Autor:
Cu toate că Europa este în plină eră glaciară, cu toate că victimele îngheţului, datorită temperaturilor scăzute de afară, dar şi din casele românilor, sunt o realitate a zilelor noastre, îngheţul nu a cuprins hoţia, minciuna şi atacul continuu şi pervers al FMI şi Băncii Mondiale asupra României. Astăzi, la 22 de ani de la Revoluţia din 1989, se strigă, în Piaţa Universităţii, libertate - un cuvânt prea frumos pentru a ne lipsi de el vreodată. Astăzi, când România este membră în Uniunea Europeană şi NATO, valoarea deciziei personale a fiecărui cetăţean român este diminuată şi, deci, ne poate duce la ideea că libertatea nu mai există decât ca şi cuvânt în dicţionarul limbii române. Îmi pun întrebarea dacă drepturile omului şi libertatea cetăţeanului sunt utilizate în mod real sau aceste sintagme reprezintă doar o perdea de fum în ochii românilor, care nu văd, ori nu vor să vadă, că bogăţiile ţării noastre se duc încet, încet din mâinile poporului în cele ale finanţei internaţionale, guvernată de FMI şi Banca Mondială. Suveranitatea naţională este cedată globalismului iniţiat de către aceşti „rechini de pradă”, care ne vor vânduţi nu doar ca ţară, ci care vor să ne cumpere chiar şi sufletul.
Ne amintim că, imediat după Decembrie 1989, a apărut un slogan, spus din gură-n gură, potrivit căruia Noi nu ne vindem ţara. Am râs atunci de acel slogan, pe care-l consideram o emanaţie a fostei puteri comuniste, dar iată că astăzi, în anul de graţie 2012, râsul ne-a îngheţat pe buze. S-a început cu aşa-zisa privatizare a sectorului energetic al României, sector care pentru orice stat este unul strategic şi ar trebui să fie în „mâinile ţării”, nu în mâinile unor investitori străini care au peste 51 la sută din acţiuni. Ştim deja că, din motivul arătat mai sus, „băieţii deştepţi” cumpără energie ieftină, iar poporul scumpă. Principalele societăţi din sectorul energetic sunt vândute, aşadar, pe bani puţini, unor investitori străini; aş aminti aici ce s-a îmtâmplat cu două bogăţii importante ale ţării, gazul şi energia electrică: Distrigaz Nord a fost cumpărat de societatea germană EON-RURH GAZ, Distrigaz Sud a fost cumpărat de GAZ de FRANCE, Petrom SA a fost vândut austriecilor de la OMV (care în perioada respectivă conduceau UE şi l-au cerut cu insistenţă Guvernului Năstase), Electrica Oltenia a fost vândută cehilor de la CEZ, Electrica Banat şi Electrica Dobrogea au fost date la ENEL Italia, iar Electrica Moldova la EON Germania.
S-a început tot atunci privatizarea băncilor din România, care au fost cumpărate, în procent de peste 51 la sută, de societăţi omoloage occidentale. Încet, încet toate resursele financiare rezultate din câştigurile băncilor au început să „dreneze” spre băncile-mamă din Occident. Chiar preşedintele ţării ne-a atras atenţia asupra acestui grav atentat la moneda naţională.
Tot în aceşti ani au început a fi decimate, pur şi simplu, pădurile din România, aurul verde al poporului român, care nu este deloc înnobilat cu muncă românească, ci vândut ca scândură şi buştean. Sute de milioane de metri cubi de lemn au luat drumul Occidentului.
România avea, în 1989, cea mai bună cale ferată din Europa, CFR-ul fiind considerat a doua armată a ţării. Căile ferate sunt electrificate şi transportul pe ele este ieftin. Dar, încet, încet nemaifiind întreţinute voit, căile ferate s-au degradat şi acum sunt vândute pe bucăţi, poporul pierzând un mijloc de transport sigur şi ieftin. Cea de-a doua armată a ţării a fost decimată în fiecare zi, pierzându-se în timp mii de locuri de muncă.
Astăzi se vând sute de hectare de pământ agricol occidentalilor, pe un preţ de nimic, datorită faptului că la ţară bătrânii nu mai sunt capabili să-l lucreze, iar tinerii au plecat în străinătate. Şi uite astfel, se aşterne peste pământul negru şi gras al României un strat de mărăcini.
În Munţii Apuseni acţionează un alt rechin al finanţei internaţionale, care vrea să concesioneze aurul de la Roşia Montană, dar şi uraniul şi metalele nobile care sunt necesare în tehnologia modernă spaţială, de comunicare şi, de ce nu, pentru arme sofisticate.
În acest an, urmează vânzarea hidrocentralelor din România: Porţile de Fier, Argeş, Bicaz - toate construite înainte de 1989, cu multe sacrificii şi pierderi de vieţi omeneşti, cu o valoare inestimabilă, care aduc ţării energie ieftină prin apele minunate venite de la însuşi Dumnezeu.
Probabil că urmează şi vânzarea Canalului Dunăre - Marea Neagră, a Casei Poporului etc., toate făcute cu sacrificiul poporului român şi la vânzarea cărora asistăm acum neputincioşi, dar şi impasibili.
Stimaţi politicieni, şi voi sunteţi români şi trebuie să ştiţi că bogăţiile solului şi subsolului României sunt ale poporului român, nu le puteţi înstrăina aşa… pur şi simplu. Sau, dacă tot o faceţi, să nu uitaţi că, neapărat, Statul Român trebuie să deţină 51 la sută din acţiuni la fiecare dintre societăţile care administrează aceste bogăţii. Pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale copiilor şi nepoţilor noştri. Ele, bogăţiile, au fost apărate de oameni ca Mircea, Ştefan, Mihai ori Cuza, iar noi toţi trebuie să le păstrăm chiar şi cu preţul sângelui. Aşa să ne ajute Dumnezeu!