În imediata vecinătate a Romanului, la numai 5 km, se află satul Trifești, cunoscut în zonă pentru Sfânta Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului (Hodighitria- Îndrumătoarea), care se păstrează în Biserica Parohială de 222 de ani, cunoscută în Moldova drept „SFÂNTA” de la Trifești. Potrivit tradiției, această icoană a fost descoperită pe apa Moldovei, de un cioban care păștea turma pe lunca din vecinătatea satului Trifești. Acesta a adus-o în Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”, strămutată mai apoi în partea de pe deal a satului, unde s-au întâmplat nenumărate minuni.
O însemnare din anul 1793, făcută de „popa Ioniță”, slujitor la biserica satului Trifești, pe paginile învechite ale unui Minei (pe luna mai), tipărit la Râmnic, 1780, păstrat în Biblioteca Eparhială de la Roman (BER III, 272), ne amintește un eveniment trist din viața comunității creștine de la Trifesti, dar care poate fi considerat drept prima mențiune documentară a Icoanei Maicii Domnuluiși prima minune ce s-a petrecut aici, în secolul al-XVIII-lea.
Iată textul acestei valoroase însemnări:„La velet 1793 mai 31 zile, vineri a tria săptămână după Paști, după liturghie s-au uitat o lumânari aprinsă în biserică. Și (i)eșind preotul din biserică s-au aprins scaunul cel mari, ci era sfeșnic dinainte(a) Icoanii Precistii și au arsu tot, cu toati făcliile ci erau într-ânsul și s-au aprins și strana Icoanii ce-i Făcătoare de Minuni și au arsu și păcosteala (poleiala - n.n.). Icoanii, giumătati, la trii ceasuri din zi, în zilele lui Mihai Vv Șuțul”.
În urma acestui incendiu, Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”a fost mistuită de flăcări în întregime, iar icoana Maicii Domnului a scăpat printr-o minune neatinsă din foc. În aceste împrejurări, proprietarii moșiei Trifești, logofătul Constantin Balș și soția sa Ana, au ctitorit actuala biserică din zid (1798-1799), ce deservește până în prezent comunitatea creștină de aici ca biserică parohială, având ca patron spiritual pe „Sfântul Nicolae”.
S-a consemnat aceasta, de către același preot al satului, Ioniță, pe paginile îngălbenite ale altei cărți de cult: „Să să știe, de când au început a să zidi biserica de la Trifești, luna a treia săptămâna după Paști april 12”. La așezarea pietrei de temelie, în ziua de 12 aprilie 1798, slujba a oficiată tânărul episcop al Romanului, Veniamin Costachi, care avea pe atunci 30 de ani. Deși locașul de cult este de mari dimensiuni, lucrările de construcție au durat puțin, deoarece după un an și patru luni, același Episcop Veniamin revine la Trifești, pe 15 august 1799, pentru târnosirea bisericii. Evenimentul este consemnat în pisania ce a fost daltuită în piatră, deasupra ușii de la intrare.
Cu prilejul reînnoirii Sfintei Mese din Altar, în anul 2009, subsemnatul, în calitate de protopop al Romanului, având delegație de la ierarhul locului să desfac Masa Altarului acestei biserici, care era șubrezită de vreme, am descoperit în piciorul acesteia o casetă din argint, păstrată într-un bulgăre de ceară, în care se păstrau trei părticele cu Sfintele Moaște ale unor Sfinți Mucenici, iar pe capacul acesteia, am putut citi următoarea inscripție cu caractere chirilice: „Pomenește Dumnezeule pe nevrednicul VENIAMIN Episcop Romanului - 15 august 1799”. Aceasta este chiar data sfințirii bisericii (în prezent caseta cu Sfintele Moaște se păstrează la Centrul Eparhial de la Roman).
Preotul paroh Vasile Damian, menționează în anul 1874, faptul că pomelnicul ctitoricesc al bisericii adeverește faptul că Lupu Balș a fost ctitorul vechii Biserici de lemn „Înălțarea Domnului” din Trifești. Ctitor însemnând că el a strămutat biserica de lemn, de pe vale și a refăcut-o pe deal, acolo unde a fost așezată spre închinare Icoana Maicii Domnului, cea găsită de un cioban pe cursul de apă al Moldovei, astăzi secat, locul fiind numit de sateni „Moldova Sacă”.
Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, salvată din foc într-un mod miraculos (după incendiul din 13 mai 1793), a fost așezată cu cinstea cuvenită, în noua biserică a satului, cu hramul „Sfântul Nicolae”.
Un an mai târziu, în anul 1800, noi ctitori, binefăcători și înzestrători ai bisericii, Pulcheria Balș și soțul ei logofătul Iordache Roseti, au ferecat în argint icoana, făcând următoarea mențiune, cu caractere chirilice, într-o inscripție așezată în partea inferioară a ferecăturii din argint a icoanei:
„Această Sfântă Icoană a Prea Sfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria ce se află în biserica din satul Trifești s-au ferecat cu toată cheltuiala dumisale Iordache Rusit vel biv fiul dumisale Nicolae Rusit biv vel logofăt de Țara de Jos și a prea iubitei soții lui dumisale Pulcherița biv fiica dumnealui Constantin Balș vel logofăt de Țara de Jos, spre veșnică pomenire și dorită mântuire sufletelor dumnealor sale și neamul dumnealor sale care s-au savârșit la anul 1800 iunie 20 ”.
Episcopul Veniamin a revenit aici la Trifești după un an și a binecuvântat ferecătura de argint a Sfintei Icoane, comandată și adusă de ctitori în anul 1800, probabil din Grecia.
Respectând o tradiție locală, ce se păstrează până în zilele noastre, Sfânta Icoană a Maicii Domnului este scoasă în fiecare an în procesiune, la sărbătoarea de„Înălțarea Domnului”, vechiul hram al satului, de la biserica parohială, până la mormântul ciobanului anonim, cel care a descoperit-o, mormântul fiind, potrivit tradiției, situat în vecinătatea actualei școli generale din localitate, unde este construit un chioșc din lemn, asemeni unui baldachin. Aici oficiem an de an, în sobor, slujba Sfântului Maslu și rugăciuni pentru ploaie (la nevoie).
Tot de la preotul Vasile Damian păstrăm o însemnare valoroasă pentru noi, făcută pe un Aghiazmatar mai vechi, ce a aparținut preotului Ioniță:
„Cerdacul și crucea unde se scoate Sfânta Icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni din această biserică, s-au dres a treia oară de dumneaei cucoana Ancuța, fiica răposatului Constantin Catargiu biv vel logofăt, la anul 1770, spre aducere aminte că în acel loc este îngropat păstorul de oi care au găsit Sfânta Icoană, scoțându-se în acel loc la felurite întâmplări de boale și la neploaie. Bătrânii preoți și săteni spun că la holera cea mare au scos Sfânta Icoană la cerdac, unde, făcând rugăciuni trei zile înaintea Sfintei, s-a curmat boala și mortalitatea din sat cu desăvârșire. Asemene și la 1848”.
Un alt mare ierarh cărturar, Episcopul Melchisedec Ștefănescu, care a vizitat biserica din Trifești și s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, consemna la anul 1890 următoarele lucruri legate de cinstirea acestei icoane în zona Romanului, menționând-o între cele mai importante 18 icoane făcătoare de minuni din România:
„Lângă Roman este satul Trifești, unde în biserică se află o veche icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. La acea icoană năzuiesc cu deosebire orășenii din Roman și locuitorii din satele învecinate spre a-și spune rugăciunile la nevoile lor sufletești și trupești.
La cazuri de boală grea, neputându-se duce bolnavul în persoană, cere a i se aduce acea sfântă icoană la casa sa și acolo se fac rugăciunile obișnuite către Dumnezeu pentru cel bolnav.
Icoana se aduce și se duce cu mare cinste, în sunetul clopotelor de pe la biserici. La timp de secetă, sătenii de prin satele bântuite de secetă, vin cu rândul și duc cu mare cinste această sfântă icoană pe la sate, fac procesiuni prin țarine și cer de la Dumnezeu ploaie, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici și mai totdeauna cererile lor la Dumnezeu sunt ascultate.
Această credință a românilor în sfintele icoane nu este un mit, o simplă legendă, formată de imaginația populară, ci se bazează pe fapte și pe semne evidente, că în Sfintele icoane ale Ortodoxiei lucrează o putere supranaturală, care pune în contact Cerul cu Pământul, pe Dumnezeu cu omul credincios”.
Pentru rugăciunilePreasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
Aparut in :