Autor:
DRAPELUL
Drapelul, sfântul nostru tricolor,
Simbolul nostru şi al ţarinei străbune,
Udate-n veac, cu lacrimi multe şi amare,
Sfinţite-n veci, cu sânge de eroi…
Drapelul, sfântul nostru tricolor,
Purtat, prin timp, de-un falnic neam de daci,
Slăvit stindard al vajnicului meu popor,
Ce vine de la Decebal şi traci…
Să dăinuieşti de-a pururi, TRICOLOR,
Simbolul sacru al întregului POPOR!
RUGĂ
Ai să ne ierţi, tu, ţară de poveste,
În care raiul nu este un mit,
Că neamul nostru nu e, azi, cum este
Unit poporul care-a suferit?
Ai să ne ierţi, tu, patrie străbună,
Că i-am iertat pe toţi ce ne-au minţit
Şi ne-au furat mereu, lună de lună,
Şi ne-au vândut, ne-au dezbinat, ne-au umilit…?
Ai să ne ierţi, tu, mamă ce ne-ai dat
Atâta frumuseţe, bogăţii,
Că azi călcăm pe sângele vărsat
Al celor ce-au murit pe câmpuri, mii?
Ai să ne ierţi aşa cum faci mereu
Şi-ai să ne chemi la tine, maică sfântă,
Tu, partea sacră a sufletului meu,
Ce astăzi numele un neam ţi-l cântă?
Da, mamă, ţară sfântă, ai să ne ierţi!
CLIPA STACOJIE
Te-ntuneci, cerule, şi iară
Capeţi culoare cenuşie,
De iarnă rece-n primăvară!
Zăgăzuieşte clipa stacojie
Şi nu i-o da întunericului de soţie!
Zăgăzuieşte clipa, Doamne, pe vecie!