în „lada de zestre” a tulgheşenilor, am scris şi publicat, în paginile primitoare găzduite de publicaţia „Condeiul ardelean”, un articol succint în care prezentam câteva dintre cele mai reprezentative elemente ale etnografiei şi folclorului din Tulgheş, aşa cum le-am găsit, valorificate şi transmise tinerelor generaţii de către Lăcrămioara Pop (articolul, intitulat Obiceiuri, muzică şi dansuri tradiţionale româneşti la Tulgheş, Harghita, poate fi citit consultând arhiva tipărită sau on-line a ziarului „Condeiul ardelean”, nr. 279, 6-19 septembrie 2013, http://www.condeiulardelean.ro/articol/obiceiuri-muzica-si-dansuri-tradi...). Afirmam cu acel prilej, în rândurile articolului semnat în urmă cu aproape şase ani, că „omul sfinţeşte locul”, locul fiind Căminul Cultural al comunei, iar omul - neobosita şi entuziasta Lăcrămioara Pop. Mai menţionam, în articolul citat, că „nu voi face decât să încep a prezenta povestea elementelor de folclor şi de spiritualitate românească din Tulgheş, cu promisiunea unei reveniri, a unor sublinieri şi punctări ulterioare”. Din această perspectivă, consider că prezentarea volumului monografic şi de suflet semnat de Lăcrămioara Pop poate fi o bună şi frumoasă continuare a consideraţiilor pe care le-am avansat în anul 2013.
Între coperţile cărţii se află 195 pagini, bogat ilustrate cu fotografii, mai vechi şi mai noi; fiecare pagină în parte şi toate ca întreg „povestesc” despre oameni şi locuri, despre elemente ale portului popular, bărbătesc şi feminin, despre familie, casă şi gospodărie, îndeletniciri şi ocupaţii, alimentaţie, dar şi despre sărbători, obiceiuri şi credinţe populare, laice şi religioase, superstiţii, tradiţii ancestrale sau recente, mărturii şi istorie orală, precum şi multe alte elemente de cultură tradiţională românească, „aşternute” natural, caleidoscopic, fără o structură rigidă, căutată. Din acest punct de vedere, monografia Lăcrămioarei Pop se derulează precum o poveste captivantă, în care planurile se suprapun, se intersectează, se întrerup şi se reiau, prin care prezentarea obiectivă este fragmentată cu amintiri şi crâmpeie din viaţa autoarei. Prin această structurare neconvenţională, cartea în sine se prezintă ca un minunat model al unui discurs oral, „aşezat” însă în format tipărit. Nici nu s-ar putea altfel, de vreme ce Lăcrămioara Pop este ea însăşi un Om de o calitate cu totul excepţională: deschisă, sinceră, naturală şi, nu în ultimul rând, dedicată cu infinită pasiune misiunii pe care şi-a propus-o - reconsiderarea şi revalorificarea acestui tezaur cultural românesc.
Din anul 2013 (anul când am făcut cunoştinţă) şi până în prezent, împlinirile prin care Lăcrămioara Pop îşi desăvârşeşte opera de restituire a tradiţiilor populare tulgheşene (materiale şi imateriale) s-au diversificat şi s-au amplificat continuu. În ceea ce priveşte patrimoniul cultural material, Lăcrămioara Pop s-a luptat pentru ca Tulgheşul să beneficieze de o „carte de vizită” pe măsură, concretizată într-o colecţie sătească de obiecte casnice şi ţesături care alcătuiau, cândva, inventarul gospodăriilor ţărăneşti. Mutată în 2017 în „casă nouă”, această colecţie este o mărturie a vitalităţii, inventivităţii, fanteziei şi bunului gust, ca tot atâtea trăsături fundamentale care au caracterizat ţăranul român, locuitor al acestor plaiuri binecuvântate. De aceea, autoarea acestei colecţii a dorit să transmită, în primul rând copiilor tulgheşeni, o mărturie şi o amintire a obârşiei moşilor şi strămoşilor lor, spre neuitare.
Sub aspectul păstrării şi transmiterii patrimoniului imaterial, reluând an după an aceeaşi perpetuă şi „repetabilă povară” a cooptării şi formării de noi membri („prunci”, în graiul locului, de la cei mai micuţi, până la adolescenţi) în cadrul Ansamblului „Plaiuri tulgheşene”, pe care-l coordonează, Lăcrămioara Pop reiterează şi reinventează, de fiecare dată, o nouă „poveste”, o nouă „aventură”, întru permanenţă şi continuitate. Prezenţa Ansamblului „Plaiuri tulgheşene” la diferite festivaluri locale a devenit constantă şi firească, fiind bine primită şi apreciată. Constantă este şi formaţia instrumentală coordonată de soţul Lăcrămioarei, Ştefan Pop (fluier şi clarinet), din care mai fac parte Gheorghe Citirigă (fluier, taragot), Gavril Trifan (fluier), Petrea Strâmbu (vioară) şi, nu în ultimul rând, Lăcrămioara Pop (dobă ţărănească cu strune), prin care se continuă tradiţia muzicală a repertoriului muzical al jocurilor tulgheşene. Pentru copiii care deprind „tainele” acestor jocuri populare (pe care bunicii lor le mai jucau, cu nişte decenii în urmă, la „hora satului”), cea mai mare şansă este de a interacţiona direct cu muzicanţii formaţiei, oriunde şi oricând, atât la repetiţii, cât şi pe scenele pe care evoluează, având astfel posibilitatea de a simţi „pulsul” muzicii şi de a se afla într-o corespondenţă nemijlocită între muzică şi joc.
S-ar mai putea povesti încă multe amănunte minunate despre comorile ascunse între paginile volumului semnat de Lăcrămioara Pop. Ele sunt limitate, însă, de spaţiul editorial acordat rubricii „Tradiţii”, dar pot fi descoperite, de către cei interesaţi, prin lecturarea acestui fascinant excurs în lumea tradiţională a Tulgheşului. Ceea ce doresc să afirm, în finalul acestei succinte prezentări, este faptul că întâlnirea mea cu Lăcrămioara Pop a constituit una dintre acele întâmplări fericite care nu se află sub zodia hazardului, ci mai degrabă a unei logici transcendente pe care nu o înţelegem, ci, uneori, cel mult o intuim. De aceea, consider că dedicaţia, pe care autoarea mi-a adresat-o, pe prima pagină a cărţii, exprimă tocmai acea bucurie uimită în faţa neînţeleselor căi ale divinităţii: „Pentru prietenul trimis de Dumnezeu să construiască o «unire» între fraţi şi surori în inima României, domnului Constantin Secară, din partea «pumnului de humă» de la Tulgheş, Lăcrămioara Pop”. Alte cuvinte sunt de prisos; ele nu ar face decât să strice vraja amintirii unei întâlniri providenţiale. De aceea, o felicit din tot sufletul pentru această realizare editorială, care ascunde, dar şi aşează, întru zidire, multă muncă, dăruire, pasiune şi talent.