În anul 1939, o navă de coastă canadiană a pornit într-o croazieră spre zona cercului polar. La un moment dat, în timpul voiajului, unul dintre marinari a zărit un urs polar care mergea legănat pe un ghețar aflat foarte aproape de navă. Entuziasmat de acea apariţie, marinarul a început să arunce ursului din mâncarea pe care o avea pentru micul dejun: salam, unt de arahide şi ciocolată.
Când marinarul a terminat de aruncat ceea ce avea în farfurie, ursului abia i se trezise apetitul. De aceea s-a întors spre marginea gheţarului, a sărit în apă şi a început să se caţere pe scara de acces spre navă. Când şi-a dat seama de pericol, marinarul a luat furtunul de incendiu de pe puntea navei şi a îndreptat jetul de apă spre ursul care începuse deja să înainteze pe scară. Când jetul de apă a atins ursul, acesta în loc să se sperie şi să fugă, s-a ridicat în picioare cu labele din faţă îndreptate în sus, aşteptând cu o deosebită plăcere ca jetul de apă să-l spele sub braţ. Plin de frică, marinarul a început atunci să arunce spre urs tot ceea ce a găsit pe puntea navei, până ce într-un târziu acesta a renunţat la ospăţul pe care şi-l dorea şi s-a întors pe sloiul de gheaţă.
Din această întâmplare, marinarul a învăţat ce înseamnă să hrăneşti un urs polar. Asemenea acestui marinar, sunt unii oameni care fac aceeaşi greşeala, hrănind însă păcatul, care apoi se ţine după ei şi de care nu mai pot scăpa.
Aparut in :