Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


    0 0

    Doamna profesoară Ligia Dalila Ghinea (foto) este o personalitate exemplară ca Om al Cetăţii. Stabilită la Sfântu-Gheorghe (judeţul Covasna) după absolvirea studiilor în Cetatea Banilor, Craiova, în calitate de profesoară de Limba şi literatura română, în ultimele exact trei decenii şi-a găsit aici menirea, vocaţia, ceea ce a determinat-o să afirme: „Casa mea este aici. Aici am trăit cei mai frumoşi ani, am avut cele mai mari împliniri”. Este un semn de patriotism, nu clamat, ci firesc asumat şi împlinit, în a deveni un reper al culturii româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, „o luptătoare privind turnurile de apărare identitară, implicată activ în viaţa societăţii civile româneşti, colaborator de nădejde al dr. Ioan Lăcătuşu, cel care a creat şi întreţine acest focar cultural şi de spiritualitate românească în zonă”.
    Sub aspect strict profesional, a fost metodist şi inspector şcolar general adjunct al ISJ Covasna, precum şi preşedinte al Asociaţiei Pedagogilor Români din acelaşi judeţ. Dar satisfacţia majoră i-o oferă munca de formare a conştiinţelor elevilor, atât la clasă, la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe, cât şi în afara acesteia. A susţinut creativitatea elevilor prin cenaclu literar, publicarea de reviste şi antologii literare şcolare.
    Cu tristeţe, profesoara Ligia Dalila Ghinea a trebuit să constate că „în Covasna şi Harghita limba română e pe cale de dispariţie. (…) Slăbirea autorităţii Statului Român s-a produs aici cu concursul politicienilor de la Bucureşti care (…) au cedat interese uriaşe în zonă, mai exact, interese ale comunităţii româneşti, punând însăşi existenţa ei în pericol”.
    Reprezentanţilor acesteia nu le mai rămâne decât să încerce să-şi ia destinul în propriile mâini. În acest context se înscriu şi demersurile culturale şi civice al profesoarei Ligia Dalila Ghinea. Face parte ca membru sau se găseşte în fruntea multora dintre asociaţiile, fundaţiile şi ligile din zonă, este colaborator, lector-corector şi coordonator la edituri precum „Eurocarpatica” şi „Angvstia” (Sfântu-Gheorghe), „Grai Românesc” (Miercurea-Ciuc) etc., redactează prefeţe, colaborează la publicaţiile periodice din zonă, este mereu prezentă în volume colective.
    Volumele personale includ mai cu seamă eseuri, în care comentariul se bazează pe analiza atentă a textului şi pe o fină observaţie critică („Solilocvii” - 2012; „Pseudojurnal” - 2014; „Poetică şi poietică” - 2015; „Aniversare” - 2016). Recent, scriitoarea şi-a surprins cititorii prin publicarea a trei cărţi de poezie, care aduc în prim-plan o sensibilitate profundă, pe care n-a reuşit să o estompeze impactul cu o realitate extrem de dură. Este vorba de volumele „Clipe” - 2017; „Tăceri de toamnă” - 2018; „Flori de rouă” - 2018.
    Zonă cu un anume specific, spaţiu de contact dintre două comunităţi, ţinutul Covasnei şi Harghitei are nevoie de astfel de demersuri critice, iniţiative culturale, civice, ca acestea ale profesoarei Ligia Ghinea, pentru a pune în valoare creaţia literară, faptele de cultură ale minunaţilor condeieri, cărturari, scriitori, jurnalişti români din acest areal, neglijaţi sau nebăgaţi în seamă de criticii din Ţară, respectaţi şi promovaţi în comunitate pentru problematicile complexe, speranţele şi durerile cărora se dăruiesc, în condiţiile unui „dezechilibru simbolic, sub care se dezvoltă toate celelalte dezechilibre din plan administrativ, economic, şcolar, cultural, demografic” din regiune, în care „singurele formule instituţionale care mai protejează viaţa comunitară românească sunt Biserica şi Şcoala”.
    ***
    Vă propunem, în rândurile următoare, o lectură şi o interpretare absolut personale ale poemelor Ligiei Dalila Ghinea, cuprinse în volumul, de o extremă eleganţă grafică, şi apărute sub titlul FLORI DE ROUĂ, Editura „Magic Print”, Oneşti, 2018, cu o prefaţă de Adrian Lesenciuc, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Braşov şi o serie de repere biobibliografice care ne-au permis structurarea prezentării anterioare a autoarei, realizate de prof. dr. Catinca Agache, Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Iaşi.
    Titlul volumului este o splendidă metaforă şi el surprinde în profunzime starea atitudinală sub semnul căreia se circumscriu poemele de faţă. Un manual de fizică ne informează, sec, despre cele trei stări de agregare ale apei; biologii ne vorbesc despre rolul ei esenţial în existenţa vieţii pe Pământ. Aria valenţelor elementului acvatic este, însă, mult mai numeroasă, dacă ne gândim la rolul şi rostul ei în mitologie şi în evoluţia mentalităţilor umane. Revenind la aspectul strict fizic, apa poate fi şi un însemn cromatic al legăturii între teluric şi celest (curcubeul) sau al inefabilului efemer şi absolut pur al dimineţilor: roua. Strălucirea trecătoare a bobiţelor de rouă poate fi asociată momentelor noastre de graţie, când rezonăm cu Edenul coborât pe pământ. Şi, asemenea rozelor macedonskiene, florile urmează ritualul timpului necruţător, care - şi el - este o coordonată, un liant al versurilor de acum. Poezia însăşi primeşte o dimensiune cathartică, iar această perspectivă asupra liricului o regăsim şi în poezia care dă titlul volumului, dar - în aceeaşi măsură - şi în textul În poezie: „În poezie / mi-am prins / clipe de suflet, / de lumină, de vis, / să nu se piardă / odată cu zborul ucis, / să nu se uite ce-am râs şi / ce-am plâns, / să nu mă caut / pe drumul spre abis. / În poezie, / lacrimi de dor / mi-au surâs, / izvorâte în genuni, / la apus. / În poezie, floare de rouă, / dintr-un rai necuprins, / pe mine, / m-am închis”.
    Poezia Ligiei Dalila Ghinea se înscrie, obsesiv, sub semnul timpului, resimţit într-o diversitate de faţete: există jocul dramatic între clipă şi eternitate, iar între ele se găseşte doar curgerea veşnică, acel panta rhei întrevăzută încă de filosofii presocratici. Acelaşi timp vremuieşte şi vămuieşte sufletele şi drumurile vieţilor noastre: „Clipa de magie, / Rodie să fie, // Cântec să se scrie / Pur, de iasomie. // Clipa de vecie, / Dăruită ţie, // Vis şi alchimie, / Dragoste să fie, // Pentru veşnicie, / Prinsă-n poezie. // Clipa ce-o să vie, / N-o să se mai ştie…” (Clipe). Sau: „Trecem prin timp / Cum nisipul într-o clepsidră… / Dar ne întoarcem în timp / Tot la fel? / Şi dacă răsucim / Clepsidra, / Timpul, / Nu e nisip…? / Timpul, / Mereu altfel, / Mereu acelaşi, / Irepetabil, / Inexorabil…” (Timp).
    Timpul este şi acel «cântec al vârstelor» din lirica blagiană: el poartă cu sine mirarea edenică a copilului în faţa lumii care i se deschide ca un potir al miracolelor, căutarea înfrigurată a iubirii la tinereţe şi la maturitate, cu toate împlinirile, dar şi convulsiile acesteia, presentimentul unei „toamne” a vieţii, cu toate pustiirile şi regretele ei: „Suflet de copil, / Soare de april, / Clipă de azur, / Joc suav şi pur. // Înger şi lumină, / Candoare senină… / Chip de neuitat, / Vis imaculat. // Copil minunat, / Din vis întrupat, // Sublimă poveste, / Cum n-a fost şi este…” (Lumină); „Când sufletele noastre aveau aripi, / au înflorit din lumina trimisă din / Leagănul Domnului, / udate cu lacrimi de iubire / binecuvântată, / în ceasul sfânt al zămislirii / începurului. // Când sufletele noastre aveau aripi, / clipele se făceau mai rotunde / şi se rostogoleau în timpul, / ce părea numai al nostru. // Tu, pe o toartă a lui, / eu pe cealaltă, / oprisem clipa, / doar pentru noi, / şi înfloream din lumină. // Când sufletele noastre aveau aripi, / eram unul, nu mai eram doi.” (Clipa); „Când vine toamna, / Copacii foşnesc a iubire, mai frumos, / Păsările zboară spre zări mai albastre, / Iar cerul plânge mai mult, / Cu dor plânge el, mereu. // Când vine seara, / Mă plimb pe alei cu tine / Şi ne ţinem de mână ca doi adolescenţi, / fugiţi de acasă, / Ca să nu uităm iubirea dintâi, / Şoptită cu buze fierbinţi, pe umerii înserării. // Când vine noaptea, / Ni se face tăcere, / În trupul însetat de arşiţa verii, / Prea devreme sfârşite, / Rătăcim apatici prin vise pierdute, / În zariştea molcomă de-atâta zbatere de nori / Şi se face târziu, prea târziu, / În noi, în sărut, în iubire…” (Târziu).
    Putem recunoaşte, în poemele Ligiei Dalila Ghinea, pe lângă o certă originalitate, şi influenţe extrem de bine asimilate, şi prin aceasta devenite extrem de discrete, din lirica lui Lucian Blaga sau din cea a lui Nichita Stanescu. Apelul la visare, plutirea, recursul la jocul exuberant al iubirii, dar şi meditaţia interiorizată într-un tragism intrinsec al destinului, ne determină să ne asumăm această afirmaţie. Suntem mult mai puţin convinşi că poezia domniei sale ar fi tributară simbolismului şi, mai cu seamă, lui George Bacovia. Conturul spaţio-temporal, cu implicaţii în mentalul creatorului, apare odată cu romantismul şi, în forme schimbătoare, îl regăsim până în zilele noastre. Dacă la Bacovia, ca şi la mulţi alţi simbolişti, orice anotimp sau moment al zilei se corelează monocord cu angoasa, este pretext de „cartografiere” a spleen-ului şi a presentimentului stingerii finale, în poeziile din acest volum legăturile sunt mai subtile, mai nuanţate şi concordă cu eşafodul lor liric. O muzicalitate aparte, un ton de litanie sau de cantilenă, care ar putea fi asociate cu tehnica liricii populare grave, a doinei sau a bocetului, ne pot conduce şi spre un alt palier, ancestral, al vieţuirii în şi întru mit ca matrice găzduită de subconştientul creator.
    Dimineţile şi primăvara sunt clipe ale promisiunii, ale prospeţimii naturii şi a unui suflet omenesc primenit de graţia divină: „Azi caut senin şi culoare, / Te strig cu lumină şi soare. // Ascult tumult de izvoare, / Tresar… sunt paşi pe cărare. // Târziu, de la Soare Răsare, / Cocori se arată în zare.” (Cu lumină). Amiezile şi vara, asociate adesea în acelaşi poem, înclină lirismul spre deplinătatea trăirii umane: „În ochii tăi, vară, / Caut acum surâsul, / Scrierea fiorului / Răsfirat în trup, / Cu freamăt înăbuşit / În sărut, pe buze / Cu formă sângerie, / În numele iubirii pulsând. // Mi s-a făcut în cântec lumină / Şi soare e acum, / În visul ce aripi poartă, spre suflet. / Sunt pasăre în cuib şi / Cântec despre tine sunt…” (Cântec despre tine). Înserările, nopţile şi toamna prevestesc crepusculul acceptat al naturii, dar şi al tonusului vital omenesc: „Noiembrie. / Pe aleile toamnei, paşi grăbiţi şi nepăsători / strivesc / frunze de aramă care şoptesc, / vântului tandru, / aria frântă a suspinelor. / Reverberaţiile albastre ale verii cireşii / se aşază lin, în gândurile mele răzleţe, / care vin pe cai albi, fără nicio noimă, / asemeni păsărilor rătăcite, / ce abia şi-au găsit alte cuiburi. / Melancolic, în albastra inserare, / pe filele gutui ale timpului, / pe clapele pianului, încep să se scrie / simfonii de versuri albe şi de lumină, / stihuri de ploaie, de vânt şi de dor, / poeme cu umeri goi, flori de rouă… / Aripi de vise, / ridicate parcă din cenuşa clepsidrei, / încep să plutească, în zboruri de argint, / în închipuirea noastră, odinioară adolescenţi, / prea cuminţi, dar etern îndrăgostiţi. / Şi visăm, visăm, la nesfârşit…” (Amurg).
    Acesta este şi cel din urmă poem al volumului şi el încearcă să sintetizeze temele şi motivele centrale care pot fi decelate pe parcursul întregii cărţi. În plus, el este edificator cât priveşte tehnica artistică: cuvintele simple, necăutate, se încarcă cu semnificaţii noi, iar din asocierea lor se înfiripă splendide metafore.
    Am lăsat intenţionat la urmă supratema acestor texte poetice, cea care le oferă o şi mai strânsă unitate: comunicarea. Ea este cuminecare, împărtăşire prin gest, prin privire şi - mai cu seamă - prin cuvânt cu divinul, cu natura, cu iubirea, cu însuşi sufletul poetei. Ea poate fi, aşadar, atât deschidere spre infinit, cât şi solilocviu: „Rostogolesc cuvinte, / Dinspre mine înspre tine, / Cuvinte zvelte, cu filigran, / Cuvinte care nu se îndrugă, / Nu se curmă, / Nu se zvântă… // Rostogolesc cuvinte care / Se aşază în cerc, ca florile de rouă, / Şi zboară albe, / Graţioase lebede. / Dar ele cântă o singură dată, / Apoi tac o eternitate… // Rostogolesc cuvinte, / Cuvinte despre mine, / Înspre tine, cu tine, ţie, / Cuvinte, cuvinte, cuvinte…” (Cuvinte).
    Rândurile de faţă au menirea de a incita la parcurgerea acestui volum de versuri şi, de ce nu, la o altă abordare critică, pe baza altei grile de lectură, a unei alte experienţe de percepţie, în funcţie de personalitatea respectivului lector. Într-adevăr, literatura trăieşte în măsura în care spune ceva, se spune pe sine înseşi şi e capabilă să provoace controverse.

    Categorie:


    0 0
  • 09/10/18--09:07: Sărbătoarea bărcănenilor
  • Ediţia a X-a

    Aşa după cum ne-a obişnuit în ultimii câţiva ani, primarul comunei covăsnene Barcani, Gheorghe Marin, unul dintre cei mai vechi primari din Ţară, decorat cu distincţia Primar de 7 stele, a decis organizarea Sărbătorii bărcănenilor, împreună cu Consiliul Local, în cel de-al treilea sfârşit de săptămână din luna august 2018. „Am hotărât aceasta pentru ca să fie vreme bună, întrucât noi nu putem organiza de hramul Bisericii din sat deoarece acesta este Sfântul Nicolae - 6 decembrie şi pentru ca să poată participa şi diaspora, adică bărcănenii şi toţi cei din zona Buzaielor Ardelene, şi nu numai, care au plecat în ţări străine pentru a-şi câştiga un trai mai bun, dar care sunt foarte bucuroşi să revină acasă de fiecare dată şi să participe împreună cu noi la acest important eveniment din viaţa comunităţii”, îmi mărturisea edilul Gheorghe Marin.
    Aşadar, Sărbătoarea bărcănenilor a avut loc în acest an pe 25 şi 26 august, şi la ea au participat, în cele două zile, peste 10.000 de oameni din judeţele Covasna, Braşov şi chiar din alte judeţe limitrofe.
    Prima zi, sâmbătă, 25 august, a debutat, în zona numită Lughet, cu deja consacratul Autorolf Enduro Adventure (Întâlnirea enduriştilor din România) şi cu Concursul de tracţiune animală, competiţii sportive urmate de Târgul de berbeci.
    Duminică, primarul Gheorghe Marin a deschis manifestarea puţin după ora prânzului, nu înainte de rugăciunea de binecuvântare rostită de părintele Florin Tohănean, protopopul Buzaielor Ardelene. La cuvânt a urmat şi senatorul de Covasna, Gheorghe Baciu, şi el fost primar al comunei Barcani, cu mulţi ani în urmă, iar apoi, timp de mai multe mandate primar al oraşului Întorsura-Buzăului. Cercul personalităţilor prezente pe scenă s-a închis cu primarul comunei vecine Valea-Mare, Gheorghe Avram, o localitate mai mică desprinsă, în 1999, chiar din comuna Barcani.
    Ce a urmat pe impresionanta scenă montată special pentru acest eveniment, a fost realmente fabulos, aşa încât comercianţii au fost încântaţi să vândă miilor de oameni prezenţi tradiţionalul mic cu berea aferentă, dar şi multe alte produse româneşti. De ce? Pentru că, în ton cu ce ne obişnuise din anii trecuţi, Gheorghe Marin a făcut deosebite surprize publicului, rând pe rând urcând pe scenă mari interpreţi ai muzicii populare româneşti, ca Veta Biriş, Maria Dragomiroiu şi Ioana Dârstar, dar şi Adrian Petrescu. Alături de aceştia, au mai evoluat şi încântat asistenţa Grupul Vocal Mixt „Pădurenii” al Căminului Cultural Barcani, Ansamblul „Florile Zagonului”, Ansamblul „Cununa Carpaţilor” din Întorsura-Buzăului, Ansamblul „La Obârşia Lotrului” din Voineasa, judeţul Vâlcea, Ansamblul „Brâuleţul” din Sita-Buzăului, Ansamblul „Cimbrişor” din Republica Moldova şi interpretul Florin Filip.
    Peste ediţia jubiliară cu numărul X s-a tras cortina, dar cum vă spuneam, la ambiţia şi experienţa pe care le are primarul Gheorghe Marin, ştim sigur de pe acum că Sărbătoarea bărcănenilor, ediţia din anul 2019, se va ridica cel puţin la acelaşi nivel, fapt pentru care domnia sa merită felicitări, căci reuşeşte an de an să încânte cu acest program artistic deosebit mii de oameni.

    Categorie:


    0 0
  • 09/10/18--09:09: ZILELE COMUNEI GĂLĂUTAŞ
  • Ediţia a XIX-a

    Pentru al doilea an consecutiv am participat, pe 15 august 2018, în ziua sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, după Sfânta Liturghie Arhierească de la Mănăstirea Izvorul-Mureşului - Mănăstirea Românilor de Pretutindeni, la Zilele Comunei Gălăuţaş. Evenimentul, ajuns anul acesta la ediţia cu numărul XIX, a devenit deja tradiţional în viaţa comunităţii acestei frumoase comune montane din nordul judeţului Harghita.
    Conform tradiţiei, manifestările au debutat încă de sâmbătă, 14 august, cu programul competiţiilor sportive: cros, trasul buşteanului cu unul şi respectiv doi cai, călărie viteză, table şi tenis de masă.
    Apoi, în cea de-a doua zi, deschiderea oficială a avut loc imediat după orele prânzului, atunci când, după slujba de binecuvântare a evenimentului, săvârşită de părintele paroh Marcel Stanca, au urcat pe scena primarul comunei Gălăuţaş, Radu Ţăran, şi fostul deputat al harghitenilor, Mircea Duşa, actual secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, acolo unde a şi deţinut portofoliul în mai multe mandate.
    Adresându-se participanţilor la eveniment, localnici şi oaspeţi ai lor din toată zona Topliţei Române, edilul comunei Gălăutaş, Radu Ţăran, a spus: „Îi felicit pe toţi cei care ieri s-au implicat în competiţiile sportive şi vreau să ştiţi că pentru mine fiecare concurent e campion. Astăzi ne aflăm în cea de-a doua zi a sărbătorii noastre din acest an 2018, un an cu o însemnătate deosebită pentru noi toţi, Anul Centenarului Marii Uniri. Este anul celor care simt şi gândesc româneşte şi al celor care promovează cultura şi tradiţia naţională pentru noi. Important în Anul Centenarului este să transmitem spiritul României autentice, al României nealterate. Bogăţia României se regăseşte în special în oamenii care au trăit şi trăiesc în această Ţară, în trecutul care este exprimat în cămeşile noastre populare, în operele noastre de artă, în meşteşugurile noastre. Nu trebuie să uităm de toate fetele noastre, de soţiile noastre, mamele noastre care poartă numele de Maria, pe care în special azi, dar şi în toate zilele trebuie să le respectăm şi să le cinstim cum se cuvine. Să ne trăiţi cu fericire şi bucurie!”.
    La cuvânt a urmat ministrul Mircea Duşa, care a avut un discurs aplicat, prin care pe alocuri „i-a înţepat” pe politicienii care nu fac ce ar trebui făcut pentru această Ţară, acum, în Anul Centenarului Marii Uniri: „Îmi face o deosebită plăcere să fiu acasă la marea sărbătoare a Gălăuţaşului, o sărbătoare care a devenit tradiţională şi care este legată de hramul bisericii dumneavoastră din comună. Spune domnul primar că suntem într-un an deosebit, Anul Centenarului, an în care românii venerează ceea ce înaintaşii noştri au făcut acum 100 de ani. În noiembrie 1918, românii de pe aceste meleaguri au plecat cu entuziasm spre Alba-Iulia pentru a înfăptui năzuinţa de veacuri a acestui popor, aceeea de a avea un stat puternic, o Românie Mare, o Românie în care cetăţenii ei să se simtă la ei acasă, în care cetăţenii acestei Ţări să poată trăi liniştiţi şi în pace. Am căutat în acest an prin arhivele Ministerului Apărării Naţionale şi am găsit cei cinci români care acum 100 de ani au fost mandataţi de către cetăţenii acestei zone să-i reprezinte la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia. Sigur că au participat mai mulţi români, dar cinci au avut drept de vot, cinci au pus semnătura pe documentul Marii Uniri. Cinci români din această zonă care au ştiut că numai uniţi putem fi o Ţară puternică, o naţiune mândră în lume. Şi poate că politicienii de astăzi nu realizează importanţa acestui mare act istoric şi în loc să fim uniţi, să fim puternici, să ne preocupăm de ceea ce ar trebui să facă politicienii români acum, suntem mai dezbinaţi, mai certăreţi ca niciodată. (...) Mai e până la 1 Decembrie şi poate că până atunci se vor trezi colegii mei. Revenind la această sărbătoare, trebuie să apreciem că an de an primarii care au condus Gălăuţaşul s-au preocupat să devină una din ce în ce mai bine organizată, ca fiii satului să se întoarcă mereu aici în comună de Sfânta Maria ca să petreacă împreună. Şi ce aş putea să vă doresc de aici, de pe această scenă, decât sănătate, numai bine şi petrecere frumoasă la programul pe care primarul Radu Ţăran şi Consiliul Local vi l-au pregătit în această după-amiază”.
    Iar programul a cuprins în continuare toate ansamblurile şi formaţiile de muzică populară şi interpreţii pe care îi enumerăm în continuare: Ansamblul ,,Izvoraşul” Gălăuţaş, Grupul ,,Flori de munte” al Grădiniţei „Voinicelul” Topliţa, Ansamblul „Mugurii Sărmaşului”, Marius Ciprian Pop şi Grupul Instrumental „Ceteraşii” Cluj-Napoca, Ansamblul „Plaiuri Tulgheşene”, Grupul Vocal „Flori Topliţene”, Szintia Toth (Odorheiu-Secuiesc), Florina Saroşi, Vasile Paşc şi Ciprian Ilie, toţi din Topliţa, Ansamblul Folcloric Profesionist ,,Rapsodia Călimanilor” Topliţa, Ansamblul „Doruleţul” Sărmaş, Ilinca Farcaş (Deda), Marcel Crăciunescu (Reghin), Ionuţ Langa (Arad) şi, în final, DJ Liviu Ganea (Reghin).
    La eveniment, alături de primarul Radu Ţăran şi ministrul Mircea Duşa, au participat ca invitaţi alţi doi edili din zonă, Ilie Trif, primarul comunei Bilbor, şi Romeo Ţepeş-Focşa, primarul comunei Corbu.
    Seara s-a încheiat, după mult joc şi voie bună, cu tradiţionalul Foc de artificii. La anul, urmează ediţia jubiliară XX a Zilelor Comunei Gălăuţaş, care, la cum îi cunoaştem pe organizatori, va fi una, cu siguranţă, extraordinară.

    Categorie:


    0 0

    Tabăra culturală „COOLtura”, o tabără cu specific educativ şi cultural-artistic, ajunsă la cea de-a doua ediţie, s-a desfăşurat în intervalul 20-24 august 2018. Teatrul Ludicus, Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică şi Casa de Cultură, toate din municipiul Topliţa, judeţul Harghita, au colaborat la organizarea taberei în care s-au înscris 37 de copii dornici de a participa la activităţi culturale, de a învăţa lucruri noi şi de a lega noi prietenii. Copiii, cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani, originari din municipiile Topliţa şi Reghin, şi respectiv din comuna Corbu, au participat cu entuziasm la activităţi recreative şi ateliere interactive: terapie prin teatru, ateliere de arte plastice, muzică şi dans, jocuri de societate, drumeţii şi nu numai. Organizatorii şi-au propus ca tabăra culturală să asigure o varietate de activităţi şi programe de interes şi necesitate pentru copiii participanţi. Scopul principal al taberei a fost acela de a contribui la dezvoltarea culturală, cultivarea modului responsabil şi activ al copiilor din zona Topliţei în cadrul unui context socio-cultural şi cultural. Activităţile s-au desfăşurat zilnic în intervalul orar 9-15 în Topliţa, în locaţii precum Casa de Cultură, Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică, Parcul Eroilor, Castelul „Urmanczy” şi Biblioteca Municipală. Coordonatorul general al taberei a fost David Bordea, coordonator al Teatrului Ludicus din Topliţa, iar coordonator adjunct a fost Gabriela Hosszu, director al Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică din municipiu.
    Activităţile din primele două zile de tabără s-au desfăşurat în întregine la Casa Municipală de Cultură. Aici copiii au făcut exerciţii de concentrare a atenţiei, de coordonare a corpului şi nu numai, în cadrul activităţii „Terapie prin teatru”, condusă de prof. Mirela Szocs, au primit sfaturi de orientare şcolară şi profesională de la prof. Liliana Matei, au lucrat creativ în cadrul atelierelor de arte plastice, sub îndrumarea Georgianei Teslovan şi s-au lăsat încântaţi de muzica elevului Paul Mureşan, în cadrul atelierului „Muzică şi dans”. Ziua a treia au petrecut-o pe rând la Biblioteca Municipală „George Sbârcea”, unde au aflat câte ceva despre tainele profesiei de bibliotecar de la Aurica Ujică, Aurora Paşcan şi Doina Ţifrea, la Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică, unde Gabriela Hosszu şi Anca Koppandi le-au vorbit despre organizarea centrului, despre obiectivele turistice şi rezervaţiile naturale ale zonei, iar în final au ajuns la Castelul „Urmanczy”, unde au luat parte la activităţi creative şi interactive alături de Georgiana Teslovan. La castel au fost întâmpinaţi cu căldură de Tekla Szabo, preşedinte al Asociaţiei „Positive Transylvania”, care administrează în prezent castelul. A patra zi au petrecut-o toată la castel, cu alte activităţi creative. După turul ghidat al castelului, prof. Daniela Buzilă i-a introdus în tainele tehnicii String art, realizând împreună tablouri care între timp au fost expuse la Casa de Cultură, iar în perioada 15-16 septembrie vor fi aduse iar la castel, cu ocazia evenimentului care se va desfăşura acolo cu ocazia Zilei Naţionale a Patrimoniului Cultural. În această zi au primit vizita primarului municipiului Topliţa, ing. Stelu Platon, şi le-a fost alături şi Alin Negrea, coordonatorul Casei de Cultură Topliţa. Apoi, alături de Georgiana au pictat zeci de tricouri şi au participat la jocuri de grup. În ultima zi, au avut parte de un tur ghidat oferit de Gabriela Hosszu la cascada de apă geotermală, unde li s-au prezentat informaţii despre cascadă şi despre rezervaţia naturală din care face parte. Următorul popas a fost Ştrandul „Urmanczy”, unde au participat la activităţi recreative, apoi s-au îndreptat cu toţii către Casa de Cultură pentru închiderea festivă a taberei.
    „În calitate de organizator mă declar mulţumit de evoluţia ediţiei de anul acesta. La prima ediţie am avut înscrişi doar 12 copii, pe când anul acesta am ajuns deja la un număr de 37. Activităţile au fost diverse şi interactive, pregătite de nişte traineri cu un profesionalism de apreciat. Ţin să mulţumesc administraţiei Casei de Cultură Topliţa, Centrului de Informare Turistică şi, nu în ultimul rând, administraţiei locale. Totodată, le mulţumesc voluntarilor, colaboratorilor, administraţiei Castelului „Urmanczy” şi Bibliotecii Municipale. Sperăm că anul viitor ne vom reîntâlni într-un număr la fel de mare, cu activităţi şi mai diverse”, spunea David Bordea.
    „Ne bucurăm că au fost atât de mulţi copii înscrişi şi că frecvenţa a fost de 100% la toate atelierele propuse, în toate zilele taberei. Asta înseamnă că programul propus de David Bordea, iniţiatorul şi sufletul acestui proiect, a fost unul potrivit dorinţelor lor şi apreciat pe măsură”, mărturisea Gabriela Hosszu. „La finalul acestei tabere putem spune ca totul a fost un succes. A fost o perioadă în care, vrând-nevrând, copiii au stat măcar pentru o perioadă departe de telefoanele mobile, spre bucuria părinţilor, şi graţie profesionalismului şi dăruirii doamnelor profesoare Liliana Matei, Mirela Szocs şi Daniela Buzilă, cu toţii au avut parte de un timp de calitate. Ţin să mulţumesc voluntarilor Vlad Rugină, Andrea Patka, Paul Mureşan, Alexandra Mîndru şi, în mod special, inimoasei Georgiana Teslovan, nelipsită de la activităţile de acest gen. Toţi aceştia şi-au rupt din timpul lor liber pentru a ni se alătura şi a face ca totul să se desfăşoare ca la carte”, a mai adăugat Gabriela Hosszu.

    Categorie:


    0 0

    Cuvântul a fost rostit la Mitingul pentru apărarea Limbii Române ce a avut loc la Alba-Iulia, în ziua de 19 august 2018 în Piaţa Tricolorului.
    Cu o sută de zile înaintea Centenarului Marii Uniri ce a avut loc pe Câmpul lui Horea, aici ne aflăm noi acum pentru a protesta împotriva nelegiuirilor şi fărădelegilor săvârşite de clasa politică ce se află la guvernare, pentru a se menţine la putere pentru o perioadă vremelnică.
    Pentru aceasta guvernanţii au pregătit un act legislativ cu intenţia de a-l transforma într-un act legal, sfidând interesele Neamului Românesc.
    În loc de a-şi canaliza energiile pentru ridicarea Monumentului Unităţii Naţionale pe acest loc, cei ce ne conduc luptă din toate puterile să-şi menţină scaunele de pe care guvernează, apelând la avocatul diavolului. Fără niciun pic de pricepere şi înţelepciune în actul guvernării, nu realizează deloc că deschid o portiţă, Cutia Pandorei pentru distrugerea României.
    Guvernanţii de la Bucureşti nu gândesc că prin aceşti paşi mărunţi pe care îi scornesc cei ce nu ne doresc binele, nu fac altceva decât naşterea unui nou Kosovo în inima României. Pentru aceasta şi-au găsit cel mai potrivit moment acum, în pragul Centenarului Marii Uniri, să vină în faţa noastră, a Neamului Românesc, în faţa eroilor României care şi-au jertfit vieţile pentru înfăptuirea României Mari şi în faţa lui Dumnezeu, a cărui dreptate a fost înfăptuită la 1 Decembrie 1918, cu acest act samavolnic.
    În ticăloşia lor, guvernanţii noştri nu se gândesc deloc că ceea ce ne pregătesc nouă acum este un act de trădare a Românilor, care poate fi considerat începutul vânzării Transilvaniei. În loc să devină modele, exemple pentru cei mai tineri, ei înşişi devin trădători.
    Generaţia noastră, martoră la toate acestea va trebui să explice şi să dea socoteală în faţa generaţiilor viitoare pentru urmările şi samavolniciile guvernanţilor noştri, care pregătesc unele superdrepturi anumitor minorităţi în detrimentul unui mare număr de Români, care riscă să ajungă din nou în robie, aşa cum au fost 2000 de ani, până la 1 Decembrie 1918. Aşa va fi ridicată limba maghiară pe un soclu mai înalt decât Limba Română, care trebuie să fie singura limbă oficială din Ţară.
    Un asemenea act necugetat şi nesăbuit au pregătit guvernanţii noştri în anul 2011, când şi atunci apelând la avocatul diavolului, având mare nevoie de voturile maghiarilor atunci, pentru a se menţine la guvernare Băsescu împreună cu Boc, au promis regionalizarea Ţării pe criterii etnice, încât regiunea solicitată de UDMR era la fel cu teritoriul anexat de Ungaria horthyistă conform cu hotărârea Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Cei de la putere ar fi trebuit să înveţe din acea lecţie, deoarece am fost la un singur pas de situaţia de a oferi pe tavă în mod gratuit, Transilvania şi a o pune în braţele Budapestei. Şi atunci revista „Dacoromania” şi Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, împreună cu alte ONG-uri, ca şi astăzi, au intervenit prompt, reuşind să se renunţe la un asemenea act nesăbuit.
    Cu toate că suntem puţini adunaţi aici, totuşi avem de partea noastră opinia publică, mass-media, Biserica, Armata şi multe alte instituţii ale statului, care analizând cu atenţie şi responsabilitate problemele ridicate de noi vor avea un cuvânt greu de spus pentru apărarea Limbii Române, moştenirea noastă de veacuri.
    Ultima noastră speranţă este la Curtea Constituţională a României, care cu siguranţă va analiza mult mai serios toate implicaţiile ce rezultă din acest act legislativ.
    Va trebui să trimitem un nou Memoriu principalelor instituţii ale statului, care să fie mediatizat inclusiv cu cuvintele ce s-au spus, la mijloc de august, în Piaţa Tricolorului, deoarece armele noastre sunt cuvântul grăit liber şi cuvântul scris.
    Încă odată, Limba Română trebuie să rămână singura limbă oficială din România. Punct.

    Categorie:


    0 0

    Cuvântul a fost rostit la Mitingul pentru apărarea Limbii Române ce a avut loc la Alba-Iulia, în ziua de 19 august 2018 în Piaţa Tricolorului.
    Cu o sută de zile înaintea Centenarului Marii Uniri ce a avut loc pe Câmpul lui Horea, aici ne aflăm noi acum pentru a protesta împotriva nelegiuirilor şi fărădelegilor săvârşite de clasa politică ce se află la guvernare, pentru a se menţine la putere pentru o perioadă vremelnică.
    Pentru aceasta guvernanţii au pregătit un act legislativ cu intenţia de a-l transforma într-un act legal, sfidând interesele Neamului Românesc.
    În loc de a-şi canaliza energiile pentru ridicarea Monumentului Unităţii Naţionale pe acest loc, cei ce ne conduc luptă din toate puterile să-şi menţină scaunele de pe care guvernează, apelând la avocatul diavolului. Fără niciun pic de pricepere şi înţelepciune în actul guvernării, nu realizează deloc că deschid o portiţă, Cutia Pandorei pentru distrugerea României.
    Guvernanţii de la Bucureşti nu gândesc că prin aceşti paşi mărunţi pe care îi scornesc cei ce nu ne doresc binele, nu fac altceva decât naşterea unui nou Kosovo în inima României. Pentru aceasta şi-au găsit cel mai potrivit moment acum, în pragul Centenarului Marii Uniri, să vină în faţa noastră, a Neamului Românesc, în faţa eroilor României care şi-au jertfit vieţile pentru înfăptuirea României Mari şi în faţa lui Dumnezeu, a cărui dreptate a fost înfăptuită la 1 Decembrie 1918, cu acest act samavolnic.
    În ticăloşia lor, guvernanţii noştri nu se gândesc deloc că ceea ce ne pregătesc nouă acum este un act de trădare a Românilor, care poate fi considerat începutul vânzării Transilvaniei. În loc să devină modele, exemple pentru cei mai tineri, ei înşişi devin trădători.
    Generaţia noastră, martoră la toate acestea va trebui să explice şi să dea socoteală în faţa generaţiilor viitoare pentru urmările şi samavolniciile guvernanţilor noştri, care pregătesc unele superdrepturi anumitor minorităţi în detrimentul unui mare număr de Români, care riscă să ajungă din nou în robie, aşa cum au fost 2000 de ani, până la 1 Decembrie 1918. Aşa va fi ridicată limba maghiară pe un soclu mai înalt decât Limba Română, care trebuie să fie singura limbă oficială din Ţară.
    Un asemenea act necugetat şi nesăbuit au pregătit guvernanţii noştri în anul 2011, când şi atunci apelând la avocatul diavolului, având mare nevoie de voturile maghiarilor atunci, pentru a se menţine la guvernare Băsescu împreună cu Boc, au promis regionalizarea Ţării pe criterii etnice, încât regiunea solicitată de UDMR era la fel cu teritoriul anexat de Ungaria horthyistă conform cu hotărârea Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Cei de la putere ar fi trebuit să înveţe din acea lecţie, deoarece am fost la un singur pas de situaţia de a oferi pe tavă în mod gratuit, Transilvania şi a o pune în braţele Budapestei. Şi atunci revista „Dacoromania” şi Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, împreună cu alte ONG-uri, ca şi astăzi, au intervenit prompt, reuşind să se renunţe la un asemenea act nesăbuit.
    Cu toate că suntem puţini adunaţi aici, totuşi avem de partea noastră opinia publică, mass-media, Biserica, Armata şi multe alte instituţii ale statului, care analizând cu atenţie şi responsabilitate problemele ridicate de noi vor avea un cuvânt greu de spus pentru apărarea Limbii Române, moştenirea noastă de veacuri.
    Ultima noastră speranţă este la Curtea Constituţională a României, care cu siguranţă va analiza mult mai serios toate implicaţiile ce rezultă din acest act legislativ.
    Va trebui să trimitem un nou Memoriu principalelor instituţii ale statului, care să fie mediatizat inclusiv cu cuvintele ce s-au spus, la mijloc de august, în Piaţa Tricolorului, deoarece armele noastre sunt cuvântul grăit liber şi cuvântul scris.
    Încă odată, Limba Română trebuie să rămână singura limbă oficială din România. Punct.

    Categorie:


    0 0

    Comunicat

    Sâmbătă, 11 august 2018, la sediul din municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, a avut loc Adunarea Generală a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), cu următoarea ordine de zi: raportul de activitate al Consiliului Director al FCRCHM, pentru perioada 1 iulie 2017 şi până în prezent; alegerea Consiliului Director şi a Comisiei de cenzori; analiza programului de acţiuni în desfăşurare ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, HARGCHITA şi Mureş şi organizaţiilor componente dedicate sărbătoririi şi întâmpinării Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918; aderarea de noi membri.
    După prezentarea raportului de activitate susţinut de prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop, preşedintele FCRCHM, au urmat discuţii şi propuneri privind priorităţile Forumului în perioada următoare. A fost ales Consiliul Director, din care fac parte toţi conducătorii asociaţiilor membre ale Forumului, şi conducerea executivă în următoarea componenţă: preşedinte - Marian Ştiopu (foto) (Sfântu-Gheorghe); vicepreşedinţi - Olimpiu Sabău-Pop (Târgu-Mureş), Marcel Vaidoş (Gheorgheni), Mihai Tîrnoveanu (Braşov); secretar general - Dragoş Burghelia (Târgu-Mureş); secretar executiv - Florentina Teacă (Covasna).
    Adunarea Generală a FCRCHM a hotărât ca noua conducere să definitiveze strategia de acţiune a Forumului în perioada următoare. Astfel, FCRCHM va sprijini întărirea organizării comunitare în localităţile româneşti şi în cele etnic mixte; va stimula solidaritatea românilor din întreg spaţiul românesc faţă de românii din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş; va continua demersurile adresate administraţiei publice centrale şi locale pentru soluţionarea problemelor de fond privind păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, inclusiv va stimula dialogul cu reprezentanţii comunităţii maghiare din zonă, privind normalizarea convieţuirii interetnice.
    Biroul de presă

    Categorie:


    0 0

    Istoria românilor este foarte lungă, de peste 2000 de ani, şi începe cu vitejii daco-geţi strâns uniţi în Regatul marilor regi Burebista şi Decebal, continuă cu cotropirea Daciei de către romanii conduşi de Traianus şi formarea Poporului Român din populaţia autohtonă dacică şi un puternic altoi roman. Deşi după Retragerea Aureliană din 271 e.n. au trecut peste noi, românii, peste 115 năvăliri nimicitoare ale Asiei sălbatice, noi am supravieţuit pe acest pământ, retrăgându-ne în pădurile Carpaţilor, iar apoi, în condiţii favorabile, ca pasărea Phoenix am renăscut în cele trei Principate româneşti: Ţara Românească - fondată în 1330, Moldova - fondată în 1343 şi Transilvania, Ardealul nostru drag, principat independent de marile puteri europene din acea vreme.
    De atunci au trecut multe secole şi am supravieţuit în această mare slavă, în această insulă de latinitate. Cu toate că invadatorii Neamului Românesc în Transilvania au colonizat pe saşi, secui şi şvabi, exact în centrul teritoriului românesc, pentru a rupe românii extracarpatici de cei intracarpatici, nu s-a reuşit acest lucru. Cu toate că cele trei ţări româneşti, asemănate de mine cu trei brazi tineri, erau înconjurate de marile imperii - austro-ungar, turc şi rus -, românii au supravieţuit şi au trăit pe teritoriul lăsat lor de bunul Dumnezeu. Pentru că cele trei imperii hrăpăreţe care sugeau seva pământului românesc nu au putut opri brazii tineri să crească, şi a venit momentul Unirii Principatelor din 1859 sub un singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza, apoi cel al independenţei de stat din 1877, cu victoriile extraordinare de la Vidin şi Smârdan, totul culminând cu înfiinţarea Statului Naţional Unitar Român la 1 Decembrie 1918.
    „Fără patrie nu se poate închipui că există o naţiune şi fără naţiune patria este numai un cuvânt deşart”, spunea marele istoric Nicolae Iorga, şi bine spunea. Această istorie minunată a românilor o putem asemui cu jocul nostru naţional numit Hora, care este inimitabil întrucât dansatorii obosiţi sunt înlocuiţi mereu de alţii proaspeţi, care continuă acest ritm extraordinar. Aceşti dansatori au fost, în primul rând, reprezentanţii Şcolii Ardelene de la Blaj, paşoptiştii din cele trei principate române, eroii şi martirii neamului, studenţimea românească de la Paris şi Berlin, care la acea vreme a fost seismograful cel mai sensibil ce sesiza Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Tineretul universitar român de atunci s-a implicat activ în marele eveniment şi începând cu 1871, la Mănăstirea Putna din dulcea Bucovină, când aceasta era sub ocupaţia habsburgică, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Ciprian Porumbescu au organizat primul congres studenţesc în favoarea Marii Uniri care va veni, Eminescu recitând poezia „De la Nistru pân’ la Tisa”, iar Ciprian Porumbescu cântând cu vioara lui Hora românească, ei prefaţând astfel Marea Horă a Unirii din 1918.
    Mă întreb unde sunt studenţii României astăzi în 2018, în ajunul Centenarului, când cei ce folosesc cuvântul naţiune riscă să fie calificaţi drept retrograzi, iar cei ce îndrăznesc să folosească cuvântul naţionalism sunt consideraţi duşmanii Uniunii Europene. Profesorul Simion Mehedinţi spunea: „Adevărata renaştere a unui popor începe cu tinerimea sa, iar adevărata decadenţă tot de acolo începe”. Acum, în prag de Centenar 2018, se pune întrebarea: oare mai este posibilă unitatea românilor?! De ce întreb aceasta. Fiindcă, după cum vedeţi, suntem mai dezbinaţi ca niciodată, iar, în plus, în 10 august 2018 s-a văzut şi mai bine dezbinarea dintre diaspora şi românii din interiorul Ţării. Din păcate, cei răi şi proşti distrug România, o distrug prin concesionarea bogăţiilor naturale, o distrug prin vânzarea mijloacelor de producţie unor holding-uri internaţionale la un preţ de nimic, o distrug prin distrugerea încrederii în instituţiile statului, precum Jandarmeria naţională, Armata, Serviciul Român de Informaţii, Guvernul legal ales, ba chiar şi Biserica străbună. Astăzi în România abundă obraznicii fără ruşine, astăzi în România modestia este luată drept slăbiciune, astăzi în România Câmpia Libertăţii (corect, Câmpul Libertăţii) este la Alba-Iulia, astăzi în România tăcerea tineretului este un adevăr incomod, astăzi în România dacă declari că eşti naţionalist rişti să fii catalogat drept retrograd, ultranaţionalist, comunist, legionar, sau mai ştiu eu cum. Astăzi în România nu mai există unitate între naţiune şi pământ, aşa ca pe vremuri, când ele mergeau mână în mână.
    Tineri români, nu vă vindeţi pământul părinţilor şi bunicilor pe un preţ de nimic, fiindcă pământul românesc este vatra şi soarta poporului nostru. Vă solicit, încă o dată în final, întrebaţi-vă dacă mai este posibilă unitatea românilor în acest prag de Centenar?! Întrebaţi-vă inima, căci acolo este iubirea de Ţară, întrebaţi-vă mintea, căci acolo trebuie să fie geniile, eroii şi martirii Neamului Românesc, întrebaţi-vă sufletul, căci acolo trebuie să fie Maica Românie!
    Dumnezeu să ne ajute să fim uniţi în prag de Centenar!

    Categorie:


    0 0
  • 09/10/18--10:28: LIMBA ROMÂNĂ
  • Bună ziua, oameni buni!

    Aşa-i că salutul în limba română sună ca un cântec de prietenie, aici în teritoriul libertăţii noastre? Sună frumos, pentru că este pornit dintr-un izvor de omenie, de pace între oameni, de atmosferă caldă pe care românii se străduiesc s-o menţină de 100 de ani, aşa cum şi-au propus atunci: să trăiască în bună înţelegere cu toţi străinii pe care ziua libertăţii Transilvaniei i-a cuprins aici.
    Să ştii, maghiarule, că eu nu te urăsc. Dacă te-aş urî, ar însemna să ating un asemenea nivel de degradare, încât să mă plasez mai jos ca tine, să mă cobor în întunericul iadului istoric în care tu te afli, iar toată frumuseţea caracterului românesc s-ar bălăci în mocirla otrăvită în care te zbaţi de 100 de ani. Aşa se explică faptul că, în cei 100 de ani, nu ţi-am oferit niciun prilej de răzbunare, am plâns, în schimb, copleşiţi de durere, pe cei morţi, bocind în mângâierea limbii noastre. Nu te urăsc, maghiarule, dar limba mea va duce, negru pe alb, plângând, din veac în veac, grave scene de sălbăticie, care mă cutremură şi nu mă lasă să uit nimic din şirul faptelor de teroare horthyisto-fascistă din nordul Transilvaniei. Nu uit scene de batjocorire a fiicelor în faţa părinţilor, mă cutremur citind despre preoţi şi învăţători români răstigniţi pe uşile bisericilor şi împuşcaţi în faţa localnicilor, mă cutremur citind despre mărturisirea unui supravieţuitor din camera morţii din Ip, care, neatins de moarte, căzuse sub cadavrele altora şi la un moment dat a simţit cum nivelul sângelui de pe pardoseală îi ajunge la jumătatea craniului.
    În vremea de după măcelul anilor ’40, te-ai tot zbătut să tulburi liniştea Transilvaniei, recurgând la cele mai murdare procedee, dar n-ai mai găsit sceleraţi ca Hitler şi Musolini, pentru că minţile luminate au conturat caracterul stirpei maghiare ca „cel mai criminal popor”. Iată cum sună în limba ta fenomenul fărădelegii, mărturisit de secuiul Gyorgy Ferenczy: „A chinui cu un barbarism necruţător oameni lipsiţi de apărare este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei. Nu-mi rămâne altceva decât să mă ruşinez că m-am născut secui-maghiar şi să reneg faptul că am învăţat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară” (Radu Teodoru, „Urmaşii lui Attila”, pag. 107). Puternic argument că nu e de acceptat ca limba maghiară să fie oficială aici în Transilvania, unde până şi secuii sunt neîmpăcaţi că li se impune să vorbească limba maghiară, ştiind că se pot ruga lui Dumnezeu în frumoasa şi dulcea limbă română, liberi şi neobligaţi. Cu o înţelegere superioară, secuiul consideră că una este legea războiului în care se confruntă forţe egale şi alta este să ieşi din sfera umanului şi să sfâşii animalic oameni lipsiţi de apărare.
    Ungaria şi-a extins în Transilvania doctrina statală că fărădelegea este lege. Aşa şi-a plantat aici figuri de criminali pe care le numeşte statui de eroi. În limba română se numesc fantome ale morţii.
    Gândind cu luciditate, discernem că după măcelul în masa de români din Transilvania, ar fi trebuit ca maghiarii conducători ai vremii să alcătuiască bilingv rugi de iertare în faţa românilor şi de autoînvinovăţire faţă de poporul maghiar, neimplicat în cele mai oribile ucideri asupra unui popor cu nimic vinovat faţă de el. Cât de otrăvită trebuie să fie vorba acestei rămăşiţe de nomazi huni dacă, aflaţi la Consiliul Europei, 20 de primari maghiari s-au confruntat cu o româncă al cărei discurs în limba română a convins Puterea Europeană că dreptatea este de partea românilor?! Un nou prilej menit să te convingă că intenţiile tale de jaf nu mai au nicio şansă şi, în disperare, încerci să oficializezi limba drept armă de dominaţie.
    Te temi, ungurule, de reromânizare în cele trei judeţe. Aţi mai avut în stăpânire fragmente de teritoriu şi de la alte state vecine. Toţi s-au scuturat de voi ca de holeră şi v-au tăiat orice poftă de acaparare. A venit vremea să curăţăm şi noi Transilvania de molima maghiară!
    Nu te las, maghiarule, să-i obligi pe români să-ţi vorbească limba la ei în Ţară! Nu te las, maghiarule, pentru că limba ta este maşina care duce spre maghiarizare a tot ce este românesc! Nu te las, maghiarule, pentru că în ea străbate bucuria sadică la răsunetul ţipetelor copiilor ridicaţi în vârf de baionetă! Nu te las, maghiarule, să-ţi foloseşti limba drept cel mai puternic tun al momentului din care să arunci bomba poftelor tale de propagandă revanşardă!
    Tu, maghiarule, comunici în limba ta pofta de acaparare. În limba ta se aud răgetele poruncilor uciderii, urmate de ţipetele românilor chinuiţi şi ucişi, de gemetele morţii, în limba ta, se aude rânjetul sălbatic al ucigaşilor! O astfel de limbă nu va fi niciodată oficială în România! Iar dacă sunt români care ştiu ceva din limba ta, va trebui s-o uite definitiv şi pentru totdeauna. Îndemnăm şi ne alăturăm românilor harghiteni şi covăsneni să refuze să mai vorbească ungureşte în mediul social şi administrativ şi să semnaleze spre a fi sancţionată orice încercare de abuz. Acesta este punctul forte al confruntării lingvistice cu maghiarii, asociat cu deţinerea de funcţii administrative de către români.
    În limba românilor, se cântă înălţător eroismul înaintaşilor, în limba română se poartă dialogul păcii, în limba română primim ospitalier pe orice străin bine-venit. În limba mea română, eu cânt imnuri şi ode preamărind izbânzile istorice, cânt frumuseţea şi rodnicia gliei străbune, cânt slăvirea libertăţii.
    Tu nu ai nimic celest!
    Eu am un Eminescu, luceafăr sfânt, cuvânt al dreptăţii divine, care ţie îţi cere să te opreşti, iar mie îmi spune să continui lupta!

    Categorie:


    0 0

    Preasfinţitul Părinte Ignatie Trif, Episcopul Huşilor, fiu al satului frumos ca-n poveşti, a participat cu mare bucurie la deosebitul eveniment, unde a primit din partea unchiului său, primarul Ilie Trif, şi a Consiliului Local, titlul de Cetăţean de Onoare al Comunei Bilbor

    Sărbătoarea Întâlnirii Fiilor Satului a avut loc sâmbătă, 1 septembrie 2018, în comuna Bilbor, judeţul Harghita. Aproximativ 120 de fii ai satului, din toate zonele Ţării, s-au adunat în locul natal pentru a rememora amintiri şi a revedea oameni dragi lor. Iniţiativa primei ediţii a acestei sărbători aparţine Primăriei comunei Bilbor, care în organizare s-a bucurat de sprijinul Consiliului Local, al Parohiei Ortodoxe Bilbor şi al Şcolii Gimnaziale „Octavian Codru Tăslăuanu” din localitate. Toţi participanţii, în număr de aproximativ 250 (cei cărora li s-a adresat sărbătoarea venind cu familiile lor), s-au adunat dimineaţa la Caminul Cultural, de unde au plecat împreună spre Biserica nouă cu hramul „Sfinţii Petru şi Pavel”. Aici au participat la deschiderea sărbătorii printr-un Te-Deum înălţat către ceruri de Preaafinţitul Părinte Ignatie Trif, Episcopul Huşilor, şi el fiu al satului Bilbor şi nepot de frate al primarului comunei, Ilie Trif. Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a slujit dimpreună cu un sobor de nouă preoţi, în frunte cu părintele paroh Dumitru Apostol, protopop de Călimani. După rugăciune, Preasfinţitul Ignatie a adresat cuvinte de bun venit fiilor satului şi tuturor celor prezenţi, nu înainte de a-i aduce mulţumirile cuvenite Preasfinţitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, chiriarhul locului, care din binecuvântate pricini nu a putut fi prezent la eveniment.
    „Mă gândeam în timpul acestei slujbe că toţi cei care suntem fii ai satului ne-am început, într-un fel, viaţa noastră spirituală de aici din Biserică. În sensul că toţi am fost botezaţi aici, în această Sfântă Biserică. Şi nu cred că putea să fie un alt început al întâlnirii noastre decât aici, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu, cerând de la El acea urmă de linişte de care avem atâta nevoie în lumea aceasta atât de dezbinată, atât de tulburată din toate punctele de vedere. Cu toţii avem nevie de momentele acestea de zăbavă. Şi când venim în Biserică încercăm să ne concentrăm, să ne deschidem sufletele, să ne raportăm la ceea ce este frumos, la lumină, la pace. Avem nevoie fiecare dintre noi de aceste momente de decantare sufletească, să ne bucurăm de lumina pe care Dumnezeu a aşezat-o în fiecare dintre noi. În lumea aceasta în care există tendinţa de a pune la îndoială, de a demonitiza totul, valorile noastre se transformă în opţiuni, în lumea asta este foarte important să plonjăm în spiritual, în viaţa aceasta duhvnicească, în valorile ei, pentru că în felul acesta putem să ţinem cu tenacitate, cu foarte multă dârzenie la valorile care ne definesc pe noi, pe fiecare ca persoane şi împreună ca neam. Mă bucur că am început acest moment cu rugăciune. Vă spunem bun venit tuturor celor care aţi venit, să ne ajute Dumnezeu pe fiecare dintre noi! Îi mulţumesc foarte mult domnului primar Ilie Trif, unchiul meu, şi tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestei deosebite întâlniri a fiilor satului Bilbor, care este fără precedent, pentru că de obicei ne întâlnim pe familii, la nuntă, la botez, la înmormântare. Încă odată, mulţumiri tuturor celor prezenţi! Fie ca bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze această frumoasă manifestare!”, a afirmat Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor.
    Câteva cuvinte a adresat adunării şi părintele protopop Dumitru Apostol: „În primul rând ne bucurăm, toţi cei de aici ne faceţi mare cinste, toţi cei plecaţi sunteţi oameni maturi, desăvârşiţi. Dar avem şi tineri la facultate, la doctorate. Avem şi copii la Liceul „Octavian Codru Tăslăuanu” din municipiul Topiţa, care îşi au rădăcinile aici şi care sunt premianţi acolo, ceeea ce este pentru noi o mare bucurie şi simţim că Dumnezeu bincuvântează localitatea noastră. Apoi, nu este puţin lucru că Bilborul, care se află aşezat într-un peisaj mirific dar într-o fundătură, a dat un Episcop de talia Preasfinţitului Părinte Ignatie, care face mare cinste Bisericii noastre, slujind atâţia ani ca Arhiereu în străinătate şi acum fiind ales Episcop al binecuvântatei şi străvechei Episcopii a Huşilor. Dumnezeu să vă răsplătească, Presfinţia Voastră! De asemenea, mulţumim domnului primar, organizatorilor care s-au ocupat ca acest eveniment să se desfăşoare în bune condiţii”.
    Alături de participanţi, pe toată durata desfăşurării evenimentului, a fost şi Adrian Jean Andrei, prefectul judeţului Harghita, de asemenea onorând cu participarea şi primarul comunei învecinate Corbu, Romeo Ţepeş-Focşa. În continuare, participanţii au vizitat Biserica veche de lemn „Sfântul Nicolae”, unde profesorul Vasile Stan, fost director al Şcolii Gimnaziale din comună, a prezentat datele generale despre istoricul sfântului lăcaş. Restaurată şi devenită monument istoric, Biserica veche de lemn unde Ion Tăslăuanu, tatăl scriitorului Octavian Codru Tăslăuanu, a slujit timp de 53 de ani, a fost sfinţită pe 22 iulie 1979 de către Preasfinţitul Părinte Emilian, Episcop de Alba-Iulia.
    Apoi participanţii s-au îndreptat către Căminul Cultural, unde au asistat la prelegeri, la banchet şi la programul artistic pregătit pentru ei. Primarul comunei, Ilie Trif, a adresat câteva cuvinte şi un călduros „bun venit acasa” fiilor satului. „Azi am încercat să organizăm în primă ediţie „Întâlnirea cu Fiii Satului”, în cadrul căreia să le fie dată posibilitatea tuturor celor ce s-au născut pe aceste meleaguri, care au plecat şi îşi trăiesc viaţa în alte locuri din Ţară şi străinătate, să revină măcar pentru o zi. Acest eveniment e un bun prilej de reîntâlnire a acestor fii ai satului cu oameni dragi din satul natal: familie şi prieteni din copilărie. Mulţi dintre cei plecaţi au contribuit mult prin activitatea lor la promovarea localităţii noastre”, a spus edilul Ilie Trif. La rândul său, profesorul Ilie Şandru afirma că acest eveniment este o pagină importantă din cartea de istorie a comunei Bilbor: „Astăzi, pentru Bilbor şi pentru toţi cei ce ne aflăm aici, este o zi memorabilă: prima întâlnire a fiilor satului. În ceea ce mă priveşte, sunt mândru că mi-am început cariera de dascăl aici, în urmă cu exact 65 de ani. Am rămas legat sufleteşte de satul frumos ca-n poveşti al lui Tăslăuanu”. Ilie Şandru a prezentat publicului volumul „Satul meu”, retipărit de profesorul Vasile Stan, după volumul original al lui O. C. Tăslăuanu, dar faţă de volumul tipărit în 1976, cel din 2016 cuprinde un capitol în plus, intitulat „Biserica”. „Era necesară introducerea acestui capitol întrucât corespunde manuscrisului autorului. (…) Profesorul Vasile Stan şi-a dăruit viaţa şcolii, satului şi oamenilor satului”, a precizat, printre altele, profesorul şi publicistul Ilie Şandru. A luat apoi cuvântul profesorul Vasile Stan, care a vorbit despre oamenii care aduc cinste locului natal, despre cei care au studiat şi au ajuns departe, plecând din Bilbor. A adresat câteva cuvinte audienţei şi profesorul Vasile Ţifrea, inspector şcolar general, fiu al satului, revenit din municipiul Braşov.
    A urmat, apoi, un moment important al evenimentului, momentul în care i s-a oferit titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Bilbor unui fiu al satului care face cinste locului natal, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, care a primit titlul cu mare bucurie, spunând că această întâmplare îl determină să devină un ambasador şi mai loial al acestui sat. „Oriunde aş merge, întotdeauna vorbesc cu mult drag despre satul meu, căruia îi datorez foarte mult. Tot ceea ce am trăit la Bilbor a fost determinant pentru mine, pentru formarea mea ca om”, a spus cu emoţie şi căldură în voce Preasfinţitul.
    Organizatorii au oferit câte o diplomă, simbol al întâlnirii, fiecăruia dintre fiii satului întorşi acasă cu acest prilej din oraşe ale Ţării precum Bistriţa, Sibiu, Mediaş, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Braşov ori Bucureşti. Cu unii dintre ei am stat puţin de vorbă pentru a le afla povestea şi pentru a afla cu ce sentimente revin acasă, după mulţi ani. Cu toţii găsesc azi satul schimbat, cu toţii revin de fiecare dată cu drag, dar şi cu tristeţe pentru că dispariţia unor persoane dragi nu le mai dă prea multe motive de a reveni. Voi prezenta pe scurt doar pe doi dintre aceşti fii ai satului. Vasile Ţifrea, fost director de şcoală, care a activat şi în cadrul Casei Corpului Didactic, actualmente inspector şcolar general în Braşov, mi-a mărturisit că este plecat din sat din 1970, însă a păstrat mereu legătura cu cei de acasă şi a revenit de câte ori a avut ocazia. „Sentimentul revenirii e deosebit. E greu de spus ce simt de fiecare dată când mă întorc. Unii dintre noi trebuie să plece pentru a-şi îndeplini menirea, dar trebuie să revenim la rădăcini, să nu uităm. (…) Oamenii de aici au o viaţă grea şi muncesc foarte mult, iar asta m-a educat, m-a determinat să vreau mai mult”, spunea Vasile Ţifrea. Am mai purtat un dialog plăcut cu generalul în rezervă Ilie Ţifrea. Plecat din Bilbor la 16 ani, acesta a călătorit peste tot prin lume şi a deţinut diferite funcţii importante de conducere. „Acasă te întorci mereu cu drag. Nicăieri nu te simţi mai bine, dar călătorind foarte mult am învăţat să mă simt acasă oriunde. Satul copilăriei în raport cu satul de azi e incomparabil. S-a schimbat totul, s-a mai modernizat. Acasă, mulţi dintre cei dragi nu mai sunt, iar prietenii mei au plecat. Totul e altfel, dar cu toate acestea mă întorc cu drag, deşi mult mai rar acum, o dată la câţiva ani”, mărturisea generalul.
    Amplul eveniment a cuprins şi un program artistic, moderat cu profesionalism de Vasile Gotea, în cadrul căruia au încântat participanţii artişti consacraţi precum Mihaela şi Ciprian Istrate, însoţiţi de grupul lor instrumental, Sofia Boca din Bistriţa-Năsăud, Anghelina Timiş-Lungu din Maramureş şi tânăra Alexandra Ţifrea din Bilbor.

    Cosmina Marcela Oltean (Bilbor, judeţul Harghita)
    Doru Decebal Feldiorean (Bilbor, judeţul Harghita)

    Categorie: