„Trei metri deasupra cerului” este primul roman de dragoste al scriitorului şi regizorului italian Federico Moccia, publicat pentru prima dată în 1992 şi reeditat în 2004, atunci când este realizată şi prima ecranizare după acest roman. Cea de-a doua ecranizare însă îi aduce succesul, într-o producţie spaniolă, în anul 2010, romanul fiind tradus ulterior în paisprezece limbi, ajunge un bestseller internaional, cu peste douăsprezece milioane de exemplare vândute. În limba română apare în 2017.
Romanul dezvăluie povestea de iubire dintre doi adolescenţi din nordul Romei la începutul anilor 1980, Babi Gervasi, elevă silitoare a unei şcoli private, o fată frumoasă şi mândră, şi Stefano Mancini, un băiat exploziv, care creează multe probleme după divorţul părinţilor săi. Părinţii lui Babi sunt împotriva acestei relaţii, precum cei ai Julietei, din tragedia shakespeariană „Romeo şi Julieta”, ceea ce îi face pe cei doi tineri să lupte pentru legătura dintre ei, astfel că drumul pe care îl vor parcurge va fi presărat de evenimente şi dificultăţi. Babi îl va însoţi pe Step (Stefano) în cursele clandestine de motociclete la care acesta participă, iar un accident va face ca fericirea lor să fie ştirbită, să se îndepărteze unul de celălalt şi să meargă în viaţă pe căi diferite.
Titlul romanului aduce o imagine a înălţării, cu faţa spre cer, cei doi tineri îşi evocă gradul de fericire şi de iubire. Ce este dincolo de cer? E ceva mai sus de infinit? Pentru iubire se pare că mai sunt trei metri: „În fiecare persoană se ascunde o alta… poate mai frumoasă, poate mai nouă, poate a ta”.
Cea de-a doua carte a trilogiei aşază personajele în alte lumi, alte relaţii, într-o viaţă care nu le aparţine, care îi pustieşte, îi goleşte de sclipire. Vieţile lor seamănă acum cu a tuturor celor care îşi întemeiază o familie, pentru că aşa trebuie. Bucuria sinceră, naivă, dezinvoltă se transformă într-o analiză a partenerului de viaţă, a căutării motivelor pentru care merită să-l iubeşti. Firul epic îi urmăreşte frământările lui Step şi deciziile sale, fiind parcă imobilizat sufleteşte, iar Babi dispare de sub lupa cititorului, regăsind-o doar ocazional, în pragul nunţii sale, de exemplu.
„De trei ori tu” - pentru că iubirea nu se evaporă, nu se pierde şi nu intră în pământ, Step şi Babi revin în cea de-a treia carte şi ne uimesc cu deciziile lor, dar şi soarta ne uimeşte cu întorsătura ei, căci uneori ne dorim din răsputeri să mai întoarcem munţii, anii, hotărârile, dar prezentul nu mai permite a urni trecutul. Destinul face aici ca peste şase ani personajele să se reîntâlnească, într-un zbucium şi mai mare, iar în final, sufletele lor să-şi poată regăsi înaltul. „De trei ori tu” este romanul care transformă adolescenţa în responsabilităţi şi maturitate în decizii: „Pot accepta să eşuez, oricine poate eşua. Dar nu pot accepta să nu încerc”.
Devenit romanul unei generaţii, „Trei metri deasupra cerului” vorbeşte despre speranţă. Zâmbetul unor oameni frumoşi care au învăţat, au muncit, şi-au lustruit încrederea pentru ziua de mâine, depăşind toate obstacolele vieţii, le-a adus în final trăirea de dincolo de pământesc şi chiar de dincolo de cer: „Dacă cineva îţi zâmbeşte în acest fel doar pentru că te-a văzut, este ca şi cum ţi-ar spune te iubesc la televizor în prima seară, e ca şi cum ar scrie aceste cuvinte pe o clădire din Montecitorio, sau le-ar încrusta direct pe soare”.
Fiecare îşi doreşte să se simtă iubit şi să iubească, aşa cum a reliefat Federico Moccia în acest roman, dar nu fiecare ajunge la puritatea simţirii, la perfecţiunea ei, în cel mai simplu mod cu putinţă…, „iar când îţi vei da seama că drumul pe care mergi nu duce nicăieri, accelerează!”.