Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


    0 0

    În ultima perioadă, cum este şi cazul recentei Universităţi de Vară de la Balvanyos (pe care nu ştim de ce oficialităţile române o mai tolerează), unde au participat înalţi demnitari maghiari în frunte cu premierul Orban Viktor (foto), şi ca o justificare a intensificării acţiunilor antiromâneşti desfăşurate pe toate planurile atât intern, cât şi de la Budapesta, se bate multă monedă pe aşa-zisa neîndeplinire de către Statul Român a subpunctului nr. 1 din punctul III al Rezoluţiei de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918, şi care sună astfel: „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba proprie, prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.
    Dacă luăm acest text şi încercăm să-l comentăm, constatăm că în afară de nefericita sintagmă „popoarele conlocuitoare”, tot ceea ce a promis atunci o adunare populară, fără a avea dreptul să o facă, neavând legitimitate juridică, s-a şi realizat, atât în domeniul administraţiei, al justiţiei, unde se vorbeşte maghiara „pe toate cărările”, dar mai ales în privinţa gradului de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea Ţării, unde sunt mult peste normă, încât, adunate toate la un loc, rezultă un plus excesiv al drepturilor minorităţilor nemaiîntâlnit în Europa. Dacă n-ar fi fost astfel, Statul Român n-ar fi făcut altceva decât o face de o mie de ani statul maghiar, adică i-ar fi asimilat, şi atunci lucrurile s-ar fi rezolvat altfel.
    De ani de zile, de când reprezentanţii minorităţii maghiare invocă acest text, ca o promisiune neonorată a Statului Român, poziţia de ambiguitate a acestuia, tăcerea complice a specialiştilor noştri în drept constituţional şi drept internaţional, în istorie, sau poate simpla ignorare a subiectului, adică toată această atitudine de nepăsare, a dus la impresia existenţei unei culpe, pentru că, după cum se spune în dreptul roman: „Qui tacit, non negat”, adică, cine tace, nu neagă.
    De aceea apreciem în mod deosebit strădania clujeanului Corneliu D. Pop, care s-a aplecat cu toată competenţa şi truda asupra acestui subiect şi, după ani de studii şi căutări asidue în arhive, elaborează pe această temă un documentar complet, „Rezoluţia de la Alba-Iulia şi Statul Român”, de o valoare istorică şi ştiinţifică extraordinară, care răspunde la toate aceste ezitări, document pe care ziarul nostru a găsit de cuviinţă să-l publice integral în episoade, invitându-i pe cei interesaţi de subiect să le lectureze cu toată atenţia.
    Noi, românii, ne-am obişnuit să acordăm o importanţă extraordinară Adunării de la Alba-Iulia din Decembrie 1918, ceea ce nu e deloc rău, absolutizând-o chiar. Mai ales ca valoare sentimentală, ea a constituit picătura care a umplut paharul marilor noastre năzuinţe, fără însă să avem în vedere faptul că în spatele ei se află un zid puternic, de netrecut. Este vorba de tratatele încheiate şi demersurile legitime ale Regatului României, ca stat suveran, liderii acestuia stabilind în cele mai mici detalii, cu aliaţii de război, de ceea ce vom beneficia dacă acesta va fi câştigat, asumându-şi în acelaşi timp riscuri enorme în cazul în care războiul va fi pierdut. Un act de curaj nebunesc, o luptă crâncenă, pe viaţă şi pe moarte. Prin această decizie, practic, Regatul României a jucat cartea propriei sale existenţe.
    Aşadar, obiectivul guvernului liberal condus de Ion I.C. Brătianu, prim-ministru şi ministru de externe în acelaşi timp, a fost Reîntregirea Ţării. Aceasta a însemnat trecerea la Patria-Mamă, în urma tratatelor de pace încheiate, a tuturor teritoriilor locuite majoritar de români din fostul imperiu austro-ungar, nominalizate fiecare: Transilvania, Banatul, Crişana, Sătmarul şi Maramureşul, de la partea ungurească a imperiului austro-ungar (Transleithania), dar şi a Bucovinei de la partea austriacă a imperiului (Cisleithania), precum şi a Basarabiei de la ruşi.
    Primind acceptul total prin tratatele politice şi militare încheiate cu ţările partenere: Anglia, Franţa, Italia, Statele Unite, România a intrat în război contra Austro-Ungariei, Germaniei şi Bulgariei după doi ani de neutralitate, în august 1916, aruncându-se într-o bătălie nimicitoare pentru cauza românismului, în care următorii aproape doi ani i-au fost extrem de nefavorabili. Se ştie că prin ofensiva puternică a germanilor, ungurilor şi bulgarilor, prin ocuparea Bucureştilor şi retragerea Guvernului la Iaşi, Regatul Român a pierdut 2/3 din teritoriu, fiind aproape de desfiinţare, cu costuri materiale enorme şi pierderi umane de 333.000 de militari morţi în luptă sau seceraţi de boli, la care se adaugă drama extraordinară a întregii populaţii. Abia prin crâncenele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din 1917, s-a putut trece la ofensiva împotriva inamicului. Aşadar, preţul acestui act de curaj unic au fost jertfele şi sacrificiile enorme, recunoscute şi apreciate de cobeligeranţi la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, şi care au respectat întru totul revendicările Regatului Român, cuprinse în tratatele anterioare.
    Conform dreptului internaţional care reglementează principiile dreptului de război, anexările de teritorii nu se discută, ele se execută. Evident, pe bază de tratate, între învinşi şi învingători, fără a se cere acceptul populaţiei. Cu alte cuvinte, Regatul României primea oricum teritoriile nominalizate şi România Mare oricum s-ar fi înfăptuit. Elementul nou care a apărut după Primul Război Mondial a fost faimosul principiu al autodeterminării promovat de preşedintele SUA, Woodrow Wilson, care stipula „alipirea voluntară” a teritoriilor respective, prin voinţa majoritară a populaţiei, la naţiunea de care aparţin, motivată etnic, geografic şi istoric, sens în care s-au cerut justificări foarte riguroase, despre care noi am mai scris. Diplomaţia românească a vremii a trecut cu bine peste aceste obstacole, iar provinciile solicitate au fost aduse la sânul Patriei-Mame. Ce trebuia să facă liderii şi organizatorii acestor acţiuni de adeziune prin vot popular? Să elaboreze un document în care să se stipuleze scurt şi concis: „unirea necondiţionată cu Regatul României” şi nimic mai mult.
    Cum s-au comportat ai noştri? Liderii bucovineni au fost singurii care s-au conformat, elaborând, „din prima”, documentul prin care se exprimă „unirea necondiţionată cu Regatul României”, fără niciun adaos. Basarabia a fost şi ea pe lângă subiect, cerând, la 27 martie 1918, unirea condiţionată cu Regatul României, ca apoi să revină asupra acesteia, la 27 noiembrie 1918, prin anularea condiţiilor impuse Statului Român. Ardelenii şi bănăţenii au fost cei mai creativi. Ei au stipulat în Rezoluţie, la punctul I, unirea necondiţionată cu Regatul României, după care au început să dezvolte subiectul, înserând tot felul de condiţii, formulând la punctul III, subpunctul I, acel text pe care vi l-am prezentat la început. Întrebarea care se pune este: a avut Adunarea Naţională de la Alba-Iulia autoritatea de a lua hotărâri de genul celei amintite? Evident, nu, iar toate înscrisurile de la punctele II-IX din cadrul Rezoluţiei sunt nule de drept, atât în ce priveşte dreptul constituţional, cât şi cel internaţional. De ce? Pentru simplul motiv că, citez: „Aceste componente teritoriale nu puteau cere un tratament aparte, excepţional în cadrul Statului Român, deoarece unirea unui teritoriu cu un stat suveran nu se poate face decât prin încorporarea definitivă a acestuia în teritoriul respectiv şi nu sub forma unei uniuni sau a unei federaţii ce poate avea loc numai în cazul în care este vorba de uniuni de state federale”.
    În consecinţă, conform principiilor de drept, Statului Român nu i-au revenit nici în trecut, nu-i revin nici în prezent, şi nu-i vor reveni nici în viitor niciun fel de obligaţii de asumat şi de îndeplinit, aşa cum continuă să îndoctrineze liderii minorităţii maghiare, oferind acesteia iluzii deşarte, doar dacă actualii noştri guvernanţi consimt la o inadmisibilă trădare a interesului naţional, şi în Anul Centenarului, aşa cum obişnuiesc să o facă de trei decenii încoace, ca umili supuşi ai Budapestei şi ai UDMR.
    S-a întâmplat şi atunci cum se întâmplă şi acum. Pentru a obţine şi acceptul minorităţii maghiare, deşi nu era nevoie, liderii ardeleni, din dorinţa de a fi bine pentru toţi, au negociat cu cei maghiari, făcându-le tot felul de concesii, ca de genul celor înscrise la subpunctul 1 de la punctul III, pe care le-am prezentat la începutul materialului. Nu ştim dacă şi unii şi alţii erau conştienţi de nulitatea juridică a celor puse pe hârtie. Cert este că nici după ce aceste pretenţii absurde au fost inserate în Rezoluţie, liderii maghiari n-au aderat la niciunul din principiile înscrise aici. Ca atare, cu atât mai mult ei nu pot pretinde aplicarea unui document la care n-au consimţit atunci, respingându-l din start, prin acel „Nem, nem”. Aşadar, tevatura pe marginea neaplicării obligaţiilor cuprinse în Rezoluţia de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie, care de fapt nu sunt obligaţii, constituie o fumigenă pe care liderii minorităţii maghiare, dar şi potentaţii statului maghiar, o folosesc, chiar aici, pe pământ românesc, pentru a întărâta conaţionalii împotriva „Bucureştilor”, care, pe lângă faptul că le „mănâncă banii”, nu-i lasă, chipurile, să se instruiască, să se administreze şi judece în limba proprie, prin indivizi din sânul lor, aşa cum s-a prevăzut cu 100 de ani în urmă, într-un document, care, iată, interpretat tendenţios şi mincinos, poate crea o stare de spirit, de nemulţumire indusă, pentru a tulbura apele, ca românii şi maghiarii să nu poată trăi în bună înţelegere, aşa cum ar fi normal şi firesc.

    (Articol, de Ioan Cismaş, din cotidianul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş, din data de 2 august 2018)

    Categorie:


    0 0
  • 08/13/18--23:43: Poezii
  • Autor:

    Trecere

    S-au uscat trandafirii inocenţei,
    S-au topit petalele iluziei,
    S-au dezrădăcinat amintirile,
    Au rămas doar insomniile.

    Ne-a ars vântul rătăcirii,
    Ne-au înzăpezit uitările,
    Ne-a plâns roua dimineţii,
    A rămas ecoul vieţii.

    S-au şters urmele divinului,
    S-au scurs apele melancoliei,
    S-a strecurat răceala stelelor
    A rămas misterul lor.

    Averse

    Cenuşa îşi revarsă mânia
    Peste lacuri îngheţate de bronz,
    Străzile se-acoperă cu fum,
    Iar bezna devine galbenă;
    Păpădiile au umplut aerul
    Cu amarul dorului
    Laptele lor curgând
    Prin venele minţii mele.
    Vidul completează
    Dispariţia sălciilor plângătoare
    Din lacurile îngheţate de bronz…

    Paralelismul singurătăţii

    Cerul e surd
    Şi apa e mută,
    Iar vânturile mă inundă cu real.
    Soarele-i gri
    Şi iarba e udă,
    Şi plumbul e plumb ideal.

    Floare de plastic,
    Rătăcit printre idoli
    Îmi caut sculptura divină
    Din lemn necioplit,
    Cu braţele arse
    De plumb cimentat de ruină.

    Zid nesurpat,
    Buze de ceară,
    Stropi de oglindă lichidă,
    Armuri întărite
    În aer de seară
    Ce naşte inima-ţi vidă.

    Scrumul sufletului tău

    Te-am lipit din fărâme de ziar,
    Dar în zadar,
    Căci nu-mi poţi vorbi,
    Nu ai focul de a iubi.

    Îţi dau o scânteie din mine,
    Dar arzi de ruşine,
    De milă îmi plângi,
    Cu lacrimi dragostea s-o stingi.

    Te strâng din cenuşa purtată de vânt
    Şi te alint,
    Încercând să-ţi citesc,
    Din fărâmele ce mai trăiesc.

    Până şi umbra ţi-ai dezbrăcat
    Şi abandonat
    O cauţi mereu
    În scrumul sufletului tău.

    Categorie:


    0 0

    Zi de mare praznic a fost luni, 6 august 2018, în Biserica Ortodoxă - Schimbarea la Faţă a Domnului. Şi, ca în fiecare an, mulţime de credincioşi, din Covasna şi din judeţele limitrofe, au participat la Sfânta Liturghie Arhierească săvârşită la Mănăstirea Sita-Buzăului, situată pe Muntele Tabor al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, de Preasfinţitul Părinte Andrei, chiriarhul locului, dimpreună cu părintele Florin Tohănean, protopop de Întorsura-Buzăului, părintele Ioan Bercu, protopop de Sfântu-Gheorghe, părintele Ilie Bularca, stareţul Mănăstirii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” de la Valea-Mare, şi un numeros sobor de preoţi şi călugări.
    La Sfânta Liturghie, din partea autorităţilor administrative ale statului din zona Buzaielor Ardelene au participat Nicolae Stoica, primarul comunei Sita-Buzăului, şi Gheorghe Marin, primarul comunei Barcani.
    În ajunul praznicului Schimbării la Faţă, Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a săvârşit slujba Vecerniei şi Litiei, la sfârşitul căreia a avut loc tunderea în treapta rasoforiei a vieţuitoarelor Matroana şi Dionisia.
    La sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele Petru Emanuel Galanton a fost hirotesit duhovnic pe seama Parohiei Floroaia Mare II din cadrul Protopopiatului Întorsura-Buzăului, judeţul Covasna.
    Răspunsurile la strană au fost date de către un grup de cântăreţi din Vălenii de Munte, judeţul Prahova.
    În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte a afirmat, printre altele: „Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit trei categorii de minuni: asupra naturii înconjurătoare, asupra omului şi asupra Lui Însuşi. Prin aceste minuni şi-a arătat marea Sa dragoste faţă de creatură şi dumnezeirea Sa. Această sărbătoare aminteşte minunea care a avut loc pe Muntele Tabor. În icoana praznicului, care este extrem de bogată prin ceea ce transmite, în centru este Hristos Domnul în veşmânt alb, iar la picioare ucenicii devotaţi Petru, Ioan şi Iacob şi prorocii Moise şi Ilie. Hainele albe ca lumina sunt transfigurate ca şi trupul după Înviere. Norul i-a umbrit pe apostoli şi glasul Tatălui s-a auzit: „Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit, pe acesta să-L ascultaţi!” (Matei 17, 5). Glasul Tatălui pe Tabor a fost glasul care s-a auzit în Valea Iordanului la botez. Cei doi profeţi, Moise şi Ilie, s-au arătat pe Tabor ca rezultat al discuţiei cu apostolii din Cezareea lui Filip. Faţa Mântuitorului strălucea ca soarele, această lumină venea din propriul său interior, pentru că Dumnezeu este lumină”.

    Categorie:


    0 0

    Una dintre cele mai strălucitoare stele călăuzitoare care i-a dat sufletului românesc măreţie şi demnitate, comuniune permanentă cu frumuseţea spirituală a trăirii strămoşilor noştri în vatra lor milenară a fost - în timpurile grele de mai demult, dar şi în cele grele de astăzi - muzica marelui nostru artist DUMITRU FĂRCAŞ.
    Melodiile sale culese din popor i-au dat neamului nostru o marcă de identitate inconfundabilă şi sublimă pe care cohorte întregi de destrămători de naţiune nu o vor mai putea şterge niciodată.
    Prin melodiile şi arta sa, sufletul nostru a atins cele mai îndepărtate şi mai adânci în Timp fascicule ale frumuseţii trăirii, cu necuprinsă iubire, a duratei noastre româneşti prin milenii în această „ţarină” din Carpaţi.
    Membrii şi simpatizanţii Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România şi cei ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş au aflat cu durere sufletească de plecarea la cele eterne a vicepreşedintelui naţional al acestei societăţi culturale, personalitate emblematică a folclorului românesc, DUMITRU FĂRCAŞ.
    Dragă maestre, ştim că ai iubit oamenii, ne-ai iubit şi pe noi, şi pentru tot ceea ce ai făcut pentru memoria marelui şi iubitului tău şi al întregului Popor Român Erou Naţional - Avram Iancu, pentru borna neclintită de hotar pe care ai pus-o, pentru eternitate, identităţii noastre naţionale, îţi mulţumim şi îl rugăm pe bunul Dumnezeu să te aibă în paza Sa.
    Condoleanţe familiei îndoliate.

    Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România,
    Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş

    Categorie:


    0 0

    CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI VAMA-BUZĂULUI
    DESPĂRŢĂMÂNTUL ASTRA BUZĂUL ARDELEAN

    „DE LA PRIMA UNIRE 1600 - LA MAREA UNIRE 1918”

    Consiliul Local şi Primăria Comunei Vama-Buzăului, în colaborare cu Despărţământul ASTRA „Buzăul Ardelean” - Cercul astrist „Constantin Sporea” din localitate, vă invită să participaţi la festivităţile din ciclul „Centenarul Marii Uniri”, organizate în zilele de 17-19 august 2018.
    În comuna Vama-Buzăului, se vor desfăşura acţiuni de evocare a evenimentelor care au contribuit la înfăptuirea unităţii naţionale, sub genericul „DE LA PRIMA UNIRE 1600 - LA MAREA UNIRE 1918”.
    Programul acţiunilor
    Vineri, 17 august
    Orele 13.00-17.00 Primirea oaspeţilor şi cazarea lor
    Orele 17.00-19.30 Vizitarea localităţii şi a vestigiilor istorice
    Orele 20.00 Cina

    Sâmbătă, 18 august
    Orele 8.00-9.00 Micul dejun
    Orele 9.00-10.00 Dezvelirea bustului Voievodului Întregitor de neam MIHAI VITEAZUL / Depunere de coroane la monumentul eroilor din Războiul Reîntregirii Neamului
    Orele 10.15-14.00 Desfăşurarea Simpozionului cu susţinerea comunicărilor stiinţifice
    Orele 14.00-15.30 Lansarea volumelor:
    - „Vama-Buzăului în documentele timpului”
    - „Istoricul Corina Bărăgan Sporea - model de dăruire în slujba comunităţii”, vol. 24, Colecţia „Profesioniştii noştri”, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2018
    Prezentarea proiectului „Vama-Buzăului în prezent şi în viitor”
    Orele 15.30-16.30 Masa de prânz
    Orele 17.00-20.30 Vizionarea unui program artistic dedicat „Centenarului Marii Uniri”
    Orele 20.30-22.00 Cina

    Duminică, 19 august
    Orele 8.00-9.00 Micul dejun
    Orele 9.00-12.00 Participarea la slujba de la biserică
    Orele 12.00-13.30 Patriciparea la festivităţile comunei: „Gospodarul Vămăşan”
    Orele 13.30-14.30 Masa de prânz.

    Primarul comunei Vama-Buzăului,
    ing. Tiberiu Nicolae Chirilaş

    Preşedintele Despărţământului ASTRA „Buzăul Ardelean”,
    prof. Corina Bărăgan Sporea

    Categorie:


    0 0

    De câteva luni, Instituţia Prefectului - Judeţului Mureş este condusă de către subprefectul Nagy Zsigmond, susţinut de UDMR, după ce, la finele lunii aprilie 2018, fără nicio explicaţie, Guvernul a dispus încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mureş de către Lucian Goga. Am spus-o şi cu alte ocazii, consider că prefectul Goga şi-a exercitat funcţia într-un mod onorabil, făcându-şi datoria cu bună credinţă, ca garant al respectării legii şi al ordinii publice la nivel local.
    În Buletinul său informativ săptămânal, de la finele lunii iulie a.c., al Serviciului de Asistenţă Juridică pentru Minorităţi „Miko Imre”, din cadrul UDMR (Covasna), sunt evocate cât se poate de explicit motivele care au condus la destituirea prefectului de Mureş. Acest buletin informativ săptămânal în limba engleză are rolul, conform justificării oferite chiar de către editori, de „a sensibiliza opinia publică internaţională cu privire la discriminaţiile suferite de etnicii maghiari din Ţinutul Secuiesc şi Transilvania şi asupra modului în care sunt călcate în picioare diferite drepturi ale acestora. Scopul buletinului informativ este să informeze în mod regulat personalul ambasadelor din România şi Ungaria, diferitele organizaţii pentru drepturile omului, precum şi reprezentanţii partidelor politice externe, asupra abuzurilor, încălcărilor şi violării drepturilor fundamentale care sunt comise împotriva etnicilor maghiari din Transilvania”.
    Aşadar, după ce se arată că „montarea plăcuţelor bilingve în Târgu-Mureş este blocată din nou”, aflăm din acest buletin că „autorităţile române luptă în continuare împotriva montării plăcuţelor bilingve (română-maghiară) cu denumirile străzilor din Târgu-Mureş, unul dintre cele mai mari oraşe din Transilvania, şi cu o populaţie maghiară de 43%. Cea mai recentă hotărâre în acest sens a fost decizia instanţei de contencios administrativ al Tribunalului Mureş, care a anulat două hotărâri ale consiliului local din 2017, care vizau inscripţionarea denumirilor străzilor şi în limba maghiară. Cele două hotărâri au fost atacate în instanţă de către Lucian Goga, prefectul judeţului Mureş, care în ultimii ani nu doar că a luptat împotriva plăcuţelor bilingve, dar a adoptat o atitudine aspră şi în ceea ce priveşte folosirea simbolurilor comunităţii maghiare în judeţul Mureş. Este regretabil faptul că justiţia susţine autorităţile locale în încălcarea drepturilor fundamentale ale comunităţii maghiare. De asemenea, este dezamăgitor că, aşa cum am semnalat şi în buletinul nostru anterior, noul cod administrativ, care ar permite, printre altele, amplasarea plăcuţelor bilingve cu denumirile străzilor în acele unităţi administrative unde o minoritate atinge pragul de 20%, nu a fost încă promulgat de către Preşedintele Klaus Iohannis, şi este contestat de către unele organizaţii naţionaliste. Având în vedere animozitatea autorităţilor locale în ceea ce priveşte drepturile lingvistice ale comunităţii maghiare, considerăm că singura soluţie viabilă pe termen lung este o garanţie legislativă, cum este noul cod administrativ, care ar permite montarea plăcuţelor bilingve, precum şi alte drepturi fundamentale pentru comunitatea maghiară din România”. În continuare, respectivul buletin face trimitere la cererile de restituiri ale unor proprietăţi private care „par să se fi oprit, iar bisericile maghiare sunt cele mai afectate de această tendinţă negativă”.
    Halucinant, năucitor, aceste situaţii compun realităţile României noastre actuale şi Centenare. Adică, un prefect care este, conform competenţelor, „garantul respectării legii”, ajunge să fie destituit de guvernarea PSD-ALDE, evident la presiunea UDMR, tocmai pentru că respectă legea, mai mult, notificările sale şi sesizarea instanţei de contencios administrativ ajung să fie validate chiar prin actul de justiţie. În ce ţară mai trăim, fraţilor?!
    În al doilea rând, se confirmă oficial că UDMR s-a aflat, de fapt, în spatele promovării Legii Codului administrativ „care ar permite montarea plăcuţelor bilingve, precum şi alte drepturi fundamentale pentru comunitatea maghiară din România”, conform celor consemnate prin Buletinul informativ al UDMR.
    Din păcate pentru aceşti subminatori ai Statului Român, care beneficiază, fatalmente, chiar de resurse ale bugetului de stat al României, după ce PMP şi USR au sesizat Curtea Constituţională a României în privinţa Codului administrativ, acelaşi demers a fost asumat şi de către Preşedinţia României.
    Opriţi-vă, PSD şi ALDE, să mai consimţiţi la înţelegeri trădătoare cu UDMR împotriva intereselor naţionale ale României pe termen lung! Stopaţi surparea din interior a statului de drept, şubrezit în mod direct prin acţiunile concertate ale UDMR şi dictate din Budapesta! Vă solicit, de urgenţă, să numiţi un prefect al judeţului Mureş, întrucât Instituţia Prefectului este implicată în procese patrimoniale importante, care lezează tocmai interesele politicienilor din UDMR. Constituţia României şi legislaţia trebuie respectate şi se cuvin asigurate în administraţia publică instrumentele necesare în acest sens.

    Categorie:


    0 0
  • 08/14/18--00:12: Actualitatea Ardeleană
  • Autor:

    Covasna
    Primarul Antal Arpad (UDMR): „Nu mă aşteptam la altceva de la domnul Iohannis decât să atace la Curtea Constituţională Codul Administrativ”

    Primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, a declarat miercuri (1 august 2018 - n.n.), în cadrul unei conferinţe de presă, că se aştepta ca preşedintele Klaus Iohannis să atace Codul Administrativ la Curtea Constituţională şi şi-a exprimat speranţa că juraţii Curţii vor da undă verde acestei legi.
    Antal Arpad a opinat că, din punctul de vedere ale legislaţiei care prevede folosirea limbii minorităţilor în administraţia publică, acest cod „încă nu atinge standardele sugerate de Carta Europeană a limbilor regionale şi minoritare”, ratificată de România, dar ar fi un pas înainte.
    „Vă spun sincer că nu mă aşteptam la altceva de la domnul Iohannis decât să atace la Curtea Constituţională acest cod, pentru că, din nefericire, dânsul în fiecare zi trebuie să demonstreze că este cel mai bun român şi demonstrează că e un bun român atacând acele hotărâri care sunt importante pentru comunităţile minoritare. Cum rezolvă problema aceasta în faţa oglinzii asta e problema domniei sale. Eu sper că, până la urmă, Curtea Constituţională va ţine cont că există o Cartă Europeană ratificată de România”, a declarat Antal Arpad.
    Primarul din Sfântu-Gheorghe consideră un pas spre normalitate ca în zonele locuite de populaţie majoritar maghiară, limba maternă a comunităţii să fie declarată oficială, alături de română.
    „Adică noi am spus întotdeauna - normalitatea înseamnă ca în „secuime”, de exemplu, alături de limba română să fie oficială şi limba maghiară. Nu ne-am ascuns după deget niciodată, nu am spus că nu vrem asta. Da, asta este normal, nu văd care este problema dacă alături de limba română şi limba maghiară e limbă oficială. (…) Mi se pare absurd ca pe pământul meu natal să discutăm dacă e bine sau nu e bine ca şi limba mea maternă să fie limbă oficială. Eu cred că după aproape 30 de ani de la Revoluţie este stupid, absurd, să discutăm în 2018 dacă limba maghiară poate fi sau nu poate fi oficială alături de limba română în zonele în care maghiarii sunt majoritari”, a mai declarat Antal.
    În context, acesta a catalogat drept „ciudat” protestul împotriva Codului administrativ, pe care mai multe asociaţii civile din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş l-au organizat, de curând, la Bucureşti.
    „Mi se pare ciudat, pentru că până la urmă limba română este limbă oficială în „secuime” peste tot, nimeni nu a vrut să elimine limba română ca limbă oficială. (…) Deci, din acest punct de vedere eu nu înţeleg ce are de pierdut un român dacă un maghiar poate să vorbească limba maghiară. (…) Ce pierde Ioan dacă Janos poate să vorbească în limba maghiară? (…) Sincer nu înţeleg. Cred că unora le e teamă, teamă de normalitate”, a mai spus Antal Arpad, care este şi liderul UDMR Sfântu-Gheorghe. (…)
    La scurt timp, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş a adresat şefului statului o scrisoare deschisă prin care avertiza, printre altele, că prin acest act normativ, limba maghiară va dobândi statut de limbă oficială pe o arie ce depăşeşte cu mult cele trei judeţe, va facilita obţinerea autonomiei teritoriale pe criteriu etnic şi formarea unei „enclave etnice” în inima României. (…)
    Curtea Constituţională a României urmează să discute pe 20 septembrie sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra acestei legi.

    Covasna
    Primarul Antal Arpad (UDMR): „Niciodată nu am arborat ostentativ steagul de doliu pe Primărie”

    Primarul municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, a declarat miercuri (1 august 2018 - n.n.), într-o conferinţă de presă, că niciodată nu a arborat „ostentativ” steagul de doliu pe faţada clădirii Primăriei.
    Acesta a ţinut să sublinieze faptul că steagul negru, arborat duminică, de Ziua Imnului Naţional, pe faţada instituţiei, a reprezentat un omagiu adus unui laureat al Premiului Pro Urbe, care a încetat din viaţă la sfârşitul săptămânii trecute.
    „Niciodată nu am arborat steagul de doliu pe primărie ostentativ, împotriva cuiva. Niciodată! (…) Din 1997 şi până în prezent au fost 90 de persoane care au primit premiul Pro Urbe în municipiul Sfântu-Gheorghe, iar dintre aceste 90 de persoane 64 au decedat. De fiecare dată când cineva moare, un Pro Urbe, noi arborăm steagul negru pe Primărie, pentru ca să ştie şi oraşul că a murit cineva important din comunitate. Din nefericire, în toată această perioadă au fost trei ocazii când decesul unei persoane s-a suprapus cu o zi de importanţă naţională, cum a fost şi acum de Ziua Imnului Naţional. (...)”, a precizat Antal Arpad. (…)

    Harghita
    Orban Viktor la Tusvanyos: „Ungaria e interesată într-o Românie puternică şi stabilă”

    Ungaria este interesată într-o Românie puternică şi stabilă, capabilă să stăvilească fenomenul migraţionist, a declarat, sâmbătă (28 iulie 2018 - n.n.), premierul Orban Viktor, la Universitatea de Vară „Tusvanyos” de la Băile-Tuşnad.
    „Un lucru trebuie să spunem din capul locului - Ungaria e interesată într-o Românie puternică şi stabilă. Cât va rezista ortodoxia de aici şi în ce măsură România va fi în stare să stăvilească fenomenul migraţionist? Este o problemă de securitate, de siguranţă naţională atât pentru România, cât şi pentru Ungaria. Şi e o problemă cheie şi pentru austrieci şi pentru germani, dar Austria şi Germania încă nu şi-au dat seama de acest lucru, însă sperăm să nu întârzie prea mult această recunoaştere din partea lor”, a afirmat prim-ministrul Ungariei.
    Orban Viktor a menţionat că doreşte „mult succes” românilor, recomandându-le, totodată, să prevină situaţia de a avea un „dublu deficit economic”.
    „E foarte important să ne bucurăm că există dezvoltare economică în România, numai că dacă această dezvoltare se bazează doar pe credite este foarte greu să se evite această situaţie în care va exista deficit dublu. Să fie şi o datorie mare de stat şi foarte multe credite contractate în acelaşi timp (…) nu este bine. Noi am căzut în această capcană şi a fost greu să depăşim acest impas şi dorim ca România să nu aibă problemele pe care le-am avut noi”, a precizat Orban.
    El a susţinut că doreşte să aibă „o relaţie bună şi specială” cu fiecare partid politic din România şi şi-a exprimat regretul că politicienii români şi reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti nu au dat curs invitaţiei de a participa la Universitatea de Vară de la Băile-Tuşnad.
    „Păcat că nu avem un invitat cu care am putea purta un dialog adevărat şi am putea demonstra, într-adevăr, că e un lucru absolut benefic şi valoros să avem un dialog. (…) Ar fi ideal să avem un interlocutor, un reprezentant, de ce nu, al Guvernului de la Bucureşti sau altcineva. (…) Am avut asemenea ocazii şi sperăm să avem interlocutori şi în viitor”, a mai spus oficialul de la Budapesta.

    Harghita
    Tokes Laszlo: „UE se concentrează pe drepturile musulmanilor şi nu se ocupă aproape deloc de minorităţile autohtone”

    Preşedintele Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), europarlamentarul Tokes Laszlo, a declarat sâmbătă (28 iulie 2018 - n.n.), la Universitatea de Vară „Tusvanyos” de la Băile-Tuşnad, că este „regretabil” faptul că Uniunea Europeană se concentrează pe „drepturile umane ale musulmanilor” care intră în Europa şi nu se ocupă aproape deloc de minorităţile autohtone.
    El a afirmat că situaţia maghiarilor din România nu este rezolvată nici acum, după „100 de ani de la alipirea Transilvaniei la România”.
    „După Trianon, după dictatura comunistă-naţionalistă şi după redobândirea sau recâştigarea, mai degrabă, a puterii de către forţele postcomuniste, oare ne mai putem permite să fim relaxaţi, să fim oportunişti, să căutam tot felul de echilibre, de pseudoechilibre şi să spunem că avem nevoie de paşi mici pentru că doar aşa putem înainta? Oare ne putem mulţumi cu aşa ceva după toţi aceşti ani? După toate aceste decenii pe care le-am trăit în durere şi cu foarte, foarte multă patimă, oare în acest context ne mai putem permite acest lucru? (…) După discursul antimaghiar al societăţii româneşti nu ne mai îndoim că se doreşte asimilarea, distrugerea, anihilarea noastră conform tradiţiei post-Trianon. Cu sau fără Europa, (…) această ideologie ceauşistă a rămas valabilă. (…) După intrarea în Uniunea Europeană, (…) ne aşteptam la o îmbunătăţire radicală a destinului nostru, dar Uniunea Europeană se concentrează pe drepturile umane ale musulmanilor care pătrund în număr mare în Europa. (…) România este pe o linie antimaghiară, (…) de aceea, cum spunea Orban Viktor, trebuie să ne asumăm imposibilul, ca printr-o luptă intensă şi cu înţelepciune politică să obţinem o schimbare a politicii minorităţilor naţionale atât în Bazinul Carpatic, cât şi în Transilvania şi în Europa”, a spus Tokes Laszlo, conform traducerii oficiale asigurate de organizatori.
    În opinia acestuia, Centenarul Marii Uniri reprezintă un bun prilej pentru rezolvarea problemei maghiarilor din România şi pentru reconcilierea româno-maghiară.
    La închiderea celei de-a 29-a ediţii a Universităţii de Vară „Tusvanyos” de la Băile-Tuşnad, organizată de Fundaţia „Pro Minoritate” din Ungaria şi Consiliul Tineretului Maghiar din România, a fost prezent, ca şi în anii precedenţi, premierul Ungariei, Orban Viktor.

    Harghita
    Orban Viktor: „Pentru noi, Centenarul nu este un moment festiv”

    Premierul Ungariei, Orban Viktor, a declarat sâmbătă (28 iulie 2018 - n.n.), la Universitatea de Vară „Tusvanyos” de la Băile-Tuşnad, că pentru maghiari Centenarul Marii Uniri nu reprezintă „un moment festiv”.
    „Acum o sută de ani, România a intrat în epoca modernă. (…) Înţelegem că, din punctul lor de vedere, este un moment festiv, dar să înţeleagă şi ei că pentru noi nu e un moment festiv”, a afirmat, potrivit traducerii oficiale asigurate de organizatori, Orban Viktor, adăugând că „de o sută de ani România modernă nu ştie ce să facă cu cei peste un milion de maghiari care trăiesc aici”.
    El a mai spus, printre altele, că Ungaria şi-a propus ca până în 2030 să devină una dintre cele „cinci cele mai bune ţări din Uniunea Europeană, unde merită să trăieşti şi să munceşti”, dar şi să contribuie la „ridicarea Europei Centrale”, alături de ţările învecinate.
    „Avem resurse, avem curaj şi am arătat vecinilor noştri că aceia care colaborează cu ungurii fac bine. Avem o ofertă pentru vecinii noştri, care se concentrează în ideea să legăm între noi ţările noastre cu autostrăzi, cu căi ferate şi (…) reţele energetice, (…) să armonizăm dezvoltarea armatelor noastre şi să dezvoltăm împreună economia şi investiţiile în Bazinul Carpatic. Deci, avem o ofertă - să construim împreună Bazinul Carpatic, pe baza respectului reciproc”, a transmis Orban Viktor, la cea de-a 29-a ediţie a Universităţii de Vară „Tusvanyos”.

    În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES

    Categorie:


    0 0

    În solidaritate cu românii ameninţaţi, cu cea mai neagră obrăznicie, să vorbească ungureşte în propria Ţară, exponenţi ai asociaţiilor patriotice din Alba-Iulia, precum şi participanţi din alte localităţi din Ardeal, dar şi bucureşteni s-au alăturat numeroasei grupări de români din cele trei judeţe - Harghita, Covasna şi Mureş -, porniţi în marş spre Capitală, unde au cerut autorităţii statale să elimine din legile Parlamentului pericolul ca maghiarii să înrobească lingvistic pe românii aflaţi în teritoriile din inima României.
    Este suficient să ne autoacuzăm pentru prea multă toleranţă faţă de aceste vinituri sălbatice, evocând cuvintele lui Mihai Eminescu, emise în 1870: „E absurd să cerşim de la maghiari drepturile care ni se cuvin şi care trebuie să ni le luăm pe altă cale” (CERTITUDINEA, nr. 18, pag. 1). Eminescu avea atunci 20 de ani, vârstă fragedă la care strălucirea gândirii anunţa moştenirea de geniu de mai târziu pe care ne-a lăsat-o. Azi avem o Academie a minţilor cu largă cunoaştere despre viaţă, o Academie pe care nu o simţim că este de ajutor Ţării şi Poporului, prin intervenţii grele de autoritate, care să anihileze şi chiar să elimine agresiunea asupra vieţii noastre din conduita acestei minorităţi ajunsă, de mult, la nivel de decădere, confirmat tot de Eminescu: „Cât de degradaţi trebuie să fim noi, românii, dacă până şi maghiarii, poporul cel mai decăzut al Europei, au ajuns să fie stăpânii noştri şi să-şi bată joc de noi!” (idem). Academia celor mai luminate capete, Parlamentul României cu politicieni vârstnici să fi uitat, să le fie indiferent faptul că astăzi:

    În pământ dacic străbun
    Românu-i unic stăpân,
    Iar Limba noastră Română
    În Ardeal, doar ea-i stăpână!

    Cine mai apără ce-i românesc în această Ţară? De la preşedinte, cât mai este preşedinte, nu mai putem aştepta nimic, pentru că, prin tot ce ne-a oferit în răstimpul preşedinţiei, s-a dezvăluit ca un rebut nemţesc, care nu moşteneşte tehnica meseriaşului ştiut că măsoară de trei ori până taie o dată. Etica şi ştiinţa iohanniste lipsesc cu desăvârşire în chiar organizarea vieţii familiare, în care s-a făcut de râs prin falsul penal al însuşirii averii, iar în relaţiile de colectivitate, suflă doar vorbe goale şi participă la manifestaţiile şoroşiste, de subminare a conducerii statale. Dacă de la un astfel de preşedinte nu mai putem aştepta nimic, ne adresăm atunci celor care au răspunderea de a apăra simbolurile româneşti în România, între care, de prim rang, este LIMBA ROMÂNĂ:

    Român din român guvern,
    Nu lăsa Limba-n infern!
    Nu-ntina Limba Română
    Cu o vorbire păgână!

    Român din neam de milenii
    Spală Limba de mizerii,
    N-o amesteca-n gunoi,
    Că ea-i sfântă pentru noi!

    Nu de „proşti” am ajuns noi, românii, să fim batjocoriţi de hungari în Ţara noastră, zidită, vreme de veacuri, prin mari jertfe! Cine judecă drept, străbătând traseele istorice ale Poporului Român, descoperă toate componentele caracterului acestui neam, care n-a „dormit” nicicând, atâta vreme cât Ţara lui a fost bucăţită şi stoarsă de bunuri de către toate imperiile limitrofe. Cu multă generozitate, în anii libertăţii a crezut că poate să instaureze o viaţă paşnică şi a îngăduit prea multe de care stirpea maghiară a profitat.
    Dacă acest popor viteaz s-a scuturat de acele mari imperii asupritoare, rămăşiţa aceasta ungurească otrăveşte viaţa noastră, a românilor, ca o răzbunare a criminalului în care fierbe sângele fiarei sălbatice. Ne doare că manevrează parlamentul Ţării spre a-şi impune cerinţele, ne doare că vedem drapel negru cu prilejul sărbătorii însemnelor noastre naţionale. Acolo, însă, în drapelul acela negru este spânzurat sufletul lor negru, ca naţie moartă între cei vii. La noi, la români, moartea unui membru al familiali este semnalată de o cârpă neagră afişată la poartă. Ei afişează public drapelul negru şi aşa anunţă că, spiritual, etnia maghiară este un cadavru.
    De la ei nu mai putem aştepta bună înţelegere, deşi, în cei 100 de ani de la dispariţia puterii lor din Ardeal, în loc să-şi spele fărădelegile săvârşite asupra românilor, sunt pregătiţi să decadă şi mai tare, înecându-se în oceanul urii faţă de alte naţii. Aşa că, deocamdată, în spiritul omeniei noastre, le adresăm gânduri de potolire a instigărilor duşmănoase:

    Ţi-a fost dat să treci pe-aici
    Şi-ai rămas, neam de calici!
    Cerem hotarul să treci
    În limba ta să petreci!
    Du-te, hunule! Te duuuuuu!

    Considerăm că a venit vremea ca toată suflarea românească cu autoritate statală, susţinută de întreg poporul, să pună capăt toleranţei faţă de absurdităţile revanşarde ale maghiarilor şi să hotărască cu demnitate şi sentiment patriotic, scoaterea din toate nivelurile administrative a indivizilor maghiari şi acordarea acestor drepturi localnicilor români, indiferent de procentele maghiarimii în acele localităţi. Este vremea să avem curajul să construim o democraţie a noastră românească, nu să ne lăsăm concetăţenii români batjocoriţi şi ameninţaţi mereu că nu le vorbesc ăstora limba.

    Oficiala maghiară
    E doar în pusta ungară,
    Nu vrem limba ta maghiară
    Aici cu a mea egală!

    În nicio ţară europeană şi din restul lumii, minoritatea nu îşi impune limba ca oficială, cerând naţiunii suverane să-i vorbească limba! De ce în România ar fi permis un asemenea fenomen?
    Ieşi la iveală, român curajos, şi scoate din pământul Ţării buruiana otrăvitoare! De la portarul primăriei până la prefectul judeţului, să deţină funcţii doar români. Ei să impună ungurilor să vorbească româneşte! În spiritul democraţiei româneşti, pe care să ne-o construim singuri, fără a accepta intervenţii din afară, să procedăm precum cehii, să întoarcem la hotar spre ţara lui pe orice demnitar nedemn ungar care vine să participe la congresele revanşarde în Ţara noastră, fără a i se arăta că România are stăpâni puternici! Greşim de 100 de ani aplicând toleranţa noastră faţă de această etnie duşmănoasă, care pândeşte tot timpul derute ale politicienilor spre a-şi satisface poftele de acaparare. Să se îndepărteze definitiv cererea către udemerişti de sprijin pentru izbânda vreunui partid!
    Ca minoritate, în Parlament să fie acceptat doar un reprezentant ungur, nu neapărat udemerist, alăturat grupului de parlamentari minoritari, deoarece, în legile europene şi cele româneşti, nu este specificat că aici ungurii au un regim aparte faţă de ceilalţi minoritari. Unul singur, ungur, în Parlament! Aşa să se scrie în Constituţie! E înjositor pentru noi să cerem drepturi de la maghiari, în loc să ni le luăm pe altă cale, aşa cum ne îndemna, în 1870, „românul absolut”, Eminescu. Soluţia: o altă „democraţie”, românească! În România, oficial este tot ce este românesc! Limba Română este certificatul nostru istoric, prezent şi de viitor. Este actul nostru de identitate!

    În anii de grea robie, am ştiut s-o apărăm,
    Moştenim poruncă sfântă: graiul Ţării să nu-l dăm!

    Categorie:


    0 0
  • 08/14/18--00:19: Sărbătoarea Bărcănenilor
  • Editia a X-a

    Sâmbătă 25 august și Duminică 26 august

    Categorie:


    0 0

    Grijuliu, primarul nostru, deloc stimabilul Mircea Hava, venit din alte părţi aici, nu ne lasă să uităm că toate zidurile acestei cetăţi au fost zidite, cărămidă pe cărămidă, de 20 de mii de robi români aflaţi sub bici austriac. Acum, după ce a renovat-o, puteam să credem că în aceşti 100 de ani ai libertăţii românilor transilvăneni, cetatea a devenit a noastră, citadelă construită de strămoşii noştri, motiv de mândrie că noi suntem stăpânii. Sentimentul acesta este confuz şi contradictoriu, pentru că nedorita de români gardă austriacă păstrează pe aleile cetăţii ecoul umilinţei noastre (vezi foto), reînvie momentele de groază menţionate în documentele muzeului, unde se relatează despre cumplitul procedeu de execuţie a celor trei martiri, Horia, Cloşca şi Crişan, ordonat de Maria Tereza.
    Un fost militar, acum foarte bătrân, mărturiseşte că el ar lua foc dacă ar îmbrăca asemenea uniforme de honvezi. Se referea la militarii pensionari care îmbracă aceste uniforme pentru a-şi adăuga la pensie o recompensă de la primarul oraşului, care asigură cheltuielile necesare dotării formaţiunii militare cu uniforme napoleoniene, cu cai, steaguri austriece şi tunuri.
    Trecerea acestei gărzi de honvezi înşiraţi pe lângă Muzeul Unirii, pe lângă Sala Unirii, în ritmul bătăii tobelor, aduce prin timp groaza sunetelor execuţiei sub ochii asistenţei românilor aduşi cu forţa la locul execuţiei celor trei conducători ai răscoalei, spre luare-aminte. Această „defilare” în apropierea obiectivelor care evocă alungarea austro-ungarilor din oraşul inimă de Românie trezeşte un sentiment de nelămurire în viziunea turiştilor, veniţi aici pentru a afla cum a fost înainte de Marea Unire, dar dacă au ocazia să asiste la marşul gărzii de honvezi, se întreabă cum se împacă prezentul sărbătorii Unirii cu existenţa acestei formaţiuni, simbol al asupririi noastre.
    Devenită scenă de circ istoric, deplasarea gărzii spre Obeliscul Horia, Cloşca şi Crişan, unde, cu fidelitate, primarul aşteaptă raportul, este însoţită pe delături de grupuri de copii aflaţi în vecinătate, întrucât marşul în ritmul tobelor, urmat de călăreţi cu steaguri austriece, oferă un spectacol de amuzament. Pentru vârstnici, cunoscători ai istoriei umilinţei noastre, deplasarea gărzii, finalizată cu salve de tun, este un spectacol dureros, şi vizual şi sonor.
    În prezenţa acestei gărzi, atmosfera oraşului nostru a devenit ridicolă, dar de un râs amar. În loc să anticipăm marea sărbătoare prin spectacole de tradiţie românească, aşa cum se întâmplă în multe localităţi ale Ţării, aici, în sediul central al Unirii, garda ne anunţă că încă există, ca rămăşiţă a trecutului dureros pentru noi.
    Aşa vrea primarul nostru, deloc stimabilul domn Hava, care ne-a adus oraşul în pragul Centenarului fără un Monument al Marii Uniri, dar menţine ceremonialul durerii istorice a românilor din Transilvania! Suntem de râsul Ţării!

    Categorie: