1. „LIMBA NOASTRĂ-I O COMOARĂ / În adâncuri înfundată / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată. // LIMBA noastră-i foc ce arde / Într-un neam, ce fără veste / S-a trezit din somn de moarte / Ca viteazul din poveste. // LIMBA noastră-i numai cântec, / Doina dorurilor noastre, / Roi de fulgere, ce spintec / Nouri negri, zări albastre. // LIMBA noatră-i graiul pâinii, / Când de vânt se mişcă vara; / În rostirea ei bătrânii / Cu sudori sfinţit-au ţara. // LIMBA noatră-i frunză verde, / Zbuciumul din codrii veşnici, / Nistrul lin, ce-n valuri pierde / Ai luceferilor sfeşnici. // Nu ve-ţi plânge-atunci amarnic, / Că vi-i limba prea săracă, / Şi-ţi vedea, cât îi de darnic / Graiul ţării noastre dragă. // LIMBA noastră-i vechi izvoade. // Povestiri din alte vremuri; / Şi citindu-le -nşirate,- / Te-nfiori adânc şi tremuri. // LIMBA noastră îi aleasă / Să ridice slava-n ceruri, / Să ne spuie-n hram şi-acasă / Veşnicile adevăruri. // LIMBA noastră-i limbă sfântă, / Limba vechilor cazanii, / Care o plâng şi care o cântă / Pe la vatra lor ţăranii. // Înviaţi-vă dar graiul, / Ruginit de multă vreme, / Ştergeţi slinul, mucegaiul / Al uitări-n care geme. // Strângeţi piatra lucitoare / Ce din soare se aprinde- / Şi-ţi avea în revărsare / Un potop nou de cuvinte. // Răsări-va o comoară / În adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată.”
Alexei Mateevici (1888-1917),
unul din cei mai de seamă scriitori români născuţi în Basarabia, azi Republica Moldova, preot ortodox, poet, fiu de preot ortodox şi patriot
2. „LIMBA ROMÂNĂ este tezaurul cel mai de preţ pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile care-l primesc. Ea este cartea de nobleţe, testamentul de naţionalitate al unui neam; semnul caracteristic prin care membrii aceleiaşi familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume; lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi; altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inimi iubitoare şi cu simţirea de devotament unii către alţii. A te atinge fără respect de acest altar este o profanare; a cerca de a-i schimba forma sa originală, spre a-i da o aparenţă străină, este un act de pură nebunie, într-un cuvânt a dezbina marea familie introducând diverse jargouri în diversele ramuri ale ei, este un fapt de desnaţionalitate, căci el naşte o fatală neînţelegere între fraţi şi poate cu timpul să producă înstrăinări între dânşii.”
Vasile Alecsandri (1821-1890),
scriitor, poet, om politic
3. „LIMBA ROMÂNĂ a fost şi este una din puterile care până acum a conservat naţia română; ea ne-a păstrat şi ne-a condus prin furtunile cele grele a timpurilor barbare şi tot numai limba, leagă între sine membrii naţiei răspândiţi sub diferite guvernări. Toţi aceia care se ocupă de conservarea şi cultivarea limbei române fac un serviciu însemnător naţiei, şi merită recunoştinţa publică.”
Gheorghe Asachi (1788-1869),
scriitor, om de cultură
4. „LIMBA ROMÂNĂ este însemnul individualităţii poporului nostru, este sigiliul dumnezeirii, luceafărul întipărit în fruntea naţiunii noastre drept martor nepieritoriu al patriei şi seminţiei antice şi glorioase.”
P.M. Cîmpeanu (? - 1893),
cărturar transilvănean
5. „LIMBA ROMÂNEASCĂ e la sine acasă o împărăteasă bogată, căreia multe popoare i-au plătit dare în metal de aur, pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. Dar metalul aur ea l-a tipărit în tipariul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă elegia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. A o dezbrăca de averile, pe care, economică şi chibzuită, le-a adunat în mii de ani, înseamnă a face din împărăteasă cerşetoare.”
Mihai Eminescu (1850-1889),
poet nepereche