Motto: „Ia-ţi privirea şi lasă-mă să răsufl u înainte de a mă duce ca să nu mai fi u”
Când mă rotesc pe axe de durere,
Pierd des busola şi ating prea des pământul.
Când mă lovesc de pietre în cădere
Mă mângâie o clipă doar CUVÂNTUL.
Plutesc incert, pe aripi de-ntuneric
Vârtej galactic de nesiguranţă,
Cu trup de lut mizer,
Abandonat ades fără speranţă.
O, Doamne! Fă să mă rotesc mai lin,
Să-mi lumineze stelele tunelul,
Şi în cădere liberă să mă anin
De un măslin cu ramuri ca oţelul.
Fă-mi, Doamne, aripi, din vânătăi, pe trup,
Şi din cucuie izvoade de lumină,
Şi sângele din rană să-l usuc