Sfântul Cuvios Ioan s-a născut la data de 23 august 1913, însatul Crăiniceni, comuna Horodiștea, într-o familie de țărani foarte credincioși, Maxim și Ecaterina, fiind singurul copil la părinți. La botez a primit numele de Ilie. După șase luni de la naștere rămâne orfan de mamă, iar el este dat în grija bunicii sale, Maria. După 2 ani, tatăl moare în război, în toamna anului 1916, rămânând în grija rudelor apropiate. Primii ani de școală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin și liceul la Cozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală.
În vara anului 1932 rudele voiau să-l dea pe tânărul Ioan la Facultatea de Teologie pentru a-l face preot, dar el nu a vrut. În anul 1933, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „mănăstirea!”.Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală și a intrat în obștea Mănăstirii Neamț. Starețul mănăstirii, Episcopul Nicodim l-a primit cu bucurie, dându-i ca ascultare in firmeria și biblioteca mănăstirii. Era foarte tăcut, ascultător și smerit.
Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de bolnavi. În toamna anului 1935 se reîntoarce în Mănăstirea Neamț și continuă ascultarea sa de bibliotecar și îngrijitor al bolnavilor. La 8 aprilie 1936,rasoforul Ilie este tuns în monahism de Arhiereul Valerie Moglan, noul stareț al Mănăstirii Neamț, primind încălugărie numele de Ioan. Dorind o viață pustnicească și arzându-i inima după Sfintele locuri din Țara Sfântă, monahul Ioan, împreună cu alți doi monahi,Claudie și Damaschin, părăsesc Mănăstirea Neamț pentru locurile sfinte.
După ce se închină la toate locurile din Țara Sfântă se retrage la Mănăstirea „Sfântul Sava”de lângă Betleem, viețuind aici 10 ani, răbdând grele ispite, boli și încercări de la oameni și de la diavoli. Prima ascultare aici a fost cea de paraclisier, dar avea și ascultarea de infirmier al mănăstirii, arătând dragoste și milă atât față de creștinii ortodocși, cât și față de cei de alte credințe.
Ziua era în slujba oamenilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni, metanii și citiri din Sfânta Evanghelie și din scrierile Sfinților Părinți, multe traduse chiar de el spre folosul său, dar și a celor ce îi călcau pragul. Avea și darul de a scrie învățături și versuri duhovnicești pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români. Între anii 1939-1940, s-a nevoit cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul Qumran, foarte aproape de Marea Moartă. Obișnuia să se roage noaptea singur, hrănindu-se doar cu pesmeți și puține fructe, răbdând multe ispite.
Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulți călugări din Țara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea „Sfântul Sava” la aceași ascultare. La 13 mai 1947,este hirotonit diacon și tot în același an este hirotonit și preot, fiind numit egumen la Schitul Românesc„Sfântul Ioan Botezătorul” de pe Valea Iordanului, aproape de locul unde a fost botezat Domnul nostru Iisus Hristos.
În vara anului 1953, împreună cu ucenicul său Ioanichie, se retrage la Peștera Sfintei Ana timp de 7 ani. Tot timpul îl împărțea între rugăciuni, citiri, scria versuri și povățuia pe toți care ajungeau la chilia lui. În marile sărbători slujea Sfânta Liturghie și se împărtășea cu trupul și Sângele lui Hristos.
În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Miercuri, 4 august s-aîmpărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineața la orele 5.00 și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos la numai 47 de ani. După trei zile a fost înmormântat în aceeași peșteră de către Arhimandritul Amfilofie, starețul Mănăstirii „Sfântul Gheorghe”, iar la 8 august 1980 trupul său a fost aflat întreg. La 15 august 1980,același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a așezat în ea și apoi l-a dus în Biserica „SfântulȘtefan”, unde se află și moaștele Sfântului Gheorghe Hozevitul.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20-21 iunie 1992, sub numele Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, fixându-i-se zi de prăznuire 5 august, data mutării lui la cele veșnice. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi!
Aparut in :