Prin articolul de faţă îmi propun să clarific o temă care, în lumea criticilor de artă iconografică, nu mai are nevoie de nicio precizare - iconostasul.
Termenul de iconostas - ikonostasion gr. ikon (icoană) şi stasis (susţinător) - este definit de istoricul de artă Vasile Drăguţ astfel: „Peretele despărţitor între naos şi altar, de obicei din lemn sculptat, pe care sunt pictate, după un anumit canon, icoanele care-l acoperă. Pentru circulaţie, iconostasul este străbătut de trei uşi: uşile împărăteşti, de mijloc, rezervate numai preotului şi cele două uşi diaconeşti, în extremităţi”.
↧
Iconostasul (I)
↧